Tip:
Highlight text to annotate it
X
POLITICA DE SECURITATE ȘI DE APĂRARE COMUNĂ
Aceasta este o navă de război europeană care desfășoară operații de securitate în această zonă.
Dacă observați orice activități suspecte sau ilegale sau dacă aveți nevoie de ajutor, apelați pe canalul 16.
Ne găsim în prima parte a anilor 2000
și pirații somalezi care operează în Golful Aden țin sub teroare transportul internațional
și pun în pericol furnizarea de ajutor alimentar către Somalia.
Amenințarea crescândă pe mare, combinată cu dezastrul umanitar de pe uscat
pun UE într-o situație dificilă: de a alege între a acționa sau nu.
Consultările intense la nivel național și european
au ca rezultat operația EU NAVFOR Somalia Atalanta,
prima misiune navală întreprinsă vreodată de UE.
Principalele provocări au fost, bineînțeles,
asumarea primei misiuni maritime a Uniunii Europene
împotriva unui adversar foarte dificil,
și modul de organizare a acesteia, la o mare distanță de Europa,
precum și susținerea acestei operații pentru o perioadă considerabilă.
Un aspect al mandatului UE NAVFOR este protejarea navelor și ambarcațiunilor vulnerabile
care transportă ajutoare umanitare de atacurile piraților.
Dar, în condițiile în care Golful Aden este tranzitat de 5000 de nave pe lună,
iar zona de operații are o suprafață o dată și jumătate cât cea a Europei,
sarcina nu este ușoară.
Cheia succesului este munca în echipă.
Lucrăm în parteneriat foarte strâns cu NATO, care are o forță în zonă,
și cu Forța Maritimă Multinațională cu baza în Bahrain.
A fost o operație dintre cele mai interesante
pentru că a generat o cooperare excepțională,
acel gen de cooperare care nu cred că s-ar produce pe uscat, dar care a fost posibilă pentru noi pe mare.
Cu mai multe nave de război operând împreună sub pavilionul EU NAVFOR,
numărul atacurilor s-a redus în mod sensibil.
Atalanta este probabil cea mai remarcabilă poveste de succes pentru PSAC,
însă combaterea piraților pe mare nu este suficientă.
Trebuie să abordăm cauzele care stau la baza fenomenului.
Oamenii nu devin pirați din romantism, ci pentru că este o activitate profitabilă;
așadar trebuie să deschidem noi perspective pentru această țară.
După succesul tactic pe mare, următoarea provocare,
alături de misiunea în Somalia a Uniunii Africane,
este de a consolida armata somaleză incipientă pentru a combate amenințarea din partea Al-Shabaab.
Aceasta este o sarcină colosală pentru misiunea UE de instruire militară pentru Somalia.
Atunci când, în 2007, Uniunea Africană a creat AMISOM ca misiune de menținere a păcii pentru Somalia,
puțini au fost cei care i s-au alăturat.
Numai Uniunea Europeană a crezut în ea
și a investit în ea prin programul de instruire EUTM
care a furnizat instruire, din partea noastră, pentru peste 3000 de luptători somalezi.
Această țară nu a avut un stat funcțional în ultimii 22 de ani,
așadar nu ar trebui să ne așteptăm ca lucrurile să meargă ușor.
Însă beneficiem de un nou impuls și de energie pentru a face progrese.
Misiunea de instruire a UE a fost situată inițial în afara Somaliei.
Acum aceasta a fost mutată în Somalia
și va instrui somalezi în interiorul Somaliei.
Într-o regiune devastată de două decenii de război civil,
nevoile de securitate sunt la fel de urgente ca cele sociale și economice.
Prin urmare, singurul răspuns eficace este o abordare cuprinzătoare.
A fost foarte evident că trebuia să avem o abordare integrată și coerentă
pentru a putea ajuta populația somaleză să-și realizeze ambițiile.
De atunci am adus întreg sprijinul Uniunii Europene
în Somalia și în regiunea extinsă.
Și aș dori să asigur populația somaleză că le vom sta alături în viitor.
Este important de înțeles capacitatea Uniunii Europene
de a începe să-și combine diversele puncte forte de care dispune.
Acestea se axează pe domeniul umanitar, pe dezvoltare și acum pe securitate.
Uniunea începe să intre în mod concret în rolul pe care declară că îl deține.
Pe baza succeselor înregistrate de EU NAVFOR și de misiunea de instruire pentru Somalia,
în 2012, UE a lansat EUCAP NESTOR,
prima misiune de consolidare a capacităților cu o abordare regională veritabilă.
Scopul său este de a permite unui număr de cinci țări din regiunea Cornului Africii
să-și controleze zonele maritime pentru a preveni în special pirateria.
