Tip:
Highlight text to annotate it
X
ucenic sau dezamăgit,
Sunt pastorul Mark Driscoll în Ephesus - Turcia,
unde se presupune că a fost îngropat Luca.
A fost aici sau în Antiohia.
Dar tradiţia creştină ne spune că a fost îngropat chiar în spatele meu.
Apoi mausoleul, sursa locului de de închinare,
a fost construit peste mormântul lui spre a-l onora.
Puteţi vedea inscripţia de la stânga mea,
este o cruce şi dedesubtul ei un taur cu o cruce pe spate.
Vine din cartea Apocalipsa unde sunt numite cele patru bestii.
Unii teologi creştini au atribuit fiecăruia dintre cei patru evanghelişti câte una,
şi Luca a fost ales ca fiind taurul, care poartă crucea pe spatele lui,
arătându-l ca purtător al Evangheliei,
cel care a dus lucrarea lui Dumnezeu mai departe cu mărire şi putere.
În legătură cu asta ar fi potrivit să vă citesc învăţătura lui Isus despre costul uceniciei,
scrisă de Luca în Luca 14:25-35.
25. Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis:
26. "Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa,
pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor,
ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?
29. Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi,
şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el
30. şi să zică: "Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi."
31. Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat,
nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni,
înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32. Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.
33. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
34. Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare,
prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
35. Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară.
Cine are urechi de auzit să audă."
Costul uceniciei
Ev. după Luca: Investigând Omul-Dumnezeu.
O VIAŢĂ DE UCENICIE
Mântuirea nu te costă nimic, dar ucenicia te va costa totul.
Mântuirea se întâmplă într-un moment, ucenicia ţine o viaţă.
Mântuirea este ceva ce Dumnezeu face pentru tine.
Ucenicia e ceva ce faci tu cu Dumnezeu.
Din păcate, mulţi predică doar despre o viaţă a deciziei nu despre una a uceniciei.
Rezultatul este că apoi oamenii dau de greutăţi, viaţa pare să nu meargă
şi rămân mai degrabă dezamăgiţi de Isus decât devotaţi Lui.
Isus nu este un vânzător.
Nu încearcă să facă afaceri cu nimeni,
să vândă pe nimeni sau să înşele pe nimeni în vreun fel.
În Luca 14:25-35, vorbeşte despre costul uceniciei
cu unul dintre cele mai puternice, complete limbaje,
folosite vreodată în timpul lucrării sale pe pământ.
Şi vrea să fie absolut, brutal de sincer cu noi
despre ce înseamnă cu adevărat a fi ucenicul Lui.
Un ucenic este unul care crede în Isus, Îl adoră pe Isus, Îl slujeşte pe Isus,
Îl urmează pe Isus, Îl ascultă pe Isus.
Da, crede în Isus, dar nu doar crede în Isus, trăieşte o viaţă în lumina acelei credinţe.
Deci, Isus te va întreba dacă cu adevărat vrei să trăieşti o viaţă de ucenicie.
Şi va spune acelaşi lucru în patru feluri.
Şi va continua să bată acelaşi cui întruna, întruna, întruna.
şi acel cui e asta:
Dacă eşti un ucenic, nu renunţa !
Nu renunţa!
Trăim într-o lume plină de laşi. Dacă devine greu, renunţă.
Dacă devine greu nu e voia lui Dumnezeu.
Dacă te costă ceva, atunci a renunţa este acceptabil.
Oamenii renunţă la Dumnezeu, renunţă la căsniciile lor, renunţă la copiii lor.
Unii dintre voi caută întruna calea cea mai uşoară.
"E greu, trebuie să găsesc o altă cale." Tot ce are importanţă este greu.
Tot ce are importanţă este costisitor. Tot ce are importanţă va durea.
Şi Isus spune: "Nu renunţa!"
NU RENUNŢA!
Uitaţi *** o spune! Citim în Luca 14:25-27
Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis:
"Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa,
Pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
Nimeni nu învaţă despre dragoste atât de mult şi atât de bine ca Isus.
Nimeni nu demonstrează dragostea ca Isus.
Şi aici Isus foloseşte cuvântul "ură".
Şi ne spune că a fi devotaţi Lui înseamnă că trebuie să ne urâm mama, tatăl,
fraţii noştri, surorile noastre, proprii noştri copii şi propria noastră viaţă.
Despre ce tot vorbeşte Isus?
Ce spune Isus?
El spune că o relaţie cu El trebuie să fie într-o cu totul altă diferită categorie,
cu mult deasupra şi dincolo de orice altă obligaţie pe care-o avem.
Isus este vrednic de o deplină supunere şi devotament.
Nimeni nu trebuie să fie atât de important pentru noi ca şi El, nimeni.
Darrel Bock care a scris preţiosul comentariu de bază al Ev după Luca, o spune în felul acesta:
" Chemarea la a iubi înseamnă doar a iubi mai puţin.
Imaginea este puternică, dar nu este o chemare la a fi nepăsători sau a lăsa toate sentimentele deoparte.
A-L urma pe Isus este a fi ucenicii primei iubiri.
