How to be Selfish

Auzim *** că egoismul este printre cele mai rele trăsături pe care le poate avea cineva. Arată doar lăcomie, întâietate și cruzime. Totuși, printre motivele pentru care eșuăm în a avea viețile pe care ni le dorim, astfel devenind ticălos, aspru și irascibil, este pentru că avem problema opusă: un altruism excesiv - o modestie exagerată, o diferență pripită intre ceea ce oferim celorlalți în comparație cu noi înșine. Problema noastră este că nu suntem suficient de egoiști. Suntem tulburați pentru că nu reușim să facem diferența dintre părțile bune și rele ale egoismului. Egoismul de dorit presupune curajul și conștiința de a ne oferi nouă prioritate în anumite momente, încrederea deschisă față de propriile nevoi - nu pentru a răni sau respinge alte persoane, ci pentru a îi ajuta pe alte căi ce vor apărea pe termen lung. Egoismul rău, pe de altă parte, nu caută alte situații, alte motive pentru toți din jur. Nu refuzăm să ajutăm pentru a ne rândui resursele, pentru a oferi altora ocazii pentru a câștiga mai mult, pur și simplu nu putem fi deranjați. Din păcate, afectați de tulburările acestei distincții, frecvent eșuăm în a fi destul de curajoși încât să ne stabilim necesitățile așa *** ar trebui, cu rezultate dezastruoase pentru cei pe care trebuie să îi ajutăm. De exemplu, pentru a fi un părinte bun, trebuie să avem o oră pentru noi în fiecare zi. S-ar putea să avem nevoie de un duș lung și fierbinte pentru a ne clăti gândurile. S-ar putea să trebuiască să fim indulgenți, *** ar fi un desen spontan sau o lecție de clarinet. Dar deoarece observăm că aceste dorințe sunt contrar așteptărilor, am putea alege să nu vorbim despre ce avem nevoie și să ne vedem de treabă. În acest fel, evoluăm din ce în ce mai neglijenți, furioși și răi cu cei care se bazează pe noi. Lipsa egoismului ne poate transforma ușor in presoane dezagreabile și ineficace. Egoismul bun ne face să înțelegem ce trebuie să facem pentru a fi cât mai utili mentru cei din jur. Persoanele egoiste în sensul bun știu că trebuie să facă ce tot ce pot, să se gândească la necesități, să își folosească puterile pentru a-și organiza gândurile pentru a fi, eventual, de ajutor pentru întreaga lume. Recunoaștem că, în anumite momente, trebuie să refuzăm ceea ce oamenii și-ar dori ca noi să facem. Dar nu avem remușcări în a explica că nu putem fi tot timpul la dizpoziția cuiva... în comparație cu altruiștii, care vor zâmbi și vor ajuta respectuos, ca într-o zi să nu mai poată suporta furia interioară. Știm că, fiind egoiști buni, am putea fi încurcați ca răutăcioși, doar încrederea în sinceritatea noastră ne oferă calmul de a ne urma scopurile după propriile căi. Așa că nu fiți puși în partea negativă a egoismului, trebuie să vă reprezentați cât mai bine propriile intenții. Trebuie să nle spunem celor din jur cu bunătate și elocvență că nu suntem leneși sau insensibili (chiar nu suntem), dar trebuie să le arătăm că le ajutăm nevoile mai bine când nu facem ceea ce ni se cere pentru o vreme. Oamenii drăguți își iau un imens risc în a deveni o bătaie la cap pentru alti oameni ceea ce pare, dar nu este, o idee bună: întotdeauna să îi pui pe ceilalți in față. După *** știu egoiștii buni, câteodată, punându-te pe tine în față ar putea fi cea mai bună metodă de a-i ajuta pe ceilalți pe termen lung.