Tip:
Highlight text to annotate it
X
Sunt un ego-bloger.
Poate mulţi dintre voi vă întrebaţi,
ce naiba e un ego-blogger.
Personal îmi place să mă numesc blogger în stil personal.
Dar de curând am făcut o călătorie în Spania
unde am auzit acest termen, Ego Blogger,
și mi s-a părut un concept interesant.
Dar de ce? De ce suntem numiți ego bloggeri?
Pentru că ne facem fotografii
şi să le postăm pe internet.
Poate mulţi gândiţi că e ciudat,
chiar narcisist, dar în realitate
acest tip de bloguri devine din ce în ce mai răspândit.
Cred că cererea pentru astfel de bloguri se bazează pe realitate.
Oamenii sunt avizi de inspiraţie reală.
Nu vrem să ne bazăm pe reviste
cu editoriale minunate ale unor modele frumoase
care poartă haine scumpe.
Vrem să le vedem purtate de oameni adevăraţi.
Vrem să vedem ce mai poartă oamenii din lume.
Şi cel mai important, vrem să-i vedem
purtând haine accesibile.
M-am născut în Mexic şi eram foarte înaltă pentru o mexicancă.
Toate aveam aceeaşi vârstă. Eu sunt cea cu chitara.
Pentru mama era aproape imposibil
să-mi găsească haine care să-mi vină, în special pantaloni,
aşa că trebuia să-i facă singură.
Mi se părea fascinant că
nu trebuia să mergem la magazin să cumpăram pantaloni de-a gata,
că puteam să-i facem din resturi.
La 7 ani, îmi amintesc că o rugam pe mama
să mă înveţe să cos,
şi cred că acel moment din viaţa mea
mi-a declanşat obsesia pentru modă.
Dar pentru o tânără din Mexic,
să studieze Designul Vestimentar nu era o opţiune.
Toată lumea îmi spunea că era
o diplomă inutilă pentru CV-ul meu.
Îmi spuneau, "Nu se poate să studiezi moda".
I-am lăsat să mă convingă şi am hotărât
să mă orientez către Design Interior.
Dar apoi mă trezeam schiţând haine
în pauze -- să nu mă spuneţi profesorilor --
și cosând haine noaptea în cămin,
în loc să-mi fac temele, atunci m-am gândit,
trebuie să fac ceva cu asta.
A trebuit să iau una din cele mai grele decizii
din viaţa mea, am decis să renunţ la universitate
şi să-mi urmez visul de a studia Moda.
Apoi, după ce am renunţat la universitate,
s-a ivit şansa să vin în acest oraş,
m-am gândit, Parisul e la 3 ore,
acolo chiar aş reuşi.
Nu am avut nici o rezervă, m-am gândit,
e tărâmul modei şi orice e posibil.
Am să reuşesc acolo. În mod naiv asta am crezut.
Din păcate, realitatea a fost total diferită.
Pentru mai mult de un an am fost fără serviciu.
Am aplicat pentru stagii
în fiecare magazin de modă din oraş
şi toate m-au refuzat.
Îmi lipsea foarte mult familia.
Nu aveam nici un prieten,
Nu cunoşteam pe nimeni dar tot aveam în sinea mea
acea dorinţă şi acel vis, aşa că m-am gândit,
de ce să mă dau bătută?
Nu am să renunţ, iar într-o zi,
stăteam în pat şi m-am gândit,
ce pot face pentru a mă face remarcată,
unde mă pot face auzită şi atunci
în sfârşit am realizat ceea ce era evident de mult:
Internetul.
Mi-am început blogul pe 26 noiembrie 2007,
week-endul trecut s-au făcut 4 ani.
La început am adunat tot ce știam despre cusut
de la mama mea pe când eram copil.
Am început să postez pe blog proiecte de genul "fă-o chiar tu",
care de fapt arătau cititorilor
*** să-şi facă hainele singuri, pas cu pas.
Într-o zi răsfoiam o revistă,
am văzut un editorial şi m-am gândit:
"Dacă aş putea să fac asta dar cu mărci accesibile?"
Atunci am început să transpun ţinutele
din reviste şi prezentările de modă,
în stilul meu propriu,
cu mărci pe care cititorii mei şi le-ar permite.
Şi într-un fel a mers. În prezent
oamenii vor să vadă ce fac,
sunt interesaţi şi milioane de oameni
se uită pe blogul meu în fiecare lună.
