Tip:
Highlight text to annotate it
X
- Băi, fir-ar, Ray. Eşti beat?
- Nu, nătăfleaţă; tu eşti?
- Nu.
- Deşi nu că n-ar încerca.
Exact, asta-i toată ideea.
*** poţi bea rom
prin turbulenţele astea?
- Dumnezeule, asta-i toată ideea!
- Ajunge, odată!
Dumnezeule, sunteţi plătiţi pe cuvânt?
Destul că-s înghesuită aici cu voi...
...Şi fără gâlceava
asta neîncetată.
Parc-aş fi într-un autobuz şcolar
cu cel mai prost şofer de pe planetă!
- De ce nu pilotezi tu...?
- *** ai spus?
- Cam e ca-ntr-un autobuz şcolar.
- Când ai fost tu vreodată în autobuz?
Nu, din filme. Avem toată
"Şcoala de sâmbătă" aici.
Eu sunt Emilio Estevez.
Cyril, evident Anthony Michael Tocilaru'.
Mamă, tu eşti Paul Gleason. Krieger e
zănaticul Judd Nelson, iar Lana, tu eşti...
Stai: pe bune?
Molly Ringwald.
- Dum-ne-ze-u-le.
- Ce dracu' tot spui?
Mamă: şt. Lana, dacă vreo femeie
de la ISIS ar fi Molly Ringwald...
- Evident ar fi Cherlene.
- Absolut.
- Ce?
- Ea-i aia bogată, roşcată...
- Deci ce, crezi că-s Ally Sheedy?
- Voi spuneţi toţi cuvinte la-ntâmplare?
Ally Sheedy ar fi rămas cel mai
probabil gravidă în liceu.
- Dacă era o continuare.
- Ferească Sfântul!
- Este...?
- Cât despre care-i aia sexy...
Stai: ce, dintre noi?
Io-s aia sexy!
- Dum-ne-ze-u-le!
- Mai treacă-ţi odată de tine!
- Vrei să taci?
- Mă laşi... Ştie că suntem aici.
- Va şti dacă nu taci.
- Pam, ştiu că sunteţi acolo.
Ba nu suntem. Dar de-am fi, deşi
nu recunosc, cine-aş fi eu în film?
Îngrijitorul pe care toţi îl cred
scârbos dar se dovedeşte a fi de gaşcă.
Îmi place că o iei drept compliment.
Archer - Moravuri
05x10 - "Intrigi de palat, partea I"
Traducerea: Reef
- Deci acum putem ieşi din cutie?
- Nu.
Dar *** se pare că am ajuns
la o pauză în idioţenie,
să recapitulăm planul pentru
când aterizăm în San Marcos.
Da, fiindcă eu sunt curioasă
*** îi spunem lui Calderón
că am transformat ***ă de şase
milioane în arme de doar unul.
Asta-i problema CIA-ului. Lui Calderón
nu-i pasă: mărunţiş pentru el.
Da, Lana. De fapt,
mă întrebam şi eu asta.
Calderón doar să plătească pentru
transport, asta-i tot ce contează.
Apoi folosim profitul să mai cumpărăm
arme, pe care i le vindem tot lui,
pentru a face alt profit, să cumpărăm
şi mai multe arme etc. etc.
Lana, ce Dumnezeu,
e economie elementară.
- Cyril, nu fi de căcat.
- Da, Cyril!
Turnul către aerovehiculul
neidentificat,
intri acum în spaţiul aerian interzis
al San Marcosului. Identifică-te.
- Oameni buni...?
- Spune-i că ne-a trimis Slater.
Crezi că-i idee bună să zburăm în zonă de
război spunându-le că suntem de la CIA?
- Dacă Slater o fi fost măcar de la CIA.
- Nu el te-a pulizat?
- "Polistirenizat".
- *** o fi.
- E o distincţie rezonabil de importantă.
- Scuze, pot fi cicălitoare o secundă?
