Tip:
Highlight text to annotate it
X
Există o atitudine predominantă
*** că arta nu contează în lumea reală.
Dar studiul artei poate spori percepția
și abilitatea de a „traduce” celorlați ceea ce vedem.
Aceste aptitudini sunt folositoare.
Aceste aptitudini pot salva vieți.
Doctorii, asistentele medicale, polițiștii
pot folosi pictura, sculptura și fotografia
ca instrumente pentru îmbunătățirea acuității vizuale
și abilităților de comunicare,
care sunt critice
în timpul investigațiilor și urgențelor.
Dacă tratezi o rană,
investighezi locul unei infracțiuni,
sau încerci să descrii oricare dintre aceste lucruri
unui coleg,
arta te poate face mai bun la asta.
Imaginează-ți că ești un polițist experimentat
sau un medic devotat,
dar imaginează-ți și că ești la un muzeu
și ne uităm la o pictură.
„Timp încremenit” al lui Rene Magritte, 1938,
prezintă un interior misterios și complex
care invită la o analiză
ce nu diferă de cea a simptomelor unui pacient
sau a locului crimei.
Un tren în miniatură, a cărui origine
și destinație sunt necunoscute,
iese dintr-un șemineu,
iar fumul de la locomotivă
pare să se ridice din șemineu
de parcă ar fi de la focul
de dedesubt ce lipsește în mod vizibil.
Straniul scenei
reverberează în sufrageria goală,
intensificat de podelele cu textură de lemn
și de mulajele decorative de pe pereți,
la dreapta șemineului.
Pe raftul de desaupra șemineului
sunt două sfeșnice și un ceas.
În spatele acestor obiecte e o oglindă mare
care înfățișează un interior gol
și doar o reflexie parțială
a obiectelor din fața ei.
Juxtapunerea obiectelor
din jurul trenului în mișcare
ridică numeroase semne de întrebare
la care pare să nu existe un răspuns clar.
Am rezumat pictura corect
sau am omis niște detalii?
Nu e mare lucru
dacă vezi altceva la o pictură,
dar dacă suntem amăndoi polițiști cu experiență?
Te chem pentru întăriri.
Apari doar ca să-ți dai seama
că cei doi ninja ce jefuiesc banca și pe care i-am menționat
erau de fapt șase ninja cu lasere, jefuind banca.
Un studiu atent al artei poate să-i învețe pe privitori
să studieze în profunzime,
să analizeze elementele observate,
să le articuleze succint,
și să formuleze întrebări
pentru a aborda aparentele inconsecvențe.
Examinarea detaliilor
unei scene nefamiliare,
în acest caz opera de artă,
și transmiterea cu acuratețe
a oricăror contradicții observabile
e o abilitate extrem de importantă
și pentru cei care se uită la raze-X
și pentru cei care interoghează suspecții.
Hai să „interogăm” această pictură.
În regulă, Magritte, ai realizat o adevărată pictură.
Dar de ce nu e nicio șină de tren?
De ce nu e nici foc?
Ce s-a întâmplat cu lumânările?
De ce șemineul nu are
un mic tunel pentru tren?
Iese direct din perete.
Iar ceasul arată
unu fără un sfert,
dar nu cred că lumina
care intră prin fereastră cu un anumit unghi
arată că tocmai a trecut amiaza.
Despre ce e vorba în pictura aceasta, la urma urmei?
Și ăsta e momentul când tu, partenerul meu de încredere,
mă oprești,
iar apoi plec.
Îi dai lui Magritte o ceașcă de cafea
și continui să-l chestionezi
ca să vezi dacă pictura aceasta ar face față la tribunal.
Privitorii pot oferi o descriere
mai detailată și mai precisă a situației
spunând ceea ce se vede
și ceea ce nu se vede.
Acest lucru e important mai ales în medicină.
Dacă o boală e dovedită prin trei simptome
și doar două sunt prezente la un pacient,
un medic trebuie să declare în mod explicit
absența celui de-al treilea simptom,
acest lucru însemnând că pacientul
s-ar putea să nu sufere de boala de care era suspectat.
Afirmând absența unui anumit detaliu sau comportament,
cunoscut ca negativul pertinent,
e la fel de important ca a specifica
detaliile și comportamentele care sunt prezente
pentru a putea trata un pacient.
Iar absențele evidente sunt evidente
doar pentru ochii antrenați să le caute.
Arta îi învață pe profesioniști,
de-a lungul unui spectru larg de domenii,
nu doar *** să pună întrebări mai eficiente
legate de ceva la care nu se poate răspunde cu ușurință,
dar, și mai important,
*** să analizeze situații complexe, reale,
dintr-o perspectivă cu totul diferită,
în cele din urmă rezolvând probleme dificile.
O atenție sporită la detalii,
abilitatea de a face un pas în spate
și a privi diferit,
vrem ca primii respondenți să aibă abilitățile analitice
ale istoricilor artei, cel puțin.
Arta ne învață să investigăm,
iar acesta e o abilitate a lumii reale, dacă a fost vreodată una.