Tip:
Highlight text to annotate it
X
Îmi puteţi semna aici,
vă rog?
Ok. Bine.
- Mulţumesc.
- Cu plăcere.
Bună, Will. Un colet
pentru tine.
Nu cred că cineva îşi poate
imagina în ziua nunţii
că poate face parte din cei 46%
care nu vor fii fericiţi niciodată.
Will?
Tocmai am auzit că am luat
contul Quaker Oats.
Ocazie bună.
Trebuie să fii foarte încântat.
Oricum,
Nu m-am gândit niciodată să-mi
petrec ziua
săptămâna lunile doar
lucrând într-o agenţie de reclame
încercând să fac copii să
mănânce Captain Crunch sau Froot Loops.
Dar joia şi vinerea sunt
zilele mele favorite.
Plec de la lucru mai devreme şi o iau
pe fiica mea, Maya, de la scoală
Acum, am un sentiment minunat când
găsesc piesa cea mai bună din zi
Şi astăzi, am găsit
melodia absolut perfectă.
Târfele, pot să mă pupe-n...
Cealaltă melodie perfectă.
Desigur, Poate.
Mulţumesc.
Cu plăcere.
Dar câteodată, nu contează
cât de bine îţi pregăteşti lista,
acolo nu găseşti ceea ce ţi-ai
plănuit tu.
- Haide, haide!
- Hei, ce se întâmplă?
Will, Ştiai că astăzi au ore despre
ce înseamnă să faci sex?
Nu sunt prea tineri pentru asta?
- Yeah! A fost un dezastru total.
- Măcar au început să-şi citească.
Cărţile lor!
"Cam 250 de milioane de
spermatozoizi sunt ejaculaţi
"şi pornesc într-o lungă călătorie
înspre ţara făgăduita !
"O sută de milioane o
şterg instantaneu..."
O să o găsesc pe Maya.
Încă faci sex cu tata?
- Despre ce vorbeşti?
- Faci?
- Ştii, o să mergem acasă şi o să vorbim...
- Să ştii că da?
- O să mergem acasă şi o să vorbim despre asta.
- Te urăsc, te urăsc!
Nu mai trage de mine ! Încerc să
ceva să ies din situaţie!
Trebuie să vorbim.
Ce înseamnă când un bărbat
îşi scoate penisul din pijama
şi şi-l bagă în vaginul femeii...
Ok, dar Doamna Gallagher
nu a zis chiar "băgat".
- Da.
- Oh.
Dar ce eu nu înţeleg,
Sora lui Sammy Boigon a zis
că a fost un accident.
Vreau să zic, *** poţi accidental
să-ţi bagi penisul în vagin... Hi, Luis.
- Hei.
- *** poţi accidental...
Nu mai zice "***" şi "băga"
Spune doar "Clopoţel" sau "mic-mic."
Ceva tăiat.
- Explică-mi *** Sammy a fost un accident.
- E complicat.
- *** ! ***.
- Ok. Bine, destul.
Ok, ei...
Nu este ca atunci când tata
aluneca pe o coajă de banană.
Accidentul este ca mama lui Sammy
a rămas gravidă.
Iar ei nu vroiau un copil,
Atunci de ce au făcut sex?
Asta e o întrebare bună.
Cred că ai putea să zici
au repetat o greşeală.
- Eu am fost un accident?
- Nu.
- Am fost, nu-i aşa?
- Nu.
Tu ai fost complet şi în totalitate propusă.
Ştiu exact când ai fost pusă acolo.
Cred că ar trebui să-mi
spui povestea ta şi a mamei.
de ce continui să spui "mama mea"
ca şi *** nu ai întâlnit-o niciodată?
Păi, pentru că acum
sunteţi divorţaţi,
este a mea, nu a voastră.
- Aşa e nu?
- Spune-mi ce s-a întâmplat.
Şi să fie povestea adevărată, nu aia,
"Oh, ne-am întâlnit, ne-am îndrăgostit,
"şi ne-am decis să luăm toată dragostea
"şi să întemeiem o familie
şi aşa ai apărut tu."
Ştii ceva ? Am să-ţi spun povestea
reală, povestea adevărată
*** eu şi mama ta ne-am
întâlnit.
- Când am să fiu destul de mare.
- Da.
- Uite. Ştiu că iubirea nu este corectă.
- Chiar?
Chiar.
Ai avut o altă iubită înainte
să o întâlneşti pe ea?
Haide, zi-mi adevărul.
Am avut două iubite pe bune.
Apoi o alta, o cunoştinţă
a altei femei pe care am întâlnit-o.
Ştii.
Ce?
Care este cuvântul la băieţi pentru
târfa?
Încă nu au inventat unul,
dar sunt sigur că lucrează la asta.
Eşti vegetariană săptămâna asta
sau nu?
- Da, sunt.
- Minunat.
Stai să ghicesc
tu nu ai fost primul ei iubit.
Poate a fost un băiat din vecini,
sau poate a fost unul rău.
Sau poate
tu ai fost iubitul pentru
cea mai lungă perioadă,
apoi chiar când tu ai vrut
să-ţi bagi penisul
la o altă în vagin...
Ok. Noapte bună, Maya.
... ai realizat că mama
a fost unică pentru tine!
Culcarea!
Încă trebuie să-mi spui
povestea *** te-ai îndrăgostit de ea.
M-am îndrăgostit de ea pentru că ea era
deşteaptă şi frumoasă şi amuzantă.
Şi acum este proastă şi urâtă
şi plictisitoare?
- Bineînţeles că nu.
- Atunci care e problema?
- E complicat, Maya.
- Totul cu tine este complicat.
Pariez că în timp ce-mi spuneai povestea,
ai realizat că nu este aşa de complicată.
De asta tu o iubeşti.
Ştiu că este greu pentru tine,
dar gândeşte-te?
De asta-ţi spun povestea asta
şi am să fac totul bine?
Şi dacă nu merge aşa.
Poate merge, poate nu.
Spune-mi şi vom afla.
Nu. Jocul s-a încheiat. Culcarea.
Nu, nu timpul de culcare!
Este timpul să-mi spui povestea adevărată!
- Maya.
- Trebuie să ştiu!
Trebuie să ştiu.
Bine ! Bine!
Am să-ţi spun povestea.
- Dar nu am să-ţi spun *** e mama ta.
- Bine.
Doar ca să-ţi faci o idee
despre ce să întâmplat.
- Bun.
- Şi am să schimb toate numele
şi unele fapte,
dacă o să decid ce este corect.
- Şi apoi vom vedea cât de deştepta eşti.
- Îmi place. Este ca o poveste/mister.
- Minunat. Sună bine. Eşti gata?
- Nu.
Nu.
- Ai tot timpul.
- Am.
- Ştiu că ai.
- Stai aici.
- Perna prinţesei?
- Mulţumesc.
- Eşti gata.
- Ok.
Sunt gata.
A fost odată ca niciodată,
înainte de e-mail-uri şi celulare
şi emisiuni TV reality show,
în 1992 mai exact,
într-un mic oraş numit Madison, Wisconsin,
în care trăia o tânără
pe nume William Hayes.
- Hei, Will, omule, La Mulţi Ani.
- Hei, da şi ţie.
Acum, acest tânăr bărbat era adânc,
adânc îndrăgostit de scumpă lui colega.
Hai să-i spunem...
- Emily!
- Emily!
Emily!
- Hei.
- Hi.
Zece, nouă, opt...
Hei, ghici cine va fii cel mai norocos bărbat
de pe pământ în următoarele 4 secunde?
Tu.
... doi, unu!
La Mulţi Ani!
Erau cuplul perfect.
Cu excepţia că nu înţeleg
*** acest tânăr bărbat
care s-a despărţit de mama ta,
de altfel trebuie să ştii
avea un mare vis,
un vis incredibil de stânjenitor.
Toate bune
Pentru Preşedintele
Statelor Unite ale Americii,
William
Matthew
Hayes.
Vroiai să fii Preşedinte?
Doar, nu înţeleg de ce trebuie
să lucrezi pentru Clinton în New York.
De ce nu poţi să lucrezi pentru
el aici în Madison?
Păi, pentru că ei nu au nevoie de mine aici.
Au nevoie de mine în New York.
Au nevoie de el, Em. Will este omul.
Nu-mi vine să cred că-l laşi să plece.
Vreau să zic, tu nu ştii
despre fetele din New York?
Pe lângă că sunt fierbinţi,
nu au nici o problemă cu a face sex,
pe de altă parte, am total respect.
- Dacă Charlie are dreptate?
- Charlie nu are niciodată dreptate.
- Are retard la toate funcţiile.
- Sunt îngrijorată ca New York-ul te va schimba.
- Schimbarea poate fii bună.
- Dacă ne schimbăm împreună.
Atunci, ne vom schimba împreună.
Ok ? Sunt două luni în New York.
Mă voi întoarce înainte să realizezi.
Pe lângă asta,
avem un plan, nu?
Cealaltă chestie e că nu-mi vine să cred
că te rişti să o laşi pe Emily aici cu mine,
că-ţi spun eu, întotdeauna
am avut un gând pentru tine...
Şi nu am avut niciodată
scrupule.
Stai ! Aproape am uitat.
Ai primit asta de la Summer.
Este singura fată pe care
o ştiu în New York.
- Vrei să o întâlneşti.
- Summer Hartley?
- Da. Da.
- Asta este numele ei?
Era în programul meu de schimb
la Cambridge
şi toţi băieţii vroiau să o pună cu ea
şi probabil vroiai şi tu.
Poate ar trebui să îi scrii.
- Asta ar putea fii o bune idee.
- Nu.
Ce este asta?
Ceva ce ar fi trebuit
să-i trimit cu mult timp în urmă.
Te iubesc, William Hayes.
Ok. Du-te, du-te, du-te.
Du-te şi fii magnific.
Emily suna ca şi *** ar fi fost
făcută să fie o mamă bună.
- Doar că nu ştiu dacă este mama mea.
- De ce?
Toată lumea ştie că iubita
de la începutul poveştii
întotdeauna este părăsită.
Ceea ce înseamnă poate că
Summer Hartley este mama mea.
niciodată nu voi uita aceea zi.
Eram acolo, traversând oraşul
la care întotdeauna am visat
să lucrez în campanie
asta credeam din toată inima mea.
Şi înainte de toate,
am intrat în priză cu toate,
cu campania pentru a arata
cât de magnific eram.
Şi apoi am scris discursul,
şi apoi am venit cu strategia
şi după aceea...
Will Hayes?
- Hei. Gareth Henderson.
- Tu eşti Gareth.
- Hei, *** eşti?
- Încântat. Ne plimbam, Hayes.
Mi-am adus C.V. şi câteva discursuri
scrise pentru Deputatul Sweeney.
Fantastic. Nu pot întârzia prin a verifică
astea în abundentul meu timp de pierdut.
Între timp, uite ce fel de cafea
şi cornuri să aduci la şedinţa
Am nevoie de el pe săturate
imediat.
Stai!
Vrei ca eu să aduc cafeaua?
Uneori sunt momente în viaţa noastră, când
ducem cafeaua. E timpul tău. Haide.
