Tip:
Highlight text to annotate it
X
Louie sezonul 1 ep. 1
=MeatBus-NE.VOR=
=ROV.EN-meaTbuS=
=ROVEN-SubTeam=
Am 41 de ani şi n-am pe nimeni.
Nu chiar nimeni, doar singur...
Dar am doi copii şi ăsta e singurul lucru
cu care mă mai simt în largul meu.
Ştiu ce trebuie să fac
ca să am grijă de doi copii.
Nu-mi place pâinea prăjită.
O, îmi pare rău, dar asta avem.
Mami nu ne face pâine prăjită.
Mă ofer voluntar la unele activităţi
la şcoala fetelor mele.
Fetele mele merg la o şcoală de stat, iar
eu mă ofer voluntar nu că aş fi de treabă,
ci pentru că trebuie, pentru că
nimeni nu lucrează acolo.
Pur şi simplu, nu-i nimeni acolo!
Mergi la şcoală, ca mii de copii. Zici:
"unde sunt sunt adulţii, acum?"
Şi, de obicei, mă duc în pauza de prânz.
Atunci au, de fapt, nevoie de adulţi...
pentru prânz, să te oferi voluntar
la cantină, pentru că au doar...
au 300 de copii la masă şi doar
o supraveghetoare jamaicană.
N-are importanţă că-i jamaicană,
dar contează...
pentru că nu există nimeni care să
fie autoritar cu 300 de copii...
aşa *** doar acea supraveghetoare
jamaicană...
şi nu-i vina ei... ea e doar copleşită
numeric.
300 de copii la o singură Gandhi,
înseamnă: "Taci!"
Aşa că, treaba mea ca voluntar
e să stau acolo...
de obicei, lângă fata mea, ca să pot fi cu
ea, iar când copiii ridică mâna, îi ajuţi.
De obicei, au nevoie de ajutor
să deschidă laptele...
pentru că nu-şi pot deschide
laptele... Nu pot singuri!
Pentru că suntem în 2009 şi încă
punem laptele în acele cutiuţe de carton.
Puneţi-l în sticle!
Nu înţeleg de ce ne torturăm astfel.
Îl punem în aceste plicuri, care-au fost
inventate de nu ştiu ce olandez în 1773.
Iar ei nu pot! Nu-l pot deschide.
E prea subtilă ideea, un concept la
un copil de şapte ani să jupoaie hârtia...
şi apoi să o strângă la capăt,
în formă de jgheab.
Şi nu pot... lipiciul e o problemă,
aşa că trebuie să-l apuce de un colţ
să încerce să-l agaţe...
şi aşa ajung să bea din acest
jheab plin de mizerie de pe degete.
Deci ei nu pot. aşa că ridică mâna
şi le deschid eu în locul lor.
Nu mă descurc mai bine. Eu doar...
stau mai bine cu nervii decât ei.
Nu plâng ca o tâmpită mică
pentru că nu-mi pot deschide laptele.
Eu sunt bărbat!
- Bună, tati!
- Bună, dulceaţă!
Găseşte-ţi un loc mai în faţă, bine?
Vin şi eu într-un minut.
Bine, copii!
În regulă, toată lumea în autobuz
şi în linişte! Bine?
- Bună, Susan.
- Bună.
- Merci pentru ajutorul de azi.
- Nicio problemă.
- Bine, copii, să mergem!
- Bine.
Hei, hei, e grozav! Ne-am făcut
cu o excursie, nu?
- Deci, unde vrei să mergem?
- Ce?
Vrei să mergi undeva.
Unde vrei să mergi?
Ce-i ăsta, taxi? Noi... Grădina
Botanică din Bronx.
Mergem la Grădina
Botanică din Bronx.
- Bine, *** ajungem acolo?
- Ce?
- *** ajungem acolo?
- *** de nu ştii asta deja?
***?
Uite, domnule... dă-i drumul...
Domnule... dă-i drumul către periferie?
Hei, mergi către Bronx!
Ia-o pe centura de vest şi aflu eu...