- Lana, n-am băut decât vreo opt sticle.
- Bun, nu aia, dar: serios?
Da, am redus la greu, şi nu că te-ar
interesa, dar am redus şi la... ştii tu.
La ce? Sterling, cu tine, aia
ar putea fi, la propriu, orice.
La sex anonim,
dacă trebuie să ştii.
- Beechcraft, identifică-te, te rog.
- Trupă?
- Serios...?
- M-am făcut cuminte complet relativ.
Deci poate ţii asta minte
când alegi naşii.
Voi ţine, Archer.
Chiar voi ţine.
- Beechcraft, identifică-te.
- Trupă!
- Spune-i, fir-ar, că ne-a trimis Slater.
- Stai, stai...
- Turnule, aici Beechcraft.
- Ray!
Ne-a trimis Slater...?
Beechcraft, ai permisiunea de aterizare.
- Mulţumesc că mi-aţi ascultat grijile.
- Iisuse, vrei să te relaxezi?
Ce-ar putea merge prost?
- La pământ! La pământ!
- Nu trageţi... Nu trageţi...
Bună treabă, "Gilligan".
Silencio!
- Cine-i şeful aici?
- Senor Presidente, eu...
Nu tu,
babuin cu faţă de babuin.
Evident vorbesc cu aceşti gringos, şi,
fiind eu aici, evident nu eşti tu şeful.
Păi...
Şi pentru a repeta:
cine-i şeful aici?
Acela ar fi...
Fiindcă aceluia va fi vina pentru
întârzierea transportului de arme.
Femeia în vârstă de colo cu încruntătură
mai mult sau mai puţin permanent.
Senor Presidente, e aşa o onoare
să vă cunosc. Sunt Malory Archer.
Păi vă mulţumesc...
În fine... alo?
- Aşadar, poveştile sunt adevărate.
- Ce poveşti? Eu... nu, ce...?
Fir-ar, frate, umblam prin somn.
- Auzi, ce se petrece?
- Poate eşti zeul lor.
Bun: pe toţi în afară
de el, arestaţi-i.
Fără să verificaţi
măcar marfa?
Deşi nu acea marfă anume.
Băi, fir-ar!
Cine dracu' mi-a-ngăurit cutia?
Deci am terminat de tot cu formularea?
Nu mai e deloc la modă?
- Ştiu, este...?
- Cherlene.
- Ce-i?
- Stai: ce?
- Da, pe bune: ce?
- "Ţara haiducilor"!
"Hoochie Coochie Coochie Man",
"Travis County Limitado".
Sunt admiratorul tău cel mai mare.
Te rog: mergem la palatul prezidenţial?
- Şi eu sunt bine, apropo.
- Grozav. Tare bine.
Te rog: hai, hai.
Hai, hai, hai.
- Deci lăsăm moartă formularea?
- Care-i pro...?
- Stai: eşti beat?
- Te rog. Din 12 sticle?
- Viva Cherlene! Viva Cherlene!
- Cherlene! Cherlene!
- Ia stai: ai zis opt sticle!
- Am minţit.
Adică, da: opt.
Să-mi trag în coaie!
- Adică... adică... să-mi trag....
- În coaie. Da, Pam, am priceput.
- Eşti sigură? E potrivită camera?
- Da, e-n regulă, în fine.
Nu pot să cred că eşti chiar tu.
Aici, în palatul meu, adică...
Da, îţi plezneşte mintea, nu?
Da. Îţi pot aduce ceva, te rog?
Suc proaspăt stors, un cocteil,
un sandviş la alegerea ta?
Nu aveai, gen, un război
la care să te duci?
E în munţi, departe-departe, unde îi
vom zdrobi pe câinii rebeli comunişti!
Mai ales acum,
că primim din nou arme.
În legătură cu asta, speram
că noi doi ne vom discuta condiţiile?
- Păi... dar Cherlene?
- E istovită. La fel ca băutura mea.
