Tip:
Highlight text to annotate it
X
Ziarele au scris despre acest subiect.
Oamenii vroiau să ştie.
Dar nimeni nu putea să pătrundă misterul.
Ce anume se petrecea?
Nave ciudate apăreau pe cerul Italiei.
Se petrecea în anii 1950.
Unii au făcut poze incredibile.
Alţii s-au speriat, strigând: "Ei sunt aici! Sunt printre noi!"
Totuşi au existat şi oameni care au crezut
că extratereştrii au venit pentru a ne ajuta.
Dar cine erau aceşti extratereştri?
De unde veneau?
Şi mai presus de toate, ce anume vroiau?
Mulţi au ştiut, dar au păstrat tăcerea.
Un mister care s-a păstrat zeci de ani.
Un secret dezvăluit acum.
"Cazul Prietenia", povestea incredibilă a unui contact în masă
dintre oameni şi extratereştri.
Cazul Prietenia
Până recent, fenomenul contactului extraterestru,
toate întâlnirile programate şi repetate
dintre oameni şi entităţile extraterestre evoluate
se credea că era destinat doar unui număr mic de aşa-zişi "aleşi"
sau persoane contactate.
Mulţi dintre ei au făcut istorie:
George Adamski,
Howard Menger,
Eugenio Siragusa
şi aceştia sunt doar câţiva.
Toţi s-au conformat acestui clişeu.
Dar în anul 2006 s-a petrecut ceva ce a transformat situaţia.
Stefano Breccia, un inginer din Marche care locuieşte în Abruzzo
a publicat nişte articole uluitoare
care dezvăluie povestea unor contacte repetate, programate
dintre peste 100 de oameni şi nişte fiinţe extraterestre
care locuiau în numeroase baze secrete de pe planeta noastră.
Personajul principal al povestirii relatate de Breccia
este scriitorul Bruno Sammaciccia.
Evenimentele au avut loc în special în jurul oraşului Pescara.
Totul a început în anul 1956 şi s-a extins pe durata a mulţi ani.
Filmele şi fotografiile care au apărut până acum
sunt foarte interesante.
Dar chiar şi mai interesante sunt mărturiile oamenilor implicaţi.
Toţi au numit această poveste prin "Prietenia",
şi acesta este numele cu care a ajuns până la noi.
Mulţumită curajului lui Stefano Breccia,
a fost dezvăluită una dintre cele mai inspiratoare saga din ufologie.
Hotărârea de a o face cunoscută nu a fost ceva uşor de luat.
A fost ideea lui Bruno Sammaciccia.
El se gândise deja să-şi scrie experienţele.
Şi m-a rugat pe mine să o fac.
Prin urmare, am fost timp de o lună în casa lui
pentru a-i înregistra relatările.
Apoi am pus totul cap la cap.
Pe lângă faptul că împlinirea dorinţei prietenului său drag,
Breccia a mai avut şi un alt scop.
Unul dintre motive a fost speranţa că va încuraja şi alte persoane
care au făcut parte din acel grup să iasă în faţă.
Gaspare De Lama şi soţia sa, Mirella fac parte dintre persoanele în viaţă
care au fost implicate în Cazul Prietenia
şi care au acceptat invitaţia lui Breccia de a ieşi în faţă.
Actualmente ei locuiesc pe malul lacului Como.
Gaspare admiră curajul lui Stefano de a se expune atât de direct,
în ciuda faptului că este o figură foarte cunoscută
în mediile ştiinţifice şi academice.
Nu a ezitat nicio clipă în a se expune şi l-am admirat pentru asta.
Şi astfel îmi este mai uşor şi mie să ies în faţă şi să vorbesc.
Pentru că mă bucură foarte mult.
Mă bucur că pot să le spun oamenilor ceva ce îi poate ajuta
să înţeleagă mai mult, să le spulbere îndoielile
sau să le întărească credinţa.
Gaspare De Lama a devenit pasionat de OZN-uri spre sfârşitul anilor 1940.
Împreună cu soţia a căutat să facă cunoscut acest subiect.
Chiar şi mama lui Gaspare a luat parte la evenimente.
Gaspare, mama lui, Zita, şi cu mine
ne-am atins în sfârşit scopul,
şi anume să ajungem să-i cunoaştem.
Am sperat să avem o experienţă,
să întâlnim învăţători care să ne ajute să ne perfecţionăm.
În Cazul Prietenia, Sammaciccia a denumit aceste fiinţe prin W56.
Ei nu făceau parte dintr-o singură rasă.
Erau un grup de fiinţe extraterestre
ce veneau din diferite zone ale universului.
Deşi aveau aspect uman, erau destul de diferiţi în ce priveşte înălţimea
care mergea de la unu la şase metri.
Prima întâlnire a avut loc în aprilie 1956.
Bruno Sammaciccia era atunci împreună cu prietenii săi Giancarlo şi Giulio.