Această preocupare este de a avea prioritate peste membrii familiei şi propria viaţă,
care înseamnă că alte griji sunt pentru a fi pe locul doi în a-L urma pe Isus.
Isus foloseşte aici limbajul Bibliei,
unde în Vechiul Testament, erau doi fraţi, Iacov şi Esau.
În Romani 9, Dumnezeu ne descoperă că: "Pe Iacov l-am iubit şi pe Esau l-am urât."
Dumnezeu a fost bun cu amândoi, dar a ales să lucreze prin spiţa neamului lui Iacov
şi să-l pună în prima poziţie de prioritate.
Este exact ce Isus vorbeşte aici.
Biblia ne spune să cinstim părinţii.
Este una dintre cele 10 porunci în Exod 20. Isus spune de asemenea.
Efeseni 5 spune că bărbaţii trebuie să-şi iubească nevestele.
*** 2 spune că soţiile să-şi iubească soţii.
Biblia spune că suntem, ca purtători ai chipului lui Dumnezeu,
deci să ne iubim copiii cu afecţiune.
Dar Isus spune că devotamentul faţă de El este într-o cu totul alta diferită categorie.
Practic, asta înseamnă că, fiind un ucenic al lui Isus,
ca un urmaş devotat deplin întâlni presiune relaţională
în a renunţa, faţă de cei pe care-i iubeşti.
Ar putea fi părinţii tăi care-ţi spun:
"Nu vrem să fii creştin. Nu vrem să-ţi citeşti Biblia.
Nu vrem să te duci la biserică. Nu vrem să te rogi."
Şi în lumina acestui fapt, ai de luat o decizie:
Care relaţie este mai importantă pentru mine?
Este un devotament pentru Isus sau pentru părinţii mei?
La fel poate veni din partea propriilor fraţi,
şi membrii familiei au un mod de a te face să te simţi vinovat,
ca şi când ai fi trădat familia.
Îţi întorc spatele, te marginalizează, vacanţele sunt stinghere,
toţi se simt incomozi, şi tu ai creat problema din cauza iubirii pentru El.
Şi unii dintre voi simt asta. Şi asta e viaţa ta.
În anumite ţări şi culturi, asta este de fapt o sentinţă la moarte.
Dacă te decizi să fii un ucenic al lui Isus, comiţi sinucidere socială şi familială.
Anumite ţări musulmane, ca şi anumite alte culturi,
odată ce cineva din familie ridica mâna pentru a fi ucenic devotat pe deplin al lui Isus,
familia organizează o înmormântare şi este considerat mort, deşi trăieşte.
Şi câteodată chiar este ucis. O numesc ucidere onorabilă.
Şi Isus spune că dacă cu adevărat ai de gând să-L urmezi pe El,
să te aştepţi la împotrivire, marginalizare.
Nu toţi vor fi de acord cu o viaţă devotată Lui.
Şi El spune că asta poate include proprii tăi copii, care vor să le binecuvântezi păcatul,
să plăteşti pentru prostiile lor, să aprobi comportamentele lor,
şi tu nu poţi pentru că Îl iubeşti pe El.
Asta poate include de asemenea chiar soţul, soţia.
Unii dintre voi v-aţi căsătorit ca necreştini.
Unul dintre voi a devenit creştin, celălalt nu este.
Şi necredinciosul poate să spună:
"Chiar trebuie să mergi la biserică? Chiar trebuie să citeşti Biblia?
Chiar trebuie să te rogi? Chiar trebuie să-l împărtăşeşti pe Isus cu copiii?
Dacă continui, divorţez."
Şi răspunsul trebuie să fie: "Nu vreau divorţ. Te iubesc.
Nu vreau să aduc ceartă, dar nu eşti cea mai importantă persoană pentru mine.
Nu eşti Dumnezeu. Nu eşti Domnul. Şi dacă mă pui să aleg, vei pierde."
Pe cine ai alege în afară de Isus? Pe cine ai ales în afară de Isus?
Te întâlneşti cu un necreştin? Deja ai ales.
Te-ai prăbuşit în teama problemelor oamenilor, te-ai pierdut tăcut, ascuns şi întunecat cu credinţa ta
astfel încât nimeni să nu vorbească rău de tine sau să ţi se împotrivească?
Deja ai ales.
Din toate punctele de vedere, să te predai lui Isus include,
să te angajezi la felul de împotrivire pe care El l-a îndurat.
Te gândeşti la Isus, oare nu e făţarnic când cere asta?
şi lasă-mă să spun:
Niciun lider religios sau învăţător poate să facă această cerere fără să fie un lider de cult.
Isus e singurul care poate să facă această cerere.
Dar chiar propria-i familie a crezut despre El că e nebun,
şi la un anume punct în lucrarea Sa, au venit să-L ia acasă.
Prietenii i-au întors spatele. Iuda L-a trădat. Toma, Petru, şi alţii L-au tăgăduit.
Cele mai grele zile ale lui Isus au fost singuratice.
Familia, prietenii I-au întors spatele.
Şi nu poţi spune:"Îl voi urma pe Isus numai să nu fiu tratat *** a fost El."
A fi un ucenic înseamnă a merge pe urmele paşilor lui Isus.
Şi asta include tot drumul până la moarte.
