Tip:
Highlight text to annotate it
X
Acest lucru a intenţionat Destiny
din momentul intrării în sistemul solar.
Nava aceea
este cea mai bună şansă a noastră
să ajungem acasă.
Am terminat?
Nu vom termina niciodată.
N-ar fi trebuit să-l laşi pe planetă.
Crezi că eu nu ştiu?
Toată lumea crede că suntem în siguranţă.
Ei cred că nu ne vor mai găsi.
De ce iei prizonier pe unul de-ai noştri?
Nu suntem în siguranţă, nu-i aşa?
- Vin!
- Cine vine?
Alianţa Lucian. Vine să preia Destiny.
Se va sfârşi într-un singur fel
dacă aşteptam.
Nu predau această navă.
Vreau să ştiu
cât plănuieşti să ne ţii închişi.
Ce trebuie să facem
să ne câştigăm libertatea?
Dovediţi-mi că nu sunteţi o ameninţare.
Mama era asistentă.
S-a înţepat într-un ac
încercând să ţină un drogat în urgenţă.
S-a infectat cu ***.
Fă orice trebuie
să te întorci acasă,
pentru că eu voi fi aici.
Ce s-a întâmplat?
Ai fost împuşcată.
Nu mai e nicio rană la picior.
E aproape vindecată.
*** e posibil?
Nu ştiu.
Bună.
Ce faci aici?
Te simţi bine?
Nu ştiu *** am ajuns aici.
Ultimul lucru pe care mi-l amintesc
este că mă întinsesem să dorm.
Eşti somnambulă?
O făceam mereu
când eram copil.
Tata a trebuit să pună alarmă
la uşa din faţa să se asi...
Ne vedem mai târziu.
Bine.
Serios.
Şi nu e numai asta.
Se comportă cam ciudat de ceva vreme.
Ştii despre ce vorbesc, nu?
Nu cred că îmi închipui...
Ai dreptate.
Se poartă... diferit.
E tăcută şi retrasă.
Ar trebui să vorbim cu ea.
Am vorbit.
Adică am încercat, ieri.
Şi?
Şi nimic.
Nu era dispusă.
Era prea ocupată să scrie în jurnal.
Ţine un jurnal?
E un fel de terapie pentru ea.
Tot stresul ăsta de pe navă...
Şi cu rana de la picior?
Nimeni nu se vindecă aşa repede.
*** îţi explici?
Eli...
Nu pot.
Trebuie să foloseşti pietrele.
Mama ta e bolnavă.
Ce...
E...
Nu cunosc detaliile,
doar că vor să te întorci cât mai repede...
STARGATE UNIVERSE
Sezonul 2 Episodul 4
Subtitrarea BlackAmber-Dorula/SubTeam
www.subtitrari-team.ro
Comentarii pe www.tvblog.ro
Transcript www.addic7ed.com
Trebuie să dormi, Nic.
Nicholas...
Da, da. În curând.
Manipularea numărătorii inverse
este... cel puţin complicată.
Atât de multe variabile sunt legate.
Asta e problema, nu?
Un infinit de sisteme,
fiecare mai complicat decât următorul.
Cel mai rău
e că un om încearcă să facă munca
unui echipaj întreg.
Deocamdată,
trebuie să controlez
doar numărătoarea inversă
şi dacă eşti într-adevăr nava,
de ce nu mă ajuţi?
Ce speri tu să câştigi?
Controlul navei este cheia misiunii.
Dr Rush, sunt Brody.
Răspunde.
Spune.
Tocmai am ieşit din hiperspaţiu.
Da, sunt conştient.
Dar nu e nicio poartă în raza noastră.
Acum ne deplasăm în stânga
şi schimbăm din nou cursul.
Nu are niciun sens.
Dr Rush?
Dr Rush?
Îmi pare rău,
nu pot pleca acum.
Unde eşti?
Ce faci?
Rush, terminat.
Devine ridicol.
Îmbătrâneşte, asta se întâmplă.
