Tip:
Highlight text to annotate it
X
Roma, 18 octombrie 2003
Maica Tereza s-a născut pe 26 august 1910.
Papa venise, multi cardinali si 20.000 de oameni din lumea întreagă
pentru a sărbători la Roma beatificarea unei femei care încă din timpul vietii a fost considerată o sfântă.
Lumea toată părea unită în rugăciune pentru o femeie care sia dedicat viata celor mai săraci dintre săraci
si dorea să aducă lui Isus, după *** zicea, sufletele după care era atât de însetat.
"Greaua mostenire a Maicii Tereza" un film de Michael Busse si Maria-Rosa Bobbi
New York, 2004 Jurnalista Else Buschheuer pleacă spre Calcutta
ca voluntară pentru Maica Tereza.
În gând are ceea ce mass-media transmite de decenii întregi despre această femeie.
- Sigur, imaginea pe care o avem despre Maica Tereza este cea pe care ne-a dat-o presa:
- A făcut lucruri minunate, o sfântă! A scos cu mâinile goale viermii din rănile
bolnavilor, i-a dus în brate, i-a spălat, si-a rupt de la gură pentru ei,
pentru a putea să slujească celor mai săraci dintre cei săraci. Aceasta e imaginea pe care o avem despre ea.
În gând, si imagini ale sărăciei ca acestea.
Astfel de imagini au folosit Maica Tereza si ordinul său pentru recrutări si pentru a obtine fonduri.
În multe cărti conturează si astăzi imaginea orasului:
Calcutta, capitală a mizeriei, în care Maica Tereza a apărut ca o rază de lumină a sperantei.
Aproape o cetate a fericirii. Si asfel se cheamă si una din cărti, pe care aproape toti au citit-o.
- Pentru că avionul nu putea ateriza, a durat aproape trei zile drumul spre Calcutta.
- În timpul ăsta am citit cărtoiul ăla gros al lui Dominic LaPierre, „Cetatea bucuriei”.
- Si, obsedată de imaginile din carte, am găsit si am văzut
exact ceea ce voiam să văd, prin cartea aceasta. Era exact *** mi-am imaginat.
- Si m-am dus, bineînteles, tocmai în locurile în care chiar arăta asa.
În ziua următoare vedem si alte imagini. Si ne întâlnim cu Aroup Chatterjee.
Este un medic născut în Calcutta.
A urmărit cariera Maicii Tereza timp de ani de zile.
A fost audiat chiar de comisia papală pentru beatificarea Maicii Tereza.
Unul din reprosurile lui este că Calcutta a fost transformată în simbolul mondial al mizeriei
pentru că Maica Tereza avea nevoie de această imagine pentru cariera, linistea, si încasările proprii.
"Aroup Chatterjee"
Calcutta este văzută ca un oras plin de gunoaie,
cu străzi pline de cersetori, vagabonzi si leprosi.
Oameni fără membre într-un oras fără străzi.
În ochii Vestului, are un singur lucru bun:
anume că Maica Tereza si ordinul ei trudesc în mizeria de aici si adună săracii de pe străzi.
Din nefericire, această imagine a rămas bine înfiptă în mintea oamenilor din lumea întreagă.
Dar este o imagine falsă.
A doua zi vedem o altă Calcutta.
Fără ulite cu hoituri si infirmi, fără muribunzi în mijlocul străzii.
Mergem la Casa Muribunzilor a Maicii Tereza.
De la moartea ei, aceasta este cea mai cunoscută tintă turistică din Calcutta.
Este locul în care Maica Tereza spunea că mai mult de 19.000 de oameni au murit de-o „moarte frumoasă”.
Si asta vor multi să vadă: un loc al sperantei în cetatea bucuriei.
Ajungem în acelasi timp cu un grup de turisti americani.
Turisti aventurosi, care vor să arunce o privire celor mai spectaculosi săraci ai lumii.
- Maica Tereza e cunoscută în toată lumea. De asta vrem si noi să vedem locul ăsta.
- Face o impresie profundă vederea acestor oameni.
"Acesti oameni" sunt ei.
Pe când călcăm pragul Căminului Muribunzilor e tocmai vremea curăteniei de dimineată.
Pacientii îsi aruncă urina pe podea. Se spală cu apă rece.