Isus spune: "Dacă e nevoie, trebuie să-ţi iei crucea şi să Mă urmezi."
Şi e foarte lipsit de respect când oamenii folosesc asta,
ca un eufemism cultural pentru inconvenienţa puţin importantă, aşa-i?
Maşina se strică, trebuie să iei autobuzul până la muncă.
"Oh, cred că asta mi-e crucea de dus."
Nu despre asta vorbeşte El.
A purta o cruce, literar vorbind era mersul unui om ca si mort,
cineva care era condamnat, în drumul spre moarte.
Ţi-ai purta crucea prin oraş să fii umilit, înjosit, batjocorit?
Ai purta-o până la locul crucificării?
Te-ar lăsa gol, sau aproape gol, te-ar pironi pe cruce.
Te-ar atârna. Toţi s-ar aduna în jur, şi-ar bate joc, s-ar distra pe seama ta.
Mama ta şi-ar scoate ochii din orbite strigând.
Te-ar considera blestemat de Dumnezeu, căci aşa spune Biblia.
Şi ai putea atârna acolo zile întregi,
transpirând, sângerând, urinând, plângând,
si propriile-ţi lacrimi şi sânge şi nevoi fizice, picurând din tine dedesubtul tău.
Şi Isus, spune: "Dacă asta presupune, la asta vă cer să fiţi gata să vă angajaţi. "
Şi atât de mulţi dau atât de puţin pentru Cel care a dat atât de mult.
Trăim în aceste zile de credinţă uşoară.
Dacă vrei să mergi în cer, ridică mâna pentru Isus, fă ce vrei, şi va spune: "Bine făcut! " la sfârşit.
Între convertirea ta şi învierea ta este, ucenicia ta.
E a creşte, a te maturiza în dragoste, devotament, şi predare lui Hristos.
Isus nu încearcă să te vândă.
Isus nu seamănă cu un vânzător care te face să te angajezi la toate beneficiile
şi convenţional trece cu vederea bunul de tipar de obligaţii.
El se arată, spune: "Sunt Dumnezeu.
Dacă vrei să mă urmezi, oamenii te vor urî şi s-ar putea să mori."
Acesta este costul uceniciei.
Şi a fost o zi când oamenii au înţeles asta,
poate un pic mai intens decât o facem noi astăzi,
pentru că astăzi există o cultură consumatoare.
Nu-ţi place o biserică, te duci la cealaltă.
Nu-ţi place un predicator, te duci la altul.
Găseşti pe cineva care să-ţi dea ce doreşti, nu ceea ce ai nevoie.
La câte biserici ai fost?
Câte decizii ai luat?
Câte căi uşoare ai ales?
De câte ori ai renunţat deja?
În câte moduri ai renunţat deja?
Câte persoane ai învinuit pentru renunţarea ta?
Este o organizaţie misionară,
care atunci când pleacă misionari în toată lumea, îşi împachetează toate bunurile într-o valiză.
Şi este un mod foarte clar de a spune: "Voi muri.
Mă duc să vorbesc despre Isus înainte să mor.
Poate fi peste o perioadă scurtă, poate fi una lungă, dar se va întâmpla."
Şi când se va întâmpla vor scrie o mică scrisoare de rămas bun
şi o vor lăsa celor pe care i-au iubit, sau la organizaţia misionarilor.
Şi la moartea lor, va fi trimisă şi citită de acele persoane.
Câteodată mă întreb dacă nu ar fi ăsta un bun exerciţiu pentru noi toţi.
Vei muri. Tu vei muri.
Poate fi curând, poate fi peste o vreme, dar vei sfârşi într-o cutie.
E inevitabil. Aşa că, nu-ţi irosi viaţa !
Fă ca moartea ta să conteze. Nu renunţa!
Nu renunţa la Isus! Nu renunţa la căsătoria ta!
Nu renunţa la copii tăi! Nu renunţa la biserica ta!
Nu renunţa la şansa pe care Dumnezeu ne-o pune înainte.
Nu renunţa!
Trăieşte-ţi viaţa astfel încât, atunci când vei muri
cel puţin copiii tăi să fie mândri şi nepoţii tăi să aibă de vorbit ceva despre tine.
E ceva mai rău decât moartea, şi aia e o viaţă risipită.
Era o tânără curajoasă, şi-a umplut valiza, şi a plecat în călătoria să misionară ,avea 20 de ani.
Uitaţi scrisoarea care a lăsat-o pastorului ei să o citească în biserica din care făcea parte.:
"Dragă frate pastor,
ar trebui să deschizi această scrisoare la moartea mea.
Când Dumnezeu cheamă, nu exista regrete.
Am încercat să împart inima mea cu tine atât cât a fost posibil, inima mea pentru naţiuni.
Nu am fost chemată într-un loc, am fost chemată la El.
Să ascult a fost obiectivul meu. Să sufăr era de aşteptat.
Gloria Lui, răsplata mea. Gloria Lui, răsplata mea.
Inimii misionare îi pasă mai mult decât ceva înţelept,
riscă mai mult decât ceva în siguranţă,
visează mai mult decât ceva obişnuit, aşteaptă mai mult decât ceva posibil.
