Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducere şi sincronizare: Marian Matei http://antiiluzii.blogspot.com/
Peste tot, în UE, au apus zilele bătrânului bec incandescent.
De la 1 septembrie, chiar şi becurile de 40 şi 25 W au ieşit de pe piaţă.
UE a promovat becurile eficiente energetic,
în principal modelele compacte, fluorescente, cunoscute ca CFL,
dar ele lasă mult de dorit.
Aceste becuri eficiente emit o lumină foarte slabă.
Nu e strălucitoare, ci difuză, însemnând că redarea culorilor este îngrozitoare.
Şi CFL conţin un metal extrem de periculos: mercurul.
Acest bec este foarte periculos, dacă se sparge.
Mercurul se vaporizează, pătrunzând în plămâni, în câteva secunde.
Criticii avertizează că emit chiar şi substanţe toxice în funcţionarea normală.
Dacă un astfel de instrument simplu poate înregistra otrăvuri şi poluanţi,
emişi de aceste becuri,
atunci avem o problemă serioasă.
Indică prezenţa unor toxine periculoase.
Este unanim recunoscut că noile becuri folosesc mai puţină electricitate
şi sunt mai durabile,
dar criticii spun că mediul şi consumatorii vor plăti un mare preţ,
pentru aceste beneficii.
LUMINA TOXICĂ Latura întunecată a "becurilor eficiente energetic"
La grădiniţa Volksdorf din Hamburg,
educatorii folosesc metoda unui joc,
pentru a învăţa copiii, între 4-6 ani, despre ambele tipuri de becuri:
vechile becuri incandescente
şi noile modele, eficiente energetic.
Acesta este noul model.
Desigur că arată diferit de becurile cu care eraţi obişnuiţi.
Există versiunea în spirală şi formele tubulare.
Probabil că le-aţi văzut în corpurile de iluminat de acasă, nu-i aşa ?
Mama nu le cumpără, fiindcă, atunci când le aprinzi,
mereu durează până luminează.
Şi până ajung să se aprindă
te-ai spălat şi te-ai şters, deja, pe mâini
şi apoi ai ieşit din baie.
Silke Stoltenberg vrea să înveţe copiii *** să procedeze
în cazul în care unul dintre noile becuri se sparge.
Deci, dacă acest bec cade pe jos,
trebuie să ieşiţi din cameră, imediat.
Deci, haideţi să facem un exerciţiu !
Nu uitaţi că are otrăvuri în el.
Exersăm numai, acum,
dar, dacă pică şi se sparge, trebuie să fugiţi spre uşă, ok ?
Deci, mă voi preface că-l scap,
se sparge...
şi, acum, trebuie să vă grăbiţi să ieşiţi.
Recomandarea oficială a agenţiei federale pentru mediu
este să evacuezi timp de 15 minute,
să laşi ferestrele deschise şi să opreşti încălzirea.
Pentru a afla dacă aceste precauţii sunt justificate,
am apelat la un laborator independent,
care analizează materialele nocive ecologic, inclusiv mercurul.
Şi cercetătorii iau toate măsurile de prevedere pentru acest test.
Aceasta este o mască protectoare !
Doar puneţi-o pe faţă !
Şeful laboratorului, Gary Zörner, spune că există o singură reacţie recomandată,
când un bec CFL se sparge.
Ar trebui să ieşi afară, cât de rapid posibil.
Poate ajunge în sânge, prin plămâni şi de acolo la creier
sau, prin nervii olfactivi, direct în sistemul nervos.
De aceea luăm aceste măsuri de precauţie.
Măsurile includ o hotă ventilată,
măşti de respirat şi mănuşi.
Imediat *** se sparge sticla,
un nor invizibil de mercur este eliberat de bec.
Putem vedea componentele electronice.
Zörner critică, foarte convins, folosirea mercurului în astfel de produse.
Orice contact cu mercurul te face puţin mai prost şi-ţi reduce IQ-ul.
Este o toxină neurologică extrem de periculoasă
şi poate afecta multe alte organe şi sistemul imunitar.
Ar trebui impusă o politică de zero toleranţă faţă de mercur.
Trebuie făcut tot posibilul pentru a institui o interdicţie mondială,
împotriva extracţiei, producerii şi distribuţiei sale.
Specialistul în medicină ecologică, Joachim Mutter,
a lucrat ani de zile cu pacienţi afectaţi de otrăvirea cu mercur.
De regulă, e solicitat să depună mărturie în instanţe civile.
