Tip:
Highlight text to annotate it
X
-Există postere...
-Avem calendar.
Acum că arta se poate reproduce, este accesibilă
populaţiei.
Nimeni nu e nevoit să aibă un van Gogh în original.
Noi avem. În casa din Newport.
Dar e mic. Micuţ de tot.
Fiecare poate să îşi facă câte o variantă.
Van Gogh într-o cutie, doamnelor.
Cea mai nouă formă de distribuire a artei:
Pictaţi după cifre.
"Acum toată lumea poate avea un van Gogh.
Este atât de uşor."
"Urmaţi instrucţiunile..."
"şi în câteva minute o să deveniţi artist."
Van Gogh după cifre?
Ironic, nu-i aşa? Uitaţi-vă unde a ajuns omul
care a refuzat să se conformeze idealurilor populaţiei.
Care a refuzat să îşi compromită integritatea.
L-am aşezat într-o cutie şi v-am rugat
să-l copiaţi.
Deci voi sunteţi cele care alegeţi, doamnelor.
Puteţi să vă conformaţi la ceea ce alţii
aşteaptă de la voi, sau...
Ştiu. Putem fi noi înşine.
Eşti o pasăre rară.
Aş fi ajuns la timp, dar, prostuţa de mine
a crezut că ora se ţine în amfiteatru.
Mă bucur că ai venit alături de noi, doamnă Jones.
Am crezut că te-am pierdut.
-Există o regulă nescrisă pentru cei căsăto...
-Nu te obosi.
De la nunta ta am făcut şase cursuri, am dat
un test şi examenul din mijlocul
semestrului.
Slavă Domnului că nu am pierdut cursul cu
pictatul după cifre.
Am fost în luna de miere şi apoi a trebuit
să decorez casa.
-Ce doreşte?
-Prezenţă.
Majoritatea celor de la facultate nu iau în seamă
dacă studenţii căsătoriţi lipsesc de la un
curs sau două.
Atunci de ce nu vă măritaţi când sunteţi boboci?
Atunci puteţi să absolviţi fără să fi pus
piciorul în campus.
Nu neglijaţi obiceiurile noastre doar pentru
că sunteţi noncomformistă.
Nu neglija acest curs pentru că eşti măritată.
Să nu fiţi nerespectuoasă cu mine.
Vino la curs, fă-ţi treaba sau o să te pic la examen.
Dacă pic la examen, o să existe consecinţe.
-Mă ameninţi?
-Vă educ.
Asta este treaba mea.
Domnişoară Watson!
Domnişoară Watson!
Ce este?
În fiecare an asociaţia noastră alege câte un
membru drept invitat.
La ce?
O să vedeţi. Veniţi deseară la ora cinci.
Coasta lui Adam. o societate foarte secretă.
Aşteptaţi aici.
Prima dată jurământul. Ridicaţi ambele mâini.
Juraţi să nu repetaţi ce aţi văzut, auzit
sau mirosit aici?
-Mirosit?
-Ţineţi sus mâinile!
Da, mirosit.
Da.
O să ardă doar un pic.
Haideţi.
Şi acum că aţi depus jurământul, vă putem
întreba orice.
-Aşa merge deci?
-Şi trebuie să răspundeţi.
Cine a chemat-o pe ea?
Ai venit la timp pentru "Adevăr sau provocare".
Încep eu. De ce nu sunteţi măritată?
Păi...
Ce tare a fost.
Nu sunt măritată pentru că...
Nu sunt.
Am fost logodită cu Patrick Watts.
Toţi îi spuneau Leo şi niciodată nu am aflat de ce.
A fost prima persoană cu care am dansat
sau cu care am fumat, cu care m-am îmbătat şi...
Multe lucruri pe care le-am făcut pentru
prima oară.
Aveam 18 ani şi eram gata să ne căsătorim,
de Crăciunul, în 1941.
Atunci a fost evenimentul de la Pearl Harbour
şi totul s-a schimbat.
Toţi s-au schimbat. Şi până în iunie a
fost trimis peste ocean.
-S-a întors?
-Da.
-Se schimbase?
-Amândoi se schimbaseră.
Îmi pare rău.
-Părinţii tăi?
-Da.
După război,
nu se mai cunoşteau, nu se mai plăceau.