Nu am fost chemată să fiu uşurată sau să reuşesc, dar să mă supun.
Nu este altă bucurie mai mare ca aceea de a-l cunoaşte pe Isus şi a-I sluji.
Te iubesc pe tine, şi familia mea în Hristos.
În grija Lui, Karen." Varsta: 20
Vei muri. Nu renunţa!
Nu renunţa!
Aceasta e o zi dură pentru mine.
Mă tot gândesc la toţi acei oameni care,
în cei 15 ani ai mei de slujire la această biserică, au renunţat.
Au renunţat pur şi simplu.
Au renunţat la citirea Bibliei, au renunţat la rugăciune,
au renunţat la pocăinţă, au renunţat la slujire, au renunţat la dărnicie, au renunţat la biserică.
Eventual, au renunţat la Hristos, au renunţat la căsniciile lor, la copiii lor.
Şi vă spun, niciunul din ei nu este fericit.
Niciunul din ei nu este mulţumit.
Şi niciunul nu va lăsa vreo moştenire de admirat.
Al doilea punct al lui Isus:
Nu renunţa!
Vei vedea o temă dezvoltată aici foarte curand.
Luca 14:28-30 "Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn,
nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?"
Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi,
şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el
şi să zică: "Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi."
Isus spune:" Înainte să te angajezi la ceva, fă-ţi temele, fă-ţi un plan! "
Unii dintre voi v-aţi angajat pentru în viitor, prea mult.
Nu vorbim despre a vedea departe, pentru a îndeplini pentru ce v-aţi oferit.
Unii dintre voi trebuie să învăţaţi să spuneţi nu. Trebuie să vă depăşiţi frică de om.
E mai bine să faci un lucru sau două până la sfârşit decât şapte lucruri doar începute.
Isus spune: Înainte să începi ceva, fă-ţi temele!
Asigură-te că ai un plan. Altminteri, vei fi ca cineva care spune:
" Voi zidi o casă sau voi adăuga o parte la casa mea.
La jumătatea lucrării: "Staţi aşa, nu mai avem bani.
Nu am făcut socotelile. Nu am consultat un arhitect
şi acum suntem nişte nechibzuiţi, ruşinaţi pentru că nu avem profit din acea investiţie,
nu putem ocupa proprietatea, şi acum
serveşte doar ca monument al nechibzuinţei noastre."
Peisajul în majoritatea oraşelor americane este acum plin de astfel de monumente.
Au rămas fără bani.
Nu ridica mâna, dacă nu eşti gata să vezi până la sfârşit!
Nu ridica mâna, dacă nu eşti gata să vezi până la sfârşit!
Unii dintre voi aveţi mai puţin nevoie să spuneţi da.
Şi toţi avem nevoie să ne facem temele.
Avem nevoie să ne evaluăm viaţa. Ce sunt în stare să fac?
Ce îmi permit? Ce pot să fac? Care sunt priorităţile mele?
Dacă ridic mâna am nevoie să văd până la final.
Nu renunţa! Nu renunţa!
Altfel, eşti ca o femeie care e cu totul pentru o nuntă, dar nu pentru o căsnicie.
Eşti ca o femeie care chiar se bucură în ziua nunţii ei
şi odată sfârşită ziua, îi spune mirelui ei:
" Divorţăm! Astazi ! "
Mirele dezorientat: "Ce vrei să spui?"
"Păi, mi-a stat bine în alb, mă bucur pentru pozele făcute,
mi-a plăcut tortul, şi a fost frumos să-i văd pe toţi,
dar cincizeci de ani, pare a fi mult timp.
Şi vedeţi, metafora biblică este că noi suntem ca o mireasă şi Isus este mirele nostru,
şi unii dintre noi nu vrem decât să avem o nuntă, dar nu vrem să avem o căsnicie.
Să te căsătoreşti e uşor, 50 de ani e greu.
Nu-i aşa?
Ai ridicat mâna pentru Isus în tabăra de tineret,
ai mers mai departe, te-ai botezat la Mars Hill, te-ai rugat rugăciunea păcătosului.
Foarte bine, te-ai căsătorit. Acum urmează 50 de ani de perfecţionare.
Altfel eşti ca un soldat, te înscrii, primeşti arma, uniforma,
te duci pe câmpul de bătălie şi apoi spui:
" Oh, oamenii pot fi răniţi." Şi te duci acasă.
Şi toţi se uita la tine: "Ce faci?!"
" Păi, mi-a stat bine în verde dar, ştiţi...
m-am gândit că ar fi bine să fiu cu băieţii, dar, ştiţi, să lupt?!
Nu m-am înscris pentru asta." Ba da.
Când ţi-ai pus uniforma, mergeai la război. Asta a fost înţelegerea.
Şi Isus spune asta destul de clar. Este vorba de tot restul vieţii tale.
Isus nu vrea doar o parte din timpul tău, o parte din banii tăi, o parte din devotamentul tău.
El vrea totul, totul, şi întotdeauna.
Nimeni în afară de Isus nu ar putea pretinde aşa ceva de la tine,
şi nimeni nu ar avea dreptul să o facă.