De ce trebuie să împărţim
noi tot timpul camera?
Sinistra cabală gay, Cyril; ai căzut
victimă sinistrei cabale gay.
- Auzi, ştii...
- Nu ştiu de ce tot ajungem împreună.
Dar cam nu mă deranjează.
- De fapt nici pe mine, dacă stau să...
- Poponar!
~ Elicoptere Apaş... ~
~ Să le vindem de-alea,
că sunt meseriaş. ~
"Meseriaş"... De groază. Dar până acum,
a fi traficant de arme internaţional nu e.
Tare m-aş mai putea
obişnui cu asta.
"Matt, Joel, ceau - gura. Stabileşte
prânzul cu Adnan Khashoggi, am"...
Ho, tocmai am...
Tre' să... tre' să...
Ho... o, nu!
- Te pot ajuta cu ceva?
- Scuze de deranj, domnule.
Nu, niciun de... nu-i, sau n-ai putea
să mă, sau nu m-ai...
Mă gândeam că mai aveţi
nevoie de... prosoape.
Nu, cred că deocamdată
sunt bine.
Deşi acestea fiind spuse, mai bine mai
multe - cel puţin în privinţa prosoapelor.
Dar numai a prosoapelor.
Auziţi, mai sunt prosoape?
Auziţi, mai sunt prosoape?
- Auziţi, mai sunt...?
- Ştii că ăsta nu-i hotel, da?
Şi chiar să fi fost, nu aşa
se cer mai multe prosoape!
Cine eşti tu, prinţesa...
Stai aşa... Lana?
- Ai potrivit-o.
- Am defazaj de ladă.
- Şi unde te duci cu aia?
- La dozatorul de gheaţă.
Mi-ar prinde bine şi mie gheaţă.
Dacă vedeţi un cărucior de menajeră,
îmi aduceţi nişte prosoape?
Dap!
- Nu-mi aduceţi, nu-i aşa?
- Nup!
Băi, fir-ar.
Rece, rece...
Şi iată, dar, pentru numele...
Auziţi, aduceţi-mi o apă gazoasă!
Mersi...!
- Poftim?
- Tancuri?
Pentru...?
- Poate pentru început?
- Las la latitudinea dvs.?
Atunci da, cred
că pentru început.
Da...?
Da, vă rog.
- Dar curând cred că mai mult, nu?
- Păi aşa sper.
Sau cumva nu e...?
Nu, vă rog, desigur, sunt dispus
să fac orice e necesar.
- Orice.
- Păi atunci gândim la fel.
Staţi: serios?
- Orice...?
- Da...?
- Gaze?
- Pardon?
- Aveţi gaze?
- Ce...? Nu!
- Doamne, scuze, credeam că...
- Nu! Pentru... Nu!
- Am înţeles greşit, îmi cer scuze.
- Aşa şi trebuie!
- Aşa şi trebuie! Iertaţi-mă, vă rog.
- Adică...
Ce zdreanţă de motel.
- Nu tu prosoape...
- Nu tu dozatoare de gheaţă...
- Nu tu dozatoare de prosoape?
- Da, este..?
Ce-i asta: Evadare din...?
Staţi: mai suntem în New York, sau...?
- Ce? Nu, suntem în America Centrală.
- Dumnezeule! Am reuşit! Am scăpat!
- Te-ai...?
- Altă ţară a haiducilor!
Uneori îmi fac griji pentru ea.
- Staţi aşa: poate aici e.
- Ştiu şi eu... Pare cam...
Pam, nu pot lăsa prosoape valoroase
şi gheaţă la întâmplare.
Limitele profiturilor hoteliere
sunt foarte strâmte.
Zonă interzisă
Doar personal autorizat
- Eu, eu, eu...
- Krieger? Ce-ai văzut, o fantomă?
Doamne, spune că da.
- Aşa: miros cumva vremea petrecerii?
- Da, dle Archer. Poftiţi, vă rog.