Recent, a întâlnit un tânăr,
care a fost rănit, serios, după spargerea unui bec cu mercur.
Băiatul era deja bolnav, pe atunci
şi părinţii n-au avut idee cât de periculos a fost norul de mercur.
Nu au aerisit camera, iar cioburile au fost aruncate la gunoi.
Copilul a dormit, apoi, în dormitorul său.
În prima săptămână a dezvoltat o erupţie cutanată.
Din a doua săptămână a început să-i cadă părul.
A dezvoltat o diaree severă şi un tremor vizibil.
Prezenta ceea ce eu aş descrie ca ticuri autistice.
Era retras în sine, lipsit de interes
şi era continuu obosit.
Dormea cam tot timpul şi era letargic.
Nu semăna deloc cu băiatul de dinainte.
După terapia intensivă şi-a recăpătat, lent, sănătatea şi energia.
Este exact genul de accident
pe care educatorii de la grădiniţa Volksdorf încearcă să-l prevină.
Silke Stoltenberg foloseşte un bec demonstrativ,
ca să arate copiilor *** să-l arunce, în siguranţă,
în concordanţă cu instrucţiunile ecologice guvernamentale.
Folosesc cartoane pentru a aduna toate cioburile
şi a le pune aici.
Părinţii voştri pot face şi ei la fel.
Adun cioburile mari pe carton
şi folosesc bandă adezivă pentru a aduna restul.
Apoi apăs pe ea, pentru a aduna toate cioburile mici.
Nu este permis să folosim aspiratorul
şi nici o mătură, fiindcă ar împrăştia mercurul, peste tot.
Apoi îmi scot mănuşile şi le arunc şi pe ele.
Ar putea exista material toxic pe ele.
Deci, strâng bine capacul şi apoi reciclăm.
Becuri umplute cu metale toxice !
Nu prea mulţi oameni ar numi asta progres !
Vizităm un proiectant de becuri din Hamburg.
Katja Winkelmann este inginer şi ştie câte ceva despre afacerea asta.
Problema acestui gen de tehnologie
este că, pur şi simplu, nu merge fără mercur.
E valabil pentru toate becurile de acest gen
şi asta include aceste modele tubulare, luminile fluorescente.
Este la fel şi pentru becurile compacte CFL,
becurile eficiente energetic.
Nici unul dintre ele nu pot funcţiona fără mercur,
pur şi simplu din cauza tehnologiei folosite.
Instrucţiunile UE permit până la 5 mg de mercur, în fiecare bec.
Asta înseamnă cam cât gămălia unui bold.
În plus, soclul este plin cu echipamente electronice complexe,
având până la 30 de piese individuale,
făcute din siliciu, fosfor sau aluminiu.
Aceste becuri conţin acest balast electronic.
Demontăm unul pentru a vă arăta.
Mercurul e încă în interior, fiindcă nu i-am spart capsula,
dar putem observa, clar, complicata electronică implicată.
Şi, desigur, acestea trebuie aruncate la modul ecologic.
De câte ori le reciclăm, aruncăm şi aceste componente electronice.
Şi e o nebunie, fiindcă mercurul trebuie aruncat, în principal
şi apoi apar o mulţime de deşeuri electronice.
Majoritatea becurilor eficiente energetic sunt produse în Asia,
în special în China.
Există relatări că muncitorii de la unele fabrici chinezeşti
au fost afectaţi de otrăvirea cu mercur.
Am contactat investigatorii sindicali de acolo.
Am auzit că muncitorii chinezi, ce produc becuri, au fost otrăviţi cu mercur.
Aţi încercat să aflaţi ce s-a întâmplat cu ei ?
Cu mari riscuri personale, un membru va merge, sub acoperire, cu camera ascunsă,
în încercarea de a confirma condiţiile de muncă din fabrică.
Suntem dispuşi să ne asumăm riscul.
Dacă putem dovedi că zvonurile sunt reale,
poate putem forţa schimbarea condiţiilor de muncă din acele fabrici.
Gary Zörner a iniţiat un nou test,
cu 6 modele CFL, produse de cinci fabricanţi diferiţi.
Studiază dacă nu cumva becurile CFL intacte ar putea fi şi ele nocive.
Odată ce sunt aprinse, este colectat aerul din jur,
fiind analizate componentele chimice.
Este un extras al probei de aer aspirată în tub.
Acum vom folosi un spectrometru de masă, pentru cromatografia gazoasă,
pentru a afla ce fel de substanţe conţine.