Bruno spunea că acea acel pergament de la un prieten vechi,
întrucât Bruno colecţiona antichităţi.
În timp ce se uitau la acel pergament,
au observat că era harta castelului din Ascoli Piceno, în Rocca Pia.
Părea să fie o hartă a unei comori.
Şi atunci s-au hotărât să meargă şi să arunce o privire în zonă.
Au mers acolo de mai multe ori, fără a găsit ceva deosebit.
Şi asta până într-o noapte, când s-au întâlnit cu acele fiinţe.
La un moment dat, cei doi au ieşit de pe o alee ce înconjoară castelul,
s-au prezentat şi au început să vorbească.
Unul dintre ei era extrem de scund.
Aveam cam un metru înălţime.
Celălalt era extrem de înalt.
Avea în jur de 2,5 metri.
În afară de asta, ei arătau ca nişte oameni normali.
Dar ce anume s-a petrecut în cadrul acelei întâlniri?
Conform martorilor oculari,
cei doi extratereştri vorbeau perfect italiana.
Ceea ce i-a impactat imediat
a fost puternicul sentiment de iubire ce emana din aceste fiinţe.
Informaţiile pe care ei le-au oferit lui Bruno, Giancarlo şi Giulio
au fost cel puţin uluitoare.
Ei au spus că Pământul fusese creat cu un scop pozitiv.
Dar că oamenii transformau totul în rău.
Că simţul moral al oamenilor era cu mult mai scăzut decât al lor.
Ei au mai explicat că acesta era un moment extrem de critic
în istoria umanităţii.
Armele atomice puteau distruge planeta în doar câteva minute.
Acesta era un risc extrem de mare, dar care se putea petrece
datorită simţului nostru moral extrem de scăzut.
Sarcina lor era să se asigure că situaţia nu scăpa de sub control.
Ei au mai spus că nu veniseră aici pentru a cuceri,
întrucât nu era nimic de cucerit.
Că totul trebuia să fie susţinut de iubire şi respect
şi că totul trebuia să se facă în conformitate cu aceste principii.
Ei cunoşteau extrem de bine istoria, religiile şi filozofiile Pământului.
Ei spuneau că se aflau pe Pământ de mult secole,
că locuiau în baze secrete din diferite locaţii de pe planetă.
Ei preferau să nu se arate public
deoarece oamenii nu erau pregătiţi pentru un contact.
Ei aşteptau o reacţie pozitivă în urma activităţilor lor,
ca iubirea şi bunătatea lor să fie mai puternice decât îndoielile oamenilor.
Când au plecat era aproape trei dimineaţa.
Şi astfel a început extraordinara poveste a Cazului Prietenia.
Întâlnirile dintre Bruno, Giancarlo, Giulio şi extratereştrii W56,
cunoscuţi şi sub numele "Prietenii" au continuat vreme de câteva luni.
Realizând adesea plimbări lungi pe plajele din jurul oraşului Pescara
ei le-au oferit oamenilor şi mai multe alte informaţii.
Numele conducătorului extratereştrilor ce operau în Italia era Dimpietro.
Sigir, Sigis, Itaho, Kenio,
Sinas, Saju, Meredir, Romulus...
Acestea sunt unele dintre numele din cadrul Grupului Prietenia.
Ele au fost inventate de oameni deoarece extratereştrii W56
aveau un concept diferit asupra numelor.
Unul dintre cele mai impresionante aspecte în ce privea bazele lor
este că ei spuneau că aveau mai multe răspândite în Italia şi în lume.
Cea mai importantă bază europeană era chiar în Italia.
Iar una dintre intrările în acea bază era chiar la Rocca Pia.
Baza principală era o bază enormă pe fundul Mării Adriatice,
aproape în contact cu platforma continentală.
În ce priveşte longitudinea, baza se întindea de la Ortona la Rimini.
În ce priveşte latitudinea, baza se întindea din mijlocul Mării Adriatice
până la Munţii Apenini şi avea o înălţime de 300 de metri.
Era atât de imensă încât avea o climă proprie, ca la suprafaţă.
Aşa că, uneori, înăuntru ploua.
Ei aveau multe alte baze mai mici, care erau mai aproape de suprafaţă.
Era una în Pineto, una în Ascoli, trei în jurul Pescara,
una aproape de Como, una în zona Milano ş.a.m.d.
Multe dintre ele erau centre de susţinere.
Extratereştrii le-au explicat şi *** anume îşi construiseră acele baze.
Conform relatărilor lui Bruno, Giancarlo şi Giulio,
ei erau conştienţi de diferenţa uriaşă dintre oameni şi Prieteni
din punctul de vedere al dezvoltării ştiinţifice şi tehnologice.
Ele nu erau construite prin săpături, ci printr-un mecanism special.
Ei erau capabili să comprime materia în lateral.