Mai are ca scop elaborarea legilor, precum și desfășurarea de activități în domeniul maritim,
precum dezvoltarea pazelor de coastă / a marinelor care să poată controla pe deplin zona respectivă.
Acestea sunt rutele. Acestea sunt diferite nave care trec prin coridor.
Frédéric Pasquier este un jandarm francez cu experiență
detașat în cadrul pazei de coastă djiboutiene.
El ajută la instruirea acestei forțe incipiente.
Aceasta are încă nevoie de instruire, de echipamente, de experiență practică.
Uniunea Europeană poate contribui cu know-how,
ținând totodată seama de nevoile și de modul de funcționare proprii acesteia.
Ca și paza de coastă, marina are de asemenea o nevoie acută de sprijin.
Astăzi, sosirea navei de război spaniole Meteoro
furnizează cea mai bună platformă pentru un exercițiu de scufundare comun marină / pază de coastă.
Acum vom trece în revistă echipamentul de scufundare pe care îl avem la bord.
De fiecare dată când o navă ajunge la un chei,
inspectăm cheiul în sine pentru a verifica dacă sunt prezente obiecte suspecte,
iar atunci când nava se află în port, inspectăm de asemenea coca
pentru a verifica dacă există vreun pericol pentru cocă sau vreo deteriorare.
O altă sarcină importantă a EUCAP NESTOR
este de a sprijini țările din Cornul Africii în privința consolidării legislației acestora,
în scopul combaterii pirateriei și a altor infracțiuni pe mare liberă,
precum pescuitul ilegal și traficul.
Suntem activi în societăți postconflict
și una dintre primele priorități este ca poliția și justiția să funcţioneze din nou.
În urma războaielor din Balcani,
statele membre au realizat nevoia ca UE să acționeze ca furnizor de securitate,
punând bazele politicii europene de securitate și apărare comune.
PSAC a luat naștere din frustrare.
Am realizat că nu eram suficient de eficace.
În plus, era vorba despre vecinii noştri apropiaţi. La această concluzie am ajuns la mijlocul anilor 90.
Și aceasta a constituit un impuls important pentru dezvoltarea unei noi politici.
Aceasta a fost apoi introdusă în tratate și pusă în aplicare pe teren începând din 2003.
Un deceniu mai târziu, politica de securitate și apărare comună a UE
are la activ succese concrete,
atât în operații militare, cât și în gestionarea crizelor civile.
Dar acum trebuie să menținem această poziție în contextul amenințărilor aflate în evoluție
și al bugetelor în scădere.
Luând în considerare toate operațiile din ultimii 10 ani,
putem observa că europenii, forțele armate ale țărilor din UE, au o prezență foarte vizibilă.
Dar cu toate acestea, situația în care ne găsim în prezent ne obligă să mergem mai departe.
Pentru ca Europa să beneficieze pe deplin
de pe urma politicii sale de securitate și apărare comună,
trebuie de asemenea ca europenii să investească suficient în capacități militare solide.
Avem propriile limite în ceea ce privește sustenabilitatea,
în ceea ce privește complexitatea operațiilor militare.
De aceea încercăm să ne îmbunătățim capacitățile,
în special în domeniul alimentării în aer și al transportului aerian strategic.
Prin punerea în comun și partajarea resurselor noastre în privința materialelor, a personalului,
a grupurilor tactice de luptă ale UE și a aspectelor specifice în care în trecut aveam lipsuri,
vom înregistra un pas imens înainte.
În Uniunea Europeană cheltuim anual 200 de miliarde de euro pe apărare.
Așadar, dacă luăm acest lucru ca pe o provocare, dar și ca pe o oportunitate
cred că trebuie să facem mai mult în prezent pentru a conlucra unii cu alții.
Consolidarea puterii militare a Europei prin punerea în comun și partajarea resurselor-cheie
poate de asemenea stimula economia acesteia.
Sectorul apărării este, indiscutabil, un motor pentru creștere
De asemenea, el creează locuri de muncă înalt calificate.
Așadar, sectorul apărării este adeseori responsabil de inovațiile tehnologice
care sprijină un întreg sector economic.
Prin maximizarea sinergiilor dintre operațiile civile și militare din Cornul Africii,
UE a adus o contribuție pozitivă la stabilitatea unei regiuni devastate de război și de sărăcie.
În schimb, în contextul unor provocări crescânde pentru securitate la nivel mondial,
*** va evolua în viitor rolul UE ca furnizor de securitate?
Vom fi oriunde va fi nevoie de noi.
PSAC este orientată către cerere.
Ne angajăm în țări și regiuni în care putem avea un impact important,
dar, bineînțeles, trebuie să fim bine pregătiți pentru a reacționa.
Potențialul există. Trebuie doar să ne asigurăm că îl putem utiliza.
ACȚIUNEA EXTERNĂ a Uniunii Europene