Această metodă revelează prezenţa unor substanţe diferite.
Toţi sunt compuşi organici volatili.
Am găsit chiar urme, măsurabile, ale toxinei fenol.
Care e problema cu fenolul ?
Fenolul este carcinogen şi este considerat nociv pentru sănătate.
Am descoperit şi tetrahidrofuran care, de asemenea, poate produce cancer.
Mai sunt şi altele !
Alchilbenzen, care poate afecta sistemul nervos
şi este toxic pentru ficat ş.a.m.d.
Cea mai gravă este prezenţa unui cocteil de substanţe,
corelate cu diverse afecţiuni.
Asta provoacă îngrijorare, în special.
Dar agenţia germană de mediu declară concentraţia emisiilor insuficient de mare,
pentru a fi, cu adevărat, nocive.
Ne consultăm cu Wolfgang Maes,
o autoritate recunoscută în biologie constructivă şi analiză ecologică.
Vrem să aflăm, cu exactitate, *** sunt emise toxinele.
Oare scapă prin soclu sau prin corpul de sticlă ?
Putem încerca cu acest instrument simplu.
Este o sondă de eşantionare, nu tocmai sensibilă şi nici prea precisă.
Vedem că emisiile provin din aceste fisuri, ce se observă în soclu, aşa *** bănuiam,
odată ce becul a atins o anumită temperatură.
Ascultaţi asta !
Este la fel şi la celelalte fante.
Uitaţi *** urmează conturul corpului de sticlă.
Deci, dacă toxine ca fenolul scapă din acest bec, de ce nu-i ermetizat mai bine ?
Trebuie să fie posibil, din punctul de vedere al unui fabricant.
Va trebui să întrebaţi fabricanţii.
Este o necesitate, indiferent cât ar costa.
Vorbim despre otrăvuri, care n-ar trebui să fie emise.
Dacă un instrument atât de simplu poate detecta toxine şi poluanţi,
emise de becurile CFL,
atunci chiar că avem o problemă.
Vorbesc despre emisii biologice nocive.
Le-am cerut fabricanţilor să explice.
Unul dintre ei a răspuns.
"Ca fabricant de mărci de înaltă calitate,
Osram se conformează tuturor standardelor şi instrucţiunilor de fabricaţie.
În plus, efectuăm controale interne şi externe, în mod regulat."
Maes măsoară şi cantitatea de smog electric produs de CFL.
Deci, am oprit becul eficient energetic şi l-am înlocuit cu unul cu filament.
Uitaţi-vă la intensitatea câmpului de pe afişaj.
Puteţi vedea, singuri, că becurile tradiţionale dau rezultate mai bune.
Este o opţiune mai sănătoasă decât modelul "eficient energetic".
În special, acest bec produce un câmp cu intensitatea de 42 V/m.
Limita pentru un calculator, la locul de muncă, este de numai 1 V/m.
Asta înseamnă că acest bec este de 42 de ori mai puternic
decât i se permite unui computer personal.
Am găsit CFL care produc peste 70 V/m,
de 70 de ori mai puternice decât un PC.
Ce fel de probleme de sănătate pot avea,
dacă stau prea aproape de un bec eficient energetic, de exemplu la birou ?
Din punct de vedere biologic există expuneri electromagnetice periculoase,
pentru capul tău, trupul tău, întreg mediul de lucru.
Pot conduce la probleme neurologice, hormonale şi leziuni celulare.
Toate aceste lucruri pot fi declanşate de câmpuri electromagnetice de mare intensitate.
Aici, într-o zonă rezidenţială germană, tipică,
vrem să aflăm *** acceptă consumatorii becurile eficiente energetic.
Prima familie posedă numai câteva CFL,
folosite acolo unde n-ar putea fi observate.
Folosim becuri normale, aici, în sufragerie.
CFL sunt atât de urâte, încât distrug aspectul candelabrului nostru.
Familia nr. 2 are corpuri de iluminat cu becuri potrivite.
- Becuri cu halogen ? - Folosim majoritar lumini intense.
Unica excepţie este tubul fluorescent din bucătărie.
Eu l-am montat deasupra chiuvetei.
Familia s-a decis să instaleze becuri eficiente energetic,
numai în anumite zone.
Am înlocuit becurile acestei lustre.
CFL sunt logice, fiindcă această lampă funcţionează perioade mari de timp.
Familia nr. 3 tocmai s-a mutat într-o casă nouă şi a cumpărat mobilier nou.
Majoritatea lămpilor au CFL.
