Tip:
Highlight text to annotate it
X
Acesta este Marcos din Barcelona. Dar el poate fi oricine, oriunde.
Ceea ce i se intampla lui acum, se intampla zilnic in birourile si casele din intreaga lume.
O piesa din interiorul printerului s-a stricat si fabricantul il trimite pe marcos la biroul de Suport Tehnic.
Un tehnician poate sa face o evaluare a reparatiei dar costa 15 Euro plus TVA.
Este greu de gasit piese de schimb pentru acest printer.
Nu merita reparat.
Reparatul ar costa 110-120 Euro.
Un printer nou costa de-abia 39 Euro.
V-as sfatui sa cumparati un printer nou.
Cel mai bine ar fi sa cumparati unul nou.
Nu este o conincidenta ca toti 3 tehnicienii sugereaza cumpararea unui printer nou.
Daca este de acord cu asta, Marcos ve deveni inca o victima a "Invechirii Planificate".
Mecanismul secret care sta la baza societatii consumatoare de azi.
Rolul nostru in viata pare a fi numai acela de a imprumuta bani sa cumparam lucruri de care nu avem nevoie
Traim intr-o societate dominata de economia de crestere
in care crearea lucrurilor nu se face pentru ca avem nevoie de ele, ci pentru ca isnasi economia sa existe.
Daca consumatorii nu cumpara, economia nu va creste.
"Iesire din uz planificata" - dorinta din partea consumatorilor
de a poseda ceva putin mai nou, putin mai repede.
Acest film dezvaluie *** iesirea din uz planificata
a stat la baza vietilor noastre inca din anii 1902
cand fabricantii au inceput sa scurteze viata produselor
ca sa creasca cererea de la consumatori.
Au decis sa scurteze durata de functionare a becului la 1000 de ore.
Vom afla *** proiectantii si inginerii au fost fortati sa adopte viziuni si oboective noi
*** au fost trimisi inapoi la masa de proiectare sa produca lucruri mai fragile.
Ei planifica lucrurile astea, le planifica pentru ca atunci cand in sfarsit ai terminat de platit sunt uzate.
O noua geberatie de consumatori au inceput sa provoace fabricantii
Este posibil sa proiectam o economie fara iesire din uz planificata?
- fara sa avem un impact nedorit asupra mediului inconjurator?
Posteritatea nu ne va ierta niciodata. Posteritatea va afla despre felul de viata la oamneilor din tarile dezvoltate obisnuiti sa arunce totul la gunoi.
Povestea ascunsa "iesirii din uz planificate".
Conspiratia becului
Bine ati venit la Livermore, statul California, locul de bastina al celui mai longeviv bec din lume.
Numele meu este Lynn Owens si sunt Presedintele Comitetului Becului.
A fost in 1972 cand ne-am dat seama ca becul care atarna la statia de pompieri era un bulb special.
Becul de la Statia de pompieri din Livermore a ars in continuu incepand din 1901.
Ironic, becul a depasit in functiune doua camere de luat vederi, care au sucumbat.
In 2001 cand becul a ajuns la varsta de 100 de ani, comunitatea de oameni din Livermore a tinut o petrecere
In stil american.
-Imi amintesc ca noi speram sa vine vreo 200 de oameni, si la urma ne-am trezit cu 900 de oameni care au venit la petrecere.
-Crezi ca cineva ar canta "La multi ani" pentru un bec?
Ei bine, noi nu am crezut, dar toti au cantat!
Becul a fost produs intr-un orasel numit Shelby din Statul Ohio
in preajma anului 1895
si asamblat de niste doamne ciudate (ale caror fotografii le mai avem)
de asemenea avem fotografii ale unor domni care au investit in companie
-Filamentul a fost inventat de Adolphe Chaillet.
-Filamentul inventat de el a fost facut sa dureze.
-De ce dureaza acest filament? Nu stiu.. Este un secret pe care l-a luat cu el in mormant.
-Formula lui Chaillet nu este singurul mister in istoria becului electric.
Un secret si mai mare este *** umilul bec a devenit prima victima a "iesirii din uz planificate"
In 1924 Ajunul Craciunului a fost o zi speciala.
Intr-o incapere dosnica in Geneva, oameni in costum se intalneau sa creeze un plan secret.
Ei au format primul cartel care sa cuprinda lumea intreaga.
Scopul lor a fost sa controleze productia de becuri electrice
si sa imparta piata mondiala intre ei.
Cartelul a fost numit Phoebus.
Phoebus includea principalii fabricanti de becuri din Europa, Statele Unite ale Americii
si chiar din coloniile indepartate are Asiei si Africa.
Ei voiau sa schimbe patentele, sa controleze productia
si mai presus de toate sa controleze consumul.
Este mai bine pentru companiile producatoare daca becurile necesita sa fie schimbate des.
Becurile care sunt facute sa dureze mult sunt un dezavantaj economic.
La inceput, producatorii s-au straduit sa fabrice becuri cu viata lunga
In 21 Octombrie 1871, numeroase experimente au rezultat
in productia unei lampi de o rezistenta uimitoare
iar dupa acest rezultat, filamentul avea conditii bune de stabilitate.
Primul bec pe care Thomas Edison l-a produs pentru comert a ars pentru 1500 de ore.
Pana in 1924 cand a fost infiintat cartelul Phoebus, fabricantii faceau reclama cu mandrie la cele 2500 de ore care erau durata de functionare a becurilor produse de ei si puneau accent pe longevitatea acestora.
Membrii cartelului Phoebus s-au gandit:
"Hai sa limitam durata de functionare a unui bec la 1000 de ore."
In 1925 ei au ales un "Comitet pentru durata de functionare de 1000 de ore"
care a fost insarcinat cu reducerea duraatei de functionare a becurilor din punct de vedere tehnic.
Dupe mai bine de 80 de ani, Helmut Hodge, un istoric din Berlin
dezvaluie dovezi ale existentei si activitatii acestui comitet in documentele de infiintare apartinand membrilor cartelului
ca de exemplu Philips in Olanda
Osram in Germania
Compagnie in Franta.
Aici avem un document de al cartelului:
"Duarata medie de functionare a becurilor pentru Servicii de Iluminare generala"
"trebuie sa nu fie garantata, publicata sau oferita pentru orice alta valoare"
decat 1000 de ore de functionare.
1000 de ore.
Fiind presati de cartel
companiile membre au facut experimente ca sa creeze un bec mai fragil
care s-ar conforma cu noua regula de 1000 de ore.
Productia de becuri era sub stricta supraveghere, ca sa se asigure ca toti membrii erau in conformitate cu noile reguli.
Una dintre metode era construirea unor rafturi
pe care erau conectate diferite tipuri de becuri
astfel ca fabrica Osram sa poata inregistra cat de mult timp putea sa arda fiecare bec.
Cartelul Phoebus a impus noile reguli printr-o birocratie sofisticata.
Intreprinderile membre erau pedepsite cu amenzi mari daca rezultatele nu erau satisfacatoare.
Aici avem o lista de amenzi din 1929.
Ne arata cati franci elvetieni companiile trebuiau sa plateasca drept amenda.