Continuă să circuli, Hayes.
Să avem cafeaua aici înainte de 10:00,
sau Arthur mă va omorî!
Asta înseamnă că va trebui să te omor.
Dacă nu eşti omorât înainte, Hayes.
- Ar trebui să ştii asta.
- Ce e asta?
Este un telefon celular
Şi să dau de tine oriunde,
orişicând, pentru orice.
- Poate cineva să-mi dea o aspirină, vă rog?
- Grijă!
Mă bucur să te avem la bord, Hayes!
- Hi.
- Ce ? Hi.
Peste patru săptămâni de acum,
sunt votările pentru Statul New York
vor alege următorul candidat Democratic
nominalizat pentru Preşedinte.
Acum, dacă Bill Clinton câştiga,
Vreau să înţelegeţi toţi ca
aceasta poate fii un rezultat direct
al încredinţării şi energiei
fiecărei persoane din această cameră.
Şi vreau să spun.
Aceasta este un fapt.
Acum, la ce este important de muncit.
Deci fiecare şi toţi laolaltă...
Ce facem aici?
Este noul băiat.
- Hei.
- Hei, este băiatul cu igienică?
- Pot să primesc un pachet de Morley Red, vă rog?
- 3.25.
3.25 ? Astea costă $2.15
în Madison, Wisconsin.
Atunci du-te înapoi în Madison.
- Nu uita să-mi scrii.
- Chiar aşa. Nu uita să-mi scrii.
Stai ! Stop. Opreşte-te chiar aici !
Fumezi?
No...
Ba da.
Dar nu am crezut că trebui să-ţi
spun asta.
Ascultă. Am fost tânăr şi am fost prost
şi nu mai fumez de ani.
Promiţi.
Mai este şi altceva
ce ar trebui să ştiu?
Probabil nu.
- Pot primi 10 copii?
- Pune-le într-o folie.
Nu, sunt pentru Arthur.
Am nevoie de ele, cam cu 15 minute în urmă.
Deci dacă nu te deranjez...
Tu eşti băiatul cu igienică.
Stai. Cine-i asta?
- Este April.
Da. Eu sunt, În principiu,
băiatul cu hârtia de toaletă,
dar simte-te liberă să mă chemi
băiatul cu cornul şi cafeaua.
Sau Todd la darea de seamă îmi zice Crystal,
ceea ce sunt mai mult ca sigur că e nume de fată.
- Câte copii vrei?
- Zece. Te rog.
- Astea?
- Da, astea două.
*** ai devenit susţinătoarea
lui Bill Clinton?
Nu sunt. E o chestie de bani.
Plătesc 12 pe oră,
este mai bine decât bonă, adică
ceea ce fac este deja prea mult.
Eşti Democrată, aşa-i?
De ce trebuie ca să fie cineva
democrat sau republican?
Eu mă lupt cu o maşină de copiat.
Nu, stai.
Eşti independentă, nu-i aşa?
Sunt nimic.
De ce e obligatoriu să fii ceva?
De ce să nu pot să zic o opinie
despre orice oricând?
Adică, pe bune, ce pot să ştiu
despre sistemul de rachete
Sau Securitatea socială,
sau despre taxe?
Sau despre dreptul civil sau dreptul
femeilor?
O femeie are dreptul să facă ceea ce vrea
cu corpul ei ? Ce zici de asta?
Fac ceea ce vreau cu corpul meu.
Asta-i apatic.
- Eu nu sunt apatic.
- Ba da, eşti.
Nu sunt. Ce ştiu e ca aceşti bărzăuni
pentru care lucrezi,
nu-i interesează de nimic altceva
decât de ambiţiile lor.
Asta-i absolut neadevărat.
Crezi că tipul ăsta, Bill Clinton,
va face o mare diferenţă?
- Da.
- Ce va face este deja inevitabil.
- Ok, aici te înşeli.
- Nu mă fă să-ţi prind o clemă în cap!
Te înşeli. El va face diferenţa
cu Afroamericanii.
Va face diferenţa cu femeile.
El prinde femei.
- Doamne.
- Vreau să zic, uite ce record are în Arkansas.
Citeşte planul lui la sănătate.
Citeşte planul lui în educaţie.
- Ok, sau nu. Ştiu, da.
- Oh, Doamne, Scuze.
- Da, Scuze.
- Chiar îmi pare rău.
- Da. Nu-i nimic.
Trezit în noua America.
- Te cred.
- Asta devine chiar interesant.
- Bine. Mai convins. Eşti nimic.
- Sunt nimic.
Deci sunt aici să repet în faţa tuturor...
Hei ! Ascultă ! Ochii sus, Toată lumea!
Da, am fost iubita lui Bill Clinton
timp de 12 ani.
Hei, cineva să-l oprească.
În ultimii patru ani am minţit
presa despre relaţie să-l protejez.
Adevărul e, îl iubesc.
Acum el mi-a spus să neg.
Ei bine, sunt sătulă de toate înşelăciunile
şi sunt sătulă de toate minciunile.
Ai dreptate un lucru.
Cu siguranţă prinde femeile.
- Asta a fost mişto.
- Ceau, băiatu cu igienică.
Ceau, fata copiator.
Oh, Doamne. Nu se termină niciodată.
Ei doar continuă să repete
încă şi încă şi încă odată.
Va sări în aer totul.
- Exact.
Oamenilor chiar nu l-e pasă
de chestia asta.
- Asta-i chestia.
- Ceea ce nu înţeleg,
am auzit că Bush are o amantă.
Toată lumea vorbeşte şi ce
este ok pentru el dar nu pentru Clinton?
E murdară.
Vreau să zic, freza ei rebela îi
da motiv să-l vrea pe Clinton.
Mare lucru. Oricine are slăbiciuni,
ştii?
Acele crocante roşcate cu ale lor
unghii lungi şi false?
- Asta-i cei place lui Tata.
- Doar să fie murdară.
Gareth, tu eşti irecuperabil
respingător.
Hei. Asta e coincidenţă. Iubesc femeile
care zic "irecuperabil respingător"
Tu ştii ce-mi place mie?
Îmi plac brunetele cu păr lung
cu pantofi cu toc cui.
Nu ştiu de ce.
Sunt ca Kryptonita pentru mine.
Am păţit odată şi eu.
Am o chestie pentru băieţii
care au şi ei o chestie pentru mine.
Tu chiar vrei asta.
Vreau să propun un toast.
De acord cu asta.
- Lui Bill şi slăbiciunilor lui.
- Da.
- Lui Bill.
- Lui Bill.
Alo?
Hei ! Eu sunt!
- E acea Emily?
- E acea Emily?
- Hi, Emily!
- Hi, Emily!
Ce e zgomotul ăla?
Nimic. Doar câţiva idioţi cu
care lucrez şi norocul meu
pentru că ei nu au o frumoasă
iubita căruia să-i fie etern devotat!
Eşti beat.
Eşti frumoasă.
- Eşti înfierbântat.
- Poate ai dreptate.
Emily ? Hai la New York.
O să-ţi placă aici.
Este agitaţie, oameni. E uimitor.
Oaa, chiar ai zis "agitaţie"?
Will, chiar ai zis "agitaţie".
Ce?
Tu n-o să te-ntorci niciodată.
Hei, haide acum.
Vreau să vii doar pentru weekend.
Ai dreptate. Îmi pare rău.
Ai sunat-o pe Summer?
Nu. I-am lăsat un mesaj.
Nu mi-a răspuns înapoi.
Hei. Eşti bine?
Da. Sunt doar puţin singură,
şi sunt înnebunită de dorul tău,
este foarte greu.
Da. Ştiu ce zici.
- Hei. Ce faci?
- Domnule McCormack.
Haide, Eşti cu pachetul
ăsta în mâna de aproape o săptămână.
*** a fost restul serii?
Cu succes, Am reuşit.
Oh, Dumnezeule. Sunt într-o mare
problemă. Iubesc fata asta!
Ştii, de obicei e un lucru bun.
E greu de crezut să pot prinde
electoratul, ca primul Preşedinte negru
fără să am pe Julia Roberts
la braţ când sărbătorim.
Asta e o impresionantă
eroare mentală, Russ,
Apăruta le ora unu noaptea
să devii un Preşedinte sforăitor.
Deschide-l.
Ştiu că mori de curios
să ştii cei înăuntru.
Doar numele ei, Summer Hartley,
mă poartă cu gândul...
Uite ! Ai lăcrimat odată acolo!
Am văzut.
Haide. Poţi să o faci.
Mulţumesc. Da.
- Este un jurnal.
- Isuse. Lasă-mă să văd.
Nu ! Stop ! Stai acolo.
Nu vom citi asta. Nu putem.
"Băieţii sunt cazaţi dincolo de drum
ferestrele lor se văd de la ale noastre.
"Seară este călduroasă şi lipicioasă.
"Suntem pe jumătate îmbrăcate,
pretinzând că nu ne pot vedea băieţii.
"Unele dintre noi sunt mai
îndrăzneţe. Noua meu prietena
"Emily e dulce
"şi stânjenită de toate astea,
totdeauna aşteaptă să vadă ce fac eu."
Nu te opri ! E o chestie tare.
Unde ai rămas ? Ok.
"Este ultima noastră noapte şi
plănuim de mai multe zile.
"Emily şi eu suntem ultimele
care pleacă,
"şi când coboram pe trepte,
o prind pe Emily ferm de încheietură.
"Se uita la mine în sus aşteptând
şi am ştiut ce se întâmpla în continuare."
- Ştii?
- Cred că mi-a venit o idee.
Oh, Doamne!
Ce vrei să faci?
Asta e marfă bună, omule!
Stai un minut.
Asta e Emily a ta?
Noapte bună, Russell!
Ea e ciudată!
Pune poza înapoi!
Oo!
Cine este?
- Will Hayes. Am sunat mai devreme.
Eşti de la martorii lui Iehova?
Nu.
Imediat.
Hi.
- Intră.
- Ok.
Închide uşa după tine.
Închide zăvorul!
Summer să te ţin bine.
Se întoarce. Vrea să o aştepţi.
- Ce ai aici?
- Nu ştiu. Eşti tatăl lui Summer?
Da. Sunt tatăl ei.
- Bei ceva?
- Nu. Nu. E prea devreme pentru mine.
Devreme. Eşti proaspăt la birou,
nu-i aşa?
Zi-mi despre tine. Care-i afacerea?
La ce aspiri tu?
Care e visul tău?
Care e fascinaţia ta?
Ce vrei să fii când o să
fii mare?
- Stai jos!
- Ok.
Ce o să faci acum ? Tu...
Stai, nu-mi zice.
Lucrezi pentru tatăl tău.
- Nu.
- Nu, nu-mi zice!
Wall Street. Nu!
Pupi fundurile de la câţiva fandosiţi
la o firmă de avocatură din centru.
- De fapt...
- Nu ! Renunţ. Cu ce te ocupi?
Lucrez pentru Bill Clinton.
Candidează pentru Preşedenţie.
Nu.
Ştiu cine este Bill Clinton.
Da, de fapt, ştiu multe despre Bill Clinton
şi despre mama lui.