Nu-şi mai ia tratamentul.
Din păcate, impulsurile au scăzut,
au ajuns sub 300.
Au deschis uşa către pneumonie.
Am reînceput terapia AVR
şi tratăm cu succes pneumonia.
Impulsurile s-au stabilizat,
fizic e în curs de ameliorare,
dar dacă nu-şi mai ia tratamentul...
N-o lăsaţi.
Bine, când se întoarce acasă...
N-o externaţi. Ţineţi-o aici.
Îi monitorizăm starea cu atenţie,
dar ceea ce mă îngrijorează
este că încă suferă de depresie.
Unul din psihiatrii noştri a tratat-o,
dar n-a progresat prea mult
şi de aceea te-am chemat.
Aici sau acasă, ea trebuie să vrea
să fie mai bine.
Nu e loc de erori acum.
Dacă impulsurile îi scad sub 200...
Da, da, ştiu.
SIDA.
Voi fi pe hol dacă ai nevoie de mine.
Bună.
Sunt... pilot Tracy.
Am lucrat cu fiul dvs Eli.
El e bine?
Da, e bine.
A vrut foarte mult să vină,
dar armata...
îl ţine cam din scurt.
Face lucruri mari,
munceşte din greu.
Oricum,
a auzit că sunteţi în spital.
Spune-i că sunt bine.
Dar vedeţi, el... ştie că nu sunteţi bine.
Mi-a spus despre starea dvs.
A aflat că nu luaţi tratamentul
şi e foarte...
... foarte îngrijorat.
Nu suficient de îngrijorat
să vină în persoană.
Da, eu sunt.
Am vrut să fiu sigură.
Unde suntem?
Ce?
Tu şi eu. Relaţia noastră.
Adică...
Dacă ne-am fi întâlnit în altă situaţie,
departe de nava asta,
am mai fi împreună?
Desigur.
Numai că...
Totul e cam nou pentru mine.
N-am fost niciodată prea bun în... relaţii
şi... vreau să fiu sigur
că nu încurc lucrurile.
Ai fost cam tăcută în ultima vreme
şi eu am început să-mi pun întrebări
şi să mă gândesc...
Matt...
Preferata ta.
Îmi lipsesc prăjiturile tale.
Cuptorul cu microunde
munceşte mult, nu?
Da. Şi mâncarea la pachet.
În cea mai mare parte e la pachet.
Mă cunoşti.
Lucrez nopţile, deci...
Multă pizza.
Totul e bine?
Bineînţeles.
Eşti aici.
Totul e perfect.
E foarte bun.
Mergeţi.
Îi eliberezi?
Nu-i putem ţine încuiaţi
pe veşnicie, sergent.
Domnule, eu am altă părere.
N-o facem necondiţionat.
Ne-au dat informaţii.
Cu cât dau mai mult,
cu atât primesc mai mult.
Decizia e luată, sergent.
Am stabilit o escortă
pentru fiecare membru al Alianţei Lucian,
deci nu sunt chiar liberi pe aici.
Mă scuzaţi, dle colonel?
Aţi văzut-o pe Chloe?
Nu.
Am căutat-o peste tot.
A dispărut.
'Neaţa.
Da, aşa spune ceasul.
Se pare
că e duminică.
Colonelul a decis să-i lase liberi
împreună cu ceilalţi.
Vom vedea ce se întâmplă.
Nu e un început prea bun.
Ce se întâmplă aici?
Facem conversaţie.
Nu, nu, îţi vei cere scuze.
De ce?
Cere-ţi scuze!
Bine, uşurel.
Crezi că poţi să-mi spui ce să fac?
De fapt, pot.
Nu încerc să...
Ce dracu...
Să nu te iei de oamenii mei.
Vorbeam cu femeia...
Vezi tu, treaba e că nu vorbeşti cu nimeni.
E a ta? N-am ştiut.
Du-l înapoi în arest...
până învăţă *** să se poarte.
Îmi pare rău, n-am încercat să...