El a plecat. Şi-a alcătuit o altă familie.
Au divorţat.
Ce?
Da. Primul în blocul meu. Şi e unul de oraş.
Oamenii se schimbă. Se întâmplă şi lucruri rele.
Cu mine şi cu Leo a fost la fel.
S-a dus şi s-a căsătorit cu altcineva.
-Eu am absolvit facultatea.
-UCLA, nu?
-Care este în Hollywood?
-E aproape.
Nu o să ne povestiţi despre, ştiţi dumneavoastră...
-marea ştire?
-Despre ce vorbeşti?
-S-a logodit de Crăciun!
-Felicitări!
Îmi pare rău dacă v-am spus secretul.
Este atât de romantic.
Ce fantastic!
Ne-am despărţit.
-Ce?
-Ne-am despărţit.
Ce repede s-a întâmplat asta.
Nu din fiecare relaţie iasă căsătorie.
-Unele sunt doar aventuri?
-Bill Dunbar.
Ar fi fost o aventură. Să vorbim despre asta,
domnişoară Watson.
Nu credeţi în relaţii de durată, nu?
Nu, de fapt, cred în bune maniere. Dar pentru
tine voi face o excepţie.
Aşa trebuie să procedăm cu studenţii
căsătoriţi, nu?
Profesorul Dunbar şi cu mine nu
avem o relaţie.
Aţi avut o aventură cu William Holden?
-Connie!
-Ea a întrebat de Bill Dunbar.
-De unde aţi aflat de asta?
-Deci e adevărat!
Ţi-am spus eu ţie, Betty.
-Nu o să regretaţi că nu v-aţi căsătorit niciodată?
-Încă mai e timp.
Cred că o să mă căsătoresc odată.
-Dar nu o să-mi planific viaţa în funcţie de asta.
-Nici noi nu ar trebui să facem asta.
-Nu am spus asta.
-I-aţi spus lui Joan.
-Aşa mi-a spus ea.
-Ce vrei să spui?
Ştia că tu şi Tommy urma să vă logodiţi.
Şi ea aproape că ţi-a completat cererea.
-Nu am spus asta.
-A fost acceptată.
Acum trebuie să îi spună cumva lui Tommy.
De ce nu-i spui tu? Te pricepi să te
bagi în seamă.
Ce interesant, am crezut că asta se zice
de dumneavoastră.
-Spencer, arăt bine?
-Da, bine.
-Nu am timp. Grăbeşte-te.
-Domnule Grouchy.
-Bine, hai că o luăm de la capăt.
-Bine, fă poza, Louise.
Fetele căsătorite de la Wellesley au reuşit să se
adapteze bine la împărţirea obligaţiilor.
Se aud observaţii de genul:
"Fac ordine în bucătărie cu o mână şi subliniez
ziarul cu cealaltă."
"În timp ce mamele noastre au fost chemate să
lucreze pentru Libertate"
"ţine de obligaţia noastră să ne ocupăm locul în casă..."
"să avem grijă de copii noştri care au să ducă tradiţiile
noastre mai departe."
"Trebuie să ne oprim puţin şi să ne întrebăm de
ce domnişoara Katherine Watson"
"profesoară la catedra de Istoria Artei,"
"a hotărât să declare război sfântului sacrament
al căsătoriei."
"Cursurile ei noncomformiste şi cu substrat politic le
încurajează pe fetele de la Wellesley"
"să respingă rolul ursit la naştere."
Mulţumesc.
Pune prima poză.
-Artă contemporană.
-Este doar o reclamă.
Linişte!
Azi doar ascultaţi.
Ce au să vadă oamenii de ştiinţă din viitor
când au să ne studieze?
Un portret al femeii din ziua de azi?
Asta e, doamnelor.
O imagine perfectă a unei absolvente la Wellesley.
Cu cele mai mari laude, făcând exact ce a
fost învăţată să facă.
Următoarea poză.
O studentă de la Rhodes.
Mă întreb dacă recită din Claucer în timp ce
calcă cămaşa soţului ei.
Următoarea poză.
Voi, absolvenţi care ştiţi fizică puteţi calcula
volumul şi masa
fiecărei bucată de carne pe care o frigeţi.
Următoarea poză.
Un costum de baie care să te elibereze.
Ce înseamnă asta oare?
