Tip:
Highlight text to annotate it
X
Primele trei minute sunt fără sunet.
Partea stângă - Probleme ale subconştientului
13 mai 1982 – Christchurch Hove, Brighton, Marea Britanie
...condiţionări bune.
În felul acesta, în acealaşi fel, puteţi avea obiceiuri bune
şi obiceiuri proaste.
Dacă obiceiurile opresc sau
vă împiedică ascensiunea,
pot şi ele să vă ajute să vă stabilizaţi.
Condiţionările vă vin din materia
cu care interacţionăm în fiecare zi.
Când o fiinţă umană vede materia, o agresează şi
doreşte să folosească acea materie în scop personal.
Schimbă formele materiei pentru propriul său scop.
Începe să se obişnuiască să ia materia
drept confort, ca ajutor sau călăuză în viaţă.
Cu cât vă obişnuiţi să depindeţi mai mult de materie,
cu atât spontaneitatea se reduce,
deoarece interacţionaţi cu ceva mort.
Materia – când e moartă, doar atunci interacţionăm cu ea.
Când e vie, nu ne prea batem capul cu ea.
Astfel lipsa de însufleţire a materiei se stabilizează în noi, când
începem să folosim materia în scop personal.
Dar *** să existăm altfel? Oamenii pot pune
întrebarea asta. Dacă Dumnezeu ne-a dat lucrurile materiale
şi această materie ca să le folosim,
să nu le folosim?
Şi să nu ne bucurăm de ele?
Dar nu ne bucurăm! Noi...
înainte de Realizare, nu vă puteţi bucura de materie.
Puteţi doar să vă formaţi un obicei şi puteţi deveni
sclav al materiei, înainte de Realizare.
E un principiu, un principiu fundamental al economiei,
acela că nevoile, în general, nu sunt niciodată satisfăcute.
Înseamnă că astăzi doriţi să cumpăraţi ceva, *** ar fi un covor.
Bun, l-aţi cumpărat!
Acum covorul vă dă bătăi de cap, deoarece este
în posesia voastră, trebuie să aveţi grijă de el.
Trebuie să-l asiguraţi, trebuie să vă îngrijiţi
să nu se murdărească – întâi de toate.
Şi-n al doilea rând aveţi
chef să cumpăraţi altceva.
Aţi cumpărat covorul – gata!
Trebuie să aveţi altceva, apoi trebuie
să aveţi altceva,
apoi trebuie să aveţi altceva...
Deci nu vă satisface, nu vă dă bucurie.
Materia nu vă dă niciodată bucurie.
Spiritul este cel care vă dă bucurie.
Iar când are loc ascensiunea,
când deveniţi Spiritul, atunci materia capătă alt
sistem de valori în interiorul nostru,
sistemul de valori al materiei este foarte diferit.
Sunt convinsă că Jason v-a spus că,
atunci când vă primiţi Realizarea,
începeţi să simţiţi briza răcoroasă în mâini.
În relaţie cu materia
este de mare ajutor să fii un suflet Realizat,
deoarece imediat ştii
ce e bun şi ce e rău pentru tine.
De exemplu, mâncaţi ceva care nu e bun pentru voi;
imediat vă pierdeţi vibraţiile
şi vă încălziţi.
Chiar privind-o, se poate întâmpla aşa.
Dacă vreţi să staţi pe un scaun pe care a stat cineva care este o
persoană de un soi foarte rău,
imediat simţiţi: „Oh! E ceva rău
aici!” – simţiţi cu ajutorul vibraţiilor,
care sunt ceva sigur, ceva absolut.
Şi această condiţionare poate fi depăşită –
aceste obiceiuri pot fi învinse numai dacă deveniţi Spiritul,
deoarece Spiritul este întotdeauna dominat de materie.
Iar Spiritul trebuie să înfrângă dominaţia materiei.
În realitate, Spiritul nu poate fi dominat de nimic.
Ceea ce vreau să spun este că el e acoperit, aşa *** soarele poate fi
acoperit de nori.
În acelaşi fel toată dominaţia noastră,
sau putem spune întreaga noastră aservire faţă de materie,
ne face să ne dominăm Spiritul, în sensul
că-l acoperim. Norii există,
nu putem vedea Spiritul. Nu-l putem simţi.
Spontaneitatea, care este frumuseţea Spiritului,
n-o simţim în cineva.
Deci, judecând pe cineva, ce judecăm?
*** arată acela, ce îmbrăcăminte poartă,
*** merge. *** este educat,
dacă ştie sau nu să spună „Mulţumesc”, „Îmi pare rău.”
Vedeţi? Toate aceste lucruri ne impresionează foarte mult.
Ce tip de maşină are, ce tip de casă are.
Am putea pierde, am putea rata un sfânt.
L-am putea pierde pe Christos din nou,
deoarece El era fiul unui tâmplar!
*** să ştim noi cine este Christos?
Există vreun mod de a afla cine este Christos?
Mulţi oameni spun acum: „Christos va veni,
va apărea la televizor.”
Puteţi să puneţi pe oricine acolo drept Christos.
*** o să ne dăm seama?
După îmbrăcămintea Lui sau după vreun fel de lucru pe care i l-au făcut?
Majoritatea picturilor lui Christos şi majoritatea statuilor Lui
pe care le-am văzut nu seamănă nici pe departe cu Christos,
deloc nu seamănă cu Christos, vedeţi.
Sunt lucruri oribile. Nici nu ştiu ce sunt.
Aşadar *** o să vă daţi seama că acesta este Christos sau nu?
Sau că e un fel de şarlatan sau vreun
individ venit anume să ne inducă
în eroare.
Nu există nicio cale de a afla
adevărul, deoarece suntem atât de obişnuiţi cu formele
materiale pe care le avem.
De exemplu, ideea noastră despre artă este şi ea modelată
în acelaşi fel.
Ne place acest gen de artă.
Dacă-i întrebi: „De ce?”
„Deoarece, ştiţi, are un soi de –
armonie.” Sau mai degrabă:
„e mai bine proporţionată” şi aşa mai departe.
„Dar *** ştiţi?”
Ştiţi, pentru că aţi citit anumite cărţi sau poate
aţi înţeles de la altcineva
că asta e artă, e frumos. Vreau să spun, etichetaţi
ceva drept frumos, dar este într-adevăr?
Dacă este frumuseţe, ar trebui să fie Spirit, deoarece
Spiritul este frumuseţe şi frumuseţea este Spirit.
Deci este, este frumuseţe? *** vă daţi seama
că arta aceasta este frumoasă sau nu?
De pildă, potrivit canoanelor obişnuite despre
feminitate, nu cred că
Mona Lisa este o femeie frumoasă.
Adică, în zilele noastre vedeţi că sunt considerate frumoase femeile
care arată ca ţânţarii.
Deci *** de e considerată Mona Lisa atât de frumoasă?
Ce se întâmplă?
Mii de oameni se adună să vadă
pictura aceea! De ce? Ce e asta?
Numai vibraţiile vă spun că ea emite vibraţii!
Ea place Spiritului vostru, fără să vă daţi seama!
Nu sunteţi conştienţi de asta. Place Spiritului vostru.
De aceea respectiva pictură este apreciată de toată lumea!
Iar când această condiţionare devine colectivă,
orice astfel de condiţionare devine colectivă şi voi
acceptaţi că: „Asta e forma care înseamnă frumuseţe; asta e forma
care înseamnă Realitate; asta e forma care înseamnă spontaneitate”
şi aşa începe confuzia.
Confuzia începe în acel punct,
când devine un lucru colectiv.
De exemplu, am întâlnit câţiva oameni ai unor guru.
Şi i-am întrebat:
„Ce vă face să credeţi că gurul vostru este unul autentic,
ce v-a dat el vouă?”
El mi-a spus: „Pentru că stând pur şi simplu pe scaun, încep să
sar. Nu eu fac asta, dar se întâmplă, e spontan.”
Şi în prezenţa mea, corpul i se mişca într-un
mod înfiorător!
Oricine ar avea foarte multă compasiune
şi grijă pentru un asemenea om
care nu poate sta drept cinci minute...
- Scuzaţi-mă, nu era
spontan, erau nervii...
- Da, asta şi spun...
- Greşiţi în ceea ce spuneţi.
- ***?
- Despre tot.
- De unde vii dumneata?
- De pe stradă.
- Asta e, mai bine pleacă!
- Nu vă faceţi griji, plec!
- Uitaţi-vă la ea! Acum se duce la cârciumă!
Trebuie să încercaţi să înţelegeţi subtilităţile, vedeţi?
Dacă vi le adeveriţi.
Să presupunem că cineva începe să sară.
Aşa *** spune ea, e adevărat – nervii!
Asta înseamnă că nu aveţi control asupra nervilor, nu-i aşa?
Nu credeţi că e asta? Nu aveţi control.
Nu controlaţi.
Spontaneitatea este un lucru care – nu este ceva care vă
face sclav –
aici încerc să ajung –
nu vă face sclav, vă face maestru.
Spontaneitatea trebuie să vă facă maestru,
nu sclavul vreunui lucru!
Cu siguranţă a venit de la meditaţia transcendentală,
pentru că oamenii de la meditaţia transcendentală sar aşa.
Şi ajung epileptici.
Am vindecat atât de mulţi dintre ei!
Nu ştiu dacă a venit cineva de acolo.
Chiar şi capul academiei lor din Scoţia care –
academia zburătorilor, *** o numesc eu,
unde oamenii plătesc trei mii – acest domn
care stă aici este unul dintre cei care a suferit.