Ai face bine să afli...
- Am pornit! Am pornit! E distractiv!
- Mda.
Alo, e cumva Grădina... e Grădina
Botanică din Bronx?
Alo? Da!
Da, bună, regret, sunt într-un autobuz
de şcoală plin cu copii, eu... eu...
E-n regulă.
Puteţi să-mi indicaţi unde sunteţi
dinspre... dinspre centura de vest?
Nu puteţi fi pe centura de vest.
Păi, suntem pe centură chiar acum.
Domnule, e ilegal să intri
cu autobuzul pe acea centură.
Dar... Domnule, ştii că e ilegal
să intri cu autobuzul pe acest drum?
Nu ştiu, omule! Tu mi-ai zis să o iau
pe centura de vest, aşa că am luat-o.
- O să ne lovim de aia?
- Nu ştiu!
De ce nu te duci să te aşezi undeva?
O, rahat!
E-n regulă!
Ce-i asta?
O, omule, avem pană de cauciuc.
Trebuie să tragem pe dreapta.
Tati, unde suntem?
Ă, Harlem.
Hei, deci, care-i...
care-i planul de bătaie?
Nu ştiu.
Hei, omule, ce trebuie să faci
ca să fii şofer de autobuz? Nimic?
*** dracu' poţi să fii atât de iresponsabil
când transporţi copiii altora?
Asta nu înseamnă...
nu înseamnă nimic pentru tine?
Aproape că ai accidentat
pe toată lumea.
Ai... ai copii? Ce fel de om eşti?
Ce faci?
Hei, hei, hei, unde te duci?
Uite ce e, locuiesc la trei străzi de aici.
N-am nevoie de rahatul ăsta.
Nu vorbeşti serios când spui
că pleci!
Uite, tu eşti cel care a zis să o iau
pe centura de vest!
Aminteşte-ţi asta,
rahat roşcat de nimic!
Ă... bine, copii, uitaţi ce se-ntâmplă:
Avem pană de cauciuc.
- Da, da!
- Da!
Da, e tare amuzant, este, este!
Bine, uite ce vom face:
John şi Lisa, schimbaţi locurile!
Jeremy şi Maria, schimbaţi şi voi!
Şi voi doi schimbaţi locurile!
Ce faci?
Pun copiii mai bruneţi pe
locurile de la geam, că...
- Nu poţi face asta, e oribil, e jignitor!
- Ştiu, bine?
Ok, şi... şi Mikey, schim...
- Care-i planul tău?
- Ce? Nu ştiu!
Ce, o să luăm 20 de copii şi traversăm
Harlem-ul căutând o staţie de metrou?
Da, da, asta o să facem!
Ok, excursia s-a schimbat, copii!
În regulă, ascultaţi-mă! Ochii la mine!
O să ne dăm jos din autobuz
şi vom merge către casă, bine?
- Dar suntem în Harlem!
- Da, suntem în Harlem...
Hei, Dimitrio! Da, da, sunt Louis C.K.
- Realizezi ce îi învăţăm?
- Aha!
În regulă, copii, excursia s-a schimbat.
Fiecare merge acasă cu limuzina lui.
Sus în maşină, sus în maşină!
Mergi, mergi, mergi, sus în maşină!
Cred că o mulţime de oameni, care
cred că sunt buni la suflet...
sunt cu adevărat răi,
fără să-şi dea seama.
Şi... uite un exemplu: raţiunea
vieţii mele e răutatea.
Sunt alb, copiii mei sunt albi, ceea ce
înseamnă că n-o pot da în bară prea rău,
că vor avea, cam un milion de şanse
să o ia de la capăt.
Viaţa mea e plină de răutate,
pentru că eu...
Sunt oameni care mor de foame
în lumea asta, iar eu conduc un Infiniti.
Asta-i cu adevărat rău.
Sunt oameni care pot mor de foame.
E tot ceea ce fac ei.
Sunt oameni care o duc cam aşa: se
nasc, apoi "O, mi-e foame!" şi apoi mor.