Ce înseamnă asta oare?
Ce înseamnă?
Eu am renunţat.
Aţi câştigat.
Cele mai deştepte femei din ţară.
Nu mi-am dat seama că cerând excelenţă
o să concurez cu...
*** scrie acolo?
*** scrie acolo?
cu "rolul ursit la naştere."
Aşa este?
Rolul pentru care v-aţi născut?
A fost greşeala mea.
Ora s-a încheiat.
Fetele astea...Sunteţi mândră, doamnă preşedinte Carr?
-Da, de fapt sunt.
-Aşa ar fi şi cazul.
Jumătate sunt măritate. Şi cealaltă jumătate
o să fie peste o lună.
Este numai o chestiune de timp.
Trag de timp până cineva le cere mâna!
Acum o sută de ani, era de neconceput
pentru o femeie
să fie absolventă de colegiu.
Poate ar trebui să te uiţi unde am ajuns
de atunci.
Îmi pare rău, dar din punctul meu de vedere este
doar o altă constrângere.
-Păi toată lumea are nevoie de puţin ajutor.
-Ah, ca şi Amanda Armstrong?
-A încălcat legea!
-Conform lui Betty Warren.
Conform statului Massachusetts.
La naiba cu Wellesley. Eu am terminat.
La naiba!
De fapt e perfect. Un artificiu perfect.
O şcoală de întemniţare a vieţii mascată drept
colegiu. M-au păcălit.
-La ce te aşteptai?
-La mai mult.
Am crezut că este un loc pentru conducătorii
de mâine, nu pentru soţii.
-Calmează-te, te rog.
-Nu, nu o să mă calmez!
-Mai am 10 minute. Ne întâlnim la mine în birou.
-Nu!
-Am zis să vii acolo!
-*** te simţi?
-Ca o proastă. Înşelată.
Foarte, foarte supărată.
Schimbările iau timp, ştii? Trebuie să îi laşi să
se adapteze cu noutăţile.
Katherine, locul acesta are nevoie de tine.
Nu ştiu *** de te-au acceptat, dar mă bucur
că au făcut-o.
Lucrurile pe care i le-am spus preşedintei Carr.
Nu o să mă mai accepte.
Este o persoană destul de bună.
Ce chestii?
Nu-ţi fă griji.
Timpul o să le vindece.
Asta numai dacă nu vrei să mergi înapoi
în California la logodnicul tău.
Nu suntem logodiţi. Mersi.
Îmi pare rău că ţi-am întrerupt ora.
Katherine!
Am vrut să îţi dau asta. A fost de Crăciun, dar...
Atunci l-am cunoscut pe bărbatul tău, aşa că...
Capela Sixtină.
David.
Venus din Milo. Şi...
Mona Lisa.
Mulţumesc.
O să fie trei poze una după alta. Eşti pregă***ă?
Nici măcar nu ai încercat.
Acest joc este probabil interzis în
"Better Homes and Gardens".
Nu că aş fi fost vreodată acolo. Tu ai fost?
Nu. Nu, eu sunt un fel de soldat mai bătrân.
Nu ne invită acolo.
Ce se spune despre ei, totuşi?
-Soldaţii bătrâni nu mor niciodată. Noi doar...
-Ei doar...
devin profesori de italiană care schimbă
femeile zilnic.
-Asta a fost o lovitură sub centură.
-Nu a fost frumos. Îmi cer scuze
Foarte urât.
Nu ştiu *** mă simt în postura mea de bărbat.
-O să plec.
-Nu trebuie să faci asta.
O să mă obişnuiesc.
-Ce faci?
-Mă îmbrac.
M-am distrat şi nu vreau nimic serios.
De ce nu vii înapoi aici şi atunci putem discuta.
Dar în timp ce facem ceea ce facem...
Ceea ce am făcut destul de bine, nu crezi?
Nu te vezi cu studente.
Vorbesc serios.
Nu vreau să predau un curs şi să mă întreb de ce
are o studentă acelaşi parfum cu mine.
-Katherine, eu...
-Vreau să îmi promiţi.
Bine, îţi promit.
-Bine.
-Acum putem schimba subiectul?
Şi să vorbim despre ceva mai interesant?
Ca de exemplu mic dejun.
Ştiu să fac o plăcintă foarte bună de afine.