Atunci când suferă, ei ştiu ce este.
Într-o zi am văzut pe cineva cu epilepsie care tremura
foarte tare. Bietul om, avea vreo douăzeci şi şase
de ani, tânăr, trebuia să se bucure de viaţă,
trecea printr-o asemenea traumă, nu vă puteţi imagina.
Iar dacă asta i se întâmplă cuiva dacă merge la un guru,
şi a plă*** pentru asta,
*** se poate să fie acest lucru apropiat de Spirit în vreun fel?
Asta încerc să vă spun, că
Spiritul vă dă spontaneitatea prin care sunteţi maestru.
Sunteţi maestrul vostru, maestrul total,
fără înrobiri de niciun fel, fără să urmeze formarea obiceiurilor.
Toate obiceiurile dispar.
Deveniţi atât, atât de spontani, încât nu trebuie să vă spun eu –
pur şi simplu renunţaţi la toate obiceiurile şi deveniţi
propriul vostru maestru.
Asta trebuie să vi se întâmple!
În schimb, dacă vă complaceţi în lucruri care vă înrobesc,
o să vă placă o vreme,
pentru că nu vă puteţi abţine.
Dar, dacă staţi într-adevăr să judecaţi, ştiţi că nu e ceea
ce vă doreaţi.
Doreaţi să fiţi maestrul Sinelui vostru.
Aici, pe această planşă, aşa *** am arătat, avem două puteri,
puterea stângă şi puterea dreaptă.
Puterea stângă este puterea care ne dă condiţionări,
partea stângă, subconştientul, subconştientul colectiv.
Acesta ne dă condiţionările.
Dacă încercaţi să negaţi toate astea, partea dreaptă este
chiar mai rea.
Ea ne dă acţiunea, însă prin acţiune putem deveni extrem
de orientaţi către ego.
Aşadar ambele căi pot crea probleme.
Să presupunem că spuneţi: „În regulă, n-o să mai am
deloc nicio condiţionare. De ce e rău să fac asta?
De ce e rău să fac aia?”
Iar dacă o ţineţi tot aşa cu ideea asta, cu libertatea asta,
o să fie neglijare, poate să nu fie libertate.
Deoarece libertatea trebuie să se se bazeze pe înţelepciune.
Astfel ambele aspecte –
este greşită deplasarea excesivă pe oricare dintre părţi.
Aşadar ce este bine?
A fi pe centru înseamnă să nu fii condiţionat de nimic şi
să nu fii orientat spre ego.
Dar *** să faci asta este problema –
problema este *** să faci asta!
Să fii spontan înseamnă să fii absolut liber.
Eu aş considera aceste două puteri ca, să spunem, frâna
şi acceleraţia unei maşini.
Voi folosiţi acum ambele puteri.
Mai întâi folosiţi frâna, apoi folosiţi acceleraţia.
Încercaţi să controlaţi aceste două puteri.
Dar mai întâi de toate, este dificil să înţelegeţi
*** puteţi folosi aceste puteri.
Treptat, prin exerciţiu, o să reuşiţi.
Ştiţi să conduceţi maşina,
deveniţi un bun şofer.
Chiar după ce deveniţi un şofer bun, încă
nu sunteţi maestru în şofat,
mai târziu deveniţi maestrul.
Deci azi, maestrul din interiorul nostru, în interiorul nostru e Spiritul.
Dar înainte de Realizare nu sunteţi maestrul,
deoarece maestrul nu a venit în mintea noastră conştientă.
El nu se exprimă în mintea noastră conştientă,
în sensul că nu suntem autorizaţi să folosim puterile sale.
Spiritul există; el are propriile sale puteri.
Însă noi n-am simţit acele puteri în interiorul nostru.
Odată ce simţim puterile Spiritului,
suntem împuterniciţi de propriile noastre puteri care există.
Puterile se află în interiorul nostru.
Sunt propriile noastre puteri.
Nu trebuie să împrumutăm de la nimeni, să cerem de la nimeni,
ele există în interiorul nostru.
Spiritul se află în interiorul nostru –
numai că Spiritul trebuie să aducă lumină în
conştiinţa noastră, a noastră.
El trebuie să vină în conştiinţa noastră.
În terminologie medicală pe înţelesul tuturor putem vedea, să zicem, că
Spiritul trebuie să se manifeste în sistemul nostru nervos central –
în sistemul nostru nervos central, aşa încât să ştim
ce facem.
Nu că începem pur şi simplu să săltăm pe scaun, sau unii
spuneau: „Ştiţi, pur şi simplu începem să facem asta.”
Asta este hipnoză.
Nu e corect. Mintea voastră nu conştientizează.
Faceţi asta sub hipnoză.
Hipnoza poate proveni de la o forţă exterioară.
Nu e forţa voastră, conştiinţa voastră,
înţelegerea voastră, puterea voastră.
Este a altcuiva, deoarece nu voi faceţi asta.
Întrucât materia are puterea de a ne subjuga, în acelaşi fel
există câteva lucruri materiale, aş spune, care se
instalează şi care sunt foarte periculoase.
De exemplu, cancerul, să luăm cancerul,
cancerul învinge.
Este un lucru foarte serios.
Cancerul vă doboară, nu puteţi învinge cancerul.
Să luăm un exemplu foarte concret.
*** se petrece aceasta?
Doctorii spun ba că aşa, ba că pe dincolo.
Noi – Sahaja Yoga poate categoric să vindece cancerul sută
la sută, îl poate vindeca, l-a vindecat.
Mulţi sahaja yoghini au vindecat cancerul.
***? Este foarte simplu.
Deveniţi propriul vostru stăpân şi stăpâniţi
şi boala,
stăpâniţi orice.
Deoarece maestrul se află în interiorul vostru,
singura verigă lipsă este faptul că nu a venit în mintea voastră
conştientă, iar atunci când se întâmplă asta, are loc yoga,
are loc uniunea.
Ar trebui să ne limităm acum strict la
Realizarea Sinelui, despre Dumnezeu o vă spun data viitoare.
Realizarea Sinelui înseamnă să vă aduceţi Spiritul
în mintea conştientă.
*** apare cancerul? Să vedem ce se întâmplă.
Este cauzat de activitatea de pe partea stângă.
Ei bine, activităţile de pe partea stângă sunt traume emoţionale,
probleme emoţionale, schimbări emoţionale,
nesiguranţe emoţionale – orice fel de nesiguranţă vă poate
duce pe partea stângă.
Aceşti guru oribili vă pot duce mai departe,
deoarece vă hipnotizează,
vă duc pe stânga.
Pun un spirit în voi sau mai ştiu eu ce fac,
însă vă duc pe stânga.
Oricare dintre aceste activităţi, care nu sunt autorizate de
Dumnezeu, odată întreprinse, vă fac să mergeţi pe stânga,
deoarece nu vă puteţi înălţa pe centru.
Aşadar, mergeţi fie pe stânga, fie pe dreapta.
Atunci când faceţi în exces aceste lucruri, *** ar fi magia neagră –
mai aveţi aici ceva de care am auzit,
un fel de organizaţie, iar individul pe care-l vedeţi
obişnuia... tot ce vedea el se mişca în casă.
A venit la Sahaja Yoga şi cana lui cu apă se mişca,
şi se mişcau şi alte lucruri, iar el nu putea explica
ce se întâmplă în camera lui.
Stătea jos şi vedea că se mişcă ceva
încolo şi-ncoace. Aşa e!
Ce-i asta? Ce provoacă acest lucru
pe care nu-l puteţi controla?
Ajungem din nou în acelaşi punct:
ceva ce nu puteţi controla.
Aşadar intraţi într-un domeniu, în domeniul
în care sunteţi controlaţi şi nu vă aflaţi sub propriul vostru
control, şi acel domeniu, când intraţi acolo –
am văzut de fiecare dată că pacienţii de cancer
sunt cei afectaţi de asta.
Cei mai mulţi dintre ei! Ei nu sunt conştienţi;
nu ştiu *** au ajuns acolo.
O femeie, de pildă, să spunem că suferă de
nesiguranţă în ce-l priveşte pe soţul ei, sau poate altceva, sau
poate crede că soţul o poate părăsi în orice moment.
Ea îl iubeşte. Orice ar fi,
o astfel de femeie poate face cancer la sân,
deoarece se instalează nesiguranţa într-unul dintre centrii
pe care-i puteţi vedea aici, centrul inimii –
inima centru, *** o numim noi.
Dacă acest centru se dereglează,
dacă o femeie se simte nesigură de ceva, indiferent ce,
este capabilă – e vulnerabilă la atacuri şi
poate face cancer.
Deci trebuie să înţelegem viaţa în întregul ei,
nu într-un singur fel.
Trebuie înţeles impactul total al vieţii, efectul
total al vieţii, relaţia totală cu viaţa.
Ei bine, niciun doctor nu ştie asta!
Când tratează pacienta de, să zicem,
cancer la sân, ştie el oare că această femeie are nesiguranţe?
Există o altă boală – anorexia –
multe fete suferă de această boală.
Pur şi simplu nu mănâncă. Pur şi simplu renunţă la mâncat.
Voi nu ştiţi de ce se întâmplă asta.
Doctorii nu o pot vindeca; nimeni n-o poate vindeca.
Care este motivul?
Este relaţia unei fete – a fiicei cu tatăl;
să spunem că tatăl moare, iar fiica nu apucă să-l vadă,
sau în inima ei ea îşi iubeşte tatăl, dar nu arată asta,
sau dacă apare o relaţie proastă între
tată şi fiică,
atunci daţi de necazul ăsta – anorexia.
