Tip:
Highlight text to annotate it
X
Intra.
Se poate, prinþe ?
Da.
Am venit sã-þi mulþumesc.
ªi mama e necãjitã.
Nu-i nimic.
- ªi ce cuminte te-a ascultat. - Cine ?
Nastasia Filippovna. Ai autoritate asupra ei.
E clar cã a venit cu gândul sã ne jigneascã.
Dar dacã cineva se respectã, nu poate...
Prinþe, am fost un netrebnic. Te rog sã mã ierþi, prietene.
Te rog, iartã-mã.
- Cad în genunchi, dacã vrei. - Nu !
Nici n-am crezut cã eºti aºa. Am crezut cã niciodatã n-o sã poþi...
Sã-mi cer iertare ?
ªi *** de mi-a putut trece prin cap cã eºti idiot ?
Dta observi lucruri pe care alþii nici nu ºi le închipuie, darãmite sã le vadã.
- Acum cere-þi iertare ei. - Oh, nu.
Ei îmi sunt cu toþii duºmani.
Fii sigur, prinþe, cã am încercat ºi nu o datã.
- La ea nu gãseºti iertare sincerã. - Ba te iert.
ªi ai sã mergi disearã la Nastasia Filippovna ?
Merg dacã spui tu.
Dar mai e cu putinþã acum, dupã tot ce s-a întâmplat ?
De-acord, i-a sãrutat mâna mamei,
dar în fond ºi-a bãtut joc de tine.
Toatã umilinþa asta nu meritã 75.000 !
Eºti capabil de sentimente mai nobile.
Pãzeºte-te, nu vãd un sfârºit bun în toate astea.
Uite aºa sunt toþi ai mei.
De parcã eu nu mi-aº da seama de toatã situaþia.
Dacã ºtii, de ce te supui acestui chin,
care nu poate fi compensat cu 75.000 ?
- ªi e ruºinos sã te cãsãtoreºti astfel ? - Foarte ruºinos.
Eºti moralist !
Nu mã însor pentru bani.
E pasiune la mijloc, atracþie ! Am eu un scop !
Crezi cã dacã o sã pun mâna pe acei 75.000
o sã mã grãbesc sã-mi iau o caleaºcã ? Nu !
O sã port ºi pe mai departe vechea mea hainã,
renunþ ºi la legãturile mele de la club.
Prinþe, eºti invitat la cinã.
Perseverenþa ! Ãsta-i secretul !
Când Ptiþîn avea 17 ani, dormea în stradã.
Vindea bricege.
Acum are un capital de 60.000 !
Dar câte a îndurat ca sã ajungã aici !
Eu voi începe direct cu un mic capital.
Mai târziu, vor spune: "Iatã-l pe lvolghin, regele finanþelor !"
Asta mã face un nemernic ?
N-am sã te mai consider niciodatã un nemernic.
Mãrturisesc cã am avut o pãrere proastã despre tine, la început,
iar acum ai venit sã-þi ceri iertare ºi sã-mi spui:
"Cad în genunchi !"
Te-ai purtat exact ca un copil.
Înseamnã cã mai eºti capabil de astfel de imbolduri.
Apoi te apuci sã vorbeºti de un proiect nebunesc ºi de cele 75.000.
Ganea, toate astea mi se par absurde ºi incredibile.
Dupã mine, eºti omul cel mai obiºnuit,
dar fãrã caracter.
ªi n-ai pic de originalitate.
Îmi spui cã nu-s original.
Nimic nu e mai jignitor,
decât sã-i spui unui om cã nu e original,
cã e slab de caracter ºi, în general,
destul de obiºnuit.
Nu mi-ai fãcut nici mãcar cinstea sã mã consideri un ticãlos sadea !
M-ai jignit mai tare decât Epancin,
care mã crede capabil
sã-mi vând nevasta.
Toate astea mã râcâie de multã vreme !
Aºa cã sunt decis sã fac bani.
Odatã ajuns bogat, o sã fiu foarte original.
Unul dintre cele mai urâte ºi mai dezgustãtoare lucruri,
e cã banii îþi aduc ºi talent,
ºi aºa va fi cât va fi lumea.
Dar ajunge cu asta.
Apropo, prinþe, am uitat sã te întreb.
Mi se pare cã-þi place Nastasia Filippovna foarte mult.
Da... îmi place.
Nu cumva te-ai îndrãgostit de ea ?
Nu.
ªi totuºi te-ai înroºit.
Bine, bine, nu mai râd de tine. La revedere.
Mulþumesc, Kolea, nu vin la cinã.
Am mâncat bine la generalul Epancin.
E la doi paºi de aici. Stã la un pahar.
Prinþe, nu spuneþi nimãnui cã v-am adus biletul.
De fapt, Kolea, ºi eu voiam sã-l caut.
Chiar voiam sã vorbesc cu tatãl tãu într-o chestiune.
Sã mergem.
Poftiþi.
- Cât e ora ? - 21:30.
Domnilor, mai doriþi niºte ºampanie ?
Poate cã asta o sã ne mai înveseleascã.