Solul se comprima în ceea ce ulterior aveau să devină pereţii bazei.
Iar apoi, structura exterioară era formată
dintr-un material extrem de dens şi prin urmare extrem de rezistent.
Partea hazlie era că structura era extrem de instabilă,
şi că trebuia menţinută astfel în permanenţă.
Nu trebuia decât să apeşi pe un buton şi totul revenea la starea iniţială.
Prin urmare, a deschide şi a închide o bază
era o operaţiune destul de obişnuită.
Pentru a crea coridoarele de acces se folosea acelaşi sistem.
Nici măcar bazele ce erau aproape de suprafaţă
nu deţineau intrări stabile.
Atunci când trebuiau să intre, ei deschideau un coridor
pe care îl închideau apoi după ei.
Dincolo de aspectele legate de Cazul Prietenia,
prezenţa bazelor secrete extraterestre de pe planeta noastră
este un subiect cunoscut de multă vreme de savanţii noştri.
Au existat numeroase cazuri de contact în toată lumea.
Precum cel al poliţistului american Herbert Schirmer
şi care a avut loc în Ashland, în Nebraska,
pe 3 decembrie 1967.
Experienţa poliţistului Schirmer a avut loc în SUA.
El a trăit experienţa unei întâlniri de gradul III.
I s-a permis să urce la bordul unuia dintre aceste OZN-uri.
De-a lungul întâlnirilor cu aceste fiinţe,
ei i-au spus mai multe lucruri.
Ei i-au spus că piloţii OZN-urilor de pe Pământ
deţin bazele lor speciale de susţinere
care se află atât sub pământ cât şi sub mări.
Bruno Sammaciccia era liderul,
era punctul de referinţă în cadrul Cazului Prietenia.
Povestea extratereştrilor W56 a început cu el.
El ştia cele mai multe aspecte deoarece fusese în bazele lor,
îi întâlnise personal, era telepat,
era cel care ţinea toate firele în mână, cel care lua deciziile.
Şi asta nu pentru că ar fi fost şeful.
Cuvântul "şef" nu e prea simpatic.
Dar aşa îl vedeam noi, ca având o primă importanţă.
Relaţia stabilită de extratereştrii W56 şi grupul Prietenia
nu era unidirecţională.
Curând, Prietenii au început să le ceară ajutorul.
La început, ei au cerut asistenţă logistică.
Apoi, ei le-au cerut cantităţi industriale de fructe.
Apoi au avut nevoie de metale...
în cantităţi industriale, ca de obicei.
Dar au cerut şi minerale stranii *** ar fi nitratul de stronţiu sau bariu,
care la acea vreme erau foarte dificil de găsit
întrucât nu aveau aplicaţii cunoscute.
Astăzi, ele au aplicaţii în circuitelor camerelor video.
Dar la acea vreme, noi nu aveam nici cea mai mică idee
la ce anume ar putea fi folosite.
Pentru a descărca încărcătura camionului, inclusiv a fructelor,
extratereştrii W56 foloseau teleportarea.
Au dovedit că puteau teleporta orice,
chiar şi oameni,
şi asta cu multă uşurinţă.
Ei au luat toată încărcătura de fructe şi au teleportat-o.
Asta înseamnă că întreaga operaţiune dura doar câteva secunde.
Aceasta însemna că nimeni din afara grupului
nu putea asista la descărcare.
Aceasta îi forţa adesea pe Bruno şi pe Giancarlo să inventeze scuze
în aşa fel încât şoferii camioanelor ce soseau cu încărcătura
să nu devină suspicioşi.
De obicei, ei le spuneau că urma să sosească
o echipă de muncitori profesionişti
care să transfere marfa prin alte mijloace.
Şi atunci, în timp ce Bruno invita şoferul la un bar din apropiere
în aşteptarea muncitorilor fantomă,
Giancarlo rămânea de pază lângă camion.
Bineînţeles că locurile de întâlnire erau alese de dinainte.
Operaţiunea de descărcare dura doar câteva secunde.
Prin urmare, atunci când Bruno şi şoferul camionului se întorceau
totul era deja încheiat.
Şoferii de camion erau mereu impresionaţi de rapiditatea
şi grija cu care se făcea acea operaţiune.
Cumpărarea unor cantităţi atât de mari
şi atât de diverse de materiale costa foarte mulţi bani.
Uneori, Prietenii plăteau o parte din costuri sau suma integrală.
Şi asta în felul lor obişnuit.
Dar de multe ori nu era aşa.
Şi asta a creat destul de multe probleme.
În fond, majoritatea cheltuielilor au fost suportate de Bruno.
Cu alte cuvinte, el şi-a asumat sarcina plăţii.
Au participat şi ceilalţi, dacă şi atunci când au putut.