Veţi fi surprinşi, dar e imposibil pentru doctori să înţeleagă –
avem aici de faţă câţiva doctori –
este imposibil pentru orice ştiinţă medicală să abordeze această boală,
deoarece noi nu vedem fiinţa umană în totalitatea ei.
E un instrument foarte delicat pe care l-a creat Dumnezeu.
Fiind nemiloşi cu ceilalţi,
încercând să-i necăjim pe ceilalţi, încercând să-i facem
pe ceilalţi să se simtă în nesiguranţă, fiind nedrepţi, inechitabili,
le transmitem într-adevăr, fără să ne dăm seama,
o nesiguranţă enormă, şi astfel de nesiguranţe pot
produce boli incurabile de care nu suntem conştienţi.
Deci pentru a înţelege totalitatea, ce-ar trebui să ni se întâmple?
Ar trebui să atingem acea stare în care să vedem
totalitatea.
Ca şi ***, dacă ar fi să văd acum, de exemplu, întregul
Brighton, ce-ar trebui să fac?
Ar trebui să mă urc într-un avion şi să-l văd de la înălţime.
Pot vedea întregul. În acelaşi mod ar trebui voi să vă ridicaţi,
în conştiinţa voastră, în înţelegerea voastră, până la acel punct
din care să vedeţi întregul.
Dacă nu vedeţi întregul, viziunea parţială, sau putem
spune, puţinul pe care-l vedeţi, poate crea confuzie,
poate crea probleme şi unele aspecte pot să fie
foarte, foarte grave,
deoarece ca fiinţe umane, nu ştim ce suntem.
Asta e cea mai mare problemă a fiinţelor umane,
şi anume că spun: „Nu-mi place.”
Ei bine, cine este acest „eu”? E Spiritul vostru sau este
egoul vostru?
Cui nu-i place?
Sau sunt condiţionările voastre, pentru că sunteţi crescuţi într-un
anumit fel de nu vă place asta?
Cărei părţi din voi nu-i place?
Şi-o să fiţi uimiţi că nu este Spiritul vostru, deoarece, dacă
Spiritului îi place, *** ştiţi?
Numai prin vibraţiile voastre!
Când puteţi simţi vibraţiile, numai atunci spuneţi:
„Da, Spiritului meu îi place”,
deoarece se emit vibraţii.
Deci, ca fiinţe umane, suntem încă într-o stare de tranziţie;
n-am atins acea stare numită
starea de Realizare a Sinelui în care deveniţi Spiritul –
devenirea este esenţa.
Când deveniţi Spiritul, ştiţi ce vă place.
Ştiţi cu adevărat ce vă place cu adevărat,
deoarece acum sunteţi Realitatea,
nu mai sunteţi niciuna dintre condiţionări,
nu mai sunteţi egoul, ci sunteţi ceea ce sunteţi cu adevărat,
iar acel lucru este Spiritul vostru.
Şi, surprinzător, acest Spirit este o fiinţă colectivă.
Nu este o colectivitate artificială din interiorul nostru,
de genul: „În regulă, suntem toţi din Brighton, deci suntem
una” sau „Locuim toţi pe o stradă, deci suntem una.”
Nu este aşa, ci este ceva ce sunteţi,
în mod absolut sunteţi o fiinţă colectivă
şi începeţi să simţiţi acea colectivitate în interiorul vostru
prin aceşti centri diferiţi care funcţionează.
Şi puteţi simţi asta – pe ceilalţi,
îi puteţi simţi pe ceilalţi în vârfurile degetelor.
Vă vine să credeţi?
În Biblie e scris că mâinile voastre vor vorbi.
Este scris că în acele zile mâinile voastre vor vorbi.
De ce nu încearcă oamenii să descopere *** se întâmplă asta?
*** pot vorbi mâinile voastre?
Asta e ceea ce se întâmplă, faptul că în vârfurile degetelor începeţi
să simţiţi şi să înţelegeţi ce e Realitatea,
ce e frumuseţea, ce e bucuria, ce e iubirea.
Aceasta este partea stângă pe
care o simţim, şi în cele din urmă, prin aceste probleme de parte stângă,
simţim durere fizică.
Este foarte dureros să ai probleme de parte stângă –
este foarte, foarte dureros.
Durerea nu poate fi explicată, nimeni nu înţelege,
nimeni n-o poate vindeca, nu puteţi spune nimănui,
iar oamenii cred că vă agitaţi fără rost, vă prescriu
tratament psihologic, iar voi pur şi simplu nu înţelegeţi
de ce există această durere în interiorul vostru.
Şi această durere vine de pe partea stângă,
din subconştient.
Dar dincolo de subconştient se află subconştientul
colectiv,
iar în acest subconştient colectiv se află
tot ce a fost creat de la început până în ziua
de astăzi. Şi odată ce ajungeţi în
subconştient, vă pierdeţi acolo.
Sunteţi atât de copleşiţi de această putere a subconştientului,
încât este peste puterile voastre s-o înţelegeţi,
vă este imposibil să ieşiţi din ea şi nu se poate să
nu sucombaţi în ea.
Şi ea continuă să sporească!
De exemplu, am întrebat pe câţiva:
„De ce aţi continuat să faceţi asta, cu toate că ştiaţi că
nu voi îl făceaţi, ci altcineva?
De ce totuşi aţi continuat să-l faceţi?”
Au spus: „Mamă, eram orbi,
era beznă, nu ştiam încotro ne mişcăm
şi continuam la nesfârşit.”
Şi, aşa *** v-am spus data trecută, a te simţi vinovat este cel mai mare
blocaj.
Este cel mai mare blocaj, deoarece, odată ce începeţi să vă simţiţi
vinovaţi, se blochează acest centru de pe partea stângă şi
este foarte dificil.
Şi nu ştiţi de ce vă simţiţi vinovaţi.
Tot timpul vă simţiţi vinovaţi, dar nu ştiţi
de ce vă simţiţi vinovaţi, de ce vă vin aceste idei de
vinovăţie, iar acest sentiment de vinovăţie vă ţine departe
de bucurie, de a vă bucura de ceva, de a fi
spontan.
De ce? Şi aceasta explică de ce uneori ne simţim
prost fără vreun motiv.
În realitate, Dumnezeu nu ne-a creat ca să ne simţim prost.
El ne-a creat atât de frumos, cu atâta grijă!
Ne-a creat cu atâta iubire şi compasiune,
nu pentru a ne face să ne simţim prost pentru ceva!
Nu El ne dă boli, nici probleme,
ci noi singuri ne-am făcut aceste lucruri mergând la
extreme pe stânga sau pe dreapta.
Întrucât astăzi vorbesc numai despre partea stângă,
aş spune că a te simţi prost fără vreun motiv este
de asemenea greşit, înseamnă să fii nedrept cu tine însuţi.
Cei pe stânga trebuie să ştie că ei sunt
Spiritul, că ei sunt acea frumuseţe care trebuie să se vadă,
care trebuie să se exprime.
Că nu sunt cei care trebuie să sufere
tot timpul şi să trăiască precum oamenii nenorociţi.
Nu sunt aşa,
ci devin aşa, deoarece preiau prea mult
asupra lor, îndură atât de mult!
Şi pentru că nu mai suportă, pot să-şi formeze anumite
obiceiuri, vedeţi. Mulţi oameni se apucă de băut,
tot pentru că nu pot suporta durerile vieţii,
nu le pot suporta. De aceea se apucă de băut...
dar odată ce Spiritul se trezeşte în interiorul vostru,
deveniţi atât de puternici! Deveniţi atât de veseli,
atât de spontani, încât toate aceste lucruri dispar,
toate aceste lucruri – aşa-numitele boli, aşa-numitele obiceiuri –
pur şi simplu dispar
şi deveniţi o personalitate nouă, înfloritoare.
Motivul pentru care aveţi acest centru în interiorul vostru –
pentru asta puteţi da vina pe Dumnezeu: „De ce ne-a dat aceşti
centri pe partea stângă, ce nevoie era?
N-ar fi trebuit să ne dea centrii ăştia de pe partea stângă, şi-atunci
am fi fost pur şi simplu pe centru.”
Dar problema este că oamenii trebuie să ştie,
în deplină libertate, ce atitudine să aibă faţă de ei înşişi.
Trebuie să înveţe calea ceva mai dificilă – înţelepciunea.
Trebuie să înveţe că au suferit
mergând la extreme. Trebuie să conştientizeze asta,
deoarece, dacă ei trebuie să devină cu adevărat, absolut liberi,
trebuie să se înalţe în înţelepciunea lor.
Dacă nu sunt oameni înţelepţi, nu pot intra în
Împărăţia lui Dumnezeu, deoarece vor fi oameni lăsaţi în voia soartei.
Dacă, să zicem, găsiţi în Anglia oameni lăsaţi în voia soartei,
care nu înţeleg nicio lege sau regulament,
trebuie să-i azvârlim în închisoare.
În acelaşi fel, oamenii care n-au dobândit
înţelepciunea interioară –
care se învaţă numai prin suferinţă, dar să nu cerem
suferinţa. De fapt, când cerem să suferim,
de la bun început cerem greşeli.
*** să suferiţi dacă nu faceţi greşeli?
Deci, când cerem suferinţe, facem
greşeli.
Aşadar ceea ce trebuie să cerem nu e nimic altceva decât Spiritul nostru,
iar dacă cereţi Spiritul vostru,
el este al vostru şi trebuie să-l obţineţi.
Este dreptul vostru de a-l obţine.
Eu nu vă oblig în niciun fel şi nu fac nimic
special pentru voi. Totul e acolo.
