Tip:
Highlight text to annotate it
X
Dacă ne întoarcem în timp
cu 167.000 de ani în urmă, vom vedea explozia unei stele dintr-o mică galaxie care orbitează în jurul Căii Lactee.
În momentul exploziei îndepărtate,
*** sapiens tocmai începuse să rătăcească prin savana africană.
Nimeni nu avea *** să observe artificiile cosmice,
pentru că explozia de lumină de-abia pornise în lunga sa călătorie către Pământ.
În momentul în care lumina de la supernovă parcursese 98% din distanță
filozofii greci de abia începuseră să discute despre alcătuirea cosmosului.
Chiar înainte ca lumina să atingă Pământul,
Galileo Galilei își încerca primele telescoape destul de primitive, îndreptându-le spre cer,
iar pe 24 februarie 1987,
atunci când fotonii rezultați din explozie au început, în sfârșit, să ajungă pe suprafața planetei noastre,
astronomii erau pregătiți să observe supernova până în cele mai mici detalii.
Supernova 1987A
a explodat pe cerul sudic –
neputând fi văzută din Europa ori din Statele Unite.
Dar între timp, ESO își construise primul său telescop mare în Chile,
oferindu-le astronomilor un loc pe primul al acestui spectacol cosmic.
Telescopul este, desigur, principala unealtă
care ne permite să descifrăm secretele Universului.
Telescoapele colectează mult mai multă lumină decât ochiul liber
și astfel ele dezvăluie stele mai slab luminate și ne permit să cercetăm spațiul în profunzime.
La fel ca o lupă, telescoapele arată cele mai mici detalii.
Iar atunci când sunt echipate cu camere de mare precizie și cu spectrografe,
ne oferă o mulțime de informații cu privire la planete, stele și galaxii.
Primul telescopul ESO din La Silla era de fapt un buchet de telescoape.
Acesta cuprindea instrumente de dimensiuni mici ale țărilor participante
dar și astrografe mari și camere de câmp larg (WFC3).
Telescopul de 2,2 metri – acum în vârstă de aproape 30 de ani –
încă mai oferă unele dintre cele mai dramatice priveliști ale cosmosului.
La cel mai înalt punct din Cerro La Silla
se află cea mai mare achiziție ESO a acelei epoci – telescopul de 3,6 metri.
În vârstă de 35 de ani, acesta a fost reconfigurat pentru a vâna planete.
De asemenea, astronomii suedezi au construit o farfurie strălucitoare cu un diametru de 15 metri
pentru a studia microundele din norii cosmici reci.
Împreună, aceste telescoape au ajutat la descifrarea Universului în care trăim.
Pământul este doar una dintre planetele Sistemului Solar.
Începând cu mica Mercur până la giganticul Jupiter,
sferele de rocă și mingile gazoase din Sistemul Solar sunt resturile rămase după formarea Soarelui.
Soarele, la rândul lui, este o stea medie din Galaxia Calea Lactee.
Un strop de lumină între sutele de miliarde de stele similare –
între gigantele roșii în expansiune, piticile albe rezultate din implozie
și stele de neutroni rotitoare.
Brațele spiralate ale Căii Lactee sunt înconjurate de nebuloase strălucitoare,
cu întinse roiuri luminoase de stele abia născute,
în vreme ce grupurile globulare roiesc lent prin galaxie.
Iar Calea Lactee este doar una dintre nenumăratele galaxii din vastul Univers,
care se tot dilată de la Big *** încoace, adică de aproape 14 miliarde ani.
În ultimii 50 de ani, ESO a contribuit enorm la dezvăluirea locului nostru în Univers.
Uitându-ne pe cer, ne-am descoperit propriile origini.
Facem parte din mărața epopee cosmică. Fără stele, noi nu am fi azi aici.
Universul a luat naștere cu ajutorul hidrogenului și al heliului, cele mai ușoare elemente.
Însă stelele sunt ca niște cuptoare nucleare, care transformă elementele ușoare în unele mai grele,
iar supernovele de tipul acesteia, 1987A,
însămânțează Universul cu rezultatele acestei alchimii stelare.
Atunci când s-a format Sistemul Solar, cu 4,6 miliarde de ani în urmă,
acesta conținea urme de astfel de elemente grele.
Metale și silicați, dar și carbon și oxigen.
Carbonul din mușchii noștri, fierul din sânge, și calciul din oase -
toate au fost create când a apărut și prima generație de stele.
Eu și cu tine am fost literalmente creați în cer.
Dar răspunsurile duc mai tot timpul la noi întrebări.
Cu cât învățăm mai mult, cu atât misterele se adâncesc.
Care este originea și ce soartă vor avea galaxiile?
Mai există și alte sisteme solare acolo departe și oare există viață în lumile extraterestre?
Ce se ascunde chiar în inima întunecată a galaxiei noastre, Calea Lactee?
Cu certitudine, astronomii aveau nevoie de telescoape mult mai puternice,
iar ESO a fost cea care le-a pus la dispoziție noi unelte revoluționare.