De-a lungul timpului şi doar doar în cazuri excepţionale,
a părut chiar şi mai absurd ca,
în ciuda capacităţilor lor tehnologice extraordinare,
extratereştrii W56 ar fi avut nevoie de ajutor
pentru a face rost de hrană sau de alte materiale.
Ca să nu vorbim de banii care se materializau din neant.
Bineînţeles că ei puteau să facă rost de orice doreau
fără nici cea mai mică problemă.
Aşa *** am spus, tehnologia lor era avansată.
În opinia mea, ei puneau la punct aceste mici "spectacole"
pentru a ajuta la menţinerea coeziunii.
În fapt, Prietenii au explicat că
pentru ca ei să poată să opereze printre noi,
oamenii trebuiau să-şi exprime această dorinţă şi într-o formă concretă.
Ei spuneau: "Ajutaţi-ne să vă ajutăm!"
Mulţi dintre oamenii care au făcut parte din Cazul Prietenia
au văzut OZN-urile extratereştrilor W56.
Acestea erau aproape întotdeauna întâlniri prestabilite.
Extratereştrii W56 indicau locul, ziua şi ora
în aşa fel încât oamenii să poată pregăti aparatele de filmat.
Uneori, fotografiile erau publicate.
Seria OZN-urilor de deasupra oraşului Milano
fotografiate de Gaspare De Lama au ajuns într-un final
în revista Domenica del Corriere, în nr.2 din aprilie 1962.
Observaţiile au avut loc la sfârşitul lui februarie ale aceluiaşi an.
Martorii oculari fuseseră Gaspare De Lama,
Bruno Sammaciccia şi jurnalistul Bruno Ghibaudi,
care la acea vreme scrisese deja multe articole despre OZN-uri
şi era unul dintre primii jurnalişti care trata subiectul cu seriozitate.
Eram în balconul casei mele din Piazza Giulio Cesare din Milano
când acel OZN a fost fotografiat.
Şi tocmai de aceea el a scris ulterior acel articol în Domenica del Corriere.
Bruno a fost şi el de faţă.
Evident că abia acum, după revelaţiile făcute de profesorul Breccia
şi de Gaspare De Lama putem ştii ce anume a implicat acea întâlnire,
presupusă norocoasă.
Dar câtă greutate au aceste afirmaţii?
Gaspare încă îşi mai aduce aminte perfect una dintre aceste întâlniri.
S-a petrecut în zona rurală din Trenno, în apropiere de Milano.
Încă mai există fotografii de o calitate excepţională,
cât şi filmul care s-a deteriorat mai mult, datorită deceniilor trecute.
Extratereştrii W56 i-au cerut chiar lui Gaspare să aleagă locaţia.
M-am întors la Bruno şi i-am spus că acela era locul pe care l-am ales.
Şi atunci el mi-a spus să merg să cumpăr un film,
să-l pun în cameră.
I-am spus: "Nu, pune-l tu!"
Şi el mi-a spus: "Nu! Nu! Tu trebuie să faci totul!"
Şi atunci am spus: "Bine."
Am pus filmul în cameră şi am filmat vreme de două minute bune.
El a vrut ca eu să scot filmul din cameră.
Aşa că l-am pus în buzunar şi l-am dus la magazinul Ferrania,
care pe atunci se afla pe Via Matteotti,
pentru a-l developa.
Am luat filmul de acolo şi l-am dus acasă.
Şi am văzut filmuleţul acestui minunat OZN care zbura în sus şi în jos,
până aproape de sol.
În vârful OZN-ului se poate observa o zonă mai întunecată.
Extratereştrii W56 au explicat că era un efect particular de condensare
generat de energia OZN-ului.
Unele dintre fotografiile din seria făcută
în zona rurală din Treno s-au pierdut.
Dar cele care au rămas aduc dovada incredibilei întâlniri
trăite de Gaspare De Lama şi Bruno Sammaciccia.
De-a lungul drumului de întoarcere la Milano,
OZN-ul i-a mai însoţit o vreme
Şi Sammaciccia a mai făcut încă o fotografie.
Ultima dintre cele 12 expuneri de pe rola de film.
Bruno a făcut o fotografie a aceluiaşi OZN care apăruse pentru a ne urma
sau pentru a-şi lua rămas bun.
Fenomenul particular de condensare nu apare în această fotografie.
Această importantă serie de documente a fost analizată
pentru a determina orice posibilă falsificare.
Dar la acea vreme nu exista tehnologie digitală.
Prin urmare era foarte dificil să faci un fals de bună calitate.
Am analizat cu acurateţe şi în detaliu materialul fotografic
în legătură cu Cazul Prietenia.
Nu am găsit nicio urmă care să indice falsificare
*** ar fi modele realizate la scară mică şi suspendate prin cabluri,
imagini suprapuse procesate cu programe de grafică tridimensională.
Din analiza imaginilor care a fost realizată
pot să confirm că acel obiect era destul de mare.