Voi sunteţi ca o lumină care trebuie doar aprinsă;
deoarece eu sunt o lumină aprinsă, şi voi deveniţi o
lumină aprinsă şi puteţi aprinde la rândul vostru alte lumini.
E foarte simplu.
Dacă deveniţi o lumină aprinsă,
îi puteţi ilumina pe alţii.
Atunci nu trebuie să vă mai îngrijoreze nimic altceva.
Voi înşivă deveniţi o lumină aprinsă, asta e ideea.
Totul e acolo, totul e al vostru, trebuie doar să-l luaţi.
E atât de simplu, nu e nimic foarte complicat –
*** pretind aceşti oameni sau *** e orice
vă vâră sub nas aceşti filozofi – nimic de felul ăsta!
E foarte simplu, e în interiorul vostru, e spontan,
e un proces viu – aşa *** printr-un proces viu aţi
devenit fiinţe umane,
tot aşa veţi deveni fiinţe umane superioare!
Este absolut spontan, nu puteţi plăti pentru asta.
*** să plătiţi? Vreau să spun, e absurd!
Dacă e un proces viu, *** să plătiţi?
Cât plătiţi unui copac să crească?
Asta înseamnă – pentru orice e viu plătim ceva?
Cât îi plătim nasului să respire?
Plătim pentru asta? E absurd, e ridicol!
Nu putem plăti pentru asta, nu putem, e un proces viu,
trebuie să deveniţi, un ou trebuie să devină un pui.
Ei bine, cât plătiţi unui ou să devină pui, sau
cât plăteşte oul mamei ca să devină
pui?
E ridicol, dar nu înţelegem niciodată că lucrurile
vii sunt atât de spontane!
Nu vedem niciodată lucrurile vii, trăim cu materia,
trăim cu lucrurile moarte, nu cu cele vii.
Dacă urmăriţi un arbore, dacă urmăriţi *** o floare
devine fruct!
Nu puteţi nici măcar privi asta, deoarece se petrece atât de încet,
nu puteţi nici măcar să vedeţi *** o floare devine fruct.
Dintr-odată descoperiţi că se întâmplă totul!
Aşa ***, atunci când am venit din India, am găsit în Londra toţi
copacii dezgoliţi,
absolut ca nişte beţe uscate – absolut ca nişte beţe uscate.
Şi constat că într-o săptămână totul înverzeşte,
iar în următoarea totul era luxuriant,
să nu-ţi vină să crezi!
Nici măcar nu observăm niciodată, luăm totul de-a gata!
Se întâmplă! *** se întâmplă?
E ceva miraculos.
Priviţi, e miraculos *** aceste flori, de
exemplu, un anume tip de flori există numai pe un anumit
copac, altele – pe un alt copac.
*** se întâmplă?
Cine le potriveşte? Cine le pune în forma potrivită?
Cine organizează totul?
Aceasta e ceea ce trebuie să realizăm şi
aceasta e Puterea Atotpătrunzătoare a lui Dumnezeu care înfăptuieşte
toată munca vie!
Şi odată ce deveniţi asta – Spiritul – atunci această putere
începe să curgă prin voi.
Simţiţi puterea în voi, ca atunci când Christos a fost atins
şi a spus că o parte din puterea din El trece spre cineva – tot aşa e.
Deveniţi pur şi simplu un mediu al acelei puteri care curge.
Dar voi sunteţi autorizaţi s-o mânuiţi, să lucraţi cu ea,
s-o înţelegeţi.
Ştiţi totul despre ea, ştiţi *** s-o daţi,
ştiţi *** să lucraţi cu ea, ştiţi *** să-i vindecaţi
pe alţii, *** să vă vindecaţi pe voi înşivă.
Cunoaşteţi întreaga funcţionare a mecanismului vostru.
În plus, obţineţi şi puterile de a depăşi toate
problemele propriului vostru mecanism.
E fantastic!
Totul pare foarte fantastic, deoarece n-am
mai văzut asta înainte.
Dar pentru noi nu pare fantastic, atunci când vedem toate aceste
flori devenind dintr-odată fructe. Nu pare.
Însă vedem oameni devenind fructe
şi atunci pare de-a dreptul fantastic: „*** e posibil?”
Aşa ceva nu s-a mai întâmplat înainte.
Numai un singur om obţinea Realizarea şi era un lucru
atât de dificil, că nimeni nu-l dobândea.
*** de se întâmplă astăzi?
Eu spun că este timpul înfloririi, care a fost promis,
care a fost deja anunţat de profeţi.
Chiar un mare poet din ţara voastră, William Blake,
l-a prezis.
A spus că aceste timpuri vor veni atunci când oamenii lui Dumnezeu vor
deveni profeţi
şi aceşti profeţi vor avea puterea de a-i face şi pe alţii
profeţi. Adică nimeni n-ar putea fi mai precis
decât Blake, v-o spun eu! El era atât de mare
să spună că se va întâmpla aşa şi asta este ceea ce trebuie să aşteptăm
atunci când ne ducem ca un căutător la cineva.
Am devenit noi profeţi? Şi ce este un profet?
Un profet este un om care este o fiinţă colectivă şi
care ştie totul despre asta, care este maestrul.
Îl numim profet pe maestru.
Şi asta e ceea ce trebuie voi să deveniţi, maestrul!
Iar această calitate de maestru este foarte simplă, deoarece
e întru totul construită în interiorul vostru, doar că trebuie conectată.
Aşa *** un televizor trebuie să fie conectat la reţea,
totul este construit în interior, e acolo şi începe chiar să funcţioneze.
La fel sunteţi şi voi, şi voi sunteţi aşa.
Doar trebuie făcută conectarea.
Oricare v-ar fi casta, comunitatea, rasa,
naţionalitatea, formele, înălţimile – orice, oricine
aţi fi – n-are nicio importanţă, deoarece aveţi cu toţii
acest măreţ lucru în interiorul vostru, această putere a renaşterii
şi urmează să vă naşteţi din nou, şi-o să vă naşteţi din nou.
De ce nu astăzi?
Nu trebuie să vă înfuriaţi – căci oamenii se mai enervează
uneori, deoarece lor nu le place ca cineva să le vorbească
despre ceva de care ei înşişi se
simt prost.
Nu le place.
De exemplu, dacă e vorba de-un beţiv şi bea prea
mult, dacă este alcoolic, nu-i convine
şi se simte prost, iar dacă-i spune cineva,
chiar în modul cel mai blând, că: „Ar fi mai bine să te laşi
de băut”, lui nu-i place.
Dar ceea ce spun eu nu este să nu faceţi asta, ci
am spus că se va întâmpla să dispară pur şi simplu.
Eu nu spun: „Nu faceţi asta” sau „Nu faceţi aia”,
ci pur şi simplu se întâmplă. Şi mai întâi trebuie să înţelegeţi care
e problema şi *** se depăşeşte problema.
De aceea trebuie să vorbesc, altfel nu e nevoie să
vorbesc deloc despre asta, pur şi simplu funcţionează – funcţionează,
deoarece sunteţi pregătiţi s-o primiţi şi o primiţi pur şi simplu.
Eu nu fac nimic, sunt doar un catalizator; aş spune că
funcţionează de la sine.
Sper că mai întâi îmi puneţi câteva întrebări despre asta,
înainte de a trece la Realizare.
Dacă aveţi întrebări, vă rog să întrebaţi. Trebuie să întrebaţi!
Da?
- Există vreo diferenţă între ceea ce spuneţi dumneavoastră şi
ceea ce guru Maharaj...
- Cine?
- Guru Maharaj
- Ei bine, vă spun un lucru.
Atunci când vorbiţi despre vreun guru, nu vreau să intru în
nicio controversă. Bine? Acesta e primul lucru pe care vi-l spun,
dar vă spun să vă întrebaţi pe voi înşivă sau să întrebaţi pe oricine:
„Ce-a făcut el pentru cineva?”
A fost în stare să vă dea vreo putere,
sau să dea cuiva puterea? Înţelegeţi?
Pot să vă spun că toţi cei de aici care sunt
suflete realizate, cei de aici
arată exact ca voi.
Desigur, din expresia feţei, puteţi să vă daţi seama că sunt oameni
foarte relaxaţi şi foarte fericiţi.
Dar ei pot vindeca oameni,
pot da Realizarea oamenilor, ei înţeleg
ce e rău şi la voi şi la ei înşişi!
Aşadar ce-a făcut el pentru conştiinţa voastră?
Nimic!
Iar discipolii lui ce au obţinut?
Dacă-i întrebi: „Unde se află Kundalini a acestui om?
Care e problema acestei femei sau ce-o
apasă?”, ei nu pot spune.
Dacă nici măcar nu poţi să-ţi dai seama ce e în neregulă cu un
altcineva sau cu tine însuţi, *** ai să fii de ajutor?
Ce fac toţi oamenii aceştia?
Să vedem! Pur şi simplu
vă pot hipnotiza.
Vă simţiţi poate fericiţi o vreme – e ca şi *** aţi bea.
Ştiţi, dacă beţi, vă simţiţi fericiţi.
Dar ce-am obţinut prin băutură?
Am devenit noi maeştri?
Toţi sunt aşa.
Vedeţi, iar la acest individ e atât de evident, pentru că
a cerut un Rolls Royce!
Ce reprezintă un Rolls Royce pentru un profet?
Vreau să spun ce contează?
Înţelegeţi ce vreau să spun?
E atât de evident, vreau să spun că este atât de evident, logic!
Întâi de toate, oricine vă ia bani este un
parazit, pur şi simplu!
