Tip:
Highlight text to annotate it
X
(Spaniolă) Bună ziua și mulțumesc.
Vă mulțumesc foarte mult că m-ați invitat la acest mare eveniment TEDx, Cordoba 2012.
Sunt onorat să fiu cu dumneavoastră pentru a vă împărtăși o idee.
O idee care, din nefericire, nu-mi aparține.
O idee concepută acum două sau trei decenii
în micul regat himalayan, Bhutan.
E idea de Fericire Internă Brută și urmarea
unei filozofii de dezvoltare bazate pe fericirea oamenilor.
Ceva foarte neconvențional
atunci când am început.
Deci, iată idea pentru care am venit,
în spiritul temei evenimentului: „Idei ce fac idei”.
Doamnelor și domnilor, arhitectul filozofiei
de Fericire Internă Brută e nimeni altul decât
al IVa rege al Bhutanului, MS Jigme Singye Wangchuck.
Îl vedeți în imagine.
Teoria sa era că FIB e mai important decât PIB.
Înțelegerea nevoii umane de fericire
este vitală pentru societate.
Asta era convingerea sa
la care se gândea când a conceput idea.
Tema discursului meu se va axa în primul rând
pe Fericirea Internă Brută.
Voi încerca s-o generalizez, arătând
*** poate fi aplicată în alte părți ale lumii.
Să redefinesc dezvoltarea, să văd ce poate însemna
și dacă putem urma o cale de dezvoltare
cu o viziune și politică diferite.
Ce vă vine în minte
când se vorbește despre dezvoltare?
Dezvoltarea economică, da?
În esență, dezvoltare înseamnă creștere.
Dar, de obicei,
creșterea nu s-a realizat în adevăratul ei sens.
În esență a însemnat dezvoltarea
asociată cu creșterea economică.
Dar părerea mea, și cred în asta, e că această creștere
nu se referă neapărat doar la creștere economică sau financiară,
ci are alți parametri, alte condiții.
Doar creșterea pe plan material
nu reflectă adevărata creștere inițială.
Există dovezi ce arată că există o corelație minimă
sau necorelație între prosperitatea economică
și fericirea sau bunăstarea oamenilor.
Urmând o dezvoltare bazată pe viziunea pur materială,
adică cea bazată pe PIB,
lumea se confruntă cu o serie de probleme – și urmările?
Lumea, după părerea mea, e o cursă nebună după câștiguri materiale.
Iar asta a dus la o serie de conflicte.
Astăzi, sunteți de acord cu mine,
întreaga lume e, de fapt, în conflict.
Suntem într-un conflict critic.
Criză socială, culturală, economică, financiară.
Și în primul rând, cea mai pregnantă latură a crizei
pe care o parcurge umanitatea, așa *** a spus odată doamna Marina Silva,
criza valorilor morale.
Rata alarmantă de azi
a creșterii producției și consumului
nu este sustenabilă.
Trebuie să găsim o soluție.
Trebuie să găsim o alternativă.
Ușor de zis asta,
de recunoscut că avem o problemă.
Dar care e soluția?
Iată întrebarea.
Pentru a răspunde să ne întoarcem la masa de proiectare, întrebându-ne
care ar trebui să fie relația dintre stat și cetățean.
Cred că un stat fără cetățeni nu este stat.
Există o zicală ce sună așa:
„*** sunt eu e și poporul meu”, ce spune clar
că cel mai important factor
dintr-un stat e poporul.
De aceea, cetățeanul individual
definește colectiv caracterul unui stat
și, de-aici, contează oamenii.
Datoria statului? N-ar fi alta decât de a-și servi poporul.
Să vedem acum.
Dacă dezvoltarea e centrată pe oameni,
și așa ar trebui să fie,
ce-ar trebui să facă statul?
Fac statele ce ar trebui să facă?
După părerea mea, responsabilitatea primordială a statului
ar trebui să fie să urmeze jaloane de dezvoltare
care contează pentru oameni.
Iar ceea ce contează pentru oameni, după convingerea și opinia mea,
nu se rezumă la creșterea materială.
Ființele umane au și alte necesități.
Statul ar trebui să facă și o politică adecvată
ce promovează bunăstarea și fericirea.
Iar bunăstarea și fericirea sunt universale,
fiind necesare fiecărui om,
fie el din America Latină,
America de Nord
sau Asia.
Cei mai importanți factori ai fericirii individuale
sunt în afara controlului individual.
Deci statul are un rol important.
Deciziile politice ale unui stat
au o influență uriașă
asupra modului în care individul își poate cultiva sau promova fericirea.
De aceea, statul e un factor important
în acest joc.
Și cea mai bună modalitate de a face asta e să așeze oamenii
în centrul politicilor sale de dezvoltare.