Isus spune că dacă nu ne facem socotelile,
vom fi acei oameni care ajungem la jumătate drumului în lucrările noastre,
în afacerile noastre, în căsnicie, în familie şi renunţăm.
Şi e o ruşine.
Şi nu da vine pe ceilalţi ! Nu căuta scuze !
Recunoaşte-o şi nu renunţa!
Nu renunţa !
!Şi nu renunţa la Isus şi la a fi creştin!
Pentru că, odată ce luptăm, prieteni, luptăm pentru Cel care ne iubeşte
şi luptăm pentru a împărţi dragostea Lui.
Următorul punct al lui Isus: Nu renunţa!
Luca 14:31-33 "Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat,
nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni,
înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.
Tot aşa, oricine dintre voi,
care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
Isus foloseşte o altă analogie, o pildă.
Este ca un rege care se supăr pe un alt rege şi declară război.
Spune: "Asta e, mergem la război."
Îi adun pe toţi generalii săi şi spune: "Care este planul de bătălie?"
Ei spun: "Planul este să ne predăm."
"De ce să ne predăm?" Păi, ar fi trebuit să ne suni întâi.
Ei au 20.000 de soldaţi şi noi avem 10.000.
Asta înseamnă că vom pierde.
Şi e o ruşine. E jenant. E o umilire.
Unii dintre voi aţi ridicat mâna...
"Voi face asta. Voi conduce aia. Voi sluji aici. Voi duce la bun sfârşit."
Nu prea ţi-ai făcut temele şi vei renunţa.
Unii dintre voi deja aţi făcut-o. La ce aţi renunţat deja?
În regulă, este acea perioadă a anului. *** merge cu gimnastica?
*** merge cu pregătirile de Anul Nou? La ce ai renunţat deja?
Este viaţa ta o serie de momente motivate şi renunţare?
Ucenicii nu renunţă.
Unul din cuvintele rădăcină pentru ucenic, este acelaşi cu cuvântul "disciplină".
Un ucenic este disciplinat.
Să te căsătoreşti e uşor, să rămâi căsătorit e greu.
Să fii salvat e uşor, să fii sfinţit e greu.
Să faci copii e distractiv, să-i creşti e munca.
Şi asta e viaţa. Aşa este.
Şi Isus nu ne va minţi spunându-ne: "Veniţi la Mine, şi va fi uşor."
De curând am auzit la radio cea mai prostească mărturie pe care am auzit-o vreodată.
şi am auzit multe mărturii prosteşti.
A fost atât de rea că aproape mi-a venit rău încât era să se declanşeze airbagul.
Era cam aşa: "Viaţa mea era atât de oribilă şi dureroasă,
apoi L-am întâlnit pe Isus şi acum totul este perfect."
Nu este adevărat. Nu L-ai întâlnit pe Isus.
L-ai întâlnit pe Jack Daniel's şi nu mai dai importanţă realităţii.
O adevărat mărturie este aceasta:
" Viaţa mea era destul de grea şi L-am întâlnit pe Isus.
S-a înrăutăţit destul, dar merită şi într-o zi voi fi cu El."
Asta e o bună mărturie.
Isus nu repară nimic, doar face ca moartea să aibă un scop.
Face ca suferinţa, durerea, dificultăţile, şi sacrificiul să fie semnificative.
E ca o luptă, spune Isus. Avem un duşman adevărat,
este un război adevărat şi un conflict, sunt victime şi sunt înfrânţi.
Nu fi unul dintre ei!
Am fost în Turcia anul trecut şi am studiat topografia, geografia şi istoria unei regiuni
pentru pregătirea unei călătorii pe care o facem şi câteva cărţi din Biblie pentru următorii ani.
Şi am fost captivat de o zonă. E în Biblie, se numeşte Galatia.
Am vrut să ştiu, *** şi-au păstrat galatenii pământul atâtea generaţii?
Erau într-o câmpie lipsită de apărare.
Nu aveau fortificaţii naturale, dar şi-au păstrat pământul.
*** au făcut-o?
Şi arheologul, istoricul şi profesorul care era cu noi, a zis:
"Au luptat diferit faţă de majoritatea.
Când mergeau la luptă, îşi aduceau soţiile şi copii cu ei.
Şi soldaţii îşi sărutau soţiile, fiii, fiicele şi spuneau:
"Tata merge la război, şi dacă tata pierde, vă vor schimba numele.
Voi fetele vă veţi mărita cu băieţii lor, şi tu soţie, mi-e teamă de ce vor face cu tine."
Şi apoi plecau la război.
Dacă câştiga trebuia să-şi ducă familia acasă,
dacă pierdea, altcineva îi ducea familia acasă şi făceau ce vroiau.
Şi aceştia nu au pierdut nicio bătălie sute de ani la rând,
pentru că lupţi altfel când lupţi pentru cineva pe care-l iubeşti
şi pentru o împărăţie căreia îi aparţii.
Pur şi simplu lupţi diferit.
Şi înlocuitorul nostru ridicol al acesteia este jocul video.
Şi mă gândeam la asta astăzi.
Jocurile video nu sunt păcătoase, sunt ridicole.