- Chiar?
- Da.
- Cu ce te ocupi?
- Cu ce mă ocup?
Beau!
Beau!
Fii bărbat.
Şi iată ! Nu e chiar bine?
Înghite!
Deci povesteşte-mi de Bill Clinton.
Hei. Treze?te-te.
Vrei o aspirină?
- Trebuie să fii Will.
- Hi.
Te-am văzut *** bei cu
iubitul meu la masă.
Nu e tatăl tău?
- Asta ţi-a zis?
Hm.
Este supraveghetorul meu
de la teza.
Oh.
Ce altceva ţi-a mai zis?
Mi-a zis *** să fiu un bărbat adevărat,
opusul la ceva de genul
- băiat-bărbat ce par să fiu.
- Ai învăţat ceva?
Da, este multă băutură implicată.
De altfel ameninţarea şi bătaia.
- Sex?
- Da.
Deşi asta nu s-ar putea numi
un bărbat adevărat.
*** i-ai zice?
Am ceva pentru tine.
Asta e de la Emily.
- Nu am vorbit cu ea de ani.
- Stăm împreună îndrăgostiţi.
Uh-huh.
Oh, te rog ! "Tati".
Oh, haide ! Nu.
Oh, asta e...
Ai citit asta?
N-am citit.
- Am citit o pagină.
- O pagină.
- Două pagini cel mult.
- Două?
Şi partea în care tu şi Emily
vă atingeţi şi vă sărutaţi.
- Oh ! Partea aceea, da.
- Incredibila descriere. Parcă aş fi fost acolo.
Eşti o bune scriitoare. Adică...
Cred că ar trebui să-l păstrezi.
Ar trebui să-l citeşti când eşti singur.
- Nu pot. E jurnalul tău, nu pot să fac asta.
- Nu, chiar, chiar. Doar că, nu mai am nevoie de el.
Deja i-l am în memorie,
o să ţi-l las pe masă.
Am o copie pe hard cu el.
Asta ar fi drăguţ pentru mine.
M-am gândit de ce Emily a vrut ca eu
să-l primesc de la tine.
Hm.
Hampton?
- Hampton?
- Vrei să stai cu noi?
El e Hampton Roth.
E un scriitor incredibil.
- Cartea sa din campania lui McGovern e...
- Da.
- Tu...
- Da. Noi am.
Uite, de fapt ai făcut vreodată
sex cu un sexagenarian?
- N-am făcut.
- Ei, atunci nu-l judeca.
Păi, de fapt, nu-l judec.
Uită-te la tine.
Eşti frumoasă. Eşti sofisticată.
Eşti un scriitor talentat.
Mulţumesc.
Vreau să zic, să rog o femeie ca tine,
trebuie obligatoriu să fii...
- Bărbat adevărat.
- Exact.
- Greu de făcut asta.
- Păi, pe lângă că eşti un tip competitiv.
- Îmi pare bine că te-am cunoscut.
- Îmi pare bine că te-am cunoscut şi eu.
Mă simt oribil să vorbesc despre...
Scuze.
Am fost curioasă.
Hampton mă încurajează
să-mi cultiv curiozitatea.
Zice că asta e cheia
să devii un bun jurnalist.
Da.
Summer ! La "tati" i-e foame!
- Vorbind de lup. Mai bine plec. Da.
- Hm.
Unde naiba eşti?
- Ok, ceau.
- Ceau.
Da, poate mă suni cândva.
Să ieşim la cină.
Aş... Da, Aş vrea la cină.
- Da.
- Hei!
- O să o suni?
- Eşti nebun?
- Păi, ce o să faci?
- Ce o să fac?
O să-mi ţin ochii pe minge.
Cu Emily am un viitor. Avem un plan.
În care e implicat
un "menage-a-trois" acum.
Sau "menage-a-quatro", dacă tipul
în vârstă rămâne în vedere.
Nu-mi eşti de ajutor.
Nu trebuia să deschid jurnalul.
E ca şi cutia Pandorei, cutia cu sex.
Ce e un "menage-a-trois"?
- Ce?
- Un "menage-a-trois".
Este un joc pentru adulţi pe care îl fac
atunci când se plictisesc.
Oricum. Ce s-a întâmplat cu Emily?
Nimic. Am aşteptat să văd
dacă vine în vizită,
apoi am decis să fac ceva
foarte dramatic.
Cu doar o săptămână înainte
de primare, am fost avansat
din băiat cu cornuleţe şi igienică
la fabricat de steguleţe.
Isuse!
Mila!
Stai, te rog.
Ce fac aici?
Mai departe ! Încă un pas!
Du-te, încă un pas. Mişcă mai departe!
Încolo, încolo, încolo!
Vreau doar că toţi să ştie
noul însemn e gata.
Arată bine.
Am scris trei discursuri
pentru Deputatul Sweeney.
*** e la liceu?
E din Texas. Numele lui e George Bush.
Dar el nu e Preşedinte.
În schimb, este cel mai mare fiu
al lui George şi Barbara
şi e considerat cheia
politicii de la Casa Albă.
Bryant, păi, ai uitat să menţionezi
că sunt Şerif în Texas.
Oh, ok.
Oameni, tipul ăsta e deştept,
du-te înapoi la baseball.
- Fără glumă.
- L-a văzut careva pe Hayes?
- Nu.
- Nu.
Hayes ! Unde e Hayes ? Hayes!
E adevărat că ai absolvit
primul în Madison?
- Da.
- Bine.
- Vino. Circulăm.
- Circulăm.
Asta e o listă cu absolvenţii la Madison
din zona New York
Aceşti oameni câştiga cam 200 de mii
pe an.
Tu ai 10,000$ pe fundul farfuriei
şi luni 15 mese goale la dineu.
Nu putem avea aşa, Hayes.
Am nevoie să le ocupi cu cineva cu bani.
Stai aşa. Gata cu cafeaua şi cornuleţele?
- Să vedem *** merge asta, ok?
- Gareth.
- Ce?
- Mulţumesc. Sunt chiar fericit acum.
- Ok, Hayes.
- Ok.
- Ăsta e biroul.
- Uite aici. Da.
Da, asta-i mişto, hârtie igienică.
Asta e bine pentru că e ironic.
Da, asta e, toată lumea. Biroul meu.
Chiar aici, Am un birou şi am o listă.
Şi am şi telefon. Şi un coş gol.
Nu, nu, nu, Chiar nu sunt de acord
Aici Guvernatorul are o problemă
de caracter, Doamnă Perleman.
Ştiai că
50% dintre Americani cred asta
marijuana ar trebui legalizată?
Poftim?
Nu, nu, nu, nu a fost un mare şmecher.
Pe lângă asta, ştiai că majoritatea
Americanilor cred că
războiul din Vietnam
a fost o idee teribilă?
Ambele picioare.
Îmi pare rău. Cred
că ţi-e dor de ele.
Da, Înţeleg concepţia ta,
dar cred că ar trebui să-ţi aminteşti
că Guvernatorul vine dintr-un
oraş numit Hope (speranţă).
Şi speranţă este exact ce avem noi, deci...
Nu, nu, Ştiu ce e învechit,
dar eu mai cred
că câteodată vechi este exact ceea
ce are nevoie această ţară.
Asta ar fii minunat. Nu, mulţumesc.
Două locuri.
Ok, ca lumea. Mulţumesc, Domnule Bishop.
Da, cina joia următoare.
Da, când am vorbit cu Hillary
azi dimineaţă
a zis că vrea să ştie cât de mulţi
suporteri importanţi sunt.
Nu, Cred că ai fii foarte
încântat să o întâlneşti.
Da.
O masă întreagă ? Nu, este
foarte posibil.
O să staţi în capul mesei.
Sună minunat.
Ok, M-am în lista
Ne vedem următoarea joi.
Ok, mulţumesc.
Tocmai am vândut o masă întreagă
pentru 50,000$.
Ăsta-i omul meu, Will. Omul meu.
Omul cu igienică ! Omul cu igienică!
Bună seara, Domnilor.
Un pachet de roşii, vă rog.
3.60. Taxa nouă, avertisment nou.
Cristoase.
Spune adevărul, prietene.
- A inhalat Clinton sau nu?
- Ce mai contează?
Asta-i ca şi *** iubita te-ar găsi în pat
cu o altă femeie şi tu ai zice,
"Dar nu am făcut-o"
- Ce, contează pentru ea?
- Da, contează. Pa.
- Bună.
- Un pachet de American Eagles, albastru, vă rog!
4.25.
4.25 ? Plăteşti $4.25
pentru un pachet de ţigări?
Nu băga de atâţia bani chimicale în el.
- Deci sunt ţigări sănătoase.
- Cam aşa ceva.
Deci dacă nu sunt atâtea
chimicale în ele,
ar trebui să coste mai puţin, nu mai mult,
nu crezi?
Ştii că pun salpetru în ţigări,
l-e fac să ardă mai repede
şi te fac să fumezi mai mult.
Ceea ce înseamnă, ca la sfârşitul zilei,
ţigările tale costa mai mult, nu mai puţin.
Fata copiator,
pentru ce cred că plăteşti tu de fapt
este imaginea unui vultur
şi un drăguţ pastel colorat.
Ideea ta încrezătoare despre stilul de viaţă.
Restul nu e mai mult decât o porcărie.
- Pariezi?
- Sigur.
- 20 $.
- Am 20 $.
Un mod simplu de a face 20$.
- Chiar?
- Da.
Asta-i mişto.
Într-un minut, Voi avea 40.
Ok, vom inhala în acelaşi timp
pentru aceeaşi perioadă de timp.
- Da.
- Pregă***, stai şi.
- E ziua mea astăzi.
- La Mulţi Ani.
De ce nu ieşi să sărbătoreşti?
Prietenul meu, Lucas, a zis că mă scoate
în oraş la cină şi apoi la o petrecere.
Dar în ultimul minut, l-a chemat un tip în Philly,
ceea ce, bineînţeles, nu se pune problema...
Adevărul este că e mult mai interesat
să fie următorul Kurt Cobain
decât să fie prietenul meu.
Cine-i Kurt Cobain?
Faci mişto de mine!
Ce?
Fumează.
Oh.
- Fii atent.
- Fii atent.
- Ei bine.
- Nu, nu asta.
Satisfacţia să am dreptate
şi tu să greşeşti e mai mult
decât destul pentru mine.
Păi, niciodată nu am pierdut un pariu,
aşa că ce poţi să-ţi dau.
Te scot în oraş pentru cină,
o cină onomastică.
- Ce ai spus?
- Ca o întâlnire?
Nu, nu asta mă vrut să zic.
Ca o "Mi-e milă de tine"
"pentru că e ziua ta
şi nu ai planificat nimic" la cină.
- Ştii ceva, una din astea.
- Păi, îţi spun eu ce.
Poţi să mă duci la petrecere
şi apoi poţi să pleci,
pentru că n-am nici o şansă
să merg acasă singură.
Da, am să o dau peste cap...
Oaa.
Cred că nu prea mă aflu în
categoria mea aici.
Ba da, eşti.
Deci Emily *** este, ca şi,
colega ta cea dulce?