Eu o sã beau trei pahare astãzi.
Mi se pare cã ai puþinã febrã.
Da, aºa e. De aia mi-am ºi pus ºalul.
Poate cã ar fi mai bine s-o lãsãm pe gazda noastrã sã se odihneascã ?
Nici vorbã, domnilor.
În seara asta prezenþa dvs e absolul crucialã.
Haideþi sã jucãm un joc de societate.
Eu ºtiu un joc original ºi foarte admirabil.
Care anume ?
Fiecare dintre noi trebuie sã spunã care crede el
cã e cea mai abominabilã faptã fãcutã de el vreodatã.
Principalul e sã spui cu toatã sinceritatea adevãrul.
- Ciudatã idee. - Aici e toatã frumuseþea.
Haideþi, sã încercãm !
Adevãrul e cã oricum nu ne prea distram.
Dacã toatã lumea e de acord sã spunã ceva.
Bineînþeles, nu-i nimeni obligat. La libera alegere.
Cel puþin e foarte original.
Dragul meu prieten !
Dragul meu tânãr prieten.
Ai vãzut astãzi, ai fost martor:
am fãcut tot ce putea face un tatã,
un tatã delicat ºi indulgent.
Acum o sã intre în scenã un altfel de tatã,
ºi vom vedea de partea cui vor fi sorþii de izbândã.
Poþi sã-mi împrumuþi o bancnotã de 10 ruble ?
De 10 ruble ? N-am.
Dar ia-o pe asta de 25.
Schimb-o ºi înapoiazã-mi 15, altfel rãmân fãrã niciun ban.
Da, desigur, imediat, chiar...
Am o rugãminte, generale.
Ai putea sã mã conduci ºi sã mã introduci
la Nastasia Filippovna ?
Trebuie sã ajung acolo. În seara asta.
Trebuie s-o vãd neapãrat, dar n-am fost invitat.
Sunt gata sã trec peste unele convenienþe,
numai sã gãsesc mijlocul de a intra cumva.
Extraordinar *** a coincis ideea dumitale cu a mea, prietene.
Doar nu pentru mãrunþiºul ãsta te-am chemat.
Ci tocmai pentru a-þi propune un drum
la Nastasia Filippovna.
Mai bine zis, un drum împotriva Nastasiei Filippovna.
Generalul lvolghin ºi prinþul Mîºkin !
Asta o s-o impresioneze !
- ªtii unde locuieºte ? - Lângã Teatrul Mare.
O sã mergem acolo pe la 10.
Încã mai avem ceva timp.
Te rog, prinþe.
Vã asigur, domnilor, cã nu-s un hoþ.
ªi totuºi am furat o bancnotã de 3 ruble, nu ºtiu ***.
ªi i-am cheltuit la restaurant în aceeaºi searã.
N-am simþit nicio remuºcare nici atunci, nici dupã aceea.
Credeþi sau nu, *** vreþi.
Poftim, asta-i tot !
Doar cã asta nu e cea mai urâtã faptã a dumitale.
Ce mârºav eºti !
Ei asta-i ! Vreþi ca omul sã povesteascã cea mai urâtã faptã a sa,
iar aceastã faptã sã aparã într-o luminã frumoasã !
E rândul meu, dar am sã profit de libertatea de a mã abþine.
- Nu vrei sã povesteºti ? - Nu pot, Nastasia Filippovna.
De altfel, jocul acesta e absurd.
Ce-ar fi sã ne oprim aici, atunci ?
Generale, e rândul tãu.
Dacã refuzi ºi dumneata, tot jocul va fi compromis.
O sã fiu dezamãgitã, pentru cã îmi propusesem sã povestesc ºi eu.
Nastasia Filipovna n-a locuit niciodatã lângã Teatrul Mare.
Tata n-a mai fost niciodatã acolo.
Ea stã pe lângã Cinci Colþuri.
Mã bucur cã ne-am întâlnit.
Voiam sã-þi fac cunoºtinþã cu Ippolit,
fiul vãduvei cãpitanului la care te-a dus tatãl meu, în loc de Nastasia Filippovna.
E bolnav de ftizie.
Dar s-ar fi putut sã se fi simþit prost, din cauza mamei lui
care e întreþinutã de tatãl meu.
Oamenii condamnã la femei ceea ce acceptã bãrbatului.
Nastasia Filippovna te-a invitat la dânsa ?
- Tocmai cã nu m-a invitat. - Atunci *** te duci acolo ?
ªi... mergi în hainele astea ! Pãi... are musafiri în seara asta.
Nici eu nu-s sigur cã o sã mã primeascã.
Dacã mã primeºte - bine, dacã nu - asta e.
Cât despre haine, n-am altele.
Ai o anume treabã cu dânsa,
sau te duci doar ca sã mai treacã timpul în "societatea bunã" ?
Nu, de fapt, eu...
Am un motiv anume, dar e greu de explicat.
De ce te duci, te priveºte, prinþe.
Important e cã nu te duci
doar ca sã fii în prezenþa cocotelor, generalilor ºi cãmãtarilor.