Şi sunt ridicole în felul acesta:
vor să intre într-o echipă, să fie parte dintr-un regat,
să cucerească un duşman, şi să câştige o mare bătălie epică.
Aşa că o fac cu degetele lor şi nici măcar nu contează.
Nimeni nu este cu adevărat eliberat. Taliban nu este cu adevărat cucerit.
Femeile nu sunt eliberate cu adevărat de sub asuprire.
Generaţiile nu sunt cu adevărat schimbate.
Este totul fals. Nu are importanţă.
Vrei să faci ceva? Dă-te jos de pe canapea,scoate totul din priză,
dă-i viaţa ta lui Isus, mai găseşte şi pe alţii
şi fă ceva care să aibă importanţă cu adevărat.
Du o comoară femeilor, copiilor, generaţiilor, nu numai scorul înalt la un joc ridicol.
E nemaipomenit.
O lume întreagă plină de oameni care vor să facă parte dintr-o echipă,
să meargă la război, să învingă un duşman, şi să salveze o prinţesă.
Asta este povestea acestei cărţi, Biblia.
Şi dacă vrei să faci parte din acea împărăţie,
trebuie să te dai jos de pe canapea şi să Îl urmezi pe Acel Rege.
Şi nu renunţi.
Lupţi altfel când lupţi pentru cei pe care-i iubeşti, pentru o împărăţie şi un Împărat.
Unii conducători de bătălii, aveau, istoric,
oamenii lor rânduiţi pe ţărmul locului pe care vroiau să-l cerceteze şi să-l cucerească,
şi apoi generalii buni dădeau foc la vapoare.
"Există două opţiuni, oamenilor: înaintarea sau moartea."
Aceasta ar trebui să fie atitudinea pe care s-o avem.
Aceasta ar trebui să fie atitudinea pe care s-o avem.
Căci inima este egoistă, leneşă şi delăsătoare.
Şi unii dintre voi sunteţi aici şi deja aţi renunţat.
Nu o faceţi!
Şi unii dintre voi ar vrea să spună că sunt creştini şi nu văd până la capăt.
Şi lăsaţi-mă să spun asta: Toate locurile pentru făţarnici sunt deja pline.
Toate sunt pline. Nu ne lipsesc făţarnici, ne lipsesc ucenici.
Următorul punct al lui Isus:
Nu renunţa!
Luca 14:34-35 " Sarea este bună;
dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară.
Cine are urechi de auzit să audă."
În acele zile, sarea lor era un pic diferită de a noastră.
Sarea lor venea dintr-un loc numit Marea Moartă. Vă voi arăta.
Şi acolo sarea era amestecată... Cred că este cel mai jos punct de pe pământ.
Şi acolo sarea era amestecată cu alte componente, astfel încât nu aveau sare pură.
Cu timpul, sarea putea să nu mai fie printre acele componente
şi astfel rămâneai cu sare care nu săra.
Isus spune:"Mai e bună la ceva?"
Pentru că, sarea este pentru a conserva, pentru a da gust.
Şi dacă sarea îşi pierde puterea de-a săra o arunci la grămada de gunoi, şi va ajuta ca îngrăşământ.
Isus spune că suntem că sarea.
Suntem pentru a fi păstraţi pentru împărăţia Lui.
Suntem pentru a ne da viaţa pentru alţii.
Dacă nu, ne va arunca la grămada de gunoi, şi ne va folosi ca fertilizant în a face ceva bun.
Şi aceia dintre noi, suntem fără merit. Unii dintre noi nu avem merit.
Şi ştiu că veţi răspunde imediat negativ: Nu, nu, nu!
Sunt ca un fulg de zăpadă. Sunt special în ochii lui Dumnezeu.
El mă iubeşte. " Te iubeşte şi nu ai merit.
"Nu, dar sunt făcut după chipul şi asemănarea Lui, deci am valoare.
"Eşti făcut după chipul şi asemănarea Lui, şi ai valoare,
ceea ce e mult mai rău decât a fi fără merit.
Isus îţi dă chipul şi asemănarea Lui.
Merită să trăieşti, e ceva la care trebuie să te angajezi.
Deci, *** merge? E viaţa ta diferită? Are importanţă?
Cui slujeşti? Ce dai? Unde te descarci?
Ce fel de moştenire vei avea?
Chiar contează *** îţi trăieşti viaţa.
Nu e doar să-L accepţi pe Isus şi mergi în rai când mori,
ci a fi un ucenic pe cale.
Aia este important.
Şi atât de mulţi creştini fac atât de puţin pentru Cel care a dat aşa de mult.
Dar tu?
Dar tu? *** merge !
*** o duci cu citirea Bibliei?
*** e viaţa ta de rugăciune? *** e pocăinţa ta?
*** îţi este plinătatea Duhului şi devotamentul?
*** eşti cu dărnicia?
Unde slujeşti? Pe cine ajuţi?
Ce realizezi? Ce sfârşeşti?
Sau deja ai renunţat?
Şi adevărul este că nu o vei face singur. Trebuie să fii într-o comunitate.
Adevărul este că tu şi eu nu o vom face singuri până la capăt.
Nu o vom duce la capăt singuri.
Pur şi simplu nu o vom face.