Eu şi mama dvs. bem vin
ce a aparţinut lui Benjamin Franklin.
- Serios?
- Şi discutăm un transport de tancuri.
- A, "tancuri"!
- Mersi. Tancuri?
Aducem şi tancuri! Aducem orice,
câtă vreme sunteţi dispus să plătiţi.
- Eu... eu să plătesc?
- Bun, atunci ne-am înţeles.
Dacă spui tu, mamă.
Nu, scuze, credeam că de-aia-mi
cumpără CIA-ul cocaina.
Să o vândă negrilor americani,
să facă bani să cumpere arme
să-mi dea să lupt cu comunistas.
- Exact.
- Staţi: ***?
- De ce n-ar...?
- Sterling, gura şi las' pe mine.
Fiindcă problema, Gustavo...
- Scuze, pot să-ţi spun Gustavo?
- Nu.
Problema, Senor Presidente,
vedeţi dvs., problema e...
Casa Albă şi-a pierdut încrederea în
abilitatea dvs. de a câştiga acest război!
Astfel, dacă mai vreţi arme, va trebui
să le plătiţi cu bani-gheaţă.
- Începând de acum.
- Dar nu-mi permit să fac asta!
Mă lăsaţi... Uitaţi la dvs.: beţi vinul
lui Ben Franklin ca pe Kool-Aid,
înconjurat de artă inestimabilă...
- Nu asta, evident, dar...
- Nu, asta costă 40 de milioane.
- Ce?
- Da, e un Ivan Blitko.
Deci avem, în partea asta,
aceste forme foarte geometrice,
aceste foarte îndrăzneţe culori de aici,
şi apoi liniile groase negre vin aici,
mereu trăgând ochiul spre aici,
şi apoi, peste tot... doar alb.
Doar strat după strat de alb pur.
Până ce nu mai vezi pictura de dedesubt.
- Nici măcar cu o cameră în infraroşu.
- Atunci... care-i rostul?
Rostul? Care-i rostul unei femei
frumoase? Şi, că veni vorba...
Bună, dragule.
Soţia mea.
Sterling!
Unde-ţi este educaţia?
Probabil în camera mea, ar trebui
să merg acolo imediat s-o iau.
Nu, nu: rămâi, te rog.
Mi amor, fă cunoştinţă cu Sterling Archer
şi încântătoarea lui mamă, Malory.
- Juliana Calderón.
- O plăcere să te cunosc, Juliana.
- Scuze, îţi pot spune...
- Nu.
- Dragă, *** ţi-a fost după-amiaza?
- Istovitoare.
Atât de fierbinte şi asudată.
Să fiu sinceră, sunt tare inflamată.
Vezi, de-aia nu sunt de acord.
Juliana merge uneori printre servitori,
pretinzându-se a fi menajeră,
sau lucrând la spălătorie, odată
ajutând chiar la căratul unor pietre?
- Cât de...
- Motivaţional, de fapt.
- Tocmai le arătam Blitko-ul.
- Îţi place ce vezi, dle Archer?
Atât de mult, încât am să merg să scriu
despre asta în jurnalul meu de artă!
Are să ne aducă nişte tancuri,
să-i putem strivi pe câinii rebeli.
Ţi-au spus ce avem la cină?
- Clone...?
- Da, clone!
Doamne, parcă mă uitam
în... mai multe oglinzi!
Băi, frate, frate, frate...
- Archer!
- Ce-i?
Stai aşa... am un junghi...
Fir-ar, n-am timp pentru... Stai:
Pam, ai găsit dozatorul de gheaţă?
- Stai aşa...
- Băi, fir-ar...
- Clone!
- Ce?
- Krieger zice... stai aşa...
- Băi, fir-ar!
- Zice că a văzut mai multe clone!
- Ale cui?
- Ale mele! Fugim să le găsim.
- Stai: ce? Credeam că fugim de ele!