Şi asta-i tot ceea ce au de făcut.
Între timp, eu sunt în maşina mea,
"Bum, bum, bum!"
Mă distrez de minune şi dorm
ca un bebeluş.
E numai vina mea, c-aş putea să
schimb Infiniti pe o maşină bună...
*** ar fi un Ford Focus drăguţ,
fără prea mulţi km la bord...
şi aş primi vreo 20.000 de dolari
diferenţa.
Şi aş putea salva sute de oameni
de la înfometare cu acei bani...
şi în fiecare zi, NU fac asta!
În fiecare zi, îi determin să moară
cu maşina mea.
Nu e deloc amuzant să fii burlac
la 41 de ani. Am fost însurat 10 ani.
Sunt divorţat, am doi copii şi mi-e greu
să o iau de la capăt după un mariaj.
E greu să priveşti pe cineva şi să-ţi spui:
"Hei, poate se va întâmpla ceva frumos!"
Nu poţi să...
Ştiu prea multe despre viaţă
să mai pot fi optimist...
pentru că ştiu că, şi dacă e frumos,
o să se facă totul de rahat.
Ştiu că, dacă zâmbeşti cuiva şi-ţi
răspunde cu un zâmbet...
tocmai te-ai decis să faci
ceva de rahat.
S-ar putea să aveţi vreo două întâlniri,
dar apoi nu te mai sună şi e de rahat.
Sau vă vedeţi timp îndelungat şi apoi
se va culca cu unul dintre prietenii tăi,
sau tu cu una dintre prietenele ei
şi asta va fi de rahat.
Sau vă căsătoriţi şi nu va merge
şi veţi divorţa...
şi vă împărţiţi prietenii şi banii şi
asta-i oribil...
Sau vei întâlni persoana perfectă
pe care-o vei iubi infinit de mult...
şi chiar şi cearta va merge bine
şi veţi merge împreună...
şi veţi avea copii şi, apoi, veţi îmbătrâni
împreună şi, apoi, ea va muri.
Ăsta-i scenariul cel mai bun, acela în
care îţi pierzi cel mai bun prieten...
şi-apoi te vei târî acasă de la D'Agostino
cu pungi grele în fiecare zi...
şi aştepţi să-ţi vină rândul
să devii şi tu nimic.
Vin într-un minut, scuze!
- E-n regulă!
- Merci!
- Nicio problemă!
- Te-ai hotărât unde mergem?
- Ce?
- Te-ai hotărât unde mergem?
Nu ştiu, eu... credeam că
ne hotărâm din mers...
Am.. am câteva idei...
Bună!
O, scuze! Vorbeam prin uşă!
Păi, las-o mai uşor pentru că eu
sunt goală acum...
iar ţipetele tale mă fac să mă simt
vulnerabilă.
Îmi pare foarte rău.
Sunt goală puşcă. Înţelegi?
Da, da... înţeleg ce-nseamnă asta...
Păi, dacă înţelegi, te rog, nu mai ţipa
pe hol. Pentru că eu sunt aici!
Asta e casa mea!
Am spus că vin imediat!
Uite ce e, o să mi-o arăţi
până la urmă... aşa că, dă-i drumul.
Ce? *** îndrăzneşti?
Porcule! Porcule! Porcule!
Ok, Iisuse! Scuze
că am întârziat un minut!
Scuze, dar a-nceput
să fie ciudat pe aici.
- Ce?
- Doar...
Uite, hai s-o luăm de la capăt, bine?
O, Doamne! Ce porţi?
Unde mergem?
- Nu ştiam că-i ceva elegant!
- O, nu, nu, nu!
Ă... a murit tata...
A murit tatăl tău şi tu vii aici
de la înmormântare?
Nu, nu, nu, nu! A fost cu mult
timp în urmă... când a murit.
Avem nişte pomeni...
Vrei să mergem?
- Da.
- Da, bine.
Încă o dată, merci, e chiar...
arăţi tare bine.
A, merci.
- A, dă-mi voie...