- Este uimitor *** faci asta.
- Ce?
Felul *** simplifici discuţiile
şi apoi să l-e întorci şi să dai
o completa şi negativă conotaţie.
- Pe bune, de fapt, impresionant. Sunt uimit.
- Chiar nu am vrut să fac asta.
- Dar am înţeles. M-am prins.
- Şi de fapt cred că e foarte drăguţ.
- Vezi, iar ai făcut-o.
- Chiar?
- Da.
- Nici nu ştiam că o fac.
Este probabil greu pentru tine să-ţi imaginezi
o relaţie bazată pe respect mutual.
Fără chiar cea mai mică sugestie despre,
sau *** ai vrea să-i zici, masochism.
Păi, înţelegerea ta cu Emily
e ca o comedie croită minunat,
atunci de ce nu te însori cu ea?
Ce te poate opri?
Nimic.
- Oo!
- Oo!
O prind mâine. Am făcut o rezervare
la un drăguţ restaurant francez
din cartierul East Side.
Oh, Doamne. Ai să o faci
în faţa unei săli pline de străini?
- Da, o fac. Ce e rău în asta?
- Nu, nimic. Cred că îţi dă încredere.
Ce o să spui?
- Încă lucrez la asta. Nu ştiu.
- Oh, ar trebui să repeţi aici cu mine.
Ar trebui să repeţi cu mine.
Sunt de acord cu asta. Voi fii Emily.
Sunt Emily, colega ta cea dulce.
E ceva ce ai vrea să-mi ceri?
- Emily...
- Stai ! Trebuie să te pui în genunchi.
Nu, n-o să mă pun jos în genunchi.
O să-i placă.
O să-i placă să stai jos în genunchi.
- N-o să stau jos în genunchi..
- Ce greşeală. Ok.
- Emily.
- Da, William.
Nu m-a fă să râd. Emily,
vrei să te,
hm,
măriţi cu mine?
- Nu.
- Oh, Doamne.
Păi, ce vrei să spui,
"Vrei să te, hm, măriţi cu mine ?"
Nu te-am văzut de săptămâni!
Nu prea arăţi fericit sau încântat
în perspectiva căsătoriei noastre!
Îmi ceri să renunţ la...
libertatea mea,
la "joie de vivre" (pofta mea de viaţă)
pentru o instituţie care să eşueze
are cea mai mare rata de succes?
Şi de ce să mă mărit cu tine, oricum?
Adică, de ce vrei să te însori cu mine?
Pe lângă câteva dorinţe burgheze de a
fi plin de idealul societăţii noastre
dintr-o vârstă târzie ca să promovezi
agenda unui consumator capitalist?
Oh!
Oh, Doamne!
- Ar trebui să te pui în genunchi!
- Doar taci!
Aici.
Vreau să m-a însor cu tine
pentru că eşti prima persoană
pe care vreau să o văd
când m-a trezesc dimineaţa
şi singura pe care să o
sărut de noapte-bună.
Pentru că prima dată
când am văzut mâinile astea,
nu-mi puteam imagina
să nu l-e ţin strâns.
Dar îndeosebi, când iubesc pe cineva
aşa mult *** te iubesc pe tine
să te căsătoreşti este singurul lucru care
îţi mai rămâne de făcut.
Deci, ai vrea să te...
Hm...
măriţi cu mine?
Desigur, Poate.
Am să m-a gândesc la asta.
M-a conduci acasă?
- Vrei să bei un ceai?
- Da. Mi-ar place unul.
Hei.
*** de ai aşa multe
exemplare cu Jane Eyre?
- E o poveste lungă.
- Chiar?
Pare să aibă vreo 300 de pagini
sau mai puţin.
Serios, de ce?
Pentru a 13-a mea aniversare, Am vrut
o pereche de cercei de aur cu floare,
şi imediat tatăl meu mi-a adus
un volum copertat cu Jane Eyre.
Şi înăuntru, scrisă o inscripţie frumoasă,
după care mi-a
zis că vroia să fie cercei
dar sper să nu fiu supărată
ceea ce a fost tragic pentru mine,
a fost ultimul cadou pe care mi l-a dat.
Ce vrei să zici?
A murit trei săptămâni mai
târziu în accident.
Isuse. E îngrozitor.
Îmi pare rău.
- Ai citit-o vreodată?
- Nu.
Am citit-o în fiecare an de două ori.
De fiecare dată e altfel.
Îmi spune diferite lucruri.
Oricum, când am mers la facultate,
mama a vândut casa
şi undeva departe,
Jane Eyre s-a pierdut.
Acum, de fiecare dată când găsesc
o librărie la mâna a doua,
M-a uit după copia pe care
mi-a adus-o tata de ziua mea.
Ştiu că nu o s-o găsesc
niciodată.
E prostie, e ca şi *** asta,
e o mică ciudată superstiţie...
- Nu e prostie.
- Mersi. Hobby.
Ce sunt toate astea?
Oh, sunt unele în care
am găsit înscrieri.
"Cu dragoste, speranţa şi vise
la o a doua şansă. Alice."
Ce e asta?
Asta e Kurt Cobain.
Este Nirvana. Îţi place?
Da, îmi place.
Tu crezi că e ridicol ca eu
vreau să fiu politician, nu?
- Da.
- Mersi.
Nu, nu, Cred că toată chestia politica,
este o nimica toată pentru tine.
Este adevărat. Este foarte adevărat.
Mă întreb dacă tu vrei ca oamenii
să te placă un pic prea mult.
Şi asta e adevărat.
Ar trebui să-mi doresc să mă
urască.
Am să lucrez la asta de acum.
Ai ceva şmecherii pentru mine?
Nu, dar poate fii un bun început.
- Da?
- Deja te urăsc.
Bun.
Ce vrei să fii când creşti mare?
Vreau să zic, eşti prea deşteaptă
să faci copii xerox
- Şi să fii bonă.
- Nu.
- Nu ştiu!
- Ce altceva aş putea.
Nu ştiu
şi nu ştiu *** să ştiu. Ştii?
Ştii ce aş vrea cu adevărat să fac
Să plec din aceste locuri
despre care nu ştiu nimic.
Să strâng bani.
Dar încă nu-i am ca să pot face asta.
Probabil pentru că sunt
prinsă cu tipul ăsta.
Ar trebui să-l părăseşti.
Ştiu că nu-i treaba mea,
dar eşti prea bună pentru el.
Eşti.
- Ştii ce-i cu adevărat mişto?
- Nu ştiu.
Noi putem sta aici şi nu
ne îngrijorăm despre
- Flirt sau chestii de atracţie.
- Toate chestiile alea.
Foarte mişto.
Da.
Trebuie să plec.
Tâmpitule!
- Oh, Doamne.
- E aici!
- Ţi-am zis că nu o să-i ia mult timp.
- Hi ! Am vrut să-ţi fac o surpriză!
- Am zburat mai devreme!
- E incredibil!
Tocmai îi spuneam lui Emily *** Arthur te-a
trimis în Albany şi partea cu avansatul.
- Avansat în echipă.
- Da. *** a fost?
- *** a fost ? Omule, e minunat!
- Minunat.
- Minunat.
- Minunat.
- Eşti bine?
- Oh, da, făceam puţin antrenament.
- Alerg pe scări.
- Ok.
M-a duc la birou. Este...
O zi mare. Îmi pare bine să te cunosc.
- Şi mie.
- Ok.
Ok.
Noroc.
- Hi.
- Hi.
- Aici.
- Da.
Hei.
- E ciudat. Limba ta are gust diferit.
- Ce?
Are alt gust, limba ta.
- Asta e ciudat.
- Nu e rău. E doar diferit.
Poate e de la apă de aici.
Sau de la balanţa PH-ului...
Nu ştiu despre ce vorbesc.
Ţi-am zis că New York-ul te
va schimba.
- Putem ieşi la o plimbare?
- Da.
- Doar să luăm puţin aer?
- Da, ai putea să vezi New York-ul.
O să-mi placă asta.
Şi, oare ţi-am zis...
- Am vrut să...
- Oh, scuze. Nu, zi tu.
- Ce?
Am vrut să zic, ţi-am zis vreodată
despre ziua în care tata a cerut-o pe mama?
Nu.
Păi, tata i-a dat întâlnire
lui mama ca să o ceară în căsătorie
şi a fugit la ex-iubita lui,
Caroline Hopper.
Şi au vorbit,
sau uitat unul la altul
şi toate sentimentele,
au început să apară.
Şi s-a gândit,
"Pot să fug acum
cu Caroline Hopper,
"să fiu un om fericit.
"Tot ce am de făcut e să o sărut."
Dar imediat, s-a uitat în sus
şi şi-a zis că mama
nu poate fii în colţ.
Şi din acel moment a ştiut
că nu are nici un motiv să se teamă.
Înţelegi?
Eu sunt Caroline Hopper în povestea asta
sau mama?
Oh, Doamne ! Sunt "mama"pentru tine!
- Emily, când te-am văzut în dimineaţa asta...
- Will, te rog.
... Am ştiut...
- Pune asta înapoi în buzunar.
- Stai în picioare, Will. Stai.
... cu o claritate absolută.
- Stai, stai, stai.
- N-ai nici un motiv să te temi.
- Să ne mai gândim.
- Nu mă tem de asta.
Doar ca ziua asta e...
Will!
M-am culcat cu Charlie!
Am crezut că avem un plan.
Păi, tu aveai un plan, Will.
Aveai un mare plan!
- Sigur făceam parte amândoi din acel plan.
- Doar că nu pot pretinde
- că fac parte din el în continuare.
- Erai acolo
- când l-am făcut.
- Şi acum nu ştiu ce să-ţi spun.
*** poţi să-i spui cuiva
de care îţi pasă
că nu vrei pentru amândoi
acelaşi lucru
- Ei vreau mai mult?
- Cel mai bun lucru?
Sigur ai făcut sex cu acel colocatar.
Am fost laşă şi îmi pare rău.
Oh, bine.
Mă omori.
Nu, nu te omor. Te las să pleci.
Pentru că dacă rămânem împreună, Will,
o să fie mizerabil.
Am să-mi aduc aminte de toate astea...
- Nu e adevărat.
... visele incredibile pe care le aveai.
Apoi, eventual,
mă vei urî la maxim.
- Nu.
- Da.
Will, nu vreau asta
şi nici tu nu vrei asta.
Crede-mă.
O să fii bine, Domnule Hayes,
fără mine.
Oo!
Da.
Oo!
Aici Tom Brokaw în New York.
Bună seara. Bill Clinton
poate a fost rănit în New York,
dar marea întrebare astă-seară este,
cu câte procente?
Pentru că, după toate, el este marele
supravieţuitor şi într-adevăr învingătorul
după primele date în New York
la o distanţă confortabilă.
Dă-m roată după lună
Văd pasiune în ochii tăi
câteodată eşti o mare surpriză
Pentru că acolo a fost
un timp când toţi am murit
Hei.
Felicitări.
Am auzit că ţi-au cerut să rămâi.
Cred că eşti foarte fericit.
Da, Da, au zis şi sunt.
Foarte, foarte fericit.
