Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducător: Simona Cobirzan Corector: Lorena Ciutacu
Aceasta este o pădure creată de oameni.
Se poate întinde pe multe hectare de teren
sau poate ocupa un spațiu mic --
*** ar fi grădina unei case.
Niciuna din pădurile acestea
nu este mai bătrână de doi ani.
Eu însumi am o pădure în curtea casei mele.
Asta atrage multă biodiversitate.
(ciripit de păsări)
Așa mă trezesc în fiecare dimineață,
ca o prințesă Disney.
(râsete)
Eu sunt un antreprenor
care facilitează crearea acestor păduri în mod profesional.
Am ajutat până acum fabrici,
ferme,
școli,
case,
stațiuni,
clădiri de apartamente,
parcuri publice
și chiar o grădină zoologică
să aibă o pădure de acest fel.
O pădure nu e o bucată izolată de pământ unde animalele trăiesc împreună.
O pădure poate fi o parte integrantă din existența noastră urbană.
Pentru mine, o pădure
este un loc cu copaci așa deși că nu o poți pătrunde.
Nu contează cât de mari sau de mici sunt copacii.
Mare parte din lumea în care trăim a fost cândva pădure.
Asta înainte ca oamenii să intervină.
În pădurile astea, am construit apoi orașe,
*** e și San Paolo
și am uitat că și noi aparținem naturii
la fel ca celelalte 8,4 milioane de specii de pe Pământ.
Habitatul nostru a încetat să mai fie habitatul nostru natural.
Dar nu pentru toți dintre noi.
Eu și alții ca mine facem azi aceste păduri în mod profesional --
oriunde și pretutindeni.
Eu sunt inginer în industrie.
Sunt specializat în producția de mașini.
Am lucrat înainte la Toyota
și am învățat să convertesc resursele naturale în produse.
Ca să vă dau un exemplu,
dupa ce scurgi seva dintr-un arbore de cauciuc,
o transformi în cauciuc brut
și faci o anvelopă din ea -- produsul.
Doar că aceste produse nu redevin resurse naturale.
Noi separăm elementele de natură
și le transformăm într-o stare ireversibilă.
Asta înseamnă producție industrială.
Pe de altă parte, natura lucrează într-un mod diferit.
Sistemul natural produce aducând elementele laolaltă,
atom cu atom.
Toate produsele naturale pot deveni din nou resurse naturale.
Asta am învățat
când mi-am făcut o pădure în curtea casei mele.
A fost prima dată când am lucrat împreună cu natura,
nu împotriva ei.
De atunci,
am creat 75 astfel de păduri în 25 de orașe din lume.
De fiecare dată când lucrăm într-un loc nou,
descoperim că fiecare element de care avem nevoie ca să facem o pădure
este la îndemâna noastră.
Tot ce trebuie să facem e să îmbinăm aceste elemente
și să lăsăm natura să se ocupe de restul.
Ca să facem o pădure, începem cu solul.
Îl atingem, îl pipăim și chiar îl gustăm
ca să ne dăm seama ce îi lipsește.
Dacă solul este făcut din particule mici, devine compact --
atât de compact că nu se poate scurge apa.
Atunci amestecăm biomasă de la fața locului
astfel încât solul să devină mai poros.
Atunci apa se poate scurge prin el.
Dacă solul nu are capacitatea de a reține apa,
atunci îl amestecăm cu biomasă --
cu materiale care absorb apa, *** este turba sau bigas,
așa încât pământul să rețină apa și să rămână umed.
Plantele au nevoie de apă, de soare și de nutrienți ca să crească.
Dar ce faci dacă solul nu are destui nutrienți?
Nu îi adaugi pur și simplu.
Asta e procedura industrială.
Este împotriva naturii.
Noi, în schimb, adăugăm microorganisme în sol.
Acestea produc nutrienți în sol în mod natural.
Acestea se hrănesc cu biomasa pe care am pus-o în sol,
deci doar mănâncă și se înmulțesc.
Pe măsură ce numărul lor crește,
solul începe să respire din nou.
Devine viu.
Noi analizăm speciile native de copaci din zonă.