Abia mi-am pus acel pantof.
Nu cred că te cunosc prea bine pentru a
lua micul dejun cu tine.
Nu ştiu dacă e chiar aşa.
*** te poate cunoaşte mai bine un bărbat?
Păi să mă...Asta e o idee bună.
Ai o rană de război acolo?
Îmi plac la nebunie poveştile de război
într-o limbă romantică.
-Păi este destul de uşor.
-Da?
Eram într-un sat...numit San Remo,
nemţii ne-au atacat rău de tot,
eu şi cu Stan...
Îl ţineţi minte pe Stan? Numai noi doi mai
eram în pluton.
Am auzit un plânset venind dintr-un adăpost abandonat.
Când s-a înnoptat...
A fost o capcană?
Ţineţi minte...
inversaţi verbele şi substantivele între ele.
-Ţi-e foame?
-Mor de foame.
Să nu spui că nu putem trăi din dragoste.
Eu aşa am rămas fără mic-dejun.
Ce este?
-Care e problema?
-Phillip şi Vanessa McIntyre.
-Părinţi ai unui prieten.
-Vrei să îi saluţi în trecere?
Nu! Nu, nu o să pot scăpa de ei.
La naiba!
-Aţi putea să ne daţi un loc în bar?
-Servim doar în
partea din faţă a restaurantului în după-amiaza asta.
Domnişoară! Domnişoară Stone.
Acesta a fost cel mai romantic week-end
din viaţa mea.
Şi poate ultimul. Şi tot ceea ce stă între
prezent şi perfecţiune,
sunt soţii McIntyre de acolo.
Cu ce competiţie este pe lumea asta, o fată trebuie să
mişte câte un munte din când în când.
-Mi-ar fi de folos orice aţi face pentru a mă ajuta.
-Veniţi pe aici.
-Am reuşit. Nu mai trebuie să dai de ei.
-Mulţumesc. Mulţumesc.
-Să nu vorbim despre asta.
-Bine.
Ţineţi-vă respiraţia şi...
Întoarceţi-vă.
Nu uitaţi să zâmbiţi.
Sus mâinile.
Mişcaţi-vă deodată. Mai repede, Fran!
-Când sunteţi la suprafaţă, zâmbiţi.
-Haide, Connie!
Ce ziceţi să luăm masa împreună în
week-end? Numai noi.
-Unde e Spencer?
-Nu e acasă.
-Eu sunt liberă.
-Eu am treabă.
-Ce faci?
-Se întâlneşte cu un psihanalist.
-Oh, da?
-Care e căsătorit.
-Giselle!
-Scuze, mi-a scăpat.
-Tu vii, Connie?
-O să văd ce zice Charlie.
-Cine?
-Charlie Stewart. Vărul tău.
Glumeşti, nu?
Am petrecut week-end-ul trecut la Cape.
-Un ascunziş de care ştia el.
-Ce cuvânt strategic: "ascunziş".
Bărbaţii le duc pe femei la Cape în timpul iernii
pentru că se simt ruşinaţi cu ele.
-Se foloseşte de tine.
-Nu se foloseşte de tine dacă eşti
de acord să te duci.
Vino aici. Nu o asculta.
Te iubesc şi jur că nu spun asta pentru a te răni.
Charlie este promisă lui Deb McIntyre.
-Giselle, ştii că aşa este.
-Nu ştiu nimic despre asta.
McIntyre?
Părinţii ei sunt Phillip şi Vanessa?
Îi cunoşti?
Numai de la distanţă.
-Bună dimineaţa. Bună dimineaţa.
-La revedere. Bună dimineaţa.
Bine, stai aşa. Nu, avem spectatori. Nu te uita.
Nu, nu...Nu, încetează. Pune-mă jos.
Pune-mă jos. Nu intri în casă.
Nu ai să intri în casă. Nu.
-Pa. Bună dimineaţa.
-Bună dimineaţa.
Du-te. Dispari.
*** poţi să umbli cu un om ca el?
Şi dacă te înşeli în legătură cu el?
Şi dacă nu?
Cafeaua e rece.
Vâsliţi!
Întoarceţi vâslele!
Vâsliţi!
Eşti neliniş***ă?
Cred că picioarele ţi se înmoaie mai întâi
când creşte miza.