Nu vă îngrijorează să dormiţi lângă un bec cu mercur ?
V-aţi gândit măcar la asta ?
Sincer vorbind, nu mi-a trecut prin minte,
dar cât timp mercurul este blocat în corpul de sticlă,
nu va ajunge în exterior.
Dovezile obţinute din trei case diferite
indică numai 37% becuri eficiente energetic.
Restul e un amestec de becuri incandescente, cu halogen sau fluorescente.
Familia nr. 4 a fost entuziasmată, iniţial,
de perspectiva economisirii energiei şi a banilor.
Entuziasmul nu a durat prea mult.
Aceasta e colecţia mea de becuri eficiente energetic.
Le-am încercat pe toate şi nu ne-au plăcut.
Aşa că toate au ajuns în subsol.
Asta e rezerva noastră de becuri incandescente, pentru uz casnic.
Pur şi simplu nu produc lumina dorită de noi.
Nu putem folosi reostate şi am citit şi despre pericolul folosirii lor.
Se presupune că ar fi ecologice
şi, totuşi, conţin mercur.
Scuze, dar pur şi simplu nu putem înţelege acel concept.
Uniunea Europeană a promulgat legislaţia becurilor eficiente energetic,
încă din 2009.
De multă vreme, parlamentarul european Holger Krahmer
şi-a exprimat scepticismul şi a indicat posibile efecte adverse pentru consumatori.
E clar că problema sănătăţii, pur şi simplu, n-a fost un factor
al implementării interdicţiei becurilor incandescente
şi al presiunilor exercitate pentru vânzarea becurilor eficiente energetic.
Comisia UE a admis acest lucru.
La cea vreme nu existau studii cuprinzătoare
şi nu era vorba numai de mercur.
Existau şi preocupări privind efectele psihologice ale luminii, printre altele.
Oare comisia UE n-a făcut *** îndelungate ?
L-am rugat pe comisarul pentru energie, Günther Oettinge, să comenteze.
A refuzat, trimiţând un purtător de cuvânt în loc.
Au existat studii asupra efectelor adverse, posibile, ale CFL,
înainte de interzicerea becurilor incandescente ?
Înainte de a începe să scoatem becurile de pe piaţă,
am cercetat problema mercurului din becurile eficiente energetic.
Am solicitat unii savanţi independenţi, din comitetul nostru consultativ
şi au declarat că nu exista nici un risc, în privinţa cantităţii de mercur,
conţinută de noile becuri, eficiente energetic.
O zi mai târziu, ne-a expediat un mesaj corector.
Într-un e-mail, a scris că rezultatele unor texte elaborate
au fost primite abia în 2010,
mult după ce interdicţia a devenit efectivă.
Într-un studiu din 2009, cercetătorii au analizat doar cinci CFL diferite.
Aceea a fost cerinţa minimă.
Atunci, de ce s-a decis, urgent, să se interzică becurile cu filament
şi să fie înlocuite cu CFL ?
Era la apogeul dezbaterii climatice, începută în Australia şi răspândită prin lume.
Toţi deşurubau becurile şi nimeni nu vroia să fie lăsat în urmă,
inclusiv cancelarul Angela Merkel.
Nu putea fi stopată: becurile incandescente trebuiau interzise,
pentru a salva lumea.
Comisia UE a numit un comitet,
pentru a fixa instrucţiuni pentru becurile eficiente energetic.
A inclus experţi ai industriei în sine,
împreună cu reprezentanţi ai grupurilor consumatorilor.
De ce s-au aflat producători ca Osram şi Philips la dezbateri ?
Totul s-a bazat pe "cine pe cine cunoaşte", sistemul de relaţii.
Birocraţii din comisia UE au cercuri de prieteni, "reţeaua".
Şi când se ajunge la o decizie, într-o problemă,
îi invită la întrunire pe cei care ar putea fi afectaţi
şi trebuie să fie clar că problemele ecologice
n-au reprezentat, neapărat, principala prioritate.
Mai degrabă, aceste decizii au fost puternic influenţate
de interesele respective de afaceri.
Nu se face profit cu un bec incandescent, poate de câţiva cenţi.
Marja de profit este mult mai mare pentru CFL.
De aceea interesele de afaceri au surclasat aspectele ecologice
şi s-a ajuns la această decizie.
Susţinătorii afirmă că lămpile eficiente energetice
chiar economisesc electricitate şi au o durată de viaţă mai mare.
Dar oare chiar e adevărat ?