Staţi aşa: gura,
nu pierdeţi ideea.
- Haideţi, să mergem!
- Nu fără usturoi şi ţăruşi ascuţiţi!
- Ce? Sunt clone, nu vampiri!
- Ţăruşului nu-i pasă!
- Ce tot... nu le putem ucide!
- Păi nu acum.
Aşteptăm dimineaţa, apoi
le ucidem în sicriele lor.
- Cyril? Păreri?
- Aş fi vrut să nu fi venit aici.
Dar, *** am făcut-o...
"Mersi"...! Jigodiilor.
- Nici măcar nu vreau să ştiu.
- Lana!
- Lana! Doamne, tre' să m-ajuţi!
- Pentru... N-au dozatoare de gheaţă!
Nu aia, dar: A) un palat aşa mare
categoric are dozatoare de gheaţă,
poate nu pe coridoare, dar doar
n-or face gheaţă cu tăviţa.
- B)...
- "B" este auzi, gura.
Fiindcă vreau să discutăm despre
chestia *** că te-ai fi cuminţit.
Sunt foarte serios în privinţa asta,
apropo, dar acum să discutăm
despre cealaltă chestie în care
i-am tras-o nevestei lui Calderón.
- Lana?
- Stai aşa.
Bun.
- De ce ai face una ca asta?
- Scuze, vrei să-ntrebi "unde"?
Nu, Archer, vreau să-ntreb "de ce"!
Ce s-a ales de "gata cu sexul anonim"?
N-a fost anonim, Lana.
Credeam că-i menajera.
De ce ai crede aşa ceva?
- Scuze, vrei să-ntrebi "de ce"?
- De... Da! De ce?
Uniforma, prosoapele,
chestiile de menajeră!
Ches... Stai: derulează. Care-i
definiţia ta pentru "sex anonim"?
- Nu ştiu... măşti de păsări?
- Ce?
Sau o femeie peste care dai
la propriu în tren. Sau pe feribot.
Sau în buda aia portabilă,
atunci la curse,
dar nu cineva care lucrează direct pentru
un preşedinte, atâta pot să-ţi spun.
Adică vorbim de aprobări de securitate
majore, deci trebuie să presupui
că-i un proces de validare foarte
amănunţit pentru ca să... ştii tu...
- Ai terminat?
- Stai aşa.
- Da?
- Bun. Deci uite sfatul meu.
Fă cu el *** pofteşti.
Auzi, tu mergi la cina asta?
Sau deja ai mâncat...
creioane?
- N-ar trebui să începem?
- Nu până soseşte musafirul de onoare.
Da, da, vino, vino...
Vino, fiindcă trag unul!
- Formulare, bum!
- Mulţumesc...
- *** ţi-s coaiele?
- Distruse? Destul de sigur?
Bun, tu stai acolo.
- Tu. Sus.
- Poftim?
- Ridică-te. Hai, mişcă, sus-sus-sus!
- Din toate...
Te rog, Cherlene. Ridicaţi toţi paharul
pentru un toast în cinstea lui Cherlene!
Fiindcă... şi se întâmplă
să ştiu asta sigur,
albumul ei de debut a vândut
oficial un milion de exemplare!
- ***? A ieşit, gen... ieri.
- Da! Uimitor! Un toast.
- Nu, ieri la propriu.
- Şi acum e de platină. Un toast!
Dar nu văd
*** ar fi posibil.
Nu contează "***"!
Un toast!
- Noroc!
- Sănătate!
Şi să nu uităm nici de bravii mei soldaţi
care luptă departe cu câinii rebeli!
Plus de ăla de colo!
Senor Presidente! Rebelii
au trecut de liniile noastre! Au...
Sunt acum în raza mortierelor!
- Dumnezeule, începe!
- Ce anume?
Cherlenemania!
- E un atac cu mortiere!
- Ştiu!
Cât de Ţara haiducilor
e asta?
Traducerea: Reef