Cu cât vorbeşti mai mult,
cu atât vei sta mai mult închis.
Eşti bine?
Chloe a dispărut.
Colonelul vrea să formăm echipe
şi s-o căutăm.
Munceşti până la epuizare.
Mai e mult de muncă.
Lipsa de somn duce la neglijenţă.
Nu trebuie să-ţi reamintesc
de cele două vieţi care s-au pierdut.
Colonele...
Ştiu. Îmi pare rău.
Comportamentul meu... inacceptabil.
Da, a fost.
Ştiu că e important să mă încadrez...
să mă înţeleg cu oamenii tăi
şi pot s-o fac, promit.
Am avut o învoială.
Noi îţi dăm informaţii,
tu ne dai libertate,
iar eu intenţionez să-mi îndeplinesc
partea.
Poţi avea încredere în mine.
Chloe...
Chloe.
Ce faci aici?
Locotenent Scott...
Am găsit-o.
Recepţionat.
Ce cauţi?
Cheile mele.
Nu-ţi găseşti cheile.
Am crezut că sunt în geantă, dar...
Doamnelor şi domnilor, ăsta e un început.
Niciodată n-ai rătăcit nimic
de când îmi aminte...
Ai de gând să mă ajuţi să le găsesc
sau nu?
Îmi pare rău.
Sunt în întârziere.
Şi nu-mi găsesc...
Ieri am adus cumpărăturile.
Idioată.
- E în regulă.
- Nu, nu e.
Pentru că ar fi putut intra cineva
să ne ia toate lucrurile...
Sharon, Sharon.
Mă întorc într-o oră, poate două.
Te sun dacă se schimbă ceva.
'Neaţa.
Aveţi chef de companie?
Sigur.
Arătaţi mai bine.
Doctorul spune
că veţi ieşi de aici curând.
De ce nu mă sună?
Au trecut câteva luni.
Nimic.
Nu e genul lui.
Bine.
Care e filmul dvs favorit?
Ce?
Mergeţi pe mâna mea de data asta.
Filmul favorit.
"Grease".
Nu, mai e unul.
"Sound of music"?
Nu, care...
Care e filmul ştiinţifico-fantastic
favorit?
Nu sunt fan a...
E.T.
Aşa e?
Ăsta e preferatul.
Da.
Ador filmul ăla.
L-aţi închiriat
şi i l-aţi arătat când era copil.
Vă întrebaţi dacă există extratereştri,
dacă e posibil zborul în navete spaţiale
pe alte planete,
în alte sisteme solare.
Ce legătură are asta cu...
Este... posibil.
Nu doar în alte sisteme solare.
În alte galaxii.
Guvernul are un program,
programul Stargate.
Şi ceea ce este Stargate...
e ca un portal.
Ne permite să trecem prin el
şi să călătorim distanţe mari în spaţiu,
jumătate de univers
în unele cazuri...
De ce îmi spui astea?
Pentru că eu sunt Eli.
Sunt pe o navă, departe, foarte departe.
Dar conştiinţa mea
e în trupul acestei persoane.
În realitate, sunt eu, mamă.
Eu sunt fiul tău.
Nu-ţi aminteşti
să te fi dus în depozit?
Nu.
Am adormit în apartamentul meu.
Apoi îmi amintesc că vorbeam cu lt. James.
Nu e prima oară când se întâmplă
aşa ceva, nu?
Se pare că... îmi pierd cunoştinţa
din când în când.
Extratereştrii au folosit
pietrele de comunicare
să preia controlul lt. James.
Pentru că am uitat să le resetăm.
Am fost în laboratorul de comunicaţii.
Pietrele sunt curate.
Nu pare să fie nimic în neregulă cu tine
pe plan fizic, din ce-mi dau seama.
Am nevoie de EEG şi tomografie
să aprofundez mai mult.
Aş vrea s-o ţin peste noapte
pentru observaţie.
Bună idee.