Să vedem țelurile de dezvoltare convențională
care sunt urmărite. *** am zis,
e creșterea PIB-ului, a economiilor populației,
creșterea sau scăderea deficitului bugetar.
Aceste căi sau abordări sunt cele convenționale,
care au fost urmărite.
După părerea mea, sunt doar mijloace pentru un țel mai măreț.
Iar țelul, doamnelor și domnilor, cred că e Fericirea.
Înțelegând că fericirea e tema centrală
sau cel mai important factor și singurul pentru individ,
e datoria statului să asigure condițiile
ce duc la fericirea individuală.
Putem să punem fericirea la baza viziunii
și politicii pe care o facem?
E posibil așa ceva?
Mulți nu vor fi de acord zicând că fericirea
e foarte subiectivă și relativă,
fiind ceva ce nu poate fi verificat, determinat în mod obiectiv.
De aceea așa ceva nu e posibil.
Dar, doamnelor și domnilor, experiența pe care am venit s-o împărtășesc
e ceva ce ne va spune că este posibil.
Să vedem ce s-a întâmplat în cele câteva luni sau ani
de când lumea se confruntă cu o serie de probleme.
Cu permisiunea dumneavoastră –
cred că unii ați auzit de asta –
fostul președinte al Franței, Sarkozy, a pus să se întrunească
numita Comisie Sarkozy ca să întocmească Raportul Sarkozy
pentru a determina modalități alternative
de măsurare a bunăstării țării.
Un aspect primar considerat a fost fericirea.
Există și ONG-uri și organizații independente
care încearcă să determine fericirea
din anumite țări și încearcă să le clasifice.
Indexul Happy Planet e una dintre modalități.
Ultimul demers a fost Raportul lui David Cameron despre Fericire,
care încearcă să determine în Marea Britanie
măsura fericirii poporului britanic.
Apoi, sigur, în Bhutan,
avem conceptul de Fericire Internă Brută
de patru, cinci decenii
și considerăm că e de umila noastră datorie
să împărtășim această experiență atât de lungă.
Am înaintat la ONU idea adoptării unei rezoluții
care să declare fericirea și bunăstarea
ca fiind drepturi fundamentale ale omului și scopuri în sine.
Cred că există ceva numit „El club de la felicidad”
undeva în Brazilia, ceea ce-i de asemenea încurajator.
Deci, doamnelor și domnilor, să vedem dacă experiența Bhutanului
e demnă de luat în seamă
ca paradigmă de dezvoltare alternativă.
Vorbeam despre evoluția conceptului.
Voi continua prin descrierea indicatorilor de fericire,
apoi voi încerca să conving scepticii
care cred că fericirea nu poate fi măsurată.
Vom discuta și despre punerea în aplicare a FIB-ului.
Deci, doamnelor și domnilor,
să facem împreună o călătorie în Bhutan.
Oh, nu am sunet.
E harta Bhutanului.
O țară foarte mică din Himalaya.
Suntem între China și India.
Cele mai mari provocări provin din faptul
că suntem o țară mică din Himalaya,
prinși între cei doi giganți.
Veți vedea imaginile pe site.
O vedere de ansamblu a Bhutanului.
Clădirile sunt foarte bine păstrate.
O țară de 38.000 de km2,
cu 700.000 de locuitori, foarte puțini,
jumătate din populația Cordobei, cred.
Să vedem evoluția conceptului.
*** am spus, conceptul de Fericire Internă Brută
a fost conceput de un mare conducător, cu o viziune fără pereche
și angajare politică fără precedent,
al patrulea Rege al Bhutanului.
A propus asta deja în 1970,
când el, la vârsta fragedă de 17 ani,
a trebuit să preia țara devenind rege
când tatăl său a murit prematur.
A urmat cu consecvență această politică
punând în centrul dezvoltării omul.
Într-atât încât, chiar și azi,
construind o monarhie democratică,
avem cerința urmăririi fericirii
ca obiectiv al dezvoltării.
*** am spus, ființele umane raționale
au nevoi mai complexe decât doar materiale.
Creșterea PIB-ului nu duce neapărat
la sporirea bunăstării și fericirii.
Sunt și dovezi în acest sens.
Să mă explic.
Dacă se caută dezvoltarea doar pe bază de PIB
sau creștere economică, balanța se va înclina.
Similar, dacă se caută doar baza ne-materială, balanța se va înclina din nou.
Deci, pentru a fi fericit,
trebuie căutat echilibrul între material și ne-material .
Ce este Fericirea Internă Brută?
Pentru noi, este o abordare a dezvoltării
ce caută realizarea unui echilibru armonios
între bunăstarea materială și nevoile
spirituale, emoționale și culturale ale unei societăți.