Dacã ar fi pentru asta, te-aº dispreþui.
La asfinþit, într-o frumoasã searã de varã,
bãtrânica mea îºi dãdea sufletul.
ªi chiar în acel moment, în loc de lacrimi ºi rugãciuni,
ea auzi un tânãr sublocotenent, care stãtea cu mâinile în ºolduri,
înjurând de mama focului la ea,
cã-i luase castronul de supã.
Corect, eu eram de condamnat !
ªi n-am putut scãpa de sentimentul ãsta timp de 15 ani,
pânã când am reuºit sã ofer unor bãtrâne
un azil ºi sã le întreþin din propria-mi cheltuialã.
Asta-i tot.
Poate cã am comis multe pãcate în zilele mele,
dar asta, cred, e cea mai urâtã faptã
din toatã viaþa mea.
În loc de o faptã urâtã,
ne-ai povestit una dintre cele care-þi fac cinste.
L-ai dat gata pe Ferdîºcenko !
Dragul meu, general,
nu mi-am imaginat niciodatã cã poþi avea o inimã atât de bunã.
E chiar pãcat.
Pãcat ? Dar pentru ce ?
Prinþul Mîºkin.
Desigur, cred c-a venit neinvitat dintr-o inocenþã sufleteascã.
E cam riscant sã încurajezi un astfel de comportament,
dar acum s-ar putea sã ne înveseleascã puþin.
Prinþul Mîºkin va trebui sã-ºi plãteascã intrarea!
Sã ne cânte o romanþã fistichie.
Desigur, prinþul Mîºkin nu-i un Ferdîºcenko.
Sunt primit ºi tolerat aici tocmai pentru felul meu de a vorbi.
Altfel *** ºi-ar putea închipui cineva cã aº putea sta alãturi de domniile voastre ?
Mi se dã voie sã stau lângã voi tocmai pentru cã e ceva de neînchipuit.
Îmi pare rãu cã în graba plecãrii am uitat azi dimineaþã sã te invit.
Sunt încântatã cã-mi oferi acum plãcerea
sã te felicit pentru iniþiativã.
În dumneata, totul e perfecþiune.
Chiar ºi paloarea.
Nimeni n-ar fi putut sã doreascã sã arãþi altfel.
Am vrut atât de mult sã te vãd... Iartã-mã cã...
Nu te scuza, strici tot farmecul originalitãþii.
Aºadar, mã consideri perfectã, nu ?
Da.
Cu tot spiritul dtale de observaþie, te înºeli.
Vei avea prilejul sã te convingi în seara asta.
Nu te credeam capabil, prinþe, de asemenea acte de eroism.
De ce sã nu fie prinþul capabil ?
Totul e limpede ºi lucrurile sunt grãitoare de la sine !
Te rog, ia loc, prinþe.
Totul e mai mult decât limpede ºi lucrurile sunt mai mult decât grãitoare.
L-am observat pe prinþ toatã ziua,
din momentul în care a vãzut pentru prima datã
portretul Nastasiei Filippovna.
Îmi amintesc cã-mi trecuse încã de pe atunci prin cap,
ceea ce acum mi se pare a se adeveri pe deplin.
Prinþul mi-a confirmat, de altfel, prin mãrturisirea sa.
N-am mãrturisit nimic, þi-am rãspuns doar la o întrebare.
Bravo !
Bravo, cel puþin e sincer. Isteþ ºi sincer.
Bine, sã continuãm jocul nostru, domnilor.
E rândul lui Afanasi lvanovici.
Prinþe, ne povesteam cele mai urâte fapte ale noastre.
Ai ceva sã ne spui ?
Sunt cu mult mai mulþi hoþi în lume decât oameni cinstiþi.
ªi nu existã nicio persoanã,
care sã nu fi furat ceva mãcar o datã.
Tu ce crezi ?
Cred cã e adevãrat ce spui.
Dar sã nu exagerãm.
ªi dumneata, prinþe, n-ai furat nimic ?
- Taci, Ferdîºcenko! - Am tãcut.
ªi acum, îi dãm cuvântul lui Afanasi lvanovici,
care de mult îºi pregãteºte povestea.
Ceea ce-mi uºureazã, mai ales, sarcina
e faptul cã trebuie sã-mi amintesc ºi sã povestesc
cea mai urâtã faptã din viaþa mea.
În aceste condiþii, n-am nicio îndoialã:
glasul conºtiinþei ºi imboldul inimii
îþi dicteazã alegerea potrivitã.
Întâmplarea s-a petrecut acum 20 de ani.
Pe vremea aceea, fãcea furori în lumea bunã
un roman de-al lui Dumas fiul, care se numea...
"Dama cu camelii".
O lume captivantã, analizatã în cele mai mici amãnunte,
în cele mai subtile detalii,
mai ales legate de eroina care purta când camelii albe, când camelii roºii.
Toate doamnele erau topite dupã cartea aceasta.
Petea Vorhovskoi, un prieten de-al meu,
era pe atunci grozav de îndrãgostit de Anfisa Alexeevna.