Vorbim de un obiect care avea aproximativ 45 de metri diametru.
Aceasta concordă cu mărturiile oamenilor cu care am vorbit.
Obiectul este inserat exact în acest context
în ceea ce priveşte luminile, umbrele.
Prin urmare, obiectul este plasat perfect în mediul înconjurător.
Ca parte a Cazului Prietenia,
au fost realizate un număr enorm de fotografii şi filme despre OZN-uri.
Mare parte din el a fost distribuit la întâmplare.
Mare parte a fost rătăcit şi chiar furat.
Şi chiar şi mai mult zace încă încuiat
în sertarele altor participanţi necunoscuţi
care nu vor să se facă cunoscuţi.
Cu toate acestea, există încă suficient material disponibil
care să ne permită să ne facem o idee
despre cât de incredibile trebuie să fi fost aceste evenimente.
Tot materialul care se cunoaşte la momentul actual
există mulţumită lui Gaspare De Lama şi Stefano Breccia.
În cadrul Cazului Prietenia au existat literalmente
sute de fotografii, filme şi înregistrări audio.
Şi cam atât, întrucât tehnologia de la acea vreme la asta se reducea.
De-a lungul timpului, Cazul Prietenia a implicat
şi alţi oameni care au luat parte
la aceste experienţe incredibile în diferite moduri.
Toţi au avut oportunitatea de a vedea fenomenul
şi mulţi au avut şansa de a întâlni personal extratereştri W56.
Numărul de persoane implicate doar în Italia a fost considerabil.
Am un dosar în care sunt scrise numele a 120 de oameni
care au fost implicaţi în aceste evenimente într-o anumită măsură.
Aceştia sunt oamenii despre care ştiu eu.
Dar cine ştie câţi mulţi alţii există despre care nu ştiu.
Oamenii implicaţi în Cazul Prietenia provenea din toate mediile de viaţă.
Era o secţiune transversală a societăţii.
"Prietenia" era activă şi în alte ţări:
în Franţa, Elveţia, Germania, în special în Germania,
dar şi în Siberia, în Argentina
şi cine ştie în câte alte locuri...
Chiar şi în Australia.
Aşa *** ştim, teleportarea era una dintre
cele mai impresionante înzestrări tehnologice deţinute de Prieteni.
Acest sistem era folosit pentru a materializa
şi dematerializa diferite obiecte
şi chiar foi de hârtie cu răspunsuri la întrebările
puse la cei care erau prezenţi la acele întâlniri.
Tehnologia lor era extrem de vastă.
Am văzut atât de multe lucruri!
Cele pe care mi le aduc aminte cel mai bine erau cele implicând teleportarea.
Uneori apăreau filme sau uneori foi de hârtie scrise,
filme cu OZN-uri pe care le vedeam atunci apăreau pur şi simplu de sus.
Ele se materializau pur şi simplu în aer, în cameră.
Uneori veneau din pământ şi mă loveau sub scaun.
Uneori le-am văzut materializându-se în aer.
Pe lângă teleportare, unul dintre cele mai frecvente fenomene
erau comunicaţiile dintre Prieteni şi oameni
prin intermediul radiourilor obişnuite.
Şi aceasta se făcea "în stilul lor".
Tehnologia lor era greu de deosebit de magie.
Spre exemplu, dacă luam două radiouri identice
şi le acordam pe aceeaşi frecvenţă şi le puneam unul lângă altul
în aşteptarea mesajului lor,
mesajul lor putea fi auzit la unul dintre aparatele de radio
în timp ce celălalt radio continua cu emisia de programe obişnuită
ca şi *** nimic nu s-ar fi petrecut.
Prin urmare este evident că energia implicată era incredibil de mare,
iar activitatea lor era uluitoare.
Deci îmi cumpărasem unul dintre acele radio pe tranzistoare.
Bruno mi-a spus să îl aşez acolo, pe vitrină.
"În cinci minute ei îl vor fi pregă*** pentru tine."
În fapt, după cinci minute s-a putut auzi un pârâit puternic
şi apărut un fel de flacără verde.
Şi Bruno ne-a spus atunci: "Acum e gata!"
Şi imediat după aceea, ei m-au salutat prin radio.
Chiar dacă am schimbat frecvenţele, emisia a continuat.
Unele dintre aceste comunicări au fost înregistrate
cu instrumentele disponibile la acea vreme.
Gaspare încă mai are unele dintre acele benzi.
Pentru prima oară şi după foarte mulţi ani,
vocea unui extraterestru W56 este făcută publică.
"Dragi prieteni,
dragi fii,
Nu fiţi neîncrezători faţă de noi
pentru că niciunul dintre noi nu va şovăi.
Rămâneţi uniţi,
uniţi, uniţi!
Acceptaţi faptul că fiecare dintre voi aveţi slăbiciuni!