"Ce zici Edward? Să o primim înapoi?"
"Are picioare destul de frumoase."
-Cine a spus că vreau să mă întorc?
-Ce...
vrei să mă laşi singur cu toate fetele alea?
Şi crezi că cineva ar observa că sunt tăvi goale.
Te pricepi. Îmi aminteşti de mine când eram de vârsta ta.
Noroc.
Este de-a dreptul hidos, Giselle.
Nu fii atât de sentimentală, Connie.
A fost doar o aventură. Nu a însemnat nimic.
Bună!
Mă bucur să te cunosc.
Mă scuzaţi. Vin imediat.
Connie! Connie! Pardon. Connie!
Charlie. A trecut ceva vreme.
Da. Ce mai faci?
Sunt bine, mulţumesc. Tu? Deb?
-Pardon?
-Deb. Prietena ta.
Cea cu...
Cea cu dinţi foarte mari.
Cea cu dinţi foarte mari.
-Ah, credeai că nu ştiu?
-Connie.
Deb şi cu mine ne-am despărţit vara trecută.
Ea e Miranda.
Am început să umblăm împreună de când
nu ai mai răspuns la telefon,
de când nu ai mai răspund la nici o
scrisoare a mea.
Bine, poate ar trebui să plec.
L-ai văzut pe Spencer?
Dar l-am văzut pe Charlie Stewart.
Şi mi-a spus că el şi Deb s-au despărţit vara trecută.
Şi tu mi-ai spus că erau împreună când
m-a chemat la Cape.
Ah, Connie. Nu ştiu exact cu cine umblă el.
În ultimii ani au fost ba împreună, ba despărţiţi.
Nu, se pare că au fost despărţiţi de mai demult.
De destul de demult.
-Şi?
-Şi m-ai făcut să cred
că mă înşeală.
Oricum,
de ce nu vrei să fiu fericită?
Betty.
Şi acum schimbăm.
-Profesoara hoinară.
-Tommy.
-*** e la Harvard?
-Nu e rău deloc. Deloc.
-Felicitaţi-mă.
-Aţi fixat o dată pentru nuntă?
Nu, nimic oficial. Încă.
Adică am intrat la Penn. O şcoală de absolvire.
Felicitări. Şi Yale?
Yale? Adică Joanie. Da. Ce ziceţi de aia?
Ce fată deosebită.
-Este grozavă.
-Da.
Numai faptul că a intrat. Întotdeauna va avea asta.
Mulţumită dumneavoastră, domnişoară Watson
pentru că aţi fost aşa de bună cu ea.
Amândoi apreciem asta.
Îmi pare rău. *** adică "ea a intrat doar"?
O să fie în Philadelphia.
Cu mine.
Este cam departe să poată face cina
până la ora cinci.
-Şi schimbăm.
-Mulţumesc.
Mă scuzaţi.
Mă scuzaţi. L-aţi văzut pe Spencer?
Nu ştiu unde e.
De fapt Spencer m-a rugat să te duc acasă.
-Are o întâlnire în...
-New York.
Mulţumesc.
-Dragă, ce faci aici?
-Rămân peste noapte.
-Nu se supără Spencer?
-Spencer nici nu va observa.
-Iar e în New York. Lucrează.
-Lucrează din greu pentru amândoi.
Nu minţi în locul lui, mamă. El minte
bine şi de unul singur.
O să te întorci, o să te duci acasă,
o să îţi revii şi o să-ţi aştepţi soţul.
Aceasta e înţelegerea pe care ai făcut-o, Elizabeth.
Cu toţii am fost de acord.
Deci nu ai să mă laşi să stau acasă la mine?
Casa lui Spencer este casa ta acum.
Crede-mă, este spre binele tău.
Domnişoară Watson. Intraţi.
Sunt şapte facultăţi de drept la 45 de minute de Philadelphia.
Poţi studia şi să faci cină până la ora cinci.
-E prea târziu.
-Nu. Unii fac şi admiteri târzii.
-La început am fost supărată.
-Joan, musafirii.
Când Tommy mi-a spus mai întâi că ai
fost primită la Penn, m-am gândit că:
"Soarta ei e pecetluit. *** poate să
renunţe la asta?"
Mi-am dat seama că nu trebuie.