... şi odată ce piatra e la locul ei
şi dispozitivul e deschis,
poţi să schimbi conştiinţa
cu persoana de la celălalt capăt.
Intri în corpul lui,
el intră într-al tău şi...
... şi tu nu mă crezi.
Nu înţeleg.
Ştiu.
Ştiu că e ciudat.
Unde e Eli?
E pe o navă, pe Destiny,
în partea cealaltă a universului.
Când se întoarce acasă?
Nu ştiu, e un drum foarte, foarte lung...
Milioane de ani lumină de Pământ.
*** a ajuns acolo?
Cu Stargate, mamă!
Bine, mamă...
Nu-mi mai spune aşa.
Nu eşti fiul meu.
În ziua în care a plecat tata...
era 14.
Am fugit în camera mea plângând.
Tu ai venit
şi mi-ai spus că trebuie
să fiu puternic pentru tine.
Ai zis că eu trebuie să fiu
bărbatul care n-a fost el.
Îţi aminteşti?
*** aş putea să ştiu asta dacă n-aş fi Eli?
El ar fi putut să-ţi spună.
*** e posibil să-mi spună
fiecare flecuşteţ despre...
Lasă-mă în pace!
Te rog, mamă. Sunt chiar eu.
- Soră, soră!
- Ştiu că sunt multe de suportat. Mamă...
Soră!
Te rog să pleci.
Ce este? Antic?
Aşa ceva.
Acele simboluri îmi păreau familiare,
apoi mi-am amintit unde le-am văzut.
Când s-a prăbuşit nava extraterestră.
Unele le înţeleg,
dar cea mai mare parte e mult prea avansată.
Trebuie să-i fi făcut ceva,
să-i fi plantat ceva în creier.
Ai spus că n-avea niciun dispozitiv
de urmărire în ea.
Nu, nu avea,
de care să fi ştiut eu.
S-ar putea să se întâmple ceva cu Chloe
la nivel celular,
un fel de mutaţie genetică
ce o schimbă gradat.
În ce?
Crezi că se schimbă într-unul din ei?
O vreau în carantină.
Stai, nu ştim cu siguranţă
dacă asta se întâmplă aici.
Nu o putem încuia pur şi simplu.
Până când aflăm ce se întâmplă cu ea,
nu pot risca
s-o las să umble liber
pe această navă, nu-i aşa?
S-ar putea să merite riscul.
Dacă îi putem monitoriza comportamentul,
frecvenţa amneziilor,
unde se duce, ce face,
s-ar putea să câştigăm mai multă înţelegere
despre ce se întâmplă de fapt.
Cu siguranţă e mai repede
decât s-o izolăm într-o cameră.
Nu va fi lăsată singură,
niciodată.
Da, dle.
Mulţumesc că ai venit.
Nu aveam pe cine chema.
Ce... ce-ţi face mama?
Fizic, e bine.
Pneumonia i se vindecă,
numărul de celule T este stabil
acum că au reînceput terapia,
dar ea...
Am fost îngrijorat
că ar putea renunţa
dacă mi se întâmplă ceva
şi acum, ea este...
Nu ţi s-a întâmplat nimic.
Nici măcar nu ştie că sunt eu.
Am încercat să-i spun,
dar... în ceea ce o priveşte,
armata i-a luat fiul,
nu i-au spus măcar unde este
sau nu l-au lăsat să vorbească cu ea.
Şi eu aş fi renunţat.
Eli,
nimeni nu renunţă.
Ştii, fie că te crede sau nu,
trebuie să-şi ia medicamentele
şi trebuie s-o faci să înţeleagă asta.
Nu mă pot apropia de camera interfaţă...
sau să folosesc pietrele
pentru a-mi vizita mama.
E numai temporar.
Numai până ne dăm seama
ce se întâmplă aici.
Locotenente.
E vremea schimbului. Preiau eu de aici.
E în regulă. Nu mă supăr...
Ordinele colonelului, din păcate.
Promit să n-o scap din vedere.
În regulă.
Bine.