Luptaţi şi îmbunătăţiţi-vă natura umană
şi prietenia voastră faţă de noi!
Lumea noastră este greu de înţeles pentru voi, dragii noştri.
Asta este normal.
Şi totuşi, cu afecţiune şi încredere
puteţi să fiţi aproape de inimile noastre
care sunt mereu deschise faţă de voi
şi astfel să înţelegeţi mai mult.
Vă îmbrăţişăm cu multă afecţiune
şi cu o autentică PRIETENIE.
Al vostru, Sigir."
Radio-urile nu erau singurele instrumente de comunicare folosite.
Uneori, Prietenii puteau interveni în programele normale de televiziune.
Îmi aduc aminte că odată vizionam un film
care s-a întrerupt şi a apărut un OZN în zbor.
Iar pe fundal s-au auzit vocile lor.
Şi atunci cred că doar ne-au salutat.
Un al patrulea martor al extraordinarelor evenimente
ale Cazului Prietenia, care a acceptat invitaţia lui Breccia de a vorbi
este profesorul de design Paolo di Girolamo.
Experienţa lui a fost foarte scurtă.
El s-a întâlnit cu grupul Prietenia doar de câteva ori.
Di Girolamo a fost mereu un OZN-olog entuziast
şi îi cunoştea personal pe consulul Alberto Perego
şi pe jurnalistul Bruno Ghibaudi.
Ultimul dintre ei este cel care l-a pus în legătură
cu Bruno Sammaciccia, în Pescara.
Paolo avea cu el o scrisoare pe o care o scrisese pentru extratereştrii W56.
El m-a întâmpinat într-un fel de sufragerie.
Am intrat, am lăsat scrisoarea pe masă şi m-am aşezat pe canapea.
La un moment dat, Bruno Sammaciccia a spus:
"Ar trebui să primim nişte veşti. Haideţi, să vedem!"
Şi a luat radioul şi l-a pornit.
Postul de radio emitea muzică şi apoi am auzit ceva ca un şuierat.
A fost un şuierat puternic.
Şi am auzit: "Aici este Sigir. Bună, Paolo."
"Fii sincer cu noi toţi! Fii sincer cu noi toţi!"
"Fii sincer cu noi toţi!"
A spus asta de trei ori.
Apoi o altă voce a spus: "Haideţi să luăm marfa!"
Am înţeles că "marfa" era un pachet mare pe care Sammaciccia îl luase
şi îl aşezase deasupra televizorului.
S-a auzit un pârâit foarte puternic
şi a apărut brusc o lumină violetă orbitoare.
Pur şi simplu!
Şi pachetul a dispărut!
După acest incident care l-a lăsat pe Paolo fără cuvinte,
grupul a ieşit în stradă.
Când s-au întors înăuntru, Paolo a realizat că scrisoarea sa,
pe care o lăsase pe masă, dispăruse.
Pentru o vreme au discutat despre cine anume ar fi putut-o lua.
Dar nimeni nu înţelegea ce se petrecuse.
Soţia lui Sammaciccia spunea şi ea că nu a atins-o.
Dar în acel moment, Bruno le cere tuturor să iasă din nou în stradă.
Nu mai era absolut nimeni în casă.
Era în jur de miezul nopţii.
La un moment dat am simţit că ceva mi-a căzut pe cap.
Era o bucată de hârtie împăturită.
Era un plic lipit.
L-am deschis şi era scrisoarea pe care o lăsasem pe masă.
Pentru a face posibil aceste fenomene sau pentru a le amplifica,
inclusiv telepatia, pe care ei o foloseau foarte mult,
extratereştrii W56 foloseau anumite dispozitive
pe care le numeau "nuclee".
Acestea puteau fi plasate în obiecte, în camere
şi chiar în trupurile unor organisme vii,
inclusiv în trupurile umane.
Aceste "nuclee" erau ceva indispensabil pentru ei.
Aşa ***, dacă aş vrea să primesc un apel telefonic de la tine
aş avea nevoie de un telefon în casa mea.
Bruno avea un câine ciobănesc german pe nume Dik.
Prietenii i-au spus lui Bruno că acel câine va juca un rol important
în cadrul contactelor cât şi al unor operaţiuni
care necesitau ajutorul din partea oamenilor.
El urma să devină un fel de antenă amplificatoare.
Prin urmare, l-au rugat pe Sammaciccia să vină cu câinele pe malul mării.
Apoi, la comanda lor care a venit prin telepatie,
Bruno l-a trimis pe Dik în apă.
În acel moment, Prietenii au plasat acele nuclee în labele câinelui.
În fapt, Dik era aproape în permanenţă împreună cu Bruno.
Într-unul dintre videoclipurile care au ieşit la lumină
îl vedem pe Dik uitându-se pe fereastră
în timp ce Bruno filmează un OZN
care se rotea deasupra unei pieţe din Milano
unde Bruno a locuit pentru o vreme.