În Frankfurt vizităm birourile unei reviste populare a consumatorilor,
ÖKO-TEST.
A făcut cercetări extinse asupra CFL.
Editorul şef, Jürgen Stellpflug şi echipa sa
au studiat 16 modele diferite,
pentru a afla dacă se ridică la nivelul pretenţiilor fabricanţilor.
Aici pretind că acest bec CFL, de 11 W,
poate înlocui un bec cu filament, de 60 W.
Pur şi simplu nu e suficient.
Studiile noastre indică un necesar de minim 14 W.
Dar CFL pierd îşi strălucirea, rapid,
deci, de fapt, ai nevoie de un bec "eficient" de 21 W,
pentru a înlocui un bec vechi de 60 W.
- Şi durata de viaţă ? - Da, asta e durata de viaţă.
Potrivit acestuia, un bec de joasă energie
durează mai mult decât opt becuri tradiţionale.
Fabricantului i se cere să tipărească această informaţie pe cutie.
Dar nu se confirmă !
Da, asta li se cere, dar nici un oficial n-a verificat dacă este adevărat.
Dar acest laborator din Wilhelmshaven o face.
Inginerul electrician Wolfgang Herter şi personalul său,
de la Prüfzentrum Technische,
testează becuri de ani de zile,
la solicitarea grupurilor de protecţie a consumatorilor.
Asta include *** asupra duratei reale de viaţă a becurilor eficiente energetic.
Această încăpere conţine peste 100 de becuri,
de la 36 de producători.
În medie, ar trebui să ardă între 8.000 şi 10.000 de ore.
Desfăşurăm un test de longevitate, aici.
A durat 7.000 de ore
şi 30% dintre ele s-au ars.
Asta însemnă tare multe.
În plus, avem un rând de becuri, oprite şi aprinse regulat.
Este programat să le ţină aprinse un minut,
apoi stinse timp de cinci minute.
Şi testul rulează 24 de ore din 24.
Primul bec s-a ars după 3.000 de ore de funcţionare.
Şi-ţi poţi da seama, după aceste pete întunecate, că becul e pe cale să se ardă.
Într-o baie, o familie închide şi aprinde lumina cel puţin de zece ori pe zi,
deci un CFL probabil că nu va dura un an.
I-am solicitat celui mai mare fabricant german de becuri
să explice discrepanţele aparente.
Osram ne-a răspuns pe e-mail.
"Suntem singurul fabricant german care garantăm becurile eficiente energetic.
Această garanţie se aplică, în special, duratei de viaţă."
Între timp am restabilit contactul cu activiştii sindicali chinezi.
Ei au reuşit să introducă unul dintre membri
într-o uzină de asamblare a companiei Fuchun Electrical and Lighting.
Această uzină produce becuri fluorescente,
care funcţionează pe aceleaşi principii ca CFL.
Componenta cheie este mercurul.
Heinrich Kramer este designer de becuri,
angajat, anterior, al unui fabricant important.
El comentează, ca o autoritate, imaginile din fabrica chineză.
Angajaţii nu poartă echipament de protecţie.
Ar trebui să poarte măşti de respirat şi haine de protecţie potrivite,
care ar trebui să fie aruncate, imediat ce au părăsit linia de fabricaţie.
Dacă unul dintre becuri se sparge,
mercurul, foarte toxic, va fi eliberat.
Reglementările chinezeşti stipulează echipament de protecţie,
dar se pare că puţini angajaţi sunt conştienţi de pericolele pentru sănătate.
În ultimii ani au existat numeroase cazuri înregistrate de accidente toxice,
inclusiv la această fabrică.
În aceste condiţii, putem considera aceste becuri ca fiind ecologice ?
Desigur că nu, când le analizezi din acest punct de vedere.
Chiar consumă mai puţină energie electrică,
dar nimeni nu observă daunele ecologice provocate de mercur.
Este şi mai scandalos, dată fiind informaţia, larg răspândită,
că mercurul este extrem de toxic pentru mediu.
Deci vor intra în vigoare dispense speciale ale UE,
pentru a putea pune CFL la dispoziţia consumatorilor.
Instrucţiunile sunt mult mai stricte pentru alte instrumente:
termometrele cu mercur sunt interzise.
Dar există instrucţiuni speciale pentru tuburi fluorescente şi CFL,
deci aceste becuri eficiente energetic vor continua să polueze mediul.
În 2004, fabricantul german de becuri Osram
a achiziţionat o parte a companiei Fuchun Electrical and Lighting.