Ai timp să le faci pe toate.
Suntem căsătoriţi.
Ne-am căsătorit fără permisiunea părinţilor
în week-end.
I-a fost foarte frică de o ceremonie mare
aşa că ne-am lăsat duşi de exaltarea momentului.
A fost foarte romantic.
Ascultă.
Este frumos.
A fost alegerea mea. Să nu mă duc. El ar fi
fost de acord.
-Dar nu trebuie să alegi.
-Ba trebuie.
Vreau o casă, o familie. Nu aş renunţa la asta.
Nimeni nu te pune să sacrifici nimic, Joan.
Vreau să înţelegi că poţi să le faci pe ambele.
Crezi că o să regret într-o zi că nu
am devenit avocat?
Da, cred că aşa va fi.
Nu la fel de mult cu cât aş regreta că nu am familie.
Că nu sunt alături de copii care cresc.
Ştiu exact ce fac şi asta nu mă face
mai puţin deşteaptă.
-Cred că asta a fost groaznic pentru tine.
-Nu am spus asta...
*** să nu. Întotdeauna asta spuneţi.
Staţi la oră şi ne spuneţi să privim dincolo
de imagini, dar dumneavoastră
nu faceţi asta.
Pentru dumneavoastră o soţie este cineva cine
şi-a vândut sufletul pentru un parfum.
Nu are nici un pic de profunzime, de
intelect nici un interes.
Dumneavoastră aţi spus că pot să fac ce vreau.
Eu asta vreau să fac.
Felicitări.
Să fii fericită.
Câteodată cred că spui astea să mă provoci.
Taică-tău ştie că aşa vorbeşti?
Soţia ta ştie că eşti aici?
-Unde l-aş putea găsi pe Chalie Stewart?
-Charlie Stewart? C1744.
-Dar e prea târziu. Va trebui să plecaţi.
-Bine.
Nu aveţi voie să mergeţi acolo!
Ce se întâmplă aici?
Nu avem voie cu fete în dormitor!
Vă rog să nu mă întrerupeţi!
Connie! Ce faci aici?
Păi, am văzut-o...
pe cea cu dinţii mari cu...
Kevin Tawil şi erau destul apropiaţi unul de altul,
aşa că m-am gândit că poate...
Poate nu mai sunteţi...
-Împreună?
-Da. Mulţumesc.
Nu avem voie cu fete în dormitor.
Ştiu că am făcut multe greşeli. O grămadă.
Dar nu am să le repet.
Şi?
Şi a fost perfect. Romantic. Am stat treji
toată noaptea şi am vorbit.
Ai întârziat. Ce s-a întâmplat cu masa de duminică?
Am stat toată noaptea treji. Şi nu am vorbit.
Psihanalistul? Iarăşi.
-O oboseală divină.
-Este căsătorit.
Nu e căsătorit ca şi tu şi Tommy.
Ce vrei să spui cu asta?
Că el şi cu soţia nu se înţeleg.
-Şi asta se scrie S-E-X.
-Te plăteşte?
Pentru sex?
La numărul de partide pe care le faceţi,
ar trebui să ai o avere deja.
-Betty.
-Toată lumea aşa crede.
Ştii ce se spune? Se spune că eşti o târfă.
Din moment ce te-au catalogat, o să te arunce
ca pe haină folosită.
-Betty, încetează, acum.
-Oamenii pe care îi iubeşti nu te doresc.
-Nici taică-tău nu te vrea.
-Ne întâlnim jos.
-Profesorul Dunbar.
-Betty, ajunge.
Toată lumea ştie că te ascunzi prim
faţa casei lui.
Cred că este o tortură să fugi după un bărbat
căruia nu-i pasă de tine
care a fost îndrăgostit de altcineva,
care te urăşte.
-Te urăşte!
-Betty.
Şi asta te doare! Nu!
-Dă-te la o parte!
-Linişte!
Oh, Doamne.
-Nu mă vrea.
-Bine.
Nu se culcă cu mine. El...
Ştiu.
Am spus nu. Adică nu e corect pentru dânsa.
-Nu e fericită.
-Nu uitaţi de ieşirea ei.
Oh, aşa este.
Doctore Staunton, spuneţi vă rog consiliului
care e situaţia?