Şi acesta nu este unicul document OZN realizat în Milano.
Una dintre cele mai controversate informaţii
pe care extratereştrii W56 le-au oferit prietenilor lor tereştri
se referea la un conflict cu o rasă artificială numită "Wiro",
dar pe care Sammaciccia i-a redenumit prin "CTR"
şi care era forma contrasă a cuvântului "contrari".
Unul dintre aspectele stranii legate de evenimentele Cazului Prietenia
este existenţa unor inamici, faimoşii "opozanţi" sau CTR.
În timp ce extratereştrii W56 respectau principiile morale,
ceilalţi erau materialişti, practic erau opusul extratereştrilor W56
în toate domeniile.
Ei nu vorbeau despre război ci despre un conflict,
şi spuneau că unul dintre motivele pentru care se aflau aici
erau pentru a-i ţine în frâu pe aceşti CTR.
Prietenii îi numeau prin "cei ce se închinau în faţa ştiinţei",
spunând că aceşti CTR erau creaturi lipsite de scrupule.
Şi cea mai mare îngrijorare a lor era că noi, oamenii,
am fi urmat aceeaşi cale precum cea urmată de extratereştrii CTR.
Pentru extratereştrii W56, sentimentele de prietenie,
afecţiune, iubire şi armonie pe care le creau între ei şi grupul terestru,
tot aşa *** se crează ele între fiinţe umane
nu erau doar nişte calităţi care defineau calitatea unei relaţii.
Pentru ei, coerenţa, prietenia, loialitatea
şi alte aspecte asemănătoare
nu erau doar nişte concepte abstracte
ci mai degrabă o entitate vie pe care ei o numeau "UREDA".
Această entitate vie se dezvolta chiar prin aceste sentimente de loialitate
şi ei i se opunea un alter-ego care se numea "REDA"
şi care era practic opusul.
Iar pentru ei, această energie era un fel de combustibil,
un fel de forţă motrice pentru dispozitivele lor de apărare,
şi în fapt pentru toate instrumentele lor.
Dispozitivele de apărare despre care vorbeşte Gaspare
erau importante în conflictul pe care îl aveau cu extratereştrii CTR,
după *** le-au explicat Prietenii.
Ei le-au explicat că sentimentul de prietenie
din care îşi avea sursa UREDA era atât de important,
încât dacă grupul lor nu şi-ar fi păstrat un înalt nivel de armonie,
s-au dacă grupul lor s-ar fi dezmembrat,
ar fi căzut ei înşişi victime ale extratereştrilor CTR
care ar fi putut atunci să le distrugă bazele.
Dar acesta nu era singurul motiv pentru a fi prieteni.
Extratereştrii W56 le-au mai spus că iubirea complet dezinteresată,
cât şi moralitatea, respectul şi altruismul
ar trebui să călăuzească fiecare gând şi fiecare acţiune.
Ei spuneau că aceste valori erau esenţiale pentru a asigura
un progres evolutiv lipsit de pericole şi sănătos.
Şi era lecţia pe care umanitatea trebuia să o pună în practică
dacă vroia să evite riscul unei autodistrugeri teribile.
Chiar şi cel mai mic gând de a face rău
era de neconceput pentru extratereştrii W56,
iar simţul etic, moral prevala în fiecare acţiune a lor,
în fiecare gest al lor, în fiecare gând al lor.
Chiar şi dispozitivele lor tehnologice, maşinile lor
erau impregnate în mod conştient cu acestea.
Un concept care pentru noi este greu de imaginat.
Ei spuneau că sunt incapabili să facă rău cuiva.
Ei spuneau că chiar şi dispozitivele lor ar refuza să facă rău cuiva.
Etica prevala în tot ceea ce avea legătură cu ei,
în aşa fel încât ar fi refuzat să facă rău.
Ei spuneau că dacă acele dispozitive nu reuşeau să evite să facă rău cuiva,
atunci ele s-ar fi autodistrus.
Jurnalistul Bruno Ghibaudi nu era întâmplător împreună cu De Lama
şi Sammaciccia atunci când au observat OZN-ul
a cărui imagine a fost publicată în Domenica del Corriere.
Ghibaudi a fost extrem de implicat în Cazul Prietenia
şi a experimentat tot ceea ce se putea,
inclusiv întâlnirea personală a extratereştrilor W56.
Stefano Breccia l-a cunoscut de asemenea.
El îşi aduce foarte bine aminte *** anume s-a alăturat el grupului.
La acea vreme, Ghibaudi avea o emisiune TV despre aeromodelism.
Ca din întâmplare, Giancarlo a văzut acea emisiune
şi i-a plăcut acea persoană.
El i-a cerut permisiunea lui Bruno şi Bruno a fost de acord.
Drept urmare, Ghibaudi a venit la Milano pentru a-l întâlni de Bruno.