Era ziua de naºtere a Anfisei,
ºi se dãdea un bal.
Bietul bãiat voia cu disperare sã-i facã rost
de un buchet de camelii pentru bal.
Toþi ºtiau cã Sofia Bezpalova ºi contesa Soþkaia
urmau sã vinã cu buchete de camelii albe.
Bineînþeles, Anfisa, ar fi vrut unele roºii.
Dacã Petea ar fi putut obþine un buchet de camelii roºii,
ar fi dat lovitura.
În asemenea momente, recunoºtinþa unei femei e fãrã margini.
S-a zbãtut mult, dar era de-a dreptul imposibil.
Nimic de spus.
În seara dinaintea balului, mã întâlnesc cu el la ora 11 seara.
Radia de fericire.
"Ce e cu tine ? Ce-ai pãþit ?" "Le-am gãsit !"
"Unde, când, *** ?"
"În Ekºaisk, la 25 de kilometri mai departe.
Trepalov, un bãtrân negustor bogat,
trãieºte acolo cu bãtrâna lui.
Amândoi pasionaþi de flori. El are niºte camelii."
''Când te duci ?'' ''Mâine dimineaþã la 5.''
''Sã fie într-un ceas bun!'' Eram bucuros pentru el.
Mã pregãteam de culcare,
când deodatã îmi vine o idee nãstruºnicã !
Mã furiºez în bucãtãrie, îl trezesc pe vizitiu,
îi dau 15 ruble ºi îi spun sã aducã trãsura.
Mã sui în ea ºi la ora 5 eram în Ekºaisk.
Îi dau o 100 de ruble.
"Oh, nu, nu mã jigni".
"În cazul ãsta," îi spun, "dãruieºte suta"
"spitalului din oraº, ca donaþie."
"Aºa da, e frumos ºi generos din partea ta."
"O sã-i donez cu plãcere."
Am luat-o pe alt drum spre casã, pentru a nu mã întâlni cu Petea.
Imediat ce am ajuns, trimit buchetul
Anfisei ca sã-l aibã în faþa ochilor când s-o trezi.
Îþi poþi imagina extazul, recunoºtinþa ei.
Soþul ei, Platon,
plângea pe umãrul meu.
Dupã cãsãtorie, toþi soþii sunt la fel.
Bineînþeles, dupã asta, bietul Petea,
nu mai avea nicio ºansã.
Dupã o lunã...
a cerut sã fie trimis în Caucaz.
ªi-a gãsit sfârºitul în Crimeia, unde a fost împuºcat.
Întâmplarea asta m-a frãmântat mulþi ani.
De ce am fãcut-o ?
Nici mãcar n-o iubeam pe Anfisa.
Dacã nu i-aº fi luat buchetul acela,
cine ºtie, poate ar fi fost în viaþã astãzi,
fericit ºi prosper,
ºi nu s-ar fi dus sã lupte cu turcii.
L-au pãcãlit pe Ferdîºcenko !
L-au tras pe sfoarã !
Cine-i de vinã cã nu ºtii pe ce lume te afli ?
E un joc prostesc, sã ne oprim.
O sã povestesc ºi eu ce-am fãgãduit ºi vom merge sã jucãm cãrþi.
Dar mai întâi istorioara promisã.
Prinþe!
Aceºti prieteni ai mei, Afanasi Ivanovici ºi generalul mã îndeamnã sã mã mãrit.
Spune-mi ce crezi. Dã-mi un sfat. Sã mã mãrit, sau nu ?
Am sã fac *** vei spune dumneata.
Cu... cu cine ?
Gavrila Ardalionovici lvolghin.
- Nu, nu te mãrita cu el. - Aºa sã fie, atunci.
Gavrila Ardalionovici ! Ai auzit hotãrârea prinþului ?
Acesta e ºi rãspunsul meu.
Am isprãvit cu treaba asta o datã pentru totdeauna.
Ce e, domnilor ? Pentru ce atâta zarvã ?
Adu-þi aminte, Nastasia Filippovna, ai promis...
în faþa lumii... Sã rezolvi în felul ãsta...
Îmi este penibil ºi mã exprim greu, dar...
Nu poate fi ceva serios...
Nu te înþeleg, Afanasi Ivanovici.
Ce vrei sã spui prin "în faþa lumii" ?
Nu e lumea de faþã destul de bunã ?
V-am promis o poveste
ºi v-am spus una.
Nu vã place ?
De ce-ai spus cã nu poate fi ceva serios ?
Prinþul mi-a hotãrât soarta.
Dacã ar fi spus "da", mi-aº fi dat consimþãmântul.
Dar a spus "nu", ºi am refuzat.
În clipa aia, întreaga mea viaþã atârna de un fir de pãr.
Ce poate fi mai serios de atât ?
Prinþul ? Ce amestec are prinþul aici ? Cine-i prinþul pentru dumneata ?!
E primul om pe care l-am cunoscut, în care simt cã mã pot încrede pe deplin.
A crezut în mine de la prima privire ºi de aceea cred ºi eu în el.