Cei care s-au înscris pentru cursul de anul viitor
la materia ei sunt în număr cei mai mare
de când a apărut secţia.
Ar trebui să promită că ne va arăta planul ei de învăţământ.
Înainte de începerea anului. Şi ei trebuie să fie de acord.
Nu o să fie niciodată de acord cu asta.
Bill, au sosit broşurile din Europa.
Surpriză!
Îmi pare rău, domnule!
-Cine sunteţi?
-Sunt Stanley Sher...
Un prieten de-al lui Bill. Am fost împreună
în plutonul 37.
-Bine.
-Tu trebuie să fii Katherine.
Da.
Mi-a zis că arătaţi/vă uitaţi bine, dar...
-O să te aştept la parter, Stanley.
-Bine.
Deci tu cu Bill aţi fost împreună în război?
Da. Acum el e profesor
şi eu mă ocup de aerul condiţionat.
Nu vă gândiţi la bomba atomică.
Freon. O să schimbe America.
O să dezvolte întregul vest. Eu lucrez
în El Paso.
-Ah, mersi.
-Noroc.
Aţi bătut cale lungă de la San Remo.
Da, să ştiţi.
Acela din California?
Din Italia.
-Acolo unde aţi luptat.
-În Italia?
Cineva te-a cam dus de nas.
Am fost în Long Island la Institutul Lingvistic al Armatei.
Cel mai aproape am fost de Italia când
am mâncat ziti la Mama Leone.
Nu cred că Bill a fost vreodată în Italia.
Eu sigur nu am fost.
Noroc.
Katherine!
Eşti în regulă?
L-am cunoscut pe Stan.
Ce tip de treabă.
-Da.
-Şi ce vorbăreţ e.
Da.
Ne cunoaştem demult.
Din Long Island parcă.
Am aflat secretul.
Ce minciună incredibilă.
Vorbeam limba, aveam uniformă, oamenii
au presupus lucruri.
Nu i-am corectat. Cred că aşa ar fi trebuit.
Da, cred că aşa trebuia să faci.
Îmi pare rău, Katherine, da?
Am făcut o greşeală.
Dă-mi încă o şansă
să îndrept lucrurile, bine?
De ce nu poţi fi sincer?
Nu îmi uşurezi deloc situaţia.
Eşti atât de perfectă...
Este imposibil să fie cineva sincer cu tine. Eu...
Pentru tine, da.
Nu e vorba numai de mine, Katherine. Şi Joan
te-a dezamăgit, nu?
-Este foarte crud să spui asta.
-Ştiu, dar este adevărul.
Dacă vrei sinceritate, pot fi sincer.
Nu ai venit la Wellesley să îi ajuţi pe oameni
să îşi găsească calea în viaţă.
Cred că ai venit să le-o impui pe a ta.
Nu sunt obişnuită să te caut.
Elizabeth, uită-te la mine, te rog.
Am vorbit cu doamna Jones. Nu o să fie divorţ.
Există o perioadă de obişnuinţă.
Am asigurat-o că o să încerci un an să te adaptezi.
Uită-te la asta, mamă.
Şi Spencer o să încerce să facă asta.
După câte spune ea, el e foarte trist.
Ar trebui să-l suni.
Zâmbeşte. Dar este fericită?
Important e să nu afle nimeni.
Pare a fi fericită.
Deci ce este important?
Să nu îţi speli hainele murdare în public.
Să îţi spun ceva.
Aparenţele înşeală.
Dragă doamnă Watson,
vă anunţ cu toată plăcerea
că vă invităm
să vă întoarceţi ca şi profesor
la catedra de Istoria Artei
pentru anul academic 1954-1955.
Vrem însă clarificăm, totuşi, că această invitaţie
este condiţionată de următoarele:
Nora, putem continua, te rog?
Numărul unu:
O să predai numai din cursul oferit de departamentul
de conducere.
Numărul doi:
Toate planurile cursurilor
trebuie predate la începutul fiecărui semestru pentru aprobare
şi corectare.
Numărul trei:
Nu o să sfătuieşti peste hotarele cursului tău
nici un student, niciodată.
Şi în final:
Că o să promiţi să menţii relaţii profesionale
cu toţi membrii acestei facultăţi.
-Bună seara, Katherine.
-Bună, Violet.
