Tip:
Highlight text to annotate it
X
Francis și cu mine suntem amândoi arhitecți clasici
și, când le spunem asta oamenilor,
ne pun adesea întrebări bine cunoscute.
Am denumit această conferință „Șase întrebări frecvente”.
Eu voi încerca să răspund la trei dintre ele
și apoi Francis va răspunde la celelalte.
Prima întrebare, foarte simplă, este: „Ce e arhitectura clasică ?”
E un tip de arhitectură care a apărut în Grecia și în Roma antice
și care are propriul set de reguli.
Aceste reguli au la bază cinci tipuri diferite de coloane,
numite „cele cinci ordine”.
Timp de circa două mii de ani,
cele cinci ordine au fost baza întregii arhitecturi.
De circa 50 de ani, nu mai sunt predate,
iar majoritatea arhitecților de azi nu știu prea multe despre ele
și le resping ca irelevante.
În poza asta sunt eu măsurând și desenând o clădire clasică.
Cred că, deoarece nu mai sunt predate,
singurul mod în care poți învăța gramatica și limbajul clădirilor
e să le măsori și să le desenezi tu însuți. Asta fac eu
și asta e ce facem azi.
Următoarea întrebare este:
„De ce e relevantă azi arhitectura clasică ?”
Arhitectura a fost dintotdeauna dictată și influențată de modă și gust.
Însă în ultima vreme modelele și gusturile s-au schimbat mult mai rapid.
Moda de acum
favorizează clădirile cu formă ciudată, construite din sticlă.
(Râsete)
Acestea sunt construite în orașe din întreaga lume,
cu consecința că multe orașe încep să arate cam la fel.
Însă lucrurile încep să se schimbe un pic.
În primul rând, clădirile din sticlă nu prea sunt sustenabile.
Presupun multă energie și costuri
legate de construire, întreținere și utilizare,
și nu rezistă foarte mult.
În al doilea rând, oamenii se tem că orașele încep să-și piardă
identitatea individuală.
Din acest motiv, cred,
mulți oameni încep să acorde atenție tradițiilor locale
și metodelor de construcție a unor clădiri care să reziste mai mult.
De asta credem că arhitectura clasică e relevantă azi.
Ca ilustrare,
iată fotografia unei clădiri pe care am proiectat-o
și care a fost construită recent în centrul Londrei.
E construită din piatră naturală și decorată cu sculpturi.
Folosește limbajul clasic,
însă e destinată unei galerii de artă modernă și unui scop foarte modern.
Ultima întrebare este:
„Ai proiecta vreodată un aeroport în stil clasic ?”
(Râsete)
De fapt, acum un timp, o revistă m-a rugat
să refac în stil clasic designul Terminalului 5 al Aeroportului Heathrow.
Cred că rugămintea era ușor ironică.
Dacă stai să te gândești, poate nu-i o idee chiar atât de ridicolă.
De pildă, Grand Central Station, din New York,
e o clădire minunată, concepută ca un grandios spațiu clasic.
Când ajungi acolo,
ești copleșit de ceea ce vezi.
Fără îndoială, aeroporturile moderne n-au același efect.
Cred că puterea de a fi înălțătoare
e unul dintre cele mai captivante aspecte ale arhitecturii clasice.
Bună, sunt Francis. Iată cele trei întrebări.
„E arhitectura clasică potrivită pentru un oraș modern ?”
Eu cred că da.
Anumite orașe, ca Londra,
au clădiri istorice superbe.
Așa *** a spus George, mulți arhitecți construiesc
clădiri din sticlă oribile,
care ar putea fi oriunde, în Taipei, în Kuala Lumpur...
Mă întristează foarte mult să văd străzi parcă fragmentate.
Ni s-a cerut recent să decorăm
o mică clădire în stil clasic din Tottenham Court Road.
Clădirea noastră, din mijloc,
folosește același limbaj și aceleași materiale
și se integrează bine.
Evident, alteori e mai potrivită o clădire modernă.
Unii oameni critică arhitectura clasică
fiindcă pare prea ușoară, pur și simplu imiți.
Nu mă deranjează că lucrurile bune sunt ușoare.
E grozav.
Una dintre problemele arhitecturii
e asocierea strânsă cu pictura și sculptura,
unde devii cunoscut dacă ești inovator și modern.
Cred însă că arhitectura
ar trebui asociată mai degrabă cu gătitul,
care e o artă gospodărească.
Când gătești, urmezi o rețetă,
iar rețeta e doar o formă de imitație.
Nimeni n-ar contesta doza de creativitate necesară când gătești,
fiindcă trebuie să interpretezi rețetele, mai ales pe cele ale Nigellei Lawson.
(Râsete)
Iată un exemplu de casă.
Dacă văd o fereastră frumoasă, o copiez
și încerc s-o fac cât mai fidel posibil.
De fapt, e foarte greu să imiți bine.
Ultima întrebare este: „Care e scopul desenului ?”
Unul dintre aspectele destul de frustrante
ale industriei sau sferei creativ-vizuale
e că oamenii nu iau în serios competențele tradiționale.
Dacă ai studia muzica și ai merge la o școală de muzică,
ai învăța să cânți excelent la pian,
indiferent dacă după aceea vei interpreta Chopin sau AC/DC
sau orice-ți place ție.
Însă în cazul arhitecturii și al artelor,
nu ești învățat să desenezi bine.
În școală desenul nu e prețuit.
Faptul că desenăm e o încercare de a însufleți desenul,
pe care atât eu, cât și George îl considerăm o competență esențială,
și sper să vă putem insufla și vouă această pasiune.