O să te văd mai târziu.
Vino cu mine.
Ce e asta?
Un loc pentru studiu.
Probleme de rezolvat.
Astea ţi se par familiare?
Nu te grăbi.
Uită-te cu atenţie.
Aranjai?
Da. Frumoase locuri.
Intră.
Străvechii s-au gândit probabil
că vor sta aici o vreme
şi îşi puteau permite
câteva măsuri de confort.
Cât timp
vor marca împreună cu noi?
Atâta timp cât le veţi da
un motiv s-o facă.
Unul din oamenii tăi, Simeon.
Da, ştiu. Am auzit.
Şi îmi pare rău.
Nu e persoana cea mai diplomată
din grupul nostru.
Cultura lumii sale
a fost mai dură decât a majorităţii.
Colonelul Young a decis să-l elibereze,
dar dacă deviază din nou...
O să vorbesc cu el.
Încercăm să facem asta să meargă.
El trebuie să încerce mai mult.
Iată-te.
Te-am căutat peste tot.
Nu ai răspuns la radio,
aşa că m-am gândit...
Scuze. Am pierdut măsura timpului.
E a ta.
Te simţi bine?
Da. Bine.
Ce făceaţi?
A vrut să mă uit la nişte ecuaţii,
să vadă dacă le-am înţeles.
Şi le-ai înţeles?
Nu ştiu.
Scuze de întârziere.
Numai că Eli, ştii,
când ajunge să vorbească...
Ce face mama sa?
Bine, fizic.
E doar afectată emoţional.
Totul începe să-şi ia plata.
Te simţi bine?
Ai cina în cuptor.
Ai gă***?
O încercare.
Arată bine.
Faimoasele ultime cuvinte.
Deci... *** a fost ziua ta?
Lungă.
Obositoare.
Obişnuită.
O să aduc alta.
Lasă-ne un minut.
Înapoi înăuntru.
N-o să te las să strici asta pentru noi.
Doar am vorbit cu femeia.
Vrei să ne închidă pe toţi
pentru totdeauna?
Ce mai contează?
Mai curând sau mai târziu
îşi vor da seama
că "informaţiile" cu care îi îndopăm
sunt oricum doar o grămadă de minciuni.
Informaţiile pe care le dai tu.
Ce tot spui?
Am crezut că le dăm cu toţii
aceleaşi informaţii eronate...
Cooperăm cu ei.
Toţi.
Trebuie să găsim o cale
să ne înţelegem cu oamenii ăştia.
Dacă vrei să joc jocul, îl voi juca,
dar nu-mi asum...
Nu juca niciun joc.
Nu juca niciun joc!
Ţine-ţi gura închisă.
La naiba.
Din nou asta?
Nicio poartă.
Modifică cursul.
Pariem raţia pe o zi
că nu răspunde.
Dr Rush, sunt Brody.
Răspunde.
Dr Rush, răspunde te rog.
Îmi eşti datoare.
N-am fost de acord cu asta.
Nu cred că e din cauza
stricăciunilor de la pulsar.
Trebuie să fie un model
în intervalele de salt,
indiferent de frecvenţa pe care sunt.
Sunt deasemenea schimbări
în cursul navei
odată ce ieşim din hiperspaţiu.
Pare deasemenea coincidenţă
că de câte ori se întâmplă asta,
nu părem că putem da de Rush.
El face asta? ***?
În afară de spargerea codului principal?
Nu ştiu.
Gândeşte-te.
Da, l-am putea folosi pe Eli pentru asta.
Eli nu e aici pe moment.
Poţi să-l aduci înapoi.
Trebuie să fie acolo unde este acum.
Aşa că vreau să-ţi dai seama.
De ce ai radioul oprit?
Scuze, dormeam în camera mea.
Greşit.
Nu ai răspuns la apel,
aşa că l-am trimis pe caporalul Barnes
în camera ta.
Unde ai fost?
Bine, deci... ce se întâmplă?
Care-i problema?