- Bine!
Scuze, vino...
Da, probabil ar trebui
să ocolesc uşa...
Iată-ne!
O, Doamne! Ăăă...
Scuze!
- Vrei să nu mai mergi? N-aş vrea să...
- Să mergem, te rog! Adică să ieşim!
Ok, te rog, se poate să nu mai zâmbeşti
exact în momentul în care mă uit la tine?
Nu.
Ai vreo idee unde mergem sau...
Da, m-am gândit să mergem în parc
să ne plimbăm.
Bine.
- Nu vrei asta?
- Nu, e bine!
Nu, nu trebuie să facem asta,
nu-mi pasă...
- E bine...
- Eşti sigură?
Că, dacă vrei să mergi în altă parte...
eu sunt de acord...
Urăsc parcul, îl urăsc! Şi-mi pare
că m-ai făcut să zic asta.
- Pot să-ţi spun ceva, Louie?
- Da, sigur.
Sunt, ăăă... o persoană foarte
drăguţă. Sunt drăguţă şi plăcută...
şi ştiu că nu sunt aşa acum şi asta-i
din cauză că am nevoie de mâncare.
Ştii ceva? E loc minunat pentru
o masă chiar... hai să coborâm aici!
- Bine?
- Ok, da.
În regulă, fantastic, haide!
- E mâncare tare bună aici...
- Sunt sigură de asta!
Nu-i... nu-i nimic altceva prin zonă...
Cam din cauza asta ziceam
că trebuia să mergem în parc.
- Haide!
- Unde mergem?
- O, mulţumesc Doamne!
- Da, te simţi mai bine?
- Absolut!
- Bine!
- Ok, am revenit!
- Minunat!
- Deci, ai copii, corect?
- Da, da. Am două fete.
- Ce?
- Ai fete, asta-i drăguţ.
- De ce? Le-ai văzut sau...
- Zi-mi de copii tăi.
Păi, cea mică, are patru ani
şi e cam nebunatică...
Da. Deci, a avut o săptămână
cam dificilă.
Ă, am fost la doctor azi şi, se pare,
că are o infecţie vaginală.
- Infecţie vaginală?
- Da.
Doctorul a spus că are o infecţie
cam agresivă şi... şi e în vagin.
Să-ncercăm din nou: zi-mi de copiii tăi.
Păi... sunt fetele mele...
şi... le iubesc.
Iisuse, acum plângi?
Asta se-ntâmplă?
- Trebuie să merg la baie.
- O, şi eu!
O, e cineva înăuntru.
Iisuse, cine e înăuntru?
Hai odată!
Haide, trebuie să descarc
o grămadă uriaşă aici!
Ştii ce, la dracu' cu totul!
Mă duc în camion.
Îţi stăpâneşti greu furia?
Nu, nu, nu... nu eram eu,
era un alt... era altcineva.
Şi avea exact vocea ta? Unde e?
Da, oricum, du-te şi descarcă-ţi
grămada uriaşă! Dă-i drumul!
O, Iisuse!
Uite, eu... nu prea mă pricep
la întâlniri.
Pe bune? Eu zic
că te descurci grozav.
În regulă, am înţeles! E de rahat
să ieşi cu mine!
Ştii, am fost însurat 10 ani. Regret
că nu sunt cea mai tare partidă.
Sunt un tată, înţelegi? Asta
contează pentru mine.
Am două fetiţe. Şi le cresc, ok?
Ăsta sunt eu, sunt un om adevărat.
Asta-i ceea ce fac.
Tu ce eşti? Cine eşti tu?
Care-i contribuţia ta?
Eşti drăguţă şi ai siluetă şi eşti tânără?
E... De ce încerc să te sensibilizez?
De ce nu-mi spui tu despre viaţa ta
şi să mă sensibilizezi tu pe mine?
De ce nu nu te agiţi tu să fii cu mine?
E adevărat, absolut tot ceea ce te face
fericit se va termina cândva...
Şi nimic nu se termină cu bine.