Chiar ? De ce mă simt ca şi
*** ma-ş ascunde lângă o lamă de brici?
Şi de cleme şi de foarfece?
O să fii bine. Dar melodia asta,
îţi dă o senzaţie excelentă că trăieşti.
Ştiu. Ce zici dansezi?
Să se termine asta.
Îmi pare rău pentru seara trecută.
E ok. Doar că nu credeam că
Lucas va fii de acord.
- Sau Emily, dacă contează.
- Păi.
Pe lângă asta, tu şi eu,
suntem ca pisica şi câinele.
Da. Da.
- Ulei şi apa.
- Şmirghel şi fund gol
- Asta-i grosolan. E chiar grosolan.
- Tu eşti fundul.
Da. Nu, mulţumesc.
- Sunt onorat.
- Lennon şi McCartney.
- Le-a mers bine împreună.
- Da, doar la urmă
şi dupăia nu mai erau
prieteni.
- Cred că putem, în rest, vedem noi.
- Cred că putem.
- Enchanté.
- Da. Salut.
- Haide, Să dansăm.
- Nu.
- De ce?
- Ok.
Eşti gata?
- Da.
Cred că asta a fost cu Emily.
Nu-mi vine să cred că
ea să încurcat cu Charlie.
- Nu-mi vine a crede, nici mie.
- April era liberă. Poate Summer.
- Oricine altcineva?
- Eram prea ocupat.
Eram prea ocupat cu munca
pentru campanie.
Oricum, Când Clinton şi-a
strâns electorii,
Russell şi eu am înfiinţat
propria firmă de consultanţă,
şi lucram în campanie
pentru oricine.
Consiliul local, senat.
Am făcut-o odată pentru un
post de hingher.
Asta-i foarte interesant, Tati,
dar *** rămâne cu iubitele?
- *** rămâne cu mama?
- Păi, Am început din nou cu întâlniri.
- Dar nimic serios.
- *** rămâne cu April ? Ce s-a întâmplat cu ea?
Păi, la o săptămână după ce Kurt Cobain a
murit să despărţit de iubitul ei
Şi a plecat în călătorie.
Călătorie în jurul lumii,
doar că aşa a visat tot timpul.
Şi a zis
asta pentru că am zis ceva
atunci către ea la ziua ei.
Oricum, am început să n-e scriem
cărţi poştale. Ne scriam scrisori
Şi înainte să ştiu, chiar şi dacă
ne separă o lume întreagă,
am devenit prieteni.
Era în 1994
şi New York-ul era plin de o nouă viaţă.
Multe slujbe, mulţi bani.
La început a pornit pe internet.
Şi peste toate, oriunde în Manhattan
toţi aveau celulare.
Poţi să mă auzi acum?
Niciodată nu-l opreau.
Şi apoi, şeful cel bătrân, Arthur Robredo
a dat lui Russell şi mie prima mare slujba.
- Tocmai a sosit pentru tine.
- Mersi.
În sfârşit intrăm în marea cameră.
- Gareth.
- Hayes.
Bună dimineaţa.
Hei, să înceapă petrecerea.
Care e cuvântul de sus?
Pentru prima dată,
New York-ul mă chema,
În locuri de altădată.
"Cea mai periculoasă specie a naţiei
noastre
"nu este ciocănitoarea mare
sau câţiva peşti de apă dulce.
"Este limba din gura noastră !
"Ascultaţi cât de trunchiata
şi bastarda este limba noastră.
"Media vocabularului nostru este
o treime din ce a fost acum 100 ani.
"Cuvintele ies din gura noastră
şi mor la picioarele noastre !
"Peisajul vocabularului
începe ciopârţit
"din faşă şi driblat
de cultură pop,
"otrăvită de obscenităţi
josnice..."
Will?
"... infantilizată de
tinerii obsedaţi de media..."
- Hei.
- Hei.
Este favoritul meu bărbat-băiat.
Arăţi foarte viril.
Mulţumesc, mulţumesc.
Ăsta-i scopul.
- *** e Emily?
- Emily.
Joacă la altcineva
în jurnal acum.
Oh.
- *** e profesorul?
- Profesorul e minunat.
- E haios.
- M-a părăsit pentru o boboacă.
Mi-a spus că e pentru
binele meu.
Toţi se pare că folosesc
formula asta mai nou.
Tu ce ai mai făcut?
Scriu tâmpeniile astea
pentru New York Magazine.
Aşteptând pentru marea pasa.
"Şi 'sintaxa' nu este ceea ce
bordelurile din Nevada plătesc la IRS."
- Mă duc să îl ascult pe profesor.
- Sigur.
Frumoşi ochelari.
"Ascultaţi-vă copiii, dacă puteţi."
Mulţumesc.
Scotch, gheaţă, te rog.
William Hayes!
Din... Nu-mi spune!
Wisconsin ! Da, Statul Brânzei.
Foarte frumos din partea ta
să vii la micul nostru zaifet.
- O să mai iau unul, te rog.
- Cu plăcere.
Da. Summer mi-a spus că acum scrii
discursuri pentru Arthur Robredo?
- Mie mi-a zis că te întâlneşti cu o boboacă.
- Nu. De fapt, sunt două tinere,
care, într-o zi bună,
se ridică la nivelul unei boboace, cred.
Mergi cu mine. De ce ai vrea să munceşti
pentru un scârţar ca Arthur Robredo?
Din câte îmi aduc aminte din prima întâlnire
eşti un om cu principii şi chiar idealuri.
Nu îmi spune că eşti doar un alt
căţeluş în costum Armani.
Ai fost minunat, dragule.
Este simpatic ? Tu eşti simpatic?
- Simpatic ? Da, se descurcă singur.
- Sigur, mă descurc singur.
În primul rând, Arthur Robredo nu este un
scârţar. A muncit ca să fie unde este acum.
A fost poliţist, antreprenor.
E un puţoi.
Exact despre asta e cartea mea.
Ia. Citeşte-o. E gratis.
Frumuseţe, idealuri,
dragoste, nu mai înseamnă nimic.
- Totul se rezumă la putere şi bani.
- Am citit toate cărţile tale
şi tu eşti complet obsedat
de putere şi bani.
Asta pentru că nu are niciuna.
Aşa-i, iubire?
Iubire, eu sunt pentru dragoste.
- Aşa *** bine ştii.
- Da.
De asta mă ţii prin preajmă.
Să îţi ţin ambiţiile alea extravagante
şi rapace sub control.
Am un gând.
De ce nu îţi foloseşti scânteia de putere
şi influenţa nou obţinute
să o pui pe Summer aici de faţă să
scrie un articol despre omul tău Robredo?
În felul ăsta Summer obţine o şansă
şi tu obţii publicitate.
- Şi tu ce obţii, Hampton?
- Da.
Cred că dragoste. Mai multă dragoste.
Da, asta obţin eu.
Multă dragoste.
- Ştiam că Summer o să se întoarcă.
- Ştiai?
Ştii ceva ? Prima oară,
nu voiam ca Summer să fie mama mea.
Dar acum îmi place oarecum.
Ai invitat-o în oraş?
Am vrut, dar nu puteam
pentru că scria articolul.
- E foarte tare.
- Will, este foarte bun.
Eşti sigur că nu pare moale?
Nu, e perfect. Este absolut...
Ştii, este o parte, totuşi,
care m-a deranjat cumva.
"William Hayes,
"scriitorul de discursuri al lui Robredo,
este şi puternic şi frumos ca un băieţel."
- Băieţel ? Adică...
- Da.
Ştii, de fapt scrisesem,
"William Hayes are ochi seducători
şi aspectul intrigant al cuiva
"ale cărui haine vrei să le sfâşii
de pe chiar trupul său,"
dar editorul m-a pus să le schimb.
Nu există loc pentru adevăr în jurnalism.
Mereu ai vrut să fii jurnalistă?
Nu. Până la 16 ani, am vrut să fiu actriţă.
Voiam să cânt pe Broadway.
Pe bune?
Da, pe bune. E aşa de greu de crezut?
Păi, nu sunt actriţele emotive şi,
ştii tu, nesigure?
Ceva în genul ăsta.
Ce vrei să spui ? Că eu nu sunt?
Că nu am sentimente?
- Sunt incredibil de nesigură.
- Nu spun asta.
- Sunt o persoană foarte nesigură.
- Ştii ce vreau să spun?
Spun că aş vrea să ascult un cântec.
- Scuze?
- Cântă ceva.
- Vrei să îţi cânt un cântec?
- De ce nu?
- Ai un cântec favorit?
- Da.
- Chiar ai?
- Da.
Bine.
- Eu sunt un William.
- Nu mă întrerupe.
Will, te rog, vrei să o încerci?
Ştii, chiar nu îţi vine rău.
Ştii care e partea haioasă?
E 1.000$.
Frank Sinatra, Linda Ronstadt.
- De ce?
- O grămadă.
Păi, dacă te uiţi pe spatele lor,
toate au un cântec în comun, care este...
- "I've Got A Crush On You".
- Toate fără excepţie.
- *** merge?
- Încă mai am o grămadă.
Da şi eu.
- Da, sunt aproape gata.
- Da şi eu.
Am sforăit?
Ştii ce nu am făcut niciodată?
Ce?
Nu am petrecut toată ziua în pat
cu un tip foarte tare.
Nici eu.
Vorbesc serios.
Întotdeauna mă gândesc la ceva
mai important de făcut.
Sunt dependentă de muncă.
Este foarte rău.
O să petreci toată ziua în pat cu mine?
Nu facem nimic.
Bună, sunt Summer. Vă rog lăsaţi
un mesaj şi o să vă caut eu.
Sunt dr. Levenstein
de la Columbia Presbyterian,
urgenţe. Avem...
Urgenţe ? Alo?
- Domnul Roth a avut o ruptură de aortă.
- Ce înseamnă asta mai exact?
Gândiţi-vă la ea ca la un cauciuc
spart pe autostradă
după ce aţi mers prea repede
prea mult timp.
*** vă simţiţi, domnule Roth?
Staţi confortabil?
O să supravieţuiesc.
Haide, iubit-o, arată-mi un zâmbet.
Am aşteptat toată viaţa să fac gluma asta.
Săracul Hampton.
Vine Summer.
- El ce caută aici?
- Bună, Hampton.
Bună.
Un singur lucru au lăsat intact.
Nu, nu, nu, nu, nu, nu,
nu menţiona comunitatea.
Nu menţiona osmoză.
Mă ucide că ieşi cu puştiul ăsta.
Pe bune ? Nu băutura
şi ţigările sau boboacele?
- Astea nu au nicio legătură cu asta.
- Nicio legătură cu asta.
Ascultă, vreau să ştii că am donat
toate organele pentru medicină
cu excepţia unuia, care e pentru tine.
- Iubitule, ce frumos din partea ta.
- Nu, nu, nu aia.
Inima mea, prostuţo.
Te rog, spune-mi că nu
te-ai îndrăgostit de el.
Nu pot să fac asta.
Poţi să îmi dai o ţigară?
O ultimă cerere de la un muribund.
Nu o să se întâmple.
Doamne, eşti aşa un plângăcios.
Nu moare nimeni.