Încerc să-mi dau seama ce se întâmplă
cu Destiny.
Unde dracu ai fost?
Ce-i asta?
Vin aici să gândesc.
Şi scrii pe pereţi?
Lucrez la problemele ce ne-au încurcat
de când am pus piciorul
pe navă, dle Brody.
Asta a fost frustrantă în mod deosebit
şi totuşi Chloe,
a rezolvat-o într-un minut.
Indiferent de influenţa extraterestră
sub care se află,
studiază această navă.
Crezi că ea a deturnat sistemul navei
în timpul uneia din amneziile ei?
Ceva ce putea pune în mişcare
cu zile, poate săptămâni înainte.
Secţiunea asta e limita.
Mai devreme nu era.
Acum este.
De ce?
Înapoi în camerele voastre.
O să continui să faci asta, nu-i aşa?
Să mă presezi,
să mă pui să fac ceva
ca să mă poţi închide la loc.
Înapoi în camera ta.
Vorbeşti dur, eşti înarmat,
ai oamenii tăi să te acopere.
E adevărat.
Liber.
Ce spuneai?
Te simţi bine?
Anunţă-mă
şi-ţi vom da tot ce-ţi trebuie.
Colonelul face asta din precauţie.
Ce cred ei că mi se întâmplă?
Încă nu ştiu.
Simt de parcă aş aluneca,
puţin câte puţin.
Nu.
Nu...
O să înţelegem asta.
O să o rezolvăm. Promit.
Nu poţi dormi?
Mă uit la tine şi... ştiu că eşti tu,
dar totuşi...
Mi-e dor... de chipul tău...
De vocea ta.
E greu.
Probabil e mai rău pentru tine
decât e pentru mine.
Situaţia asta...
E atât de uşor să pierzi speranţa.
Am văzut-o la alţii,
dar ce mă menţine sănătoasă,
sunt aceste câteva momente
când suntem împreună.
Să pot veni acasă să te văd şi...
să te îmbrăţişez,
chiar dacă e pentru o zi sau un minut...
Asta... e ceea ce mă face să continuu.
Voi fi bine.
Ştiu.
Ştiu...
Apare acum...
Acolo.
Stă acolo tot timpul?
Da. În cea de mai devreme,
scrie în jurnalul ei.
Dar în majoritatea timpului stă
sau e culcată,
zgâindu-se la pereţi.
Încă nu pot detecta
vreo schimbare fizică la ea.
Fără echipamentul adecvat,
nu ştiu ce altceva pot face.
Colonele, ştiu că faci asta
doar ca să o ţii departe de ceilalţi,
dar carantina nu e o soluţie
pe termen lung.
Ştiu.
Soră?
Aşteaptă, nu.
Te rog... ascultă
şi apoi voi pleca.
Promit.
Indiferent dacă mă crezi sau nu,
fapt e că sunt îngrijorat.
Eli e îngrijorat.
Nu te pot lăsa aşa aici.
El era tot ce aveam.
Pentru el mă sculam dimineaţa.
Nu mi-am dat seama complet
până când a plecat...
Spune-mi...
îl voi mai revedea?
Nu ştiu.
Nu o pot lăsa aşa.
Nu mă pot întoarce pe nava aia.
Dacă o părăsesc, va...
Eli, Eli, ascultă-mă.
Indiferent ce se întâmplă,
vei trece de asta.
Poate ai putea vorbi cu ea.
Altcineva din programul Stargate.
Poate atunci
mă va crede.
Am o idee mai bună.
O să te sun imediat.
Ştiu că e dincolo
de nivelul ei de siguranţă.
Va trebui să faci o excepţie.
A deschis al nouălea ivăr.
Este posibil
să fie cea mai importantă persoană
din echipajul ăsta.
Avem nevoie de el sănătos emoţional,
concentrat.
Ştii ceva, nu te rog.
Îţi spun să faci asta.
Dnă Wallace, bun venit pe Destiny.
Bună, mamă.
Da, sunt adevărat.