Nu-mi rãmâne altceva de fãcut
decât sã-i mulþumesc Nastasiei Filippovna
pentru delicateþea cu care a procedat faþã de mine.
Dar prinþul... !
Vrea ºi el sã punã mâna pe cele 75.000. Asta ai vrut sã spui ?
Afanasi lvanovici, pãstreazã-þi cei 75.000 de ruble.
Îþi redau libertatea fãrã nicio rãscumpãrare.
Generale, ia-þi ºi tu colierul înapoi.
Dã-i-l nevestei dumitale.
De mâine voi pãrãsi ºi acest apartament,
prin urmare nu vom mai avea serate.
În sfârºit !
Iatã ºi deznodãmântul, domnilor. Vã rog sã luaþi loc.
Doamne Sfinte, vreo zece oameni, toþi beþi, vor sã intre !
Lasã-i sã intre !
ªampanie ?
Ce-i asta ?
Suta de mii.
Vasãzicã te-ai þinut de vorbã.
Domnilor, luaþi loc.
Nastasia Filippovna, zãu aºa, dragã !
Ce crezi, Afanasi Ivanovici, nu cumva a înnebunit ?
Vorbesc la propriu, nu alegoric, în accepþiunea medicalã a cuvântului.
Iatã, domnilor. O sutã de mii.
În pachetul ãsta murdar.
S-a târguit cu mine.
A început cu 18, apoi a sãrit la 40
ºi, la urmã, iatã ºi suta de mii întreagã !
Totuºi, s-a þinut de cuvânt.
Priviþi-l, ce palid e !
- Nastasia Filippovna ! - Ce-i generale ? Nu-i frumos, sau ce ?
Sã isprãvim cu farsa asta !
Cã am avut lojã la Teatrul Francez ºi fugeam ca sãlbatica de cei ce mã curtau ?
Cã stãteam acolo în chip de virtute inaccesibilã ?
Astea n-au fost decât prostii !
ªi iatã, vine el ºi-mi trânteºte pe masã o sutã de mii de ruble !
Asta dupã cinci ani de viaþã virtuoasã !
Probabil cã mã aºteaptã ºi o troicã la poartã.
Atât preþuiesc eu, o sutã de mii.
Nastasia Filippovna, ajunge dragã, ajunge!
Doar n-ai sã te duci dupã unul ca ãsta, chiar ºi pentru o sutã de mii !
Pune mâna pe banii lui, iar pe el trimite-l la plimbare.
Ei, sã fi fost eu în locul tãu !
Nu te necãji, Daria Alexeevna.
I-am spus-o într-o doarã. Nu ºtiu ce nebunie m-a apucat,
c-am vrut sã intru într-o familie onorabilã.
Ganea, vãd cã eºti supãrat cã mi-am bãtut joc de tine.
*** ai putut sã te gândeºti sã mã duci în familia ta,
pe mine, care umblu cu Rogojin ?
Am fãcut toate astea înadins,
ca sã mã conving pentru cea din urmã oarã de ceea ce eºti tu în stare.
Chiar te-ai fi putut însura cu mine ?
O femeie, care acceptã de la general un colier scump de perle
chiar în ajunul cãsãtoriei sale.
ªi Rogojin?
S-a tocmit pentru mine chiar în casa ta !
Asta nu te-a împiedicat sã vii sã-mi ceri mâna !
Probabil cã ceea ce a spus Rogojin despre tine e adevãrat:
pentru trei ruble te-ai târî în patru labe pânã la Vasilievski Ostrov.
Aºa e.
Dacã ai fi murit de foame, aº fi înþeles.
Dar se spune... cã ai un salariu bun.
ªi voiai sã-þi iei o soþie care-þi este nesuferitã.
Cãci ºtiu bine cã mã urãºti !
O ºtiu.
Eºti un mare neruºinat !
ªi eu sunt o neruºinatã, dar tu eºti mai rãu !
*** poþi vorbi aºa, Nastasia Filippovna ?
Atât de rafinatã, cândva, atât de delicatã în vorbire.
ªi deodatã, ce limbaj ! Ce expresii !
Sunt ameþitã, generale !
ªi vreau sã petrec !
Azi e ziua mea, sãrbãtoarea mea, triumful meu !
Îl aºteptam de multã vreme !
Daria Alexeevna, îl vezi pe amatorul ãla de flori ?
Domnul cu Camelii,
care-ºi râde de noi...
Nu râd, Nastasia Filippovna, ci doar ascult cu cea mai mare atenþie.
Pentru ce, în loc sã-i dau libertatea, l-am chinuit cinci ani la rând ?
Merita el asta ?
E aºa *** îl aratã firea ºi altfel nu poate fi...
E încredinþat cã-i datorez recunoºtinþã:
Mi-a oferit o educaþie, m-a întreþinut ca pe o contesã.
A cheltuit o avere cu mine !
Mi-a gãsit ºi soþ.
ªi ce crezi, Daria Alexeevna ?
De cinci ani am încetat sã trãiesc cu el, dar am primit în continuare banii lui.
Pentru cã socoteam cã-i dreptul meu.
Dar o luasem pe calea greºitã.