De ce te interesează
dacă îl iubesc sau nu?
Tu ne-ai lipit, îţi aminteşti?
Da, păi, mă gândeam
că o să îl mesteci şi apoi o să îl scuipi.
Eşti aşa drăguţ.
Eşti un tip drăguţ, ştii asta?
- Am citit articolul despre Robredo.
- Da.
Tipul e implicat în politica din New York
de mai mult de 20 de ani
şi tot ce descoperi tu e că
faţa lui are o problemă cu mâncarea?
Ce vrei să spui, Hampton?
Fă-ţi meseria.
Nu pot să cred că în sfârşit
o să îl întâlnim pe preşedinte.
- Uită-te la asta.
- Uită-te la ea.
Am bătut drum lung
de la camera aia de hotel de pe Strada 8.
Mulţumesc foarte mult.
Nu pot să cred ! Nu pot să cred!
Ce idiot a uitat să verifice meniurile
şi programele?
Nu există emblema partidului
pe meniuri sau programe.
Serios?
Lucrătorii hotelului nu vor lăsa pe nimeni
să intre în clădire.
Teamsters nu vor putea
să facă transmisia prin satelit!
L-a văzut cineva pe Robert Klein?
Am fost cu el acum o oră.
Acum a dispărut.
Cred că era complet cherchelit.
De unde am putea să ştim noi
unde este Robert Klein?
Nu o să vă vină să credeţi asta,
dar e furtună cu grindină în Chicago.
Cui îi pasă de Chicago?
Nouă.
Preşedintele vine din Chicago.
- Bine, bine.
- Nu putem să ne îngrijorăm pentru asta acum.
Lasă-mă să te întreb ceva.
*** ai putut lăsa să se întâmple asta?
- Ce ? Despre ce vorbeşti?
- De ce sari la gâtul ei?
Băieţi, băieţi, băieţi, băieţi!
Hei, răsuflaţi adânc, bine?
Uite, să întrebăm în hotel,
să vedem dacă au o conexiune la internet
şi să găsim o imprimantă.
- Eu îl sun pe agentul lui Klein.
- Minunat.
Gareth, bea ceva.
Tu, nu ştiu cine eşti,
dar ai şliţul deschis.
Ar fi minunat dacă ai purta lenjerie.
Mă duc să verific vremea din Chicago.
Masa şapte e gata. Şase pasta. Doi peşti.
Să iasă pe uşă, acum!
Poate că nu e în partidul tău,
dar se întâmplă să fie
preşedintele Statelor Unite.
Îţi aduci aminte de el?
Deci, dacă aş fi în locul tău
- aş scoate oamenii din camion şi în...
- Gareth!
Nu poţi vorbi cu un Teamster aşa!
Haide.
- Tipul ăsta...
- Totul o să fie bine.
Uite, uite, fii atent.
Am descărcat o copie
cu emblema partidului.
Dacă ai putea, te rog,
să o introduci pe un meniu,
să faci 500 copii, foloseşte un magazin
al partidului. O să fim liberi, aici.
Copii ? Vrei ca eu să fac copii?
Păi, la un anumit timp, toţi facem copii.
Timpul tău e acum.
Nu e haios, Hayes. Foarte...
Da, foarte matur.
Unde te duci?
Să mă plimb!
Mă întorc în jumătate de oră.
Ce puţoi.
- Da.
- William Hayes?
La telefon.
Mă uit la tine chiar acum.
Şi ştiu totul despre tine şi
prietenul tău Robredo.
De fapt, ştiu aşa de multe,
că aş putea să vă dobor pe amândoi.
Pe bune?
- Cine e la telefon?
- Nu vrei să ne întâlnim, ca să afli?
- Unde eşti?
- Sunt aproape.
Nu am prea multă experienţă,
în orice este asta.
Te încălzeşti.
Eşti fierbinte.
Eşti fierbinte.
Eşti aşa de fierbinte!
Ţi-am făcut-o!
Credeam că eşti plecată toată vara.
Nu, aşa credeam şi eu,
da' s-a întâmplat o chestie nebunească.
Adică, stăteam pe plaja asta
frumoasă din Creta
cu toţi oamenii ăia marfă şi era
şi tipul ăsta pe care îl plăceam, Paco,
meditativ şi sexi,
monosilabic, cu totul genul meu.
Într-o noapte dansam cu Paco
şi mă sărută,
- un sărut incredibil, adânc.
- Scuteşte-mă de detalii.
- Şi eu ce am făcut?
- Nu ştiu. Ce ai făcut?
Am început să plâng.
- Adică, lacrimi curgând pe obraji...
- Bineînţeles că ai început să plângi.
... pe care nu le observa, bineînţeles,
mâinile lui fiind peste tot corpul meu,
ceea ce era plăcut,
ceea ce m-a făcut să fiu şi mai supărată,
pentru că într-o secundă
am văzut întreaga noastră relaţie,
din prezent până în viitorul îndepărtat.
Un start incredibil de fierbinte, cu Paco
încălzit de dragostea şi admiraţia mea...
- Ce facem aici?
- Trebuie să iau ceva.
Durează o secundă.
Şi apoi momentul inevitabil
şi nu ştiu de ce...
- Bună.
- Bună.
Nu ştiu de ce se întâmplă,
dar întotdeauna se întâmplă,
când toată dragostea şi admiraţia
ar începe să îl supere
şi ar găsi o cale să mă rănească.
Adică, sigur, după, i-ar părea rău.
Deci...
Am decis să îi dezlipesc frumoasele buze
de ale mele,
să îi iau mâinile de pe fundul meu,
- şi am plecat.
- O mişcare bună.
- Am plecat, Will ! De lângă Paco!
- O mişcare bună.
- Nimeni nu pleacă de lângă Paco!
- Îmi place povestea.
Şi am simţit că viaţa mea s-a schimbat.
Şi am realizat că trebuie să spun cuiva.
Când am realizat cine este persoana aceea,
- a fost aşa de neaşteptat.
- Poftiţi, domnule.
Este ca şi *** ceva ar sta în faţa ta
şi parcă ai fi prea orb ca să îl vezi.
Ce-i asta?
Am şi eu nişte veşti pentru tine.
De ce eşti aşa supărată?
Nu crezi că este puţin ciudat să ne
scriem de atâta timp
şi cumva tu ai neglijat să îmi spui că,
A, te-ai îndrăgostit şi,
B, te-ai îndrăgostit!
- Ţi-am spus că mă văd cu cineva.
- Te vezi cu cineva.
Tocmai ai cumpărat un inel de logodnă
cu diamant pentru cineva!
Îmi pare rău.
Cred că mi-a fost prea frică să îţi spun.
De ce să îţi fie frică să îmi spui?
Nu ştiu.
O iubesc aşa de mult pe fata asta.
Aş vrea să te bucuri pentru mine.
Nu pot să mă bucur pentru tine.
Bineînţeles că pot să mă bucur pentru tine.
Săraca April.
Este ca şi caracterul din poveste
care întotdeauna este prieten.
Apoi realizează
că nu vrea să fie doar prieten.
Vrea să fie iubita,
doar că este prea târziu.
Ce vrei să spui?
Nu mă asculţi?
A venit acasă pentru tine.
Emblema partidului e pe
toate meniurile, prietene.
S-a înseninat în Chicago.
Preşedintele va fi aici la ora 8:00.
Unde-i Russ?
O să se întâlnească cu tine şi cu Arthur
în restaurant.
Sunt mai haios aici.
Nu îmi pot opri piciorul.
Ai venit devreme.
Şi eu mă bucur să te văd.
- Arăţi bine.
- Mulţumesc. Şi tu.
- Ce cravată frumoasă.
- Păi, ştii tu.
Deci, revista m-a rugat să fac o
continuare cu Robredo.
- Minunat.
- Da, este minunat. Şi mai este...
Este...
Citeşte-o.
- Deja ai scris-o.
- Da.
- Chiar a făcut asta?
- Da.
De fapt chiar au un prieten care a ieşit
din puşcărie mai devreme.
Ştii ceva?
Cred că s-a întâmplat cu mult timp în urmă
şi eşti cu mult în faţa lui în
toate alegerile.
Da, vezi tu, nu cred că asta o să conteze,
pentru că este Democratul tare-pe-crimă.
Asta-i...
Când oamenii o să citească asta...
Summer, ascultă-mă.
Dacă o dai la tipărit,
noi nu o să supravieţuim.
Cred că o să fie o mare chestie cam o
săptămână şi apoi furtuna va trece...
Vorbesc despre noi doi.
"Candidat doborât de prietena
celui care scrie discursurile."
- Haide.
- Îmi fac meseria.
Nu am făcut-o primă dată.
Şi dacă nu scriu eu asta,
altcineva o va face.
Lasă-i.
Hei, nu preda asta, bine?
Deja ai făcut-o.
Domnul Arthur...
Da, sigur.
Chiar îmi plăcea de Summer.
Nu pot să cred că s-a dovedit a fi aşa o...
- Sfărâmătoare de inimi?
- Nu.
Oportunistă?
- Târfă.
- Maya.
*** a putut să îţi facă asta?
E *** a spus. Dacă nu o scria ea,
altcineva ar fi făcut-o.
Şi era adevărul.
Şi a făcut-o ? A sfărâmat-o?
Ce?
Ce s-a întâmplat când a ieşit articolul?
Ai feştelit-o, omule.
Ai feştelit-o pe bune.
Te rog, abţine-te.
Nu vreau să aud asta acum.
Oricând o să îmi dau seama
ce ar trebui să învăţ din toate astea,
- o să îţi scriu o scrisoare!
- Da, abia aştept.
Deci mi-am pierdut iubita,
mi-am pierdut slujba şi prietenul.
Şi pentru un lung timp,
nimic nu părea să mai conteze.
Dar nu eram singurul cu probleme.
Nu am întreţinut relaţii sexuale
cu femeia aceea,
domnişoara Lewinsky.
Nu am spus niciodată, nimănui, să mintă.
- Alo?
- Te uiţi?
Acuzaţiile acestea sunt false.
April?
Da, April. Cine credeai că este?
Te uiţi sau nu?
Bineînţeles că mă uit.
Tu crezi că a făcut-o, aşa-i?
Nu cred, ştiu.
Uită-te la poza ei. O iubesc.
E exact genul lui.
Deci, ce ţi-a luat aşa mult timp
ca să mă suni înapoi, roşcato?
Credeam că te-am pierdut.
- Parcă au trecut ani.
- Te-am sunat acum, aşa-i?
Da.
*** îţi merge ? Ce mai faci?
Am o nouă colegă de cameră, Olivia.
Şi lucrez la o librărie.
Dar mă gândeam să mă întorc la şcoală.
Marfă.
Hei, ţi-am spus că îmi urăsc slujba?
Obişnuiam să iubesc ce făceam
şi acum mă simt ca un idiot.
- Te vezi cu cineva?
- Eu ? Mă... Nu, nu. Sigur că nu.
De fapt, nu am mai făcut sex
de când Clinton a fost reales.
De ce te mai chinui ? Face el destul sex
pentru întreaga ţară.
Uşor. Uşurel.