Eli...
Eli...
Vino aici.
Vreau să-ţi arăt ceva.
Cealaltă parte a universului, mamă.
Destul de tare, nu-i aşa?
Da...
Ştiu.
Prima dată şi eu am rămas fără cuvinte,
dacă poţi crede asta.
E o navă uimitoare.
Încă încercăm să ne dăm seama...
Să înţelegem dacă e vreo cale
prin care ne putem întoarce acasă.
Nu voi înceta să încerc.
Promit.
Vom fi bine, mamă,
tu şi cu mine.
Sunt aşa de mândră de tine.
Da, i-a zdruncinat mintea, nu-i aşa?
Da.
Părăseşte mâine spitalul.
Mulţumesc că ai lăsat-o să vină aici.
Şi nu-ţi face griji,
ştie că se întâmplă doar o dată.
Nu o să ceară să vină aici
în fiecare săptămână.
Oricum...
îţi sunt dator.
Îi eşti dator lui Wray.
Ea e cea care a făcut asta.
Colonele Youg, răspunde.
Da, vorbeşte.
Cred că am o soluţie
pentru starea lui Chloe.
Păi, să auzim.
Interfaţa neurală.
Scaunul?
Cred că o poate vindeca.
Uite, e relativ simplu.
Din câte am aflat până acum,
cred că scaunul
nu va permite la ceva neuman
să interfereze cu el.
Are sisteme de siguranţă în el
ce ar distruge
orice formă de viaţă extraterestră
ce încearcă să-l folosească.
Deci scaunul va ucide orice chestiune
potenţial extraterestră din ea,
în timp ce va lăsa partea umană a ei
neafectată.
Exact.
"Crezi, " înseamnă că nu eşti sigur?
Nu, nu pot fi absolut sigur...
E prea periculos.
Uite, am făcut îmbunătăţiri
în programul pe care l-am dezvoltat
când am folosit scaunul.
O vor apăra să nu fie rănită.
Acum pot opri legătura din exterior
oricând.
N-ar trebui să stea în el mult timp,
câteva secunde, cel mult.
Dacă nu poţi fi sigur 100 %,
nu cred...
E cea mai bună opţiune
cu care a venit cineva.
Singura opţiune.
Colonele, nu o poţi forţa să facă asta.
Atunci, am s-o întreb.
Eşti sigură că eşti de acord cu asta?
Da, sunt bine.
E în regulă.
Scaunul nu se va activa
până când nu voi introduce
comanda adecvată.
Suntem gata.
Bine.
Dă-i drumul.
Respiră şi pulsul e stabil.
- A mers?
- Cred că da.
Dar vom afla în curând, nu-i aşa?
Am vrut să-ţi mulţumesc
că ai tras sforile
ca mama să vină aici.
Ştiu că e ceva
ce... multă lume de aici
ar dori.
Acum te crede?
Da.
Da, mă crede.
Îi dau drumul azi din spital.
Oricum...
a fost grozav să fii acolo
ca să-i vorbeşti.
Cineva care ştie prin ce trecem...
Vom fi cu ochii pe ea,
24 din 24 de ore, 7 zile.
- Te simţi bine?
- Da.
- Pot să-ţi aduc ceva?
- Nu, sunt bine.
Vreau doar să mă întind puţin.
Sunt bine, Matt.
Dnă Wallace?
Da.
Sunt Sharon Walker.
Fiul dvs, Eli, a sugerat...
Da.
Bună.
Trebuie să vorbim.
Nu sunt vindecată, nu-i aşa?
Nu.
Chiar crezi că ea te poate ajuta?
Da, cred.
Dacă ţine la libertatea ei,
ne va face jocul fără să spună cuiva.
Vreau ca ea să fie aşa.
De acum, oricum.
Dar poţi avea încredere în ea?
Traducerea: BlackAmber-Dorula/SubTeam
www.subtitrari-team.ro
Comnetarii pe www.tvblog.ro
Transcript: www.addic7ed.com