Igiena nu lucrul cel mai important aici - si nici nu e de presupus să fie. Mai târziu, însă, despre asta.
Nu putem afla dacă oamenii au boli contagioase. N-au nume, doar numere.
Au fost rasi în cap cu totii.
Totusi, pentru multi voluntari mizeria are ceva extrem de fascinant. Toti vor să lucreze aici.
Si Else Buschheuer a lucrat aici timp de două luni, în slujba a iubirii de aproape.
Apoi, a lăsat-o baltă si a părăsit asa-zisa Casă a Muribunzilor, în semn de protest
fată de felul în care sunt tratati oamenii aici.
Totusi, la început a fost altfel.
- Era un peisaj într-adevăr mizerabil. Un turist care ajunge acolo din întâmplate probabil
trage o sperietură soră cu moartea. Dar eu mă asteptam la astfel de imagini, corespundeau cu ce mi-am închipuit si am văzut si poze...
- În fine... era totul "exact" *** mi-am îchipuit.
Aproape toate celebritătile, de la papa la Lady Di si familia Clinton, au vizitat Căminul Maicii Tereza.
Asa a ajuns să fie cunoscut în lume: locul în care voluntari pot face bine peste mări si tări.
Maica Tereza spunea că Dumnezeu i-a încredintat personal această sarcină,
că ar fi fost în dialog direct cu el pentru mult timp.
- Simtea o chemare deosebită, din partea Domnului, pentru a lucra cu săracii acestia de pe străzi.
- Ea însăsi ne-a spus *** Dumnezeu i-a spus să facă ceva pentru acesti oameni
si să aducă lumină în întunericul vietii lor.
- Mai târziu, Fecioara Maria i-a spus: „Vino si fă ceva pentru acesti oameni!”
- M-am căsătorit cu Isus Christos. Eu sunt mireasa Christosului celui crucificat.
- Si vă pot spune că uneori este foarte exigent.
- Asa si trebuie. E dovada că mă iubeste. El îmi poate cere orice.
- Cred că Dumnezeu are un plan special pentru ea.
- I-a dat semne si sfaturi, a călăuzit-o în ce avea de făcut.
„Dumnezeu hotărăste cine trăieste si cine moare.”
Sunt cuvintele folosite de Maica Tereza pentru a refuza îngrijire medicală adevărată în Căminul ei.
Nu stim dacă Dumnezeu chiar vrea să facă pe chirurgul-sef aici.
Nu toti cei de aici sunt muribunzi. Poate că ar fi pe placul bunului Dumnezeu
si ca Misionarele Caritătii să-i îngrijească pe bolnavi si cu medicamente si ajutorul unor medici adevărati.
Pare-se însă că asta nu-i ceea ce întelegea ea prin „iubire de aproape”.
- Cred că la început avea cele mai bune intentii, cu o idee foarte simplă.
- Dar mai apoi a vrut să transforme Casa Muribunzilor în cel mai grozav azil din lume.
- Eu l-as numi mai degrabă „bolnită”.
- Pe când l-am vizitat eu, si ea mai era încă în viată, multi din Calcutta nu si-ar fi lăsat acolo nici măcar dobitoacele din bătătură.
Cu imagini ca acestea a obtinut Maica Tereza un puhoi de donatii din lumea-ntreagă.
Voluntari, cei mai multi din Europa, America si Japonia, si-au oferit serviciile:
În sfârsit a apărut cineva care făcea ceva concret împotriva sărăciei!
Totusi, unii din acesti voluntari au fost îngroziti de dotarea medicală evident sub orice critică.
- Nu existau suficiente ligheane si asta m-a iritat foarte mult, dar nu era voie să fii mofturos.
- Erau cam 40 de paciente si doar 4 ligheane. Mi-am spus,
""OK, poate n-au avut *** să se aprovizioneze"". Abia mai târziu mi-am dat seama că asta era ideea,
să existe doar foarte putine dotări.
Hainele bolnavilor erau spălate în apă rece.
Nu-i nicio problemă! Asa are Dumnezeu ocazia să decidă într-adevăr cine se dezinfectează si cine nu!