Tu spui: ia suta de mii de ruble
ºi trimite-l la plimbare.
Dar mi s-a fãcut lehamite.
Aº fi putut sã mã mãrit, cu multã vreme în urmã, ºi nu cu unul ca Ganecika.
Dar gândul acesta... mã scârbea.
ªi totuºi, crezi sau nu,
acum patru ani mã întrebam, uneori,
dacã n-ar fi fost mai bine sã mã fi mãritat cu Afanasi Ivanovici !
ªi puteam sã-l oblig !
E aºa de pofticios, cã e un nevolnic când e vorba sã-ºi facã mendrele.
Apoi, slavã Domnului, m-am gândit:
meritã unul ca el chiar ºi atâta urã ?
ªi, deodatã, aºa m-am scârbit de el,
cã ºi dacã m-ar fi cerut în cãsãtorie n-aº fi primit.
Nu, mai bine ajung femeie de stradã, unde mi-e locul.
Ori sã-mi fac de cap cu Rogojin, sau s-ajung spãlãtoreasã !
Când plec, am sã-i arunc în obraz totul, pânã la ultima zdreanþã,
ºi atunci cine o sã mã mai vrea ?
Întreabã-l pe Ganea, mã ia el atunci de nevastã ?
Nici chiar Ferdîºcenko nu m-ar lua !
Ferdîºcenko poate cã nu te-ar lua, Nastasia Filippovna, sunt un om sincer.
Dar prinþul cu siguranþã te-ar lua.
Iatã *** se uitã la dumneata !
E adevãrat ?
Adevãrat.
M-ai lua aºa *** sunt, fãrã de nimic ?
Te-aº lua, Nastasia Filippovna.
S-a gãsit cine sã mã ia !
I-a venit aºa, din bunãtatea inimii. ªtiu eu.
Mi-am gãsit un binefãcãtor !
Dar, cine ºtie, o fi adevãrat ce se spune despre el: cã e într-o doagã ?
ªi cu ce-ai sã trãieºti, mã rog, dacã mã iei tu, prinþ, din mâinile lui Rogojin ?
Te iau curatã ºi cinstitã, nu din mâinile lui Rogojin.
Eu, cinstitã ?
Dumneata.
Asta e ceva... ca-n romane !
Niºte aiureli din vremuri apuse, dragã prinþe,
dar lumea s-a schimbat de-acum.
ªi *** poþi sã te gândeºti la însurãtoare,
când dumneata însuþi ai nevoie de o dãdacã, nu de o femeie.
Nu ºtiu nimic, nu mã pricep la nimic, e adevãrat.
Dar cred cã dumneata îmi vei face mie onoarea ºi nu eu dumitale.
Eu nu sunt nimic, pe când dumneata ai suferit,
ºi ai ieºit din infern neîntinatã.
De ce sã te simþi dezonoratã ºi sã pleci cu Rogojin ?
Eºti întãrâtatã acum...
I-ai dat înapoi domnului Toþki cei 75.000.
Spui cã vei lãsa casa asta ºi tot ce e în ea.
Nimeni altcineva de aici n-ar fi fãcut aºa ceva.
Eu... Nastasia Filippovna... te iubesc.
Aº muri pentru dumneata.
N-aº permite nimãnui sã spunã ceva rãu despre dumneata.
Dacã o sã fim sãraci,
am sã muncesc...
Dar poate cã n-o sã fim sãraci, ci foarte bogaþi.
Nici nu ºtiu sigur.
Am primit o scrisoare de la Moscova
de la un domn, pe nume Salazkin.
Îmi face cunoscut cã e posibil sã intru în posesia
unei moºteniri foarte importante.
Iatã scrisoarea.
Nu cumva aiureazã ?
E o casã de nebuni !
Ai spus, prinþe cã e o scrisoare de la domnul Salazkin?
E un om foarte cunoscut în unele cercuri, un afacerist serios.
Dacã-i de la el, poþi sã-i dai deplinã crezare.
Din fericire, îi cunosc scrisul.
Dacã mi-ai da voie puþin...
*** vine asta ?
Cu adevãrat, e vorba de o moºtenire ?
E o chestiune sigurã, domnilor.
Absolut adevãrat !
Vei primi, fãrã bãtaie de cap, pe baza unui testament al mãtuºii dumitale,
cel puþin un milion ºi jumãtate.
Dacã nu ºi mai mult.
- Un milion jumãtate ? - Felicitãri, prinþe!
E adevãrat cã voi fi prinþesã ?
ªi eu care i-am dat 25 de ruble azi dimineaþã.
Sãrãcuþul de el !
Ce deznodãmânt neaºteptat.
Sã-þi ajute Dumnezeu, draga mea.
Fantastic !
Felicitãri !
Felicitãri !
Iatã ºi ºampania, domnilor.
Felicitãri !
Prinþe, stai lângã mine.
Aºtept, domnilor, sã ne prezentaþi omagiile, mie ºi prinþului.
Prinþe, aminteºte-þi cine eºti.
Nu, generale, mai bine ai grijã: de-acum ºi eu sunt o prinþesã.