Aici este unde comunitatea şi oamenii lui Dumnezeu
şi ocazionalele mustrări jignitoare ale Cuvântului lui Dumnezeu
ne ajută să purificăm motivele noastre şi să ne îndrepte înspre direcţia corectă.
Am văzut-o iar, şi iar, şi iar...
Unde au plecat? Nu mai vin.
Oh, acum nici măcar nu mai merg cu Isus.
Oh, acum vieţile lor se destramă, acum căsniciile lor se destramă.
Oh, acum copiii plătesc preţul. Eventual şi nepoţii, de asemenea.
Nu renunţa!
Nu renunţa!
Şi Isus nu este făţarnic. Isus nu a renunţat.
Isus a acceptat că familia Lui nu L-a înţeles.
Acum, au venit şi mă rog ca şi familia ta sa vină dacă asta este povestea ta.
Isus a acceptat împotrivirea, exilarea, critica.
Isus şi-a vărsat sângele şi a murit să îndeplinească ceva.
Moartea Lui a avut importanţă
A fost pentru salvarea noastră.
Isus a ştiut preţul pe care avea să-l plătească. Şi-a făcut socoteala şi l-a plă***.
Este în Ghetsimani, îi curg picături de sudoare de sânge, ştiind preţul pe care-l va plăti.
Şi cu toate acestea se duce pe cruce.
Şi-şi păstrează puterea de-a săra până la sfârşit.
Nu renunţă, nu cedează.
Moare, învie, iubeşte, salvează, vindecă şi iartă.
Şi spune: "Dacă vrei să fii ucenicul Meu, trebuie să mă urmezi,
să fii gata să înduri o măsură din ce am îndurat Eu."
Şi unii dintre voi niciodată nu au auzit asta, şi mulţi dintre voi niciodată nu au văzut asta.
Tot ce vi s-a spus a fost: " Dumnezeu te iubeşte.
Vrei o viaţă mai bună? Spune, da, lui Isus."
Nu vi s-a spus adevărul.
Aşa că nu vă simţiţi dezamăgiţi şi înşelaţi faţă de Isus.
Fiţi aşa faţă de cei care nu v-au spus tot adevărul despre Isus.
Şi nu renunţaţi, dar continuaţi !
Există dignitate, onoare, moştenire pentru ucenicii lui Isus.
Vei muri. Voi muri. Noi vom muri.
Nu aştept să mor dar dacă se întâmplă, vreau să conteze.
Vreau ca viaţa ta să conteze. Vreau ca moartea ta să conteze.
Vreau ca moştenirea ta să conteze.
Şi ce-mi place la vorbele lui Isus este că sunt brutal de sincere.
Pare de neconceput sau poate doar miraculos
că acest om, cu acest mesaj, ar strânge miliarde de oameni.
Şi asta a făcut.
Şi asta, cred, cuvinte profetice ne vin din Biblie, de la Isus,
şi spune să continuăm.
Să nu renunţăm, ci să continuăm.
Şi ne dă acest cuvânt astăzi la cel mai bun punct în istoria bisericii noastre.
Cu 15 ani în urmă, un mic grup pentru studiu biblic se întâlnea la mine acasă,
acum se numeşte Mars Hill.
Ştiţi ce? Nu suntem în urmă cu bugetul, batem bugetul.
Nu ne-am împuţinat anul trecut, am crescut.
Nu am avut mai puţine grupe, botezuri, nunţi, copii.
Am avut mai multe.
Fiecare campus în parte, creşte.
Există unitate în întreaga conducere, e chiar fantastic.
Raportul anual care este acum disponibil imprimat şi online, este de necrezut.
E o minune, după o altă minune, după o altă minune.
Şi ce se întâmplă este că putem gândi că am realizat ceva.
Avântul este ori înainte ori înapoi.
Ori creşti în credinţa şi Hristos ori scazi.
Şi ce ne poate ucide în acest punct, această şansă mulţi dintre voi nu o ştiu
pentru că asta este singura biserica pe care o cunoaşteţi,
dar avem o şansă pe care Dumnezeu a deschis-o pentru noi,
să vedem acel har, despre care vor scrie o carte intr-o zi.
Scriu o carte despre *** Isus s-a arătat într-un loc neplăcut,
între un popor neplăcut, şi a făcut un lucru neplăcut.
şi trebuie să facem parte din asta.
Aceasta este pentru mine.
Aceasta este şansa pe care o văd că Dumnezeu a deschis-o pentru noi ca popor.
Sunt mai motivat şi mai emoţionat decât am fost vreodată.
Şi ce ne-ar putea ucide este asta:
dacă ai ucenici şi necreştini, totul va fi bine,
dar ceea ce ucide sunt, toţi creştinii consumatori,
toţi care nu iau parte la întâlnirile de grup,
nu slujesc, nu dau, nu devin membri pentru că bara este fixată prea sus.
Intenţionat am fixat bara sus.
Vrei să fii membru al acestei biserici?
Trebuie să citeşti o carte imensă cu o mie de note în josul paginii.
Unii dintre voi spun: "Nu am de gând să citesc acea carte."
Atunci, nu vei fi un bun membru al bisericii.