*** stabilim dacă sunt native sau nu?
Ei bine, este nativ tot ce a existat înaintea intervenției umane.
E o regulă simplă.
Supraveghem parcul național
ca să găsim elemente din pădurea naturală.
Supraveghem crângurile sacre
sau pădurile sfinte din preajma templelor.
Dacă nu găsim chiar nimic,
atunci mergem la muzeu
să vedem semințe sau bucăți de lemn din arbori care au existat pe vremuri.
Căutăm picturi vechi, poezii și literatură din partea locului
ca să identificăm speciile de copaci de acolo.
Odată ce cunoaștem copacii,
îi împărțim în patru straturi diferite:
stratul de arbuști, stratul intermediar,
stratul copacilor și stratul baldachin.
Stabilim apoi proporția fiecărui strat
și hotărâm ce procentaj să punem din fiecare specie de copac.
Dacă creăm o pădure cu arbori fructiferi,
atunci creștem procentul de pomi fructiferi.
Sau putem face o pădure cu flori,
o pădure care să atragă multe păsări sau albine,
ori, pur și simplu, o pădure nativă veșnic verde.
Colectăm semințe și le punem să germineze și producem puieți.
Ne asigurăm că arbori de același nivel
nu sunt plantați unul lângă altul
ca să nu se bată pe același spațiu vertical când vor crește mari.
Plantăm puieții aproape unii de alții.
Împrăștiem la suprafață un strat gros de mulci
care să mențină solul umed atunci când e cald afară.
Când este foarte frig,
înghețul se produce numai pe stratul de mulcire,
așa că solul respiră chiar dacă afară este îngheț.
Solul este foarte moale --
așa de moale că rădăcinile pătrund în el
ușor și repede.
La început, pădurea nu pare că ar crește,
dar ea crește, în subsol.
În primele trei luni
rădăcinile ajung la o adâncime de 1 metru.
Aceste rădăcini formează o plasă
care se leagă strâns de sol.
Microbii și ciupercile trăiesc în această rețea formată din rădăcini.
Dacă unii nutrienți nu se găsesc în vecinătatea unui copac,
acești microbi vor aduce nutrienții până la copac.
De câte ori plouă,
ca prin magie,
răsar ciuperci peste noapte.
Și asta înseamnă că solul are o rețea sănătoasă de fungi.
Odată ce rădăcinile s-au dezvoltat,
pădurea începe să crească la suprafață.
Pe măsură ce crește, noi udăm mereu pădurea --
timp de doi până la trei ani, noi udăm pădurea.
Vrem ca toată apa și nutrienții din sol să se păstreze pentru copaci,
așa că plivim buruienile care cresc din pământ.
Cu cât pădurea crește, soarele pătrunde mai greu.
În cele din urmă, pădurea devine așa deasă
încât soarele nu mai ajunge deloc la pământ.
Atunci buruienile nu mai pot crește, pentru că nu mai au soare.
În acest moment,
orice picătură de apă care cade în pădure
nu se mai evaporă înapoi în atmosferă.
Pădurea densă produce condens
și reține umezeala din aer.
Reducem treptat și, în cele din urmă, nu mai udăm deloc pădurea.
Și chiar fără să udăm,
pământul din pădure rămâne umed și uneori este chiar negru.
Dacă o singură frunză cade pe acest pământ,
începe imediat să putrezească.
Această biomasă în descompunere formează humus,
care este hrană pentru pădure.
Cu cât pădurea crește,
cu atât mai multe frunze cad --
înseamnă că se produce mai mult humus,
ceea ce înseamnă mai multă hrană ca pădurea să crească mai mare.
Și pădurea continuă să crească exponențial.
Odată dezvoltate,
aceste păduri se vor regenera singure, iar și iar,
probabil pentru totdeauna.
Într-o pădure naturală ca și aceasta,
cel mai bun management este niciun management.
Este ca o petrecere a junglei.
(râsete)
Pădurea aceasta crește ca un tot unitar.
Dacă aceiași copaci --
aceleași specii --
ar fi fost plantați separat,
nu ar fi crescut așa de repede.
Astfel, creăm o pădure de 100 de ani
în doar 10 ani.
Vă mulțumesc.
(aplauze)