Şi să ceri un Rolls Royce dintre toate lucrurile, vedeţi...
Îl aveţi pe Christos.
Puteţi vedea din viaţa lui Christos –
Îi păsa Lui de Rolls Royce-urile voastre?
Pentru o asemenea persoană!... El este Rege, nu-i pasă
dacă are un Rolls Royce sau nu, dacă doarme
pe pământ sau altundeva, n-are nicio importanţă!
Unei asemenea persoane nu-i pasă de nimic,
deoarece El are confort, are propriul Său confort.
E un om cu respect de sine!
Credeţi că ar cere ceva, indiferent ce-ar fi?
Vreau să spun că este atât de evident, pentru voi, este atât de evident!
Dar când vorbesc cu unii despre acest guru,
cel despre care-mi spuneţi, ei zic:
„Mamă, noi îi dăm metal şi el ne dă Spiritul.”
Poate exista un schimb?
Vă puteţi cumpăra Spiritul?
Folosiţi-vă logica, bine?
Dumnezeu ne-a dat creier să înţelegem,
îl putem folosi pentru logică.
Puteţi cumpăra, puteţi cumpăra Spiritul?
Nu e atât de simplu?
Nu poţi plăti pentru el, copilul meu, nu poţi.
Dacă doriţi să-mi oferiţi o floare, e-n regulă,
e doar o expresie a iubirii voastre şi-atât.
Dar nu mă puteţi cumpăra pe mine. Nu puteţi!
Iubirea voastră mă poate cumpăra, în regulă, asta-i cu totul altceva.
Dar nu mă puteţi cumpăra cu metal şi bani,
nu-i aşa? Ce este un Rolls Royce?
Vreau să spun că nu ştiu ce sunt toate aceste coroane şi
alte lucruri. La ce sunt bune?
Ele nu vă oferă bucurie. Mergeţi şi întrebaţi-i pe cei care
poartă coroane!
Zilele trecute eram cu doamna Thatcher.
Biata de ea, se simţea groaznic! Da, chiar aşa!
Ştiţi, am încercat s-o liniştesc, să-i echilibrez vibraţiile.
Se simţea groaznic. Stăteam faţă-n faţă la masă
vorbind una cu cealaltă.
Iar eu o echilibram – sărmana,
era foarte, foarte supărată.
Deci, trebuie să înţelegeţi, sunteţi oameni prea simpli,
sunteţi căutători din timpuri străvechi.
Nu sunteţi căutători de ieri, de azi,
sunteţi căutători din timpuri străvechi.
Şi aceste timpuri v-au fost şi ele promise dinainte.
Iar acum trebuie să găsiţi.
Acum trebuie s-o ţineţi după logica dreaptă.
Adică cel care cere un Rolls Royce –
vreau să spun că e unul dintre cele mai banale exemple pe care le-aş da –
nu poate fi guru!
Este cel mai banal, absolut unul dintre cele mai...
Dar sunt alţii mai subtili.
El nu e atât de subtil.
Veţi scăpa cu toţii de asta foarte repede, ştiu.
Dar cei mai subtili sunt chiar mai răi.
Unii dintre ei poate chiar nici nu cer bani.
Poate că nu.
Nu cunosc pe nimeni, dar ar putea fi câţiva, deoarece
am auzit de cineva în India care acum nu primeşte
bani.
A făcut bani aici şi acum a plecat în India
şi acolo nu le ia bani.
Dar cel care într-adevăr n-a primit bani,
cineva pe care-l cunosc, s-a folosit de femei.
Nu-l interesează partea materială,
vă foloseşte femeile.
Vedeţi, deci, aşa stau lucrurile, trebuie să înţelegeţi.
Nu-l interesează Spiritul vostru,
ci portofelul vostru sau femeile voastre. Imaginaţi-vă!
*** poţi pune sfinţenia alături de aceste obiceiuri murdare ale
oamenilor?
Asta înseamnă că ei înşişi se află sub stăpânirea propriilor
dorinţe care sunt împotriva lui Dumnezeu.
Toate acestea sunt activităţi împotriva lui Dumnezeu.
Iar voi, fiind atât de naivi – vă spun,
sunteţi atât de naivi!
Dacă-i spuneţi unui indian că un guru primeşte un Rolls Royce,
spune, „Eh...” – imediat răspund.
Ei nu vor să aibă de-a face cu un astfel de individ. *** ar putea?
Nimeni nu-i dă nimic niciunui guru în India.
Uneori, gurul trebuie să le plătească oamenilor!
Mai întâi, pentru a-i ademeni.
Cu indienii occidentalizaţi e altceva,
dar aceia care sunt indieni adevăraţi, vedeţi, sunt
oameni care trăiesc alături de mame şi ele ştiu *** stau
lucrurile. Înţelegeţi? Nimeni nu-i poate înşela,
sunt oameni foarte practici.
- Da, copila mea?
- Poţi fi vindecat prin credinţă?
- Credinţa este de două feluri –
ceea ce numim în sanskrită shraddha e altceva decât
ceea ce numiţi voi credinţă.
În engleză se spune „credinţă oarbă”, iar celălalt fel este
„credinţă”. Înţelegi? Putem să le luăm aşa.
Ei bine, credinţa oarbă este astfel: „Am credinţă în Dumnezeu
şi Dumnezeu mă va vindeca.”
Acesta este un fel de credinţă. Da?
Cealaltă este o credinţă iluminată, în care eu spun
că sunteţi Spiritul atunci când sunteţi conectaţi.
Iar dacă spuneţi: „Am credinţă în Dumnezeu”,
n-ar trebui să vă simţiţi jigniţi când eu vă spun adevărul, nu-i aşa?
Căci, dacă e credinţă oarbă, înseamnă că încă nu sunteţi
conectaţi cu Puterea –
nu sunteţi conectaţi! Vedeţi,
dacă mă apuc să spun: „Christos, Christos, Christos, Christos!”
Christos nu e în buzunarul meu.
Nu pot întâlni nici măcar un prim-ministru sau o regină fără
să urmez un protocol sau să am o legătură sau un fel de,
vedeţi, poziţie sau, am putea spune, o autoritate. Nu-i aşa?
Atunci când vorbim despre cineva de rangul acesta,
unii continuă să spună: „Rama, Rama, Rama,
Krishna, Krishna.” Vedeţi, cu toţii sunt Încarnări,
iar Christos este Fiul lui Dumnezeu,
El este Fiul unui Rege şi nu-L puteţi întâlni aşa, pur şi simplu.
Nu-L puteţi striga aşa.
Nu e la cheremul vostru,
nu e servitorul vostru. E clar?
Având acest gen de credinţă în care nu sunteţi
conectaţi, dacă sunteţi vindecaţi, sunteţi vindecaţi prin
alte legături, nu prin cea cu Christos.
Dar dacă sunteţi un suflet Realizat şi sunteţi vindecaţi,
atunci acest lucru este înfăptuit de Christos.
Am să vă arăt o diferenţă,
o diferenţă foarte clară despre vindecare.
Avem în Anglia – am avut, nu ştiu dacă acum
mai există, o organizaţie numită
Centrul Internaţional de Tratament al Defunctului dr. Lang.
Acest dr. Lang era mort, dar vreau să spun că întârzia încă în lumea asta,
şi avea un centru de tratament.
Vedeţi, acest om murise
şi intrase într-un om pe care-l poseda, într-un soldat în Vietnam,
nu propriul său fiu, ci un soldat.
Ei bine, acest individ i-a spus soldatului – vreau să spun
că englezii sunt oameni foarte cinstiţi,
sunt cinstiţi şi spun adevărul, vedeţi,
nu spun „facem aceasta prin Dumnezeu” sau altceva.
Aşadar a spus că există mulţi doctori
(sper că doctorii nu se supără!) care au murit şi care
erau foarte ambiţioşi şi încă mai doresc să vindece oameni,
şi: „Du-te la fiul meu şi spune-i întreaga
poveste, *** am intrat în tine şi fiul meu te va crede!”
Şi el a spus: „*** o să mă creadă?”
Doctorul a spus: „O să-ţi spun câteva secrete
pe care numai el şi cu mine, doar noi doi le împărtăşim.
Aşa că sigur te va crede.”
Individul a fost de acord. Fusese un om foarte sănătos –
de fapt acest spirit a intrat în el atunci când a avut
un şoc,
a văzut ceva care l-a şocat în război, iar
spiritul a intrat în el.
Şi spiritul l-a dus cumva în
Anglia unde i-a întâlnit fiul
şi i-a spus întreaga poveste.
Iar fiul a trebuit să-l creadă, deoarece
cunoştea atât de multe secrete.
Şi-au fondat acest centru de tratare.
Problema e *** am ajuns eu să ştiu despre defunctul
domn Lang!
Trataseră o femeie care a fost în India – ce vă povestesc
se întâmpla cu mult timp în urmă, prin anii ’70 –
şi ea a venit să mă vadă şi tremura toată,
era nervoasă, era într-o stare de nedescris.
Am întrebat-o: „Ce-i asta?”
Ea mi-a spus: „Aveam o anumită boală,
mi-era teamă de operaţie, şi am aflat despre
această organizaţie, le-am scris,
iar ei mi-au răspuns că „La ora cutare, în ziua
cutare, vom intra în corpul tău.”
Pe faţă! Adică nu spun:
„Suntem Dumnezeu” sau altceva.
„Vom intra în corpul tău, iar tu vei simţi un mic
tremur, nu contează,
şi vei adormi, iar noi vom lucra.”
