Tip:
Highlight text to annotate it
X
Dialogul dă culoare unei poveşti,
o face interesantă şi o duce mai departe.
Romeo: O, voieşti tu să mă laşi atât de nemulţumit?
Julieta: Ce satisfacţie poţi tu avea în seara asta?
Romeo: Schimbul jurămintelor tale de dragoste credinciosă pentru mine.
Fără dialog: (sunete de licurici)
Aşadar ce înseamnă să scrii un dialog eficient?
Ei bine, există abilităţi sociale:
să-ţi faci prieteni, să rezolvi conflicte, să fii drăguţ şi politicos.
Nu vom folosi niciunul din acestea azi.
În schimb, vom lucra cu -- să le numim "abilităţi anti-sociale"
Dacă eşti scriitor, e posibil să ai deja câteva dintre ele.
Prima e să tragi cu urechea.
Dacă eşti în autobuz şi auzi o conversaţie intresantă poţi scrie despre asta.
Desigur când scrii ficţiune nu descri oameni reali,
ci inventezi personaje.
De multe ori cuvintele pe care le auzi iţi pot da idei.
"Nu am făcut asta," spune o persoană.
"Te-am văzut", răspunde celălalt.
Cine ar putea spune aceste cuvinte?
Poate sunt doi copii într-o clasă, iar băiatul crede că fata l-a împins.
Poate e un cuplu, dar unul dintre ei e vampir,
şi femeia vampir l-a văzut pe bărbat flirtând cu o zombi.
Sau poate că nu.
Poate personajele sunt un adolescent şi mama lui,
şi ei ar trebui să fie vegetarieni, dar mama l-a văzut mâncând un burger.
Să spunem că aţi decis asupra unor personaje.
Aceasta e abilitatea anti-socială numărul doi:
să pretinzi că personajele sunt reale.
*** arată? De unde sunt? Ce muzică ascultă?
Petrece timp cu ei.
Dacă eşti în autobuz, gândeşte-te la ce ar face ei dacă ar fi acolo.
Ar vorbi la telefon, ar asculta muzică
ar desena, ar dormi?
Ceea ce spunem depinde de ceea ce suntem.
O persoană mai în vârstă poate vorbi diferit de una mai tânără.
Cineva din Sud poate vorbi diferit de una din Nord.
Odată ce-ţi cunoşti personajele, îţi poţi da seama *** vorbesc.
În acest stadiu, e util să folosiţi abilitatea anti-socială numărul trei:
să mormăi pentru tine.
Când rosteşti cuvintele personajului tău, auzi dacă sună natural
şi să le potriveşti dacă e necesar.
Amintiţi-vă, cei mai mulţi oameni sunt de obicei informali atunci când vorbesc.
Folosesc limbaj simplu şi prescurtat.
Deci, "Nu încerca să mă minţi" sună mai natural decât "Să nu consideri a mă minţi"
De asemenea, fiţi la obiect
Oamenii au tendinţa de a vorbi la obiect,
şi nu în discursuri lungi.
Lăsaţi dialogul să-şi facă treaba.
Întrebaţi-vă: Chiar am nevoie de adverbul ăsta?
De exemplu, "Banii sau viaţa" spuse ea ameninţător.
Aici "ameninţător" e redundant aşa că puteţi scăpa de el.
Dar dacă cuvintele şi acţiunea nu se potrivesc un adverb poate fi util.
"Banii sau viaţa," spuse ea drăgăstos."
Deci să recapitulăm:
În primul rând, trasul cu urechea. Apoi, pretinzi că oameni imaginari sunt reali.
În cele din urmă, mormăie pentru tine şi scrie totul.
Aveţi deja tot ce vă trebuie.
Acesta e dialogul ficţional sau "*** să auzi voci în capul la tine."