Hei, poate ar trebui să te iei
după el şi să seduci o practicantă.
Ştii, ce ciudat că ai menţionat asta.
Este o practicantă seducătoare
care tocmai a început acum o săptămână.
Minunat. Invit-o în oraş.
Ar trebui, aşa-i?
Dar nu cred că am să o fac.
Vezi tu, nu vreau un capriciu.
Vreau o chestie adevărată.
Uită de chestia adevărată.
Nu o găseşti tu, te găseşte ea.
Ce înseamnă asta?
Nu ştiu ce înseamnă asta.
Înseamnă că ajungi la o anumită vârstă
şi abia atunci eşti pregă***.
Ştii, când eşti pregă*** pentru copii,
să fii de încredere, ştii tu...
- Domnule.
-... sau o ipotecă.
- Masa este gata. Bine.
- Mulţumesc.
Înţelegi ce vreau să zic?
Şi persoana cu care eşti atunci,
deveniţi una şi aceeaşi persoană.
Deci tu spui că nu cine, ci când.
- Exact.
- Bine. În regulă.
Deci nu a existat niciun tip, niciodată,
care să te facă să zici, "El este.
"El este. El este alesul."
Nu.
Bine, atunci de ce nu eşti acolo afară,
ştii tu, la distracţie?
Sunt.
- Eşti?
- Da.
Chiar acum mă văd cu un tip, Kevin.
- Kevin.
- Kevin.
Cine dracu' e Kevin?
De unde... *** se face că,
nu ai menţionat niciodată nimic despre el?
Îl menţionez acum.
Doamne ! Au ceai de mentă proaspătă.
Iubesc ceaiul de mentă proaspătă.
Eu iubesc berea.
Depinde de care este
înţelesul cuvântului "este".
Dacă înseamnă "nu mai este nimeni"
asta este o afirmaţie complet adevărată.
Hei, sunt April.
Vreau să vorbesc cu tine despre ziua ta.
Sună-mă.
Bună. Sper că ăsta e numărul bun.
Sună ca tine.
Sunt Emily !
Sunt în New York şi mă gândeam
poate bem o cafea
şi mai vorbim de una alta.
Numărul meu...
Hei, sunt April. Încă trebuie să vorbesc
cu tine. Te rog sună-mă înapoi.
Adică, nu mă face să vin până
acolo să te bat.
Bine, vin acum!
Doamne, vin.
Da, am auzit.
Ce faci acolo?
- Asta o să porţi?
- Ce?
La petrecerea ta.
Toată lumea te aşteaptă.
Hristoase.
Cinci minute ! Cinci..
- Sunt jos.
- Eşti în regulă?
Da. Am nevoie doar de o secundă
întins pe jos.
Văd că ai mâncat tăiţei.
Hei, toată lumea atenţie, a ajuns!
Mulţumesc.
Bună.
Dumnezeule!
Nu mă gândeam că o să fii aici!
Nu puteam să ratez ziua ta de naştere.
Toţi am venit tocmai din Washington.
La mulţi ani, frumosule.
Ce femeie frumoasă chiar aici.
Ai avut şansa ta, prietene.
Hayes.
Haide.
- Îmi pare bine să te văd.
- Da. Arăţi...
Ca un vagabond, ştiu.
- Unde-i Kelly?
- E chiar acolo.
Azi e prima noapte la distracţie
de când s-a născut copilul.
Felicitări.
Iran-Contra. Arme pentru petrol,
nicio problemă.
Dar puţin "oral"
şi te-ai îndreptat spre discreditare.
- Fără politică!
- Poate el ar trebui blamat.
Stai ! A spus el asta?
De ce nu ? Mi-am pus speranţa în el.
Toţi am făcut-o.
Îl iubeşti.
Credeam că o să fie diferit
de restul clovnilor,
dar tipul ăsta,
nici nu poate defini cuvântul "este."
Ce se întâmplă dacă îi dădeau
un cuvânt greu, ca "adevăr"?
- Aş vota din nou pentru el.
- Într-o clipită.
Will e un car de veselie.
Da, hai să umplem cadă
şi să scăpăm în ea un prăjitor.
Ar fi timpul.
ś Mulţi ani trăiască
ś Mulţi ani trăiască
ś La mulţi ani, dragă Will
- Unde este ? Unde-i Will?
- Nu ştiu. Tocmai vorbeam cu el.
Ai ratat tortul de ziua ta.
- Şi era făcut de mine.
- Făcut de tine.
Îţi aduci aminte de cântecul ăla?
De la tine din apartament?
ś Vino *** eşti, ca un prieten
ś Ca un duşman recunoscut
- "Amintiri, " nu "duşman."
- Ştiu, ştiu, ştiu.
- Cineva a băut prea mult.
- Nu, nu am băut.
Nu am băut, nu am băut. Nu am băut.
- Ba da, ai băut.
- Am băut.
- Doamne, ce frumoasă eşti.
- Mulţumesc.
Ce?
Chestia este...
Chestia este...
Este că te plac.
Întotdeauna te-am plăcut.
"Plăcut."
Ce patetic. Prea neînsemnat.
Pe de altă parte "Iubire"...
Ai fugi de un cuvânt ca ăsta.
Te iubesc.
Sunt îndrăgostit de tine, April.
- De ce nu mi-ai spus niciodată?
- Haide.
Ştii exact de ce nu ţi-am spus niciodată.
Nu ai fi niciodată interesată de mine.
Eşti un idiot.
- Opreşte-te.
- Ce?
- Nu aşa.
- *** aşa?
Uită-te la tine, Will, eşti praf.
De ce nu ai putut să îmi spui
când aveai toată viaţa în ordine?
- Dar viaţa mea e în ordine.
- Viaţa ta e praf.
Tu eşti praf.
Viaţa mea e praf?
Asta e interesant,
când vine de la tine, April.
Ai putea să faci orice pe lumea asta,
dar tu lucrezi într-o librărie.
Despre ce este vorba?
Măcar am încercat.
Am ieşit afară şi am încercat.
Uite, îţi spun asta ca prieten
şi jur, doar ca prieten,
dar poate ar trebui să ieşi afară
şi, ştii, să primeşti ajutor.
Să mergi la reabilitare sau reabilitarea
vieţii sau ceva în genul ăsta.
Nici nu ştiu dacă au ceva în genul ăsta,
dar dacă au...
Bine.
... ştii, ai putea fi
candidatul ideal pentru asta.
- Trebuie să merg la "reabilitarea vieţii"?
- Da.
Dispari din faţa uşii mele!
April?
Ai dreptate.
Este complicat, aşa-i?
Adică, o iubeşti pe April,
care a fost îndrăgostită de Lucas
şi apoi se îndrăgosteşte de tine,
dar tu o iubeai pe Summer,
care l-a iubit întotdeauna pe Hampton.
Şi acum când eşti îndrăgostit de April,
ea îl iubeşte pe Kevin.
Şi nimeni nu e îndrăgostit de tine.
Asta-i complicat.
Da.
Şi apoi ce s-a întâmplat?
Jane Eyre, Random House, 1943.
Este o ediţie minunată,
cunoscută pentru coperta cu ilustraţii.
Dar în ea are o foarte frumoasă dedicaţie,
cu un citat din carte.
"Fiicei mele dragi, April.
'Inima omenească are comori ascunse
- "păstrate în secret, sigilate în tăcere"
- "Sigilate în tăcere...
"'Gândurile, speranţele
şi visele, plăcerile...
"'A căror vrajă e ruptă dacă
sunt dezvăluite.'
"De la tatăl tău iubitor."
- Bună, Olivia.
- Bună, Will.
- Ce mai faci?
- Bine.
De o vreme nu am mai auzit lungile
tale mesaje de părere de rău.
Erau delicioase, aşa-i?
Îmi cer scuze pentru asta.
- April e aici?
- Nu, e la şcoală.
- Şcoală?
- Da.
- A început un an de absolvire la NYU.
- Minunat.
- Dacă vrei să aştepţi, ajunge curând.
- Mi-ar face plăcere.
Simte-te ca acasă.
Trebuie să termin de scris o aplicaţie.
- Succes.
- Mulţumesc.
Hei.
Ce mai faci?
Kevin.
Will Hayes.
O aştept pe April.
Eşti acelaşi Kevin
de care mi-a zis cu ceva timp în urmă?
Sper. Doar dacă nu colecţionează Kevini.
Kevin, la telefon!
Oricum, sunt foarte sigur că sunt singurul
Kevin care de fapt trăieşte cu ea.
V-aţi hotărât ce comandaţi?
- Nu.
- Nu?
Will?
William Hayes?
Dumnezeule.
- Chiar tu eşti!
- Summer.
Arăţi minunat.
Mă crezi sau nu,
aveam intenţia să te sun.
- Sunt însărcinată.
- Eşti ce?
- Pe bune?
- Îţi vine să crezi?
- Te rog, stai jos. Felicitări.
- Mulţumesc. Mulţumesc.
Cine e norocosul?
- Sam Knowles.
- Bine.
Dar nu prea mai am nicio treabă cu el.
- Nu a reuşit, aşa-i?
- Da.
Şi, nu am nevoie de un bărbat.
Niciodată nu am avut.
Tu ai fost cel mai apropiat
din câţi am avut.
Nu, pe bune, când eram cu tine,
mă gândeam, "El este."
Dar am greşit.
- Nu, nu ai greşit.
- Ba da. Aşa de mult.
Ascultă,
am o mică petrecere duminică.
Aş vrea să vii.
Ora 4:00. Nu primesc scuze.
Will o să vii ? Te rog?
Ştii, să văd dacă reuşesc.
- Chiar aş vrea să reuşeşti.
- O să reuşesc.
Vreau să despăgubesc pe toată lumea
pe care am rănit-o vreodată.
Şi m-am gândit că o să îmi ia
cam nouă luni,
ceea ce este exact la timp.
- Şi a plecat. Pa.
- Pa-pa.
William Hayes.
- Tată, poate asta nu a fost o idee aşa bună.
- Ce?
Să îmi spui povestea,
această poveste de dragoste şi mister.
- Dacă nu îmi place cine este mama mea?
- O să îţi placă cine este mama ta.
Şi nu o să mai trebuiască să aştepţi mult,
pentru că chiar în acea noapte...
E Summer, aşa-i?
Şi tu nu eşti tatăl meu.
Nu e de mirare că nu ai vrut să fii cu ea.
Uşurel, Maya. E doar o poveste.
Şi asta are un sfârşit fericit.
*** are un sfârşit fericit?
Tu şi cu mama, oricine ar fi, divorţaţi.
Ce e aşa mare fericire în asta?
Bine, ştii ceva?
Cred că ar trebui să ne oprim acum.
Nu!
Atunci ce zici de o ceaşcă de ceai?
Dacă vrei, o să continui să povestesc.
Sună bine?
- Maya?
- Bine.
Tată?
Nu pot să cred că ai fumat
şi ai băut şi erai aşa o târfă.
Dar tot te iubesc.
Mulţumesc.
În regulă. În regulă.
Nu, nu. Nu o mânca încă!
Nu până nu ajungem la banca noastră.
Eşti într-o dispoziţie bună.