Şi mi-a mai spus: „M-am vindecat de acea boală.”
Dar după vreo trei ani,
tot corpul a început să-i tremure, n-a mai putut suporta
şi a venit la mine.
Aşa am ajuns să aflu despre dr. Lang, vedeţi,
că avea – biata femeie o torturau de trei ani,
suferea atât de mult şi atunci a venit la mine.
Deci după ce dl. Lang intrase în corpul ei - dr. Lang! –
asta se întâmpla după şase ani când a venit la mine, deoarece
trei ani fusese bine,
şi după trei ani a început.
Şi aşa am ajuns să aflu despre toate spiritele care
intraseră în ea, doctorii şi toate celelalte.
Era un caz oribil.
Desigur, mai tarziu s-a vindecat, fără îndoială.
Deoarece, atunci când deveniţi Spiritul,
vă aflaţi în propriul vostru fort, nimeni nu poate intra în corpul vostru.
Deveniţi ceva care nu poate fi contaminat,
care nu poate fi stăpânit, ceva ce nimeni nu poate domina.
Şi aşa s-a vindecat.
Deci, dacă cineva spune cu credinţă:
„Oh, vei fi vindecat”, vedeţi...
şi ei încep să strige, să ţipe şi aşa mai departe,
dintrodată ai putea simţi că e posibil să fie un spirit.
Uneori mai şi înlocuiesc aceste spirite,
e foarte suprinzător,
ei pot înlocui un spirit cu altul,
am văzut şi astfel de cazuri.
Am văzut tot felul de lucruri în cazuri cu spirite.
Acum câteva zile, doar cu vreo opt zile în urmă, nu-i aşa,
Marie, atunci când a intrat acest individ charismatic?
Acum opt zile în Franţa a venit un om;
un individ tânăr, să fi avut în jur de douăzeci şi patru de ani,
l-a apucat o stare de agitaţie atât de mare şi a început să plângă, şi
mai ciudat era că n-am văzut vreun spirit să intre
în el.
Tot corpul îi tremura. Şi vreau să spun că a căzut pe jos,
a început să strige, să plângă, s-au întâmplat tot felul de lucruri.
Iar el a spus: „M-am dus la această mişcare charismatică de unde
am preluat asta.” Preiau aşa ceva
şi cred că a intrat în ei Duhul Sfânt.
Imaginaţi-vă!
*** ar putea Duhul Sfânt să vă nenorocească?
Nu ştiu de unde vin ideile astea!
Şi bietul copil, ştiţi, suferea atât de mult!
Acum e bine.
Dar nu credea că cineva ar putea fi în regulă,
deoarece credea... şi apoi ei spun:
„Acestea sunt păcatele voastre” şi trebuie să vă ridicaţi deasupra lor,
şi de aceea sunteţi aşa, de aceea vi se întâmplă asta,
încă aveţi karme negative, şi tot felul de lucruri.
Dar karmele voastre negative şi toate acele lucruri se pot rezolva
atunci când Kundalini se ridică.
Există aici un centru special pentru aşa ceva, care este cu adevărat
împodobit de Iisus Christos.
- Le-ai spus despre acest centru?
Bun!
Deci acesta este centrul şi atunci când Kundalini trece
prin el – de aceea se spune că trebuie să treci
prin el –
El se trezeşte şi, când se trezeşte, aceste
două baloane pe care le vedeţi acolo, al egoului şi al superegoului,
condiţionările şi toate problemele voastre de pe partea stângă
şi de pe partea dreaptă sunt absorbite.
De aceea s-a spus că El a murit pentru păcatele noastre.
În scripturile indiene străvechi El este descris drept
Mahavishnu, dar vedeţi, foarte –
misionarii care s-au dus în India au construit o imagine foarte
greşită despre Christos, o imagine absolut greşită,
aşa că ei încă mai aşteptau să vină Mahavishnu.
Aşa stau lucrurile.
Potrivit misionarilor,
El trebuie să fie cineva care-i converteşte cumva
pe oameni, şi toată prostia asta. Vedeţi?
Nu adevărul că
El trebuie trezit în interiorul vostru.
El a spus asta. El a spus: „Trebuie să mă nasc în interiorul vostru.”
Şi aşa se şi întâmplă.
Când Kundalini se ridică, ea trezeşte acel centru din interiorul nostru
şi toate condiţionările noastre şi egoul sunt absorbite,
se creează un spaţiu în zona osului fontanelei, prin
care intră Kundalini, iar voi simţiţi briza
răcoroasă ieşindu-vă din cap.
Asta e şi o simiţiţi în mâinile voastre.
Nu înseamnă că sunteţi nebun după cineva, vedeţi?
Nu e aşa!
Nu în felul acesta, vedeţi,
nimic de genul ăsta!
Deveniţi un om cu respect de sine, firesc, demn,
cu o valoare spirituală mare – ceea ce sunteţi.
Aţi înţeles?
Deci iată ce înseamnă credinţă şi ce înseamnă credinţă oarbă!
Da, copile!
- Faptul că Realizarea Sinelui nu implică vreun
efort personal pare să fie un concept foarte dificil.
Acest lucru se întâmplă efectiv oricui, indiferent cât
ar fi de materialist? Înţeleg eu bine?
- Da, la prima vedere pare foarte dificil
şi este adevărat şi că oamenii sunt foarte materialişti, fără îndoială,
dar Spiritul este mult mai puternic decât materia
şi atunci când trebuie să se manifeste,
zdrobeşte tot şi iese la iveală.
Acum avem aici, cei mai mulţi dintre voi sunteţi englezi,
aş spune occidentalizaţi, oameni foarte materialişti.
Adică, trăind în acea lume,
se poate să nu fie chiar aşa de materialişti, căci
n-ar veni la mine, dacă n-ar fi căutători.
Dar s-a născut o nouă fiinţă.
Dacă vă uitaţi la un ou, simţiţi:
„O, ce coajă tare!”
Dar dacă se sparge la momentul potrivit,
cu înţelegerea potrivită, el devine o pasăre.
Deoarece totul este un proces viu, trebuie să mai aibă loc
doar ultimul salt.
Aparent e dificil, dar mie nu mi se pare aşa.
Poate pentru că eu cunosc procesul.
Aţi înţeles?
Da, pare... mulţi au spus tot felul de
lucruri şi despre Kundalini.
Trebuie să spun că unele cărţi pe care le-am văzut m-au îngrozit.
Vedeţi, dacă nu cunoaşteţi procesul, totul –
dacă, să zicem, se urcă în maşină cineva care
nu ştie să conducă o maşină,
modul în care ar descrie-o ar fi înfiorător.
Nu v-aţi mai apropia niciodată de o maşină, nu-i aşa? Aşa este!
Cel care nu este autorizat şi care nu cunoaşte procesul
n-ar trebui să facă asta.
Dar aşa vi se întâmplă: deveniţi
Spiritul, deveniţi propriul vostru stăpân
şi deveniţi maestrul acestei arte –
maestrul acestei arte!
Da, copila mea?
Nu am putut auzi?
- Aţi menţionat mai devreme hipnoza şi aţi mai spus că
dumneavoastră vă consideraţi un catalizator.
Nu credeţi că cel care hipnotizează se consideră şi el
un catalizator?
- Ba da, fără îndoială!
Da, da, e adevărat, dar deosebirea e că
hipnotizatorul vă aduce în puterea lui,
nu vă dă nicio putere sau dimensiune conştiinţei
voastre – vedeţi?
Între cele două e diferenţă ca de la cer la pământ.
Vedeţi, aţi obţinut propria putere în interiorul vostru.
Să spunem, de exemplu: bun, Spiritul vostru este acolo.
Eu sunt un catalizator – vedeţi, puteţi folosi o lingură pentru
a da otravă sau aţi putea s-o folosiţi pentru a da nectar,
aţi înţeles?
Dacă daţi nectar, este un lucru măreţ;
iar dacă daţi otravă, este oribil. Aşa se întâmplă.
Hipnotizatorul foloseşte hipnoza –
*** vă hipnotizează este problema!
Ceea ce face el este să vă împingă în subconştientul vostru,
în subconştientul vostru colectiv,
unde vă domină. Sunteţi în puterea lui.
Dacă el spune: „Fii ca un copil”, voi deveniţi ca un copil.
„Suge din biberon”, voi faceţi exact aşa!
Ce sunt toate astea?
Dar aici deveniţi Spiritul, în sensul că
deveniţi conştienţi la nivel colectiv.
Nu este hipnoză, deoarece voi înşivă puteţi simţi asta.
Să spunem, de exemplu, că luaţi zece copii
care sunt suflete Realizate –
sunt câţiva copii care sunt suflete Realizate,
chiar copii mici –
şi-i aduceţi lângă o persoană care suferă de
ceva, înţelegeţi?
Îi legaţi la ochi şi-i întrebaţi:
„Ce problemă are omul acesta?”
Ei vor ridica aceleaşi degete, toţi
vor ridica aceleaşi degete şi vor spune: „Acesta arde”,
vedeţi, datorită senzaţiei pe care o simţiţi – arsură sau
amorţeală sau briză răcoroasă –
în interiorul vostru se naşte o nouă conştiinţă de natură vibratorie.
Nu prin hipnoză, dimpotrivă, după hipnoză vă
simţiţi atât de obosiţi şi de terminaţi, ca şi *** cineva v-ar fi călărit
ca pe un cal.
Se întâmplă tocmai invers!
Şi începeţi să creşteţi în interior şi în înţelegere,
puteţi vindeca oameni, înţelegeţi care sunt centrii
care se blochează,
înţelegeţi care centri se blochează
în altcineva.