Prinþul nu va îngãdui sã fiu insultatã.
Afanasi lvanovici, felicitã-mã.
O sã pot sta de-acum peste tot, în rând cu soþia dumitale.
Nu e rãu sã ai un prinþ de soþ, nu-i aºa ?
Are un milion jumãtate ºi se spune ºi cã e cam idiot.
Abia acum începe pentru mine o viaþã nouã.
Ai întârziat, Rogojin, ia-þi pachetul înapoi.
O sã mã mãrit cu prinþul.
O sã fiu mai bogatã decât tine.
Lasã-te pãgubaº, prinþe.
Lasã-mi-o mie !
Sã þi-o lase þie ?
Te-ai tocmit pentru ea ca un mitocan !
Prinþul vrea s-o ia de soþie, tu voiai doar sã-þi faci mendrele...
O iau ºi eu de soþie !
Chiar acum ! Las-o, prinþe !
Mã însor cu tine ! Chiar acum !
Te iau ! Las-o !
Auzi, prinþe, *** se tocmeºte un bãdãran pentru soþia ta ?
E beat acum. Te iubeºte mult.
N-o sã-þi fie ruºine mai târziu, cã era cât pe ce sã fug cu Rogojin ?
Aveai febrã. ªi acum ai febrã, parcã ai fi în delir.
ªi n-ai sã te simþi ruºinat,
cã soþia ta a fost þiitoarea lui Toþki ?
N-am sã mã simt ruºinat. Nu din voia dumitale ai ajuns la Toþki.
- ªi n-o sã-mi reproºezi niciodatã ? - Nu, niciodatã.
Prinþe, nu jura pentru toatã viaþa.
Nastasia Filippovna, þi-am spus adineaori
cã mie-mi faci onoarea, nu eu dumitale.
Ai râs.
ªi am auzit ºi râsetele celor din jur.
Poate m-am exprimat mai caraghios, sau poate c-am fost ridicol.
Dar cred cã ºtiu ce înseamnã onoarea ºi sunt sigur c-am spus un lucru adevãrat.
Adineaori voiai sã pleci pe drumul pierzaniei, fãrã cale de întoarcere.
ªi niciodatã nu þi-ai fi iertat-o,
deºi n-ai nicio vinã.
Ai o fire mândrã, Nastasia Filippovna,
dar poate cã eºti atât de nefericitã,
încât te crezi cu adevãrat vinovatã.
Cineva trebuie sã aibã grijã de tine. O sã am eu grijã.
Þi-am vãzut portretul ºi mi s-a pãrut cã regãsesc în el trãsãturi familiare.
Mi s-a pãrut cã mã chemai în ajutor...
Eu... te voi respecta toatã viaþa.
E un om de treabã !
Îþi mulþumesc, prinþe.
Nimeni, niciodatã, nu mi-a mai vorbit astfel.
Toþi se târguiau sã mã cumpere.
Dar niciunul nu m-a cerut în cãsãtorie.
Ai auzit, Afanasi lvanovici ?
Ce crezi despre ceea ce a spus prinþul ?
Aproape necuviincios, nu-i aºa ?
Rogojin, stai ! Nu pleca !
Poate c-o sã merg cu tine, pânã la urmã.
Unde voiai sã mã duci ?
La Ekaterinhof.
Asta-i Sodoma ! ªi Gomora !
Dar ce-þi veni, soro ? Ai înnebunit ?
Chiar ai crezut cã pot ruina viaþa acestui prunc nevinovat ?
Asta i-ar place lui Afanasi Ivanovici.
Lui îi place sã oblãduiascã copiii.
Sã mergem, Rogojin! Unde-i pachetul ?!
- Chiar pleci ? - Ba bine cã nu !
Adineaori spuneai cã-s perfectã.
Halal perfecþiune, n-am ce zice !
Numai de fudulie arunc un prinþ ºi un milion jumãtate.
Ce fel de soþie aº putea sã-þi fiu, dupã toate astea ?
Afanasi lvanovici,
ai vãzut *** arunc pe fereastrã un milion de ruble ?
ªi credeai cã mã fericeºti cu Ganecika ºi cu cele 75.000 ale tale,
un paradis, nu alta ?
Acum, însã, vreau sã petrec !
Zece ani am stat în temniþã. M-a ajuns ºi pe mine norocul !
Ce mai aºtepþi, Rogojin ? Haide !
Haidem !
- Vin ! - Vin !
Nu þi-am luat banii încã !
Unde sunt ? Dã-mi-i !
Ce scârnãvie !
Uite aici, prinþe,
mireasa ta ia banii ãºtia,
pentru cã e o desfrânatã.
De ce plângi ?
Þi-e atât de greu ?
Hai, râzi. Fii vesel ca mine.
Lasã sã curgã timpul, totul va trece.
Mai bine sã te rãzgândeºti acum, decât mai târziu.
Mai târziu m-ai fi dispreþuit ºi n-ai fi fost fericit.
Nu, nu te jura, oricum n-am sã te cred.