Dacă tot ce ai nevoie ca să te sperii sunt notele din josul unei pagini,
atunci nu eşti pregă*** pentru război.
Vrei să te căsătoreşti?
Va trebui să treci printr-un proces premarital, să declari toate păcatele sexuale şi trecutul tau,
să te supui autorităţii spirituale, şi cineva s-ar putea să-ţi spună, nu.
Şi va trebui să fii de acord cu asta,
pentru că a te căsători e uşor şi 50 de ani de bucurie e greu.
Vrei să faci ceva aici? Bara este fixată sus.
Pentru că este o acţiune de împărăţie, o misiune a unei împăraţii.
Şi Isus spune, dacă chiar vrei să ridici o mână, asigură-te că eşti bun până la capăt.
E minunat că avem sute de nunţi pe an.
Sper să nu vină ziua în care să avem sute de divorţuri.
E minunat că avem 1500 de copii.
Mă rog să nu crească urându-L pe Isus din cauza modului în care ne comportăm.
Sper să nu creăm o altă generaţie de creştini consumatori
care pot cânta cântece creştine şi pot da răspunsuri creştine,
dar care nu trăiesc vieţi de creştini.
Şi consumatorii creştini sunt acei care ucid o biserică care este într-o poziţie ca a noastră.
Sunt doar aproximativ 40 de biserici în America
cu mai mult de 400.000, care sunt atât de mari ca noi.
Nu e vorba numai despre numere, ci despre a cantari preţul.
Şi sunt câţiva fantastici, nemaipomeniţi ucenici ai lui Isus aici.
Ei dăruiesc, se roagă, poartă de grijă, şi sunt parte a minunii harului lui Dumnezeu.
Sunt necreştini care L-au întâlnit pe Isus sau Îl întâlnesc,sunt undeva în proces,
şi la jumătate, ce se poate întâmpla este ca creştinii consumatori
să ia toate resursele de la ucenici şi nu mai rămâne nimic pentru cei pierduţi.
Tot spun asta de 15 ani.
Şi acum suntem pe punctul în care trebuie să luaţi o decizie:
producător sau consumator,
colaborator sau consumator.
Eşti înăuntru sau afară?
Şi nu e doar un emoţional uraa acum,
vei răspunde la această întrebare în 16 ani, cu rodul vieţii tale.
Şi Isus spune:
trebuie să-ţi alegi echipa, trebuie să-L slujeşti pe Dumnezeul tău,
trebuie să-ţi hotărăşti viaţa, trebuie să-ţi alegi credinţa,
trebuie să-ţi iei crucea, şi totul este despre a muri.
Totul este despre a muri.
Tată Dumnezeule, mă rog pentru noi individual şi ca popor.
Isuse, ştim că cuvintele grele dau oameni uşori şi cuvintele uşoare dau oameni grei.
Şi într-o zi în care sunt numai cuvinte uşoare: "Toţi suntem buni în adâncul inimilor noastre
şi am încercat tot ce am putut şi nu sunt greşeli,
şi Dumnezeu şterge totul şi va fi bine."
Isuse, ce adunătură de gunoi!
Ce adunătură de religioşi fără sens!
Ce adunătură de idolatri şi lăudători de sine.
Isuse, te rog ajută-ne să luăm în seama cu adevărat şi să socotim preţul,
să nu alegem calea cea mai uşoară ci pe cea care trebuie,
să nu ridicăm mâna pentru tot,
ci să ridicăm mâna numai pentru acele lucruri la care ne-ai chemat.
Mă rog pentru acei înfrânţi dintre noi, Dumnezeule.
Sunt laşi, sunt leneşi.
Nu le place să audă aceste cuvinte, dar se potrivesc aşa de bine.
Dumnezeule, prin pocăinţa, nu avem nevoie să fim laşi.
Nu avem nevoie să fim leneşi.
Doamne, pentru cei care au fost la o altă biserică în călătoria lor,
spre a găsi un loc pentru a critica,
Doamne, mă rog acum ca în numele lui Isus,
să le iei inimile, să le arăţi mândria lor religioasă,
să le dărâmi independenţa şi judecata, şi să le arăţi că,
critică ucenici care-i slujesc, mai degrabă decât să fie între numărul lor.
Doamne, Îţi mulţumesc pentru harul pe care l-ai revărsat în acest loc.
Mars Hill e o minune şi o oportunitate. Nu am terminat nimic.
Ca să folosesc limbajul lui Isus, războiul nu este câştigat, turnul nu este construit.
Suntem pe drum, dar nu suntem acolo.
Şi aşa, Doamne, ne rugăm pentru seriozitate, iubire în inimile noastre,
curaj în vocile noastre pentru a continua,
să continuăm să fim ca Tine, prin harul pe care Tu îl dai.
Doamne, mă rog pentru aceia care deja s-au hotărât să renunţe,
pentru acei care vor auzi aceste cuvinte şi vor pleca.
Doamne, mă rog să-i convingi că cuvintele lui Isus sunt cuvinte de viaţă,
şi dacă doar ar muri ar experimenta o viaţă nouă.
În numele lui Isus, amin.
Traducerea si adaptarea klaus (amazINgrace)