La început, uneori oamenii sunt confuzi, am văzut
că nu ştiu „dacă asta e de la centrii
mei sau de la centrii tăi.”
Acum avem căi şi metode prin care puteţi
discerne.
Puteţi vedea care dintre centrii voştri captează blocaje şi care
dintre centrii altuia captează blocaje.
Ştiţi şi *** să-i curăţaţi,
ştiţi şi *** să daţi altora Realizarea
şi să le treziţi puterile.
E tocmai invers!
Aşadar catalizatorul poate fi oribil,
dar poate fi chiar paradisiac.
- Se poate ca unii să dobândească
Realizarea Sinelui singuri, prin propriile eforturi?
- Prin propriile lor eforturi?
Nu cred că se poate, vedeţi, deoarece
numai o lumină aprinsă poate aprinde
altă lumină.
Dar ceea ce spun este că, vedeţi, chiar Buddha,
el şi-a primit Realizarea atunci când era
epuizat de oboseală şi trebuia s-o primească!
Desigur, Duhul Sfânt a făcut asta, n-a putut s-o
facă el singur,
dar a primit Realizarea acolo, deoarece altele
erau vremurile în care trăia el,
nu trebuia să vorbească despre Dumnezeu,
nu trebuia să vorbească despre toate acestea,
pentru că oamenii vorbeau mult despre lucruri mari,
*** ar fi Dumnezeu şi despre tot felul de zeităţi şi aşa mai departe –
era o mare confuzie.
Şi în acea vreme trebuia să primească Realizarea cineva
care să se limiteze la asta şi să spună: „Numai Realizarea
Sinelui – nu vorbiţi despre Dumnezeu sau altceva, lăsaţi asta la o parte!”
De aceea şi-a primit el aşa Realizarea.
Dar voi nu puteţi obţine Realizarea astfel –
în acest mod puteţi dobândi doar posesiuni. Nu se poate!
Cel care este un suflet iluminat,
un astfel de suflet iluminat nu vă ia bani.
În mod obişnuit, vedeţi, oamenii nu vor să vă dea Realizarea –
99% din cei care sunt într-adevăr Realizaţi
aruncă pietre în voi,
nu vor să aibă de-a face cu voi, căci experienţele lor
ca fiinţe umane sunt oribile.
Dacă mergeţi să vorbiţi cu ei, îmi spun – mi-au spus:
„Aşteptaţi să vedeţi după doisprezece ani.
Mamă, o să vă dea gata, o să vă omoare,
asta o să facă!”
Este foarte riscant să ai de-a face cu oamenii, pentru că
sunt foarte egoişti şi n-o să vă accepte niciodată.
Dar dacă procedaţi aşa,
se vede clar că e un ajutor, nu-i aşa?
Iar Realizarea nu se poate – nu se poate s-o
obţineţi prin voi înşivă.
Nu se poate, pentru că, dacă, să zicem, o lumânare care nu este
aprinsă, doreşte să se aprindă,
trebuie adusă lumina, nu-i aşa?
E atât de simplu!
Dar, de fapt, nimeni n-ar trebui să se simtă prost pentru asta!
Vedeţi, eu nu ştiu să conduc, cineva m-a adus aici cu maşina.
Nu m-am simţit prost că a trebuit să mă aducă el cu maşina, nu-i aşa?
Eu ştiu să fac un singur lucru,
nu ştiu multe.
Sunt multe profesii pe care nu le cunosc, nu ştiu operaţiunile
bancare, nu ştiu *** să completez un cec,
sunt neajutorată în multe privinţe.
Poate nu ştiu *** să deschid o conservă, poate –
dar ştiu *** s-o deschid pe Kundalini! E clar?
Deci dacă cunosc o profesie, de ce să vă supăraţi?
La urma urmei depindem unul de celălalt în toate, nu-i aşa?
Deci, de ce nu... dacă-mi cunosc profesia, ce e rău în asta?
Şi voi o să ştiţi,
o să ştiţi şi voi.
Dar nu puteţi face singuri.
Totuşi în realitate, prin asta, nu vă îndatoraţi cu nimic.
Eu fac acest lucru, pentru că-mi place să-l fac.
Pur şi simplu el se transmite, eu nu fac nimic de fapt, el doar curge,
nu ştiu *** se întâmplă, doar curge.
Eu iubesc doar de dragul iubirii.
Nu vă vine să credeţi că există o asemenea persoană,
dar exist cu adevărat, aşa sunt eu!
Uneori chiar simţiţi – unii sahaja yoghini
simt – că sunt prea plină de compasiune şi c-ar trebui să fiu
mai degrabă strictă cu oamenii, şi lucruri de acest fel, vedeţi.
Vin la mine şi-mi spun ceva înţelept în această privinţă.
Vedeţi, ei cred că nu sunt practică,
dar acesta e cel mai practic lucru!
Da, ştiu că ei fac greşeli, căci ei
nu ştiu că merg prin întuneric.
Dacă mergeţi prin întuneric, vă loviţi de ceva.
Atunci singurul lucru pe care-l puteţi face este să aveţi compasiune
pentru ei, deoarece ei nu văd, sunt orbi. Nu-i aşa?
*** puteţi să vă supăraţi sau să vă înfuriaţi?
Şi pe lângă asta, v-aş ruga să nu aveţi niciun fel de
falsă identificare cu nimeni, sub nicio formă.
Trebuie să vă obţineţi Spiritul, acesta-i principalul.
Dacă încă vă mai gândiţi la cineva, vedeţi,
ca femeia aceea – nu ştiu, poate c-a trimis-o cineva
aici, poate. Nu ştiu de ce s-a înfuriat.
N-am spus nimic care s-o rănească.
Poate că e posedată.
Nu ştiu de ce s-a înfuriat pe mine,
s-a ridicat şi a ieşit spunând:
„Spuneţi numai minciuni.”
De ce v-aş spune minciuni?
N-am de luat nimic de la voi!
Dar de ce se întâmplă aşa ceva?
Deoarece ea nu este sensibilă,
nu este sensibilă la Divinitate.
Nu înţelege cine este Divin, cine este...
n-o condamn.
N-are sensibilitatea. E vorba de un anumit calibru.
Am văzut acum sahaja yoghini de diverse tipuri
care au venit la mine.
Nu vă vine să credeţi de ce calibru sunt unii dintre ei!
Îşi primesc Realizarea, ştiu ce este,
au exact structura unui diamant,
o obţin şi se ţin de ea,
sunt oameni minunaţi!
Sunt câţiva care rămân în urmă.
Unii dintre ei primesc Realizarea, dar continuă
să se îndoiască. Toate tipurile.
Nu contează, eu îi iubesc pe toţi.
Da, copile?
El e sahaja yoghin?
- Dacă înainte de Realizare eram o astfel de persoană oribilă încât
le dădeam cancer tuturor celor pe care-i întâlneam sau ceva de felul
ăsta, după Realizare acele efecte sunt îndepărtate,
sau ce se întâmplă?
- Da, ştiu, s-au întâmplat atâtea lucruri!
Aveam pe cineva în Brighton, vă aduceţi aminte –
cred că se află chiar aici acum –
care era beat atunci când a venit.
De la bun început a fost foarte supărat pe mine, vedeţi.
Spunea: „*** pot scăpa de necazul ăsta?
Nu vă cred!” şi lucruri de felul acesta.
Şi acum este în regulă, perfect în regulă.
Schimbarea lui e atât de frumoasă, nu puteţi... este aici?
- Da, eu sunt.
- Dumnezeu să te binecuvânteze!
Acum e atât de drăguţ!
Zilele trecute a venit să mă vadă.
Am spus: „Ia te uită, e atât de drăguţ!”
Era un bărbat foarte drăguţ, nu-i aşa?
Dar ceva îl îndârjise, îl supărase, vedeţi,
încât devenise alcoolic.
Acum e bine.
Numai compasiunea vă poate face să înţelegeţi că
există un motiv pentru asta.
E un om foarte drăguţ, un om foarte drăguţ, fără îndoială.
Dar i se întâmplase ceva rău.
Acum e bine.
Deci se întâmplă aşa ceva, e adevărat.
Sahaja yoghinii îşi dau seama de asta.
Unii, desigur, trebuie s-o spun, mai pleacă.
Nu contează. O să apară ei, toţi o să vină,
sunt sigură de asta.
Toată lumea e făcută pentru asta.
De fapt, Divinul este nerăbdător să vă dea Realizarea –
mult mai mult, mult mai nerăbdător decât sunteţi voi.
Dacă ar fi fost azi o mie de oameni,
le-aş fi dat Realizarea mai uşor.
Dar foarte puţini acceptă Realitatea, vedeţi asta acum.
Acel guru Maharaji – cu miile aleargă ca nebunii după el,
nu-i aşa?
El nu le dă nimic bieţilor oameni!
Dar pentru Realitate vin foarte puţini!
De exemplu, acum câteva zile cineva mi-a pus o întrebare:
„Mamă, de ce nu faceţi asta cu toată lumea?”
Am spus: „Unde sunt toţi, toată lumea?
Sunt ocupaţi! Unde sunt ei?
Aici, în Brighton, câţi sunt?
Câţi sunt aici?”
Aţi înţeles? Asta e problema!
E nevoie de timp, ca oamenii să iubească Realitatea. Timp!
E un lucru atât de frumos!
Şi chiar dacă-şi iau Realizarea, renunţă pe urmă, vedeţi.
Ei spun: „Oh, acum sunt bine, sunt în regulă!”
Şi mai apar după un an.