Mai bine sã ne despãrþim ca doi prieteni.
Doamne, ºi eu sunt o visãtoare.
ªi eu am visat pe când eram proprietatea lui.
Am visat ºi eu sã întâlnesc, odatã ºi odatã,
pe cineva ca tine.
Un om bun, frumos, onest ºi neajutorat,
care sã vinã sã-mi spunã "Eºti fãrã nicio vinã."
"Te ador."
Atâta am visat, încât aproape am înnebunit.
ªi dupã aia, se înfiinþa ãsta, ºi mã pângãrea, mã înjosea,
mã rãnea ºi mã batjocorea, iar apoi pleca...
încât de o mie de ori am vrut sã mã arunc în lac.
Dar am fost laºã, n-am avut tãria s-o fac.
Dar acum...
- Rogojin, eºti gata ? - Gata, iubirea mea !
Gata, crãiasa mea !
Troicile cu zurgãlãi ne aºteaptã !
Dã-mi banii.
Sã mergem !
- Rogojin, nu-i aºa cã-s banii mei ? - Ai tãi, comoara mea.
Sunt o sutã de mii !
Bagã-te-n foc, Ganea.
Cu mâinile goale, fãrã mãnuºi, cu mânecile suflecate.
Vreau sã privesc în sufletul tãu,
când o sã-þi bagi mâinile goale în foc pentru banii mei.
Dacã-l scoþi, tot pachetul e al tãu !
Dacã nu, o sã ardã tot.
Nu glumesc, sunt banii mei. Nimeni altul n-o sã se atingã de ei.
Bagã-þi mâinile !
Oare n-ar trebui s-o legãm ?
Doamnã, sunt o sutã de mii !
Pachetul s-a fãcut sub ochii mei !
Porunceºte-mi sã mã bag în foc.
Îmi bag capul meu albit de griji !
Am o soþie bolnavã ºi 13 copii !
L-am îngropat pe tata sãptãmâna trecutã !
Mort de foame !
Zânã bunã ! Îndurã-te !
Nastasia Filippovna!
Înapoi !
Daþi-vã la o parte !
E de-a noastrã ! O adevãratã crãiasã !
Care dintre voi ar fi în stare de aºa ceva ?!
Ce te uiþi ? O sã ardã într-un minut sau douã
ºi o sã te spânzuri dupã aceea.
E nebunã !
Sigur e nebunã !
Þi-am spus cã e o femeie excentricã.
Doamne, Dumnezeule !
Arde !
Îl trag cu dinþii pentru o mie !
Haide, fandositule !
Arde, nu-nþelegi ?
A leºinat ! Katia ! Spirtul !
Scoate-l, sau o sã ardã !
O sã ardã pentru nimic !
ªi sunt o grãmadã de bani !
E intact !
Doar o miiºoarã sã fi fost atinse de foc, cel mult.
Restul e tot intact.
Tot pachetul e al lui.
Aþi auzit, cu toþii ?
Rogojin, sã mergem !
Sã mergem !
La revedere, prinþe. Eºti singurul bãrbat adevãrat pe care l-am vãzut.
Ce ai de gând sã faci, prinþe ?
Ai vãzut *** e !
Îþi vorbesc ca un tatã, acum !
La Ekaterinhof!
Dã-i drumul ! La Ekaterinhof!
Moscova. Martie.
Ai promis cã o sã te cãsãtoreºti cu mine în bisericã.
Intri într-o familie cinstitã. ªtii ce eºti ?
O curvã-n cãlduri !
Doar o curvã în cãlduri !
Nu te-aº lua nici ca servitor, acum.
Darãmite sã fiu soþia ta.
N-o sã plec de aici.
S-a sfârºit.
Am sã-l chem pe Keller, sã te dea afarã.
Keller!
Scârbã !
Animalã !
Iartã-mã, Nastasia Filippovna. Iartã-mã.
Ieºi.
Ieºi afarã !
Nu plec pânã nu mã ierþi.
Dacã mã dai afarã, mã duc sã mã înec.
Ce-o sã mã fac fãrã tine ?
Uitaþi-vã, domnilor.
Parfion a decis sã-ºi petreacã restul vieþii sale aºa.
Afarã !
Unde vã duceþi, domnilor ?
Eu sunt stãpâna casei.
Nici dumneata, Parfion, n-ar trebui sã uiþi asta.
Afarã !
Sã mergem, domnilor, la teatru.
Sã-l lãsãm sã stea aici, dacã nu vrea sã plece.
O sã þi se serveascã ceaiul cât timp voi fi plecatã.
Probabil cã þi-e foarte foame.
Laºi ºi ticãloºi.
Le e fricã de tine, ºi vor sã-mi fie ºi mie.
Spuneau: nu va pleca ºi poate o sã te înjunghie.
Dar o sã mã duc la culcare ºi am sã las uºa descuiatã.
Atât de mult mã tem eu de tine, asta doar ca sã ºtii.
- Ai luat ceaiul ? - Nu ºi nici nu vreau.
Vrei sã faci pe grozavul,
dar sã ºtii cã nu te prinde deloc.