E ca şi *** ai cumpăra un căţeluş,
şi-l aduci acasă, în familie...
"Hei, priviţi cu toţii, vom plânge
curând! Uite ce-am adus acasă!"
"Am adus acasă lacrimile noastre
de peste câţiva ani!"
"Ia uite! Începe numărătoarea
inversă până moare căţeluşul!"
Îmi amintesc că aveam un câine
când eram puşti.
Şi a trebuit să-l eutanasiem pentru
că avea o tumoare în bot.
Şi-mi amintesc că eram acasă când
a sunat veterinarul şi-a zis:
"Da, aceea e o tumoare malignă,
trebuie să-l lăsăm să se ducă."
Iar eu, ceva de genul:
"Păi, nu-l putem repara?"
Iar el: "Ar trebui să-i tai complet
botul şi apoi el va avea capul..."
"aşa... ciudat, rotund şi blănos,
care nu prea arată a câine..."
"şi va putea mânca doar cu un pai."
"dar nu poţi învăţa un câine să tragă
printr-un pai, aşa că va muri prost..."
"şi cu un cap rotund."
"Aşa că eu zic să-l omorâţi.
Asta recomand eu."
Şi eu zic: "Bine, păi, ar trebui să facem
o programare peste câteva săptămâni?"
Şi, jur în faţa lui Dumnezeu, tipul zice:
"Nu, adu-l acum, tot nu fac nimic,
îl omor acum."
Ceva de genu' "Adu-l chiar acum,
de ce să aşteptăm, nu-s ocupat!"
Aşa că, aduc câinele la cabinet şi-mi
amintesc că ţineam câinele...
iar el îi injecta o cantitate
demenţială de morfină...
sau poate cantitatea exactă de care
ai nevoie să omori un câine.
Câinele meu moare... Iar eu l-am
lăsat acolo, că... adică, era aranjat,
nu m-am strecurat afară
şi-am lăsat câinele.
N-aveam bani! Aşa că am plecat...
şi-am întrebat veterinarul...
Am făcut greşeala să-l întreb:
"Ce-o să faceţi cu câinele meu?"
Şi el zice: "Ajunge la groapa
comună." Şi eu: "*** e asta?"
Şi el zice: "E doar o grămadă
de câini morţi."
Aşa că...
în acea noapte, îmi amintesc că ploua,
iar eu am avut coşmarul ăsta...
*** câinele meu s-a trezit după
morfină...
şi s-a văzut pe o grămadă de
câini morţi...
şi s-a târât peste o grămadă
de pisici moarte...
şi, apoi, a mers... şi tuna şi fulgera...
şi ca unul dintre acei câini miraculoşi,
despre care citeşti în "Reader's Digest"
şi-a găsit singur drumul spre casă,
şi a râcâit la uşă...
şi noi am deschis uşa şi el era acolo,
iar noi: "E aici! Uite, s-a-ntors!"
Şi, apoi, realizăm că trebuie
să-l ducem înapoi.
Trebui să-l ducem înapoi,
să facem asta din nou.
Încă mai avea tumoarea în bot.
Iar câinele: "Chiar vă bateţi
joc de mine?"
"Pot să rămân peste noapte? Iisuse!"
Aşa că, de aceea e greu să-ncepi
iar să ieşi la întâlniri, ştiţi?"
De aceea...
- Tati, unde mergem?
- Vă duc acasă la mami.
- Ura!
- Da.
Tati, pantofii mei nu mai sunt buni.
- Chiar aşa? Că abia ţi i-am luat.
- Ştiu.
Păi, luăm alţii săptămâna asta sau
îţi ia mami la sfârşitul săptămânii.
Bine.
- Sunt prea obosită să merg pe jos.
- Ştiu, dar îţi face bine.
Ia-mă-n braţe!
Uite ce-i, dacă te iau,
nu vei deveni puternică.
Bine, vino-ncoace.
Ok.
Haide!
=ROVEN=
=subtitrari-team.ro=
=ROVEN=
rov_en@yahoo.com