În declaraţia sa, Osram afirmă:
"Cu scopul de a ameliora sănătatea şi siguranţa în muncă,
Osram a impus, cu succes, aceste măsuri - şi altele - în 2010:
- utilizarea de noi tehnologii de dozare;
- monitorizarea săptămânală a mercurului;
- construirea de noi mecanisme de ventilare şi evacuare."
Şi, apoi, mai există problema eliminării becurilor ***.
Germania interzice aruncarea lor, odată cu restul gunoiului menajer.
Mergem la un depozit de materiale de construcţii,
ca să vedem dacă are vreun program funcţional de reciclare.
Nu prea pare să fie cazul.
- Scuzaţi-mă, dar aş vrea să reciclez acest bec !
- Scuze, dar nu vă putem ajuta; nu cred că acceptăm aşa ceva.
Nu exista nimic la raionul de becuri: "Nu le acceptăm !"
- Dar l-am cumpărat de aici ! - Nu contează !
Unica alternativă este o călătorie până la centrul de reciclare.
Pe drum, maşina mea a ars aproape un litru de benzină
şi a emis peste 2.000 de grame de CO2,
numai pentru a putea arunca un bec ecologic.
Separarea deşeurilor funcţionează, de fapt, destul de eficient,
în Germania conştientă ecologic,
dar CFL ridică o problemă gigantică de reciclare.
Centrelor de reciclare şi se cere să le accepte,
dar experţii estimează că numai circa 10% din CFL-urile folosite de familiile germane
sunt reciclate corect.
Asta înseamnă că 90% sunt aruncate odată cu gunoiul,
ajungând la depozitele de deşeuri şi reprezentând un pericol ecologic.
Dar, desigur, că UE a impus instrucţiuni de reciclare.
Birocraţii de la Bruxelles au reglementat aproape orice aspect al vieţii noastre,
dar purtătoarea de cuvânt a comisarului pentru energie al UE
n-a putut descoperi legile aplicabile reciclării CFL.
În ce priveşte reciclarea,
magazinele care vând becurile trebuie să le accepte pe cele uzate.
- Dar n-o fac ! - Trebuie s-o facă !
Magazinele trebuie să le ia înapoi.
Să accepte CFL pentru reciclare ?
Magazinele refuză, spunând că nu au această obligaţie.
Nu poţi scăpa de becurile ***, în locul în care le-ai cumpărat.
Legea stipulează că magazinele trebuie să le accepte.
Legea mai spune că naţiunile membre trebuie să-şi informeze cetăţenii,
unde şi *** să recicleze aceste becuri.
Desigur că asta include Germania şi cetăţenii germani.
Purtătoarea de cuvânt a comisarului pentru energie al UE greşeşte.
Doamna Holzner şi-a corectat declaraţia în ziua următoare.
Magazinele pot recicla becurile pe bază de voluntariat.
Proiectanţii dezvoltă becuri care funcţionează fără mercur.
La Unilever House din Hamburg,
LED-urile şi lumina naturală
fac parte din conceptul lor, progresist, al eficienţei energetice.
E o soluţie scumpă.
La preţul de 30-40 de euro per bec,
LED-urile depăşesc posibilităţile financiare ale multor familii,
dar chiar durează de circa cinci ori mai mult decât CFL.
Aceste LED-uri reprezintă o cale foarte eficientă şi economică de a genera lumină.
Avantajul major este că LED-urile emit lumină maximă, imediat după aprindere.
Asta este principala plângere contra CFL.
Poţi cădea pe scări, fiindcă nu este lumină.
LED-urile au rezolvat acea problemă.
Sunt o alternativă bună.
Dar, dacă LED-urile sunt prea scumpe
şi CFL prea periculoase,
nu prea mai există alte opţiuni.
Acest magazin din Hamburg recunoaşte o oportunitate de afaceri,
comandând şi stocând mii de becuri tradiţionale.
Stephan Schrader se aşteaptă să aibă o afacere înfloritoare.
Priviţi acest bec... este minunat !
Am circa 1.000 de acest gen.
Şi câte becuri aveţi în total ?
Cel puţin 1-2 milioane.
În data de 1 septembrie,
Europa şi-a luat adio de la becul incandescent.
Stocurile şi cererile consumatorilor pentru CFL
sunt cel mult moderate.
Un produs potenţial toxic,
care, pur şi simplu, nu se ridică la înălţimea reclamei exagerate.
Traducere şi sincronizare: Marian Matei http://antiiluzii.blogspot.com/