Albumul nostru are peste 71.000 de like-uri pe Facebook,
şi peste 30.000 de followers pe Twitter.
Dar ce a făcut ca blog-ul meu să aibă succes?
Oh, asta era una din imaginile "Fă-o chiar tu".
Am să vă arăt cele trei componente de succes.
E vorba de mult mai mult, dar am să rezum.
Conţinut valoros.
Trebuie să ai un conţinut grozav.
E foarte important şi în orice caz--
Trebuie să ai fotografii de calitate.
Cănd am început blogul,
nu am avut un aparat profesional,
şi când vedeţi fotografiile de dinainte --
Aici eram eu înainte.
Aici eram la Săptămâna Modei
anul trecut în septembrie la New York.
Diferenţa e imensă.
Nu vei începe cu poze profesioniste.
Dar este un proces şi practica îl perfecţionează.
Continuaţi să exersaţi şi veţi ajunge acolo.
Mai trebuie să aveţi un flux constant de conţinut.
Postări cât de dese.
Ştiu că nu-i posibil să aveţi postări în fiecare zi.
E greu.
Dar sfera blogurilor se extinde
şi dacă nu ai postări dese,
oamenii te vor uita
şi vor trece la următorul blog.
Aşa că trebuie să le reaminteşti mereu oamenilor că eşti acolo.
Calitatea ridicată a conţinutului --
ţine cont de personalitatea ta.
Oamenii iubesc blogurile peronalizate
pentru că simt că aveţi o legătură,
simt că pot relaţiona cu tine
ca şi *** ar fi început să te cunoască
cât ţi-au urmărit blogul.
Aşa că personalizează-ţi textele,
spune-le poveşti, anecdote,
fă-i fericiţi, fă-i să râdă,
fă-i să plângă citindu-ţi textele.
În momentul în care oamenii relaţionează
şi simt că se pot conecta cu tine,
vor reveni.
În al doilea rând, foarte important,
crează-ţi o reţea socială puternică.
E foarte important,
şi împreună cu asta vine şi comunicarea.
Oamenii nu vor ghici că eşti acolo.
Trebuie să le spui.
Trebuie să-i inviţi
să-ţi vadă blogul.
Trebuie să-ţi vizitezi toate blogurile favorite şi să le spui,
tocmai am început acest blog minunat
care vă va schimba viața.
Prinde-i cu aceasta frază şi apoi,
încetul cu încetul oamenii vor începe să vină,
şi acel grup se va înmulţi.
Dar nu se va întâmpla peste noapte,
nu vor veni buluc la început,
dar te asigur
că bulgărele se va face din ce în ce mai mare,
şi oamenii vor începe să vină.
De asemenea trebuie să construieşti singur
canale sociale media foarte puternice.
Eu utilizez Twitter şi Facebook,
şi vă recomand să faceţi la fel pentru că acestea
generează un trafic enorm pe blog.
În fiecare dimineaţă când postez ceva pe blog
intru şi pe cele două reţele şi le dau de veste oamenilor
că am postat ceva şi traficul
care provine de acolo este incredibil.
Deci, construiţi canale media puternice.
Şi ultimul, dar nu în ultimul rănd,
fiţi voi înşivă!
Asta poate părea evident,
şi totuşi, fiţi voi înşivă.
E foarte important!
Nu încerca să copiezi alţi oameni.
Dacă încerci să copiezi alţi bloggeri
şi încerci să-i imiţi, nu uita că
aceşti oameni vor reuşi mult mai bine decât tine
să fie ei înşişi.
Aşa că te poziţionezi deja pe locul doi.
Întotdeauna fi tu însuţi. Impune-ţi personalitatea.
Oamenii vor şti că eşti original
le va plăcea şi vor reveni.
Am învăţat multe în ultimii patru ani,
şi unul dintre lucrurile pe care l-am învăţat cu prisosinţă,
şi care m-a însoţit mereu,
este că nu trebuie să-mi fie frică să încerc.
Vreau să închei cu un citat
pe care mi-l reamintesc mereu,
de fiecare dată când simt ca nu pot face ceva.
Când simt că am nevoie de un impuls de motivaţie
când sunt în dubiu, e cam aşa:
"Numai aceia care riscă să meargă prea departe
pot afla cât de departe pot merge."
Aşa că vă sfătuiesc să faceţi la fel.
Mulţumesc.
(Aplauze)