Se bazează pe idea că fericirea „este” dorința supremă
a fiecărui cetățean și crearea unor condiții adecvate pentru aceasta
e un țel de dezvoltare.
*** definim fericirea?
Sau *** am studiat fericirea?
Care au fost pilonii de bază care ne-au ghidat
în acești 30 - 40 de ani
de dezvoltare a regatului?
Sunt patru piloni: dezvoltarea socio-economică,
păstrarea și promovarea culturii, protecția mediului
și, desigur, buna guvernare.
Cât timp ținem cont de aceștia,
putem crește FIB-ul în orice domeniu dorim.
Ce am făcut pentru a face acest sistem operațional?
Avem un sistem de planificare cincinal.
Agenția centrală de planificare e cea
responsabilă în primul rând pentru a întocmi aceste planuri.
Așa că avem acum
o Comisie pentru Fericirea Internă Brută
care menține și promovează FIB-ul în politicile de dezvoltare.
Avem tot felul de indicatori pentru FIB.
Ce este indicele FIB?
E un sistem complex de măsură
a progresului fericirii în Bhutan.
Are 9 domenii, 83 indicatori și 124 variabile.
Scuze, mă voi grăbi pentru că un mai avem timp.
Care sunt cele 9 domenii?
Avem modalitățile convenționale
de măsurare a progresului țării,
sunt cele evidențiate cu roșu.
Acestea sunt abordările convenționale.
Avem apoi cele neconvenționale, adică:
bunăstarea psihică, folosirea timpului, vitalitatea comunității
și, desigur, diversitatea și vigoarea culturală.
Avem, deci, 9 domenii
cu 83 indicatori și 124 de variabile.
Facem un studiu bianual
pentru a evalua încotro ne îndreptăm și, pe baza rezultatelor acestuia,
intervenim politic pentru corecții în ariile
unde credem că nu o ducem prea bine.
Să vă dau un exemplu a de folosire a acestor indici.
De exemplu, să luăm bunăstarea psihică, educația
și vitalitatea comunității.
Din studiu reiese că acestea scad.
*** ajustăm reglementările de stat?
Proiectăm și concepem politici și măsuri
care să promoveze bunăstarea sufletească.
La fel, în educație, intervenim
pentru a îmbunătăți educația.
Apoi avem intervențiile pentru vitalitatea comunității
deci ale statului ce trebuie luate și promovate.
Ca exemplu, să luăm sectorul educației.
Când am evaluat educația fără a lua în seamă FIB-ul,
convențional, părea perfectă.
Aveam un sistem educațional foarte bun,
creșterea ratei de participare era de 120% etc.
Dar când l-am studiat din prisma FIB-ului, ne-am dat seama:
„Stați, nu-i chiar așa bine.”
Iată *** indicele FIB ajută la o abordare integratoare,
permițând guvernului să intervină legislativ.
Avem și ceva numit test de Screening a Politicii FIB.
Nu știu dacă mai există altă țară care are așa ceva, un test de screening
care se aplică fiecărei decizii politice majore
luate de stat
ca intervenție pentru dezvoltare.
Cât timp măsura politică trece de pragul minim,
se aprobă.
Dar dacă măsura nu îndeplinește minimul necesar,
e refuzată și trimisă înapoi
agenției care o propune, cu recomandări
pentru schimbările necesare pentru a institui sau promova
fericirea în țară.
În concluzie, doamnelor și domnilor,
de fapt, nu-i așa rău... mă încadrez... Credeam că stau foarte prost.
Fericirea, *** am spus, e o aspirație umană universală.
De aceea, cred că trebuie urmărită
ca intervenție de dezvoltare de stat.
Nu doar cursa economică dementă
de urmărire a prosperității materiale.
Pentru a face asta și a aplica ce am făcut noi în Bhutan
în termeni de FIB, trebuie să luați în seamă contextul specific,
în funcție de sensibilitățile culturale și religioase.
Întrebați-vă ce înseamnă a fi o societate fericită
sau care ar fi parametrii ce ar defini fericirea pentru dumneavoastră.
În cazul Bhutanului, *** am zis, am găsit cei 4 piloni,
9 domenii și 83 de indici
ce reflectă în esență fericirea societății bhutaneze.
Pentru a putea fi aplicat sau replicat în alte părți ale lumii,
statele care doresc să facă asta
trebuie să analizeze, să vadă
care ar fi parametrii proprii care definesc fericirea.
(Aplauze)
Câți dintre dumneavoastră sunteți fericiți azi?
Aș zice că 90% sunt fericiți pentru că sunteți cei 100 de norocoși care ați fost trași la sorți, nu?
Să aveți noroc. Mulțumesc.
Muchas gracias.
(Aplauze)