Presupunând că vei accepta condiţiile, abia
aşteptăm să continui...
să faci parte din tradiţia noastră de la Wellesley.
Ce petrecere frumoasă.
Nu mi-am dat seama.
Era o surpriză.
William H, Taft. De la ce vine litera H?
-Howard.
-Howard. Da!
Howard.
Oh, nu contează.
Important e că la anul o să fii iar aici.
Să sperăm că vei mai locui aici.
Nu m-am gândit la asta încă. Abia am
fost anunţată azi.
Mai este destul timp.
Ar trebui să sărbătoreşti.
Ai dreptate.
Ai dreptate. Să sărbătorim.
Să mergem sus, să ne schimbăm şi să ieşim
în oraş să dansăm.
Este trecut de ora opt. A început "Strike it Rich".
-Viaţa e mai mult decât "Strike it Rich"
-Este seara studenţilor.
-Şi ce dacă?
-Nu vreau să mă duc. Eu sunt fericită aici.
A reînceput.
-Ce zici, ai inspiraţie muzicală în seara asta...?
-Aşa-i că e drăguţ?
Să ne uităm împreună.
"You talked me into it" zice melodia asta veche.
Care este titlul melodiei?
"You Made Me Love You."
"You Made Me Love..."
"You Made Me Love You."
Obţii această impresie dacă te uiţi la o
pictură pe cânepă...
şi e expresia de pe faţa ei,
ochii ei care te fac să gândeşti asta.
-Cred că asta o face interesantă.
-Contextul din care vine
ne afectează felul în care o vedem.
Cred că ne provoacă pe noi pentru că l-a
provocat pe pictor,
şi el ne trimite acel mesaj nouă.
Dacă e o pictură bună sau nu, nu poate fi ceva subiectiv...
Cred că îmi scapă ceva.
A fost ideea lui Joan.
*** altfel să ne ţineţi minte?
-Te-au chemat înapoi.
-Crezi că au greşit?
Da.
-Elizabeth, nu-l văd pe Spencer.
-Mă scuzi, mamă.
Domnişoară Watson, mă ajutaţi să iau legătura
cu prietenul dumneavoastră
din Greenwich Village?
De ce ai nevoie acolo, în Greenwich Village?
De un apartament.
Am băgat actele pentru divorţ azi dimineaţă.
Şi din moment ce ştim că nu sunt binevenită
la tine acasă...
O ţii minte pe Giselle Levy? *** îi spuneai?
"O târâtură de New York". Aşa.
O să fim colege de cameră.
Bună.
-Eşti gata să plecăm?
-Da.
Eşti în regulă?
-Greenwich Village?
-Da. Pentru o vreme.
Şi apoi cine ştie?
Poate mă duc la drept. Poate la Yale.
Păi,
oricum nu aş vrea să apar împotriva ta într-o judecată.
Poate trec pe aici la anul?
Să vă încurajez.
O să mai fiţi aici, nu?
Domnişoară Watson?
Dragă Betty:
Am venit la Wellesley pentru că am vrut să
fac ceva deosebit.
Dar să mă schimb pentru alţii,
înseamnă să mă mint pe mine însumi.
Profesoara mea,
Katherine Watson, trăia după propriile ei principii
pe care nu le-ar fi încălcat niciodată.
Nici măcar la Wellesley.
Dedic acest ultim editorial al meu,
unei femei extraordinare,
care era un exemplu pentru noi toţi,
şi care ne-a făcut să vedem lumea prin ochii ei.
Când veţi citi asta, ea o să fie în drum spre Europa,
unde sunt sigură că va găsi noi ziduri
pe care să le dărâme,
şi idei noi cu care să le înlocuiască.
Fiţi atenţi.
Am auzit că a fost numită o laşă pentru că a plecat,
un călător fără ţel în viaţă.
Dar nu toţi cei care hoinăresc sunt fără nici un ţel.
Mai ales cei care caută adevărul dincolo de tradiţie,
dincolo de definiţie,
dincolo de imagine.
Daţi-vă naibii la o parte!
Nu o să te uit niciodată.
Betty! Betty!
Şi după război, Lee?
Păi postul acesta a fost al unui soldat.
Când se va întoarce...
-poate să îşi continue aici lucrul.
-Ah, ce frumos.
resincronizare CODYBOSS1969