Ei bine, cred că am descoperit
cine este mama mea în poveste.
- Pe bune?
- Pe bune.
- Ei bine, cine este?
- Nu îţi spun.
Deci, ultima dată când l-am văzut
pe William Hayes,
abia descoperise că femeia
pe care o iubea cu adevărat, April Hoffman,
era îndrăgostită de alt bărbat.
Ştiu. Şocant.
Între timp, a acceptat o invitaţie
în casa fostei prietene,
Summer Hartley,
care, dacă se dovedeşte a fi mama mea,
o să fug în Canada.
Nu glumesc.
- A murit anul trecut.
- Da.
- Ai auzit?
- Am citit în Times.
- Da.
- Da.
- A murit în biroul lui. Infarct?
- Da.
Întotdeauna mi-am imaginat
că o să îşi fac o ieşire mai teatrală.
Ceea ce nu au spus e că era
cu fata decanului pe canapea.
- Iisuse.
- Glumesc.
De fapt, era complet singur şi a durat ore
până l-a găsit omul de serviciu.
- Vrei să bei ceva?
- Îmi pare rău.
- Cred că îţi e dor de el.
- Da, îmi este.
Astea sunt pentru tine.
- Will.
- Da.
Sunt frumoase.
Ca şi tine.
- Summer.
- Will.
Nu te juca cu mine.
Văd unde vrei să ajungi cu asta.
Într-o secundă, o să spui ceva
imposibil de fermecător.
- Pe bune?
- Da. O să fie minunat.
Şi apoi o să mă dărâmi din picioare
şi toţi ştim unde duce asta.
- Nu poate o fată să ducă dorul unui băiat?
- Şi ştii că asta o să se termine prost.
Da, poate,
dar chiar nu am timp pentru durere.
- Deci ce ar fi să sărim peste asta?
- Bine.
Destul de cinstit.
Putem fi prieteni?
- Da ! Da.
- Da.
- Ne strângem mâna ? Bine.
- Să o facem. În regulă.
Ştii ceva?
Este cineva aici pe care
aş vrea să îl cunoşti.
Da. Vino cu mine.
Este o veche prietenă a mea
şi cred că voi ar trebui să,
ştii tu, să vorbiţi.
Emily.
O să pun astea în apă.
- Arăţi...
- Arăţi...
Arăţi fantastic.
- De ce eşti în New York?
- Aici locuiesc.
Am primit o slujbă
la departamentul de educaţie al oraşului.
- Te-am sunat.
- Ştiu.
- Intenţionam să te sun înapoi.
- Mincinosule.
- Ţi-am pierdut numărul.
- Bineînţeles.
- Nu, e adevărat. Ştii ceva?
- Will...
Bine, dă-mi numărul tău, chiar acum.
O să îl bag în telefon
şi aşa nu o să îl mai pierd, bine?
Numărul meu este 212-664-7665.
Şase, şase, cinci. Vezi ? Acum îl am.
Şi nu o să îl mai pierd niciodată.
- Oh, nu, te rog, te rog.
- Scuze.
- Alo.
- Hei, sunt Will.
Îmi pare rău că ţi-am pierdut numărul.
Am avut cea mai ciudată amintire
a întregii vieţi,
una care nu s-a întâmplat, niciodată.
Ce s-a întâmplat cu noi?
Te-ai culcat cu colegul meu de cameră.
Îmi cer scuze.
Şi dacă îmi amintesc bine,
cred că era "planul" meu, aşa-i?
- Planul. Îţi aduci aminte?
- Da, planul.
Cine vorbeşte aşa?
Nu, nu a fost planul.
Eram speriată de tine şi de visele tale
şi după ce ne-am despărţit,
mă simţeam pierdută.
Încă mă simt destul de pierdută,
în special când e vorba de relaţii.
Da.
Da, am fost... Şi eu.
Te-ai gândit vreodată
că poate aveam nevoie de un plan diferit?
Stai ! Stop ! Stai puţin.
Acum, dă înapoi.
Bine, stop. Acum înainte, încet.
Şi acum vine.
Acolo ! Chiar acolo !
Asta este ! Aşa mi-am dat seama!
Aşa îmi face mama când sunt supărată.
Îmi trece mâna prin păr
şi îmi spune să fiu strălucitoare
sau să strălucesc ca şi soarele
şi întotdeauna mă face să mă simt bine.
- Se pare că este o mamă minunată.
- Este o mamă minunată.
Deci eşti absolut pozitiv,
100%, că Emily este aceeaşi femeie
care vine înspre noi chiar acum?
Absolut.
Este?
- Mamă ! Mamă!
- Hei!
Sunt aşa fericită că tu eşti.
- Păi, cine să fie altcineva?
- Nimeni.
- Bună dimineaţa, Will.
- Hei, Sarah.
Mamă, poate să vină şi tata cu noi
la grădina zoologică?
Da, bineînţeles, dacă vrea.
Ştii, iubesc să merg la grădina zoologică.
Să mergem la grădina zoologică.
- Ia ghici, mamă?
- Ce?
Am învăţat totul despre raporturile sexuale
ieri la şcoală.
- Pe bune?
- Pe bune.
Pe bune.
Iubesc pinguinii.
Şi eu.
Şi eu, al treilea.
Ştii că pinguinii îşi păstrează
pereche pe viaţă?
Totuşi, domnul Monell ne-a spus
că totuşi câteodată, pinguinul
şi nevasta pinguinului se separă
din cauza tiparului de migraţie.
- Migrator.
- Migrator.
Ei bine, câteodată se despart câţiva ani,
dar întotdeauna se regăsesc.
Ştii ce fac pinguinul şi nevasta lui
când se revăd după atâta timp?
Îşi dau capul pe spate,
dau din înotătoare
şi cântă cât de tare pot!
Bine. În regulă, iubit-o. Să mergem!
Hei, monstrule, a fost distractiv astăzi.
Ne vedem joi, bine?
La revedere.
Tată!
- Mulţumesc pentru poveste.
- Cu plăcere.
- Am uitat să îţi zic care e finalul fericit.
- Care este?
Tu.
- Hei, te iubesc.
- Şi eu te iubesc.
Du-te după mama ta, bine?
În regulă, pa.
Eşti în regulă?
Da?
Domnule Preşedinte!
Hei, domnule Preşedinte!
Will Hayes, am lucrat la campania din '92.
Bună. O caut pe April.
Vezi dacă au reprezentaţie legală, bine?
- Da.
- Mulţumesc, John.
Nu pot să cred că faci asta.
- Este minunat.
- Mulţumesc.
- Mai fumezi?
- Am renunţat.
- Şi eu. Locuieşti tot acolo?
- Stau în Brooklyn.
Mereu pe margine cuţitului.
- Întâlniri?
- În prezent, nu. Tu?
- Am divorţat.
- Ştiu.
Am auzit. Îmi pare rău.
De ce?
Întotdeauna ai spus că mariajul
este supraestimat.
Da şi niciodată nu m-ai ascultat.
Erai întotdeauna cu inelele.
- De asta tu şi Kevin niciodată...
- Doamne, Kevin. Nu. Kevin...
Se pare că întotdeauna
îmi lipsea cu Kevin.
Nu ştiu.
Este ciudat.
Nu era niciodată *** trebui. Ştii?
Da.
- Mă bucur să te văd.
- Şi eu.
Am ceva pentru tine.
Îţi mulţumesc din suflet.
*** ai găsit-o?
Adică, unde ai găsit-o?
Asta e cea mai dificilă parte de explicat.
O să sune ciudat.
O am de ceva vreme.
De cât timp?
Ani.
Mulţi ani.
Am vrut să...
Intenţionam să ţi-o dau.
Voiam să ţi-o dau.
Doar că...
Nu am putut. Şi nu ştiu de ce.
Am vrut să ţi-o las. Adică, am încercat.
Kevin era acolo şi...
Hei, nu am nicio scuză şi îmi pare rău.
Este de neiertat.
- Cred că ar fi mai bine să pleci, Will.
- April?
Cred că ar trebui să pleci.
Nu i-ai dat-o niciodată ? După atâta timp?
- Ştiu. Ştiu.
- Dar era de la tatăl ei.
Ştiu. Ştiu.
Şi apoi ai plecat pur şi simplu?
Da.
*** se face că ai schimbat
toate numele cu excepţia ei?
Ce vrei să spui?
În poveste, ştii tu,
*** mama a devenit Emily,
Summer e Natasha
care scrie pentru revistă.
Dar nu i-ai schimbat numele lui April.
De ce?
De ce eşti aşa de interesată
de chestia asta, oricum?
Pentru că vreau să fii fericit.
Ştii...
Sunt fericit.
Crede-mă, tată. Nu eşti fericit.
Pune-ţi haina pe tine.
- Taxi!
- Taxi!
Spunea că îi lipsea ceva cu Kevin,
ceea ce înseamnă,
că poate nu îi lipseşte cu tine,
- ceea ce este o veste bună, aşa-i?
- Se poate.
Se poate.
Ştiai că 35 de oameni încearcă
să sară de pe podul Brooklyn în fiecare an?
Majoritatea din cauza decepţiilor
în dragoste.
O să ţin minte.
- Alo.
- Hei. Bună.
Sunt eu, Will.
April?
Ce cauţi aici?
Haide, spune-i.
Cine mai e acolo?
Asta ar fi fata mea, Maya.
Ăsta e un fel de trişare, aşa-i?
Să îţi aduci şi fata?
Ce ar trebui să fac acum?
Păi, ai putea să ne laşi să intrăm.
Nu cred că o să ne lase înăuntru.
Cred că te înşeli.
Haide, să mergem. Să mergem.
Mai stai puţin.
O să ne lase să intrăm.
Bine, puştoaico, uite *** stă treaba.
O să număr până la 30, bine?
Şi dacă nu ne lasă să intrăm,
o să mergem acasă
şi nu o să mai vorbim despre
asta niciodată.
- În regulă?
- Da.
Gata?
- Unu, doi, trei...
- Unu, doi, trei...
-... patru, cinci, şase...
-... patru, cinci, şase...
-...14, 15, 16, 17...
-...14, 15, 16, 17...
Dacă ne lasă să intrăm, spune-i
povestea aşa *** mi-ai spus-o mie.
- Şi atunci o să ştie.
- Ce să ştie?
Nu pot să îţi explic. Doar că o să ştie.
-...25, 26, 27...
-...25, 26, 27...
- 29.
- 29.
29 şi un sfert.
29 şi jumătate.
29 şi trei sferturi.
Ce vine după asta?
E timpul să mergem.
Dar asta nu este ceea ce trebuia
să se întâmple.
- Ştiu.
- Chiar credeam
că ne va auzi prin interfon
şi ne va lăsa să intrăm,
să fugă în jos pe scări şi să spună...
Ce poveste?
Ce poveste?
- Am păstrat cartea...
- Da?
... pentru că era singurul lucru
care îmi rămăsese de la tine.
- Tu trebuie să fii Maya.
- Tu trebuie să fii April.
Şi acum ce se întâmplă?
Tu ne inviţi înăuntru
şi noi îţi spunem povestea.
Bine.