Nu asta-i calea!
Trebuie să stăpâniţi această artă, s-o stăpâniţi la modul absolut.
Totul e gratuit, complet gratuit.
Cu toţii stau acum aici şi vă pot spune asta!
- Puteţi să vorbiţi puţin mai mult despre Realizarea Sinelui şi
ce este necesar pentru a o îmbunătăţi?
- Da, da, voi vorbi în următoarea conferinţă, pe rând.
Acum vorbesc despre partea stângă, partea dreaptă,
apoi despre centru şi apoi desigur, şi
despre Spirit.
Desigur, de o sută de ori, asta e ceea ce trebuie să fac.
Dar trebuie să vă construiesc treptat pe toţi. Bine?
Voi vorbi, cu siguranţă. N-o să credeţi,
am ţinut deja vreo cinci sute de conferinţe
în Londra, cel puţin. Şi nu se termină.
De fiecare dată... ultima dată când am vorbit, mi s-a spus:
„Mamă, ceea ce aţi spus era în cu totul
o nouă dimensiune”, vedeţi.
Nu ştiu, Kerry mi-a spus că e prima dată când a simţit
atâtea vibraţii la conferinţa mea,
nu ştiu cu ce l-am impresionat atât de mult!
Da, e surprinzător!
El e din Australia.
Australienii sunt bine. Lucrează foarte repede.
Aşadar toate întrebările s-au terminat acum? Putem să facem experienţa?
- Ce sunt karmele?
- Karmele sunt atunci când lucraţi ceva sau faceţi ceva prin
acţiunea părţii drepte, apoi
efectele se acumulează în interiorul vostru ca ego,
deoarece credeţi că voi faceţi acel lucru.
De fapt, noi nu facem nimic substanţial.
Ceea ce facem noi e o lucrare moartă, aşa *** am spus, facem un scaun
din ceva mort, dintr-un copac.
Asta-i tot ce facem! Lucrarea pe care o facem este ideea că
noi am face ceva!
Ce muncă faceţi?
Puteţi transforma asta într-un fruct?
Nu putem nici măcar să-l facem parfumat.
Deci acest mit, vedeţi, lucrează ca ego în interiorul nostru, aşa *** se
arată aici, lucru despre care voi vorbi mâine, în regulă?
Şi asta e ceea ce ne face să credem că noi facem cutare şi
cutare lucru, şi acest ego crede că, dacă aţi făcut ceva greşit
sau bun, trebuie să suferim.
Vedeţi, un tigru nu simte aşa.
Dacă tigrul trebuie să mănânce, trebuie să ucidă.
Ucide animalul, îl mănâncă şi cu asta s-a terminat!
Nu stă îmbufnat: „Oh, Doamne, nu trebuia să fac
aşa ceva! Ar trebui să devin vegetarian.”
Nu acumulează niciun fel, niciun fel, niciun fel de karme în el,
înţelegeţi? Dar noi, oamenii, acumulăm. De ce?
Pentru că suntem închişi.
Suntem închişi. Vedeţi, aici, suntem închişi.
Ei sunt deschişi.
Orice fac, nu-şi bat capul.
Dar noi ne batem capul cu ceea ce facem,
deoarece credem că noi facem acel lucru.
Şi atunci când, aşa *** am spus, acest centru se deschide,
El absoarbe karmele noastre, şi aşa-zisele karme nu sunt
nimic altceva decât păcate, vedeţi –
în limbaj biblic le putem numi păcate, vedeţi.
Şi ele sunt toate absorbite
de această Zeitate puternică a lui Christos trezită în interiorul nostru.
Şi treceţi dincolo de asta, pentru că
egoul este cel care săvârşeşte karma.
Atunci când egoul vostru nu mai e, unde sunt karmele?
Nici ele nu mai sunt.
Atunci nu spuneţi: „Am făcut asta.”
Ceea ce spuneţi este: „Mamă, nu merge.
Nu se ridică.” Acum cine e aceasta –
devine persoana a treia. „Curge.
Vibraţiile nu vin.”
Vedeţi, nu spuneţi: „Eu, eu înfăptuiesc această Realizare.
Eu ridic Kunda...”, nu se spune aşa.
Se spune: „Nu se ridică.” Deveniţi persoana a treia.
Acea persoană a treia este Spiritul –
când nu spuneţi: „Eu trebuie să fac asta.”
Chiar dacă e fiul vostru, spuneţi:
„Mamă, mai bine să-şi primească Realizarea.”
Bun! O să vedeţi! Încercaţi! N-a mers?
În regulă, atunci să vă dau un certificat?
A spus: „*** să daţi un certificat,
Mamă, *** se poate, Kundalini nu s-a ridicat!”
Oricine ştie, vedeţi, tatăl vostru,
mama, sora – oricine –
dacă nu sunt Realizaţi, ei ştiu că nu sunt Realizaţi,
şi ce dacă! Pur şi simplu ştiu!
Nepoţica asta a mea care era...
acum este aici, s-a născut Realizată,
şi cred că abia avea vreo cinci ani
când au mers la Ladakh.
Acolo era un lama ras în cap,
îmbrăcat după tipic şi aşa mai departe.
Toată lumea îi atingea picioarele – nici părinţii
nu aveau Realizarea, fiica mea nu are Realizarea, deci şi ea
i-a atins picioarele.
Nepoţica n-a mai putut să suporte,
era prea mult pentru ea.
Stătea într-un loc mai înalt, s-a dus,
şi-a pus mâinile la spate, s-a uitat la el, vedeţi, şi i-a spus:
„De ce pui pe toată lumea să-ţi
atingă picioarele? Nici măcar nu eşti un suflet Realizat.
Dacă porţi aceste veşminte şi te razi în cap,
crezi că poţi să le ceri oamenilor să-ţi atingă picioarele?”
Un copil mic de cinci ani şi totuşi înţelege!
Am avut odată un program în India la care eu eram invitatul
de vază, şi această [Ramanmash?],
era un suflet Realizat; acolo se afla un om din
conducerea ashramului Ramkrishna, îmbrăcat
într-o robă lungă portocalie.
Iar o altă nepoată a mea
care stătea în primul rând
n-a putut să-l mai suporte
şi a strigat de acolo:
„Mamă, cel care poartă haină lungă,
Bunico, te rog, roagă-l să iasă afară,
ne încălzeşte pe toţi!”
Deci, vedeţi, erau mulţi sahaja yoghini care
simţeau căldura venind de la acest om şi el crede că e
foarte evoluat spiritual!
Ea a spus: „Cere-i să plece, poartă haină lungă!”
Nu ştia dacă e o robă sau altceva.
Chiar şi copiii,
dacă sunt născuţi Realizaţi, ştiu cine sunt suflete
Realizate şi cine nu!
Sunt mulţi copii care se nasc Realizaţi în aceste timpuri.
Vremea judecăţii, aceasta este vremea judecăţii.
Desigur, despre asta o să vă spun mai târziu.
- Vă deranjează dacă vă pun câteva întrebări?
- E-n regulă, nu mă deranjează.
Dar ceea se întâmplă este că, dacă puneţi prea multe întrebări,
acest lucru devine uneori activitate mentală şi poate amâna
şi mai mult Realizarea,
deci v-aş sfătui, dacă nu este atât de important, mai bine
să le lăsaţi deoparte, deoarece, vedeţi, răspunsul la o întrebare este
numai la nivel mental.
Eu vorbesc despre ceva cu mult peste acest nivel!
Deci, este ceva logic dacă m-aţi înţeles –
în regulă, haideţi să începem.
Dacă funcţionează, funcţionează. Dacă nu funcţionează,
nu contează;
sunt aici pentru trei-patru zile şi vom face să funcţioneze.
Bine?
Aşadar mai bine lăsaţi-vă mintea în pace. Spuneţi-i minţii:
„Ai pus multe întrebări până acum,
te-ai gândit la multe lucruri, acum e timpul
să primeşti binecuvântările propriei tale fiinţe.” Da?
Dacă-i spuneţi minţii, ea se linişteşte.
Mintea e un lucru minunat.
Dacă mintea ştie ce doriţi şi dacă este Realitatea,
vă sprijină şi vă ajută foarte mult.
Aceeaşi minte care poate s-o ia razna, vedeţi,
aş spune că uneori e ca un măgar,
aşa *** Christos a folosit măgarul doar pentru a sugera minţii
că, dacă-i permiteţi s-o ia razna, vă duce către tot
felul de lucruri, dar dacă o controlaţi, vă conduce acolo
unde trebuie să mergeţi.
Doar faceţi-o să păstreze tăcerea.
E bine să păstraţi tăcerea la nivelul minţii.
Şi de aceea v-am răspuns la toate întrebările, pentru că mai târziu,
atunci când Kundalini se va ridica, în acel moment,
mintea să nu se ridice, nu-i aşa, pentru a spune:
„N-am pus întrebarea asta!” Acesta este motivul.
Fac acest lucru doar pentru a o potoli – nu e nevoie –
ci doar pentru a o linişti. În regulă?
Deci, cel mai bun lucru e să vă primiţi Realizarea, e cel mai bun lucru,
altfel mintea asta e ceva care cam deranjează.
Se poate întâmpla ca la momentul potrivit, când urmează
să realizaţi ultimul salt – să se oprească. Înţelegeţi?
Aşa că, dacă aveţi vreo întrebare urgentă, care într-adevăr
vă presează, atunci trebuie să mă întrebaţi.
Dar dacă nu e atât de important, renunţaţi la ea.
Este ceva foarte important?
Atunci e-n regulă. Şi-a dat seama.