- Am întrebat de ce nu există masină de spălat. Dacă nu reuseam să spălăm pacientii,
ne ocupam de spălatul vaselor. Stăteam toti pe podea, pe vine,
de parc-am fi fost "amish", si...
- ... si spălam farfuriile de tablă cu apă rece. Era ca un fel de ritual
si nimeni nu s-a întrebat dacă nu cumva s-ar putea proceda mai bine.
- Era anotimpul ploios. Rufele veneau spălate la mână, apoi veneau atârnate,
uneori chiar în parte deasupra pacientilor. Si era peste tot plin de umezeală...
- M-am minunat. Mi-am spus că poate nu i-o fi venit nimănui o idee mai bună
*** să îmbunătătească lucrurile... Dar nu, trebuia totul să fie *** era pe când trăia Maica Tereza!
- Suferinta si suportarea durerilor le erau, ca să zic asa, prescrise celor din acest Cămin al Muribunzilor - tuturor, nu doar catolicilor.
La început erau si multi medici printre voluntari. Ei au fost cei care au formulat critici aspre, în reviste profesionale:
lipsa igienei, lipsa dotărilor medicale, diletansism criminal în munca voluntarilor.
Maica Tereza le-a răspuns astfel:
"„Suntem întelese gresit; suntem interpretate gresit;"
"nu suntem surori medicale; nu suntem doctori;"
"nu suntem lucrătoare sociale; noi suntem religioase.”"
- Nu ni s-a spus cine ce are. Era o pacientă care a făcut
aprindere de plămâni; asta am aflat după o săptămână, timp în care...
*** să zic, aveam tot timpul...
contact direct si apropiat cu pacientii, când îi spălam si le dădeam de mâncare.
Căutau mereu să ne îmbrătiseze, si voaiu să ne stea tot timpul aproape...
- Aveam mănusi, dar si acestea veneau...
spălate pudrate din nou. Cu apă rece. Nici nu vreau să-mi imaginez cât de neigienic e asta.
- Una din pacientele de care mă ocupam - Eine der Patienten die ich versorgt habe
era ***-pozitivă, si am aflat doar după patru săptămâni. Scuipa mereu
o spută galbenă la culoare... [semn de infectie pulmonară - n.tr.]
- Si ea venea spălată si hrănită ca toate celelalte. Chiar fără mănusi, când nu erau mănusi pe aproape.
- Erau instructiuni pe zid, pentru *** să se refolosească acele de seringă.
- Nu înteleg de ce Maica Tereza, care nu avea probleme financiare, refolosea acele de seringă.
- Nu avea paturi curate pentru pacienti, ci doar niste tărgi joase.
- Bolnavilor le era interzis să se ridice si să umble prin sală. Trebuiau să stea întinsi.
- Nu erau chemati pe nume, ci li se dădeau doar tăblite cu numere. Nu aveau voie să primească vizitatori.
- Unii dintre pacienti voiau să-si pună pe perete reprezentări religioase,
dar le-au fost date jos - doar era un cămin catolic!
- Se tot puneau întrebări. De ce trebuiesc rasi în cap,
de ce sunt dotările igienice asa *** sunt, si de ce sunt lăsati în văzul tuturor
tuturor vizitatorilor amatori de senzatii tari, sau chiar a tuturor celor care lucrează acolo.
Despre toate aceste reprosuri am fi vjrut să vorbim cu sorele si cu urmasa Maicii Tereza, dar am fost refuzati.
A trebui să semnăm o hârtie care prevedea: „Sorele nu pot fi intervievate”,
„pacientii nu pot fi intervievati”, „voluntarii nu pot fi intervievati în incinta căminului”.
Filmări - nu mai mult de jumătate de oră.
Nu ne-a rămas decât să privim oameni cu care nu aveam voie să vorbim, si câte-un voluntar pe care l-am oprit în mijlocul străzii.
Printre acestia, o soră medicală bine familiarizată cu praticile medicale din Europa.
Ce părere are ea despre Căminul Muribunzilor?
- Deci... aici nu avem, bineînteles, toate acestea. Nu avem paliative
- Nu avem personal auxiliar, nu avem...
- ...auxililiarii îsi încep treaba deja de la pat... Avem putin spatiu.
- Trebuie să ne întrebăm dacă nu ar fi mai normal ca mai multi oameni [...]