Tip:
Highlight text to annotate it
X
*** funcționează nervii?
Sunt nervii doar niște conexiuni în corp
care conduc electricitatea, precum cablurile din pereţii casei
sau din computer?
E o analogie des întâlnită,
dar realitatea e că nervii au un rol mult mai complex în organism.
Ei nu sunt doar firele, ci și celule care sunt senzori,
detectori ai lumii externe și interne,
traductoarele care transformă informația în impulsuri electrice,
firele care transmit aceste impulsuri,
tranzistorii care receptează informaţia
și care amplifică sau diminuează volumul
şi în cele din urmă, activatorii care iau această informație
şi o transformă într-un efect asupra altor organe.
De exemplu: mama vă mângâie încet pe braț
iar reacția va fi una de plăcere.
Sau un păianjen se urcă pe mână, vă speriați și îl loviți.
Sau vă atingeți brațul de o tavă fierbinte când scoateți o prăjitură din cuptor
și vă retrageți imediat.
Atingerea ușoară a produs plăcere, teamă sau durere.
*** poate un singur tip de celulă să aibă atâtea funcții?
Nervii sunt, de fapt, mănunchiuri de celule numite neuroni
şi fiecare neuron e specializat în transportarea impulsurilor nervoase,
forma lor de energie electrică,
ca răspuns la un singur tip de stimulare, şi în doar o singură direcţie.
Impulsul nervos începe cu un receptor,
o parte specializată a fiecărui nerv,
unde începe impulsul electric.
Receptorul unui nerv poate fi unul termic,
conceput doar pentru a răspunde la o creştere rapidă a temperaturii.
Un alt tip de receptor e ataşat la firele de păr ale antebrațului,
detectând mișcarea, *** ar fi atunci când un păianjen se urcă pe piele.
Încă un tip de neuron e cel mecanoreceptor
activat prin atingere.
Toți acești neuroni transportă informații specifice:
durere, avertizare, plăcere.
Şi această informaţie e proiectată în anumite zone cerebrale.
Acesta este impulsul electric.
Interiorul unui nerv e format dintr-un fluid foarte bogat în ioni de potasiu
De 20 de ori mai ridicat ca fluidul din exteriorul nervului
în timp ce fluidul extern are de 10 ori mai mult sodiu ca interiorul nervului.
Acest dezechilibru între sodiul exterior și potasiul interior celulei
rezultă din sarcina electrică negativă din interiorul nervului
comparativ cu exteriorul nervului,
aproximativ egală cu -70 sau -80 milivolți.
Se numește potențialul de repaus al nervului.
Dar ca răspuns la stimul, nervul e menit să detecteze,
iar porii din peretele celulei lângă receptorul celulei se deschid.
Acești pori sunt canale specializate pentru proteine
concepute pentru a lăsa Na+ să pătrundă rapid în nerv.
Ionii de Na+ își micșorează concentrația
şi când o fac, interiorul nervului devine mai pozitiv,
aprox. + 40 milivolți.
Între timp, iniţial, în jurul receptorului nervului,
dacă schimbarea în sarcina electrică a nervului e suficient de mare,
dacă atinge pragul,
canalele apropiate pentru Na+ se deschid, apoi canalele următoarele,
şi aşa mai departe,
astfel încât pozitivitatea se extinde de-a lungul membranei nervului
către corpul celulei nervoase
şi apoi de-a lungul axonului, lung, ca o ață.
Între timp, canalele pentru ioni de K+ se deschid,
potasiu aleargă afară din nerv,
şi voltajul membranei revine la normal.
De fapt, aruncă afară puțin mai mult.
Şi datorită acestei supradoze,
nervul se opune în continuare la depolarizare - e refractar,
ceea ce împiedică impulsul electric nervos să se transmită în sens opus.
Apoi, pompa de ioni aruncă Na+ afară din nerv,
şi K+ reintră în nerv,
restaurând starea normală de repaus a nervului.
Capătul nervului, capătul axonului,
comunică cu ținta nervului.
Această țintă sunt alți nervi într-o zonă specializată din măduva spinării,
pentru a fi procesate şi apoi transmise la creier.
Sau ținta nervului poate fi un alt organ, de ex. un muşchi.
Când impulsul electric ajunge la capătul nervului,
vezicule mici, pachete conţinând neurotransmițatori chimici,
sunt eliberate de nerv şi rapid interacţionează cu ținta nervului.
Acest proces e numit transmisie sinaptică,
deoarece conexiunea între nerv şi ținta următoare din lanț
e numită sinapsă. Şi aici, în această sinapsă,
informația electrică a neuronului poate fi modulată
amplificată,
blocată cu totul
sau translatată într-un alt proces informațional.