Şi începând din acel moment, a devenit şi el parte a grupului.
Prezenţa jurnalistului era importantă
deoarece el putea publica indirect multe informaţii
care le erau oferite de Prieteni.
El era un jurnalist care putea ajuta Cazul Prietenia scriind despre el.
Nu aveam niciun fel de legătură de felul acesta.
El cunoştea multe persoane în domeniul jurnalisticii şi al televiziunii.
Noi nu aveam aşa ceva.
Imaginea OZN-ului despre care vorbea Ghibaudi
şi care era deasupra lui Monte Mario, în Roma,
a atras atenţia lui Cesare Zavattini.
Celebrul director de film i-a luat un interviu pe care
l-a inserat într-un documentar intitulat "Misterele Romei".
Cuvintele lui Ghibaudi au subliniat
ceea ce extratereştrii W56 spuneau că era
una dintre principalele lor sarcini pe planeta noastră
şi anume controlul armamentului nuclear deţinut de superputeri,
îngrijoraţi fiind de faptul că oamenii ar putea să ia teribila decizie
de a abuza de ele şi astfel să declanşeze un război total.
În fapt, aceasta este una dintre temele cheie ale întregii poveşti
a fenomenului mondial de contactare realizată de către extratereştri:
Adamski, Siragusa, Menger şi mulţi alţi contactaţi
au primit acelaşi gen de mesaj de la extratereştri.
În fapt, extratereştrii W56 chiar au intervenit cu OZN-urile
şi tehnologia lor, dar şi cu ajutorul unor pământeni antrenaţi în acest scop
pentru a stopa o situaţie ce părea că ar fi putut duce la ceva ireparabil.
Incidentul a avut loc în 1967.
O operaţiune proiectată de fiinţele umane a fost lansată.
Ea era desemnată să dezactiveze toate focoasele nucleare
din Uniunea Sovietică şi din SUA,
într-o fază în care situaţia risca să degenereze
dintr-un minut într-altul.
Există cărţi scrise de ofiţeri ai Forţelor Aeriene SUA
care sunt acum în rezervă
şi care ne relatează *** bateria lor de rachete Minuteman
a fost dezactivată de OZN-uri ce zburau în zonă.
Una dinte cărţile la care se referă inginerul Breccia
a fost scrisă de Robert Salas şi James Klotz.
Ea conţine documente militare obţinute prin Legea Libertăţii Informaţiei,
aşa-numitul "Freedom of Information Act".
Dar mai există şi alte motive
pentru care aceste fiinţe erau interesate de armele nucleare?
Testele atomice au fost mereu filmate şi fotografiate
cu echipamente speciale,
cu tehnologii ce putea surprinde
chiar primele momente ale exploziei termonucleare.
În aceste imagini vedem primele microsecunde ale exploziei
când teribilul nor în formă de ciupercă nu s-a format încă.
În cea de-a treia fotografie putem observa prezenţa unui OZN
la câţiva metri de explozie.
Dacă această fotografie este autentică, ea ne poate da o idee
despre capacităţile tehnologice incredibile ale acestor fiinţe.
O altă extrem de importantă figură în istoria OZN din Italia
a fost consulul Alberto Perego
care a scris patru cărţi între anii 1960-1970, analizând scena mondială
şi expunând deciziile politice realizate de guverne
şi care ar fi fost influenţate de activităţi făţişe sau ascunse
ale acestui tip de aviaţie extraterestră.
În cărţile sale au apărut multe fotografii excepţional de clare
ale unor OZN-uri,
unele fiind identificate ca redând interiorul cabinei unui OZN.
Perego a menţionat data şi locaţia acelor apariţii OZN,
dar nu a revelat niciodată autorii fotografiilor.
Locaţiile erau aproape întotdeauna în zonele clasice
unde extratereştrii W56 şi grupul Prietenia erau activi:
Milano, Pescara, Francavilla, Montesilvano.
Pe lângă toate acestea, fotografiile au fost realizate
de membri ai grupului Prietenia.
Dar am aflat aceste lucruri de abia astăzi.
În viziunea lui Gaspare De Lama,
Alberto Perego a avut o importanţă deosebită.
Perego i-a prezentat profundele implicaţii ale fenomenului OZN
şi al fenomenului contactului extraterestru,
într-o vreme în care era extrem de dificil
să găseşti materiale despre aceste subiecte în limba italiană.
Şi atunci mi-a spus *** anume stăteau lucrurile în viziunea sa.
În mod natural am fost uimit, pentru că nu mă aşteptam la aşa ceva.
El chiar cunoştea aceste lucruri.
El înţelegea multe aspecte, chiar le înţelegea.
A fost un om de mare valoare, un idealist, un om adevărat.
Şi el era om uimitor, foarte cultivat.
Perego l-a anunţat pe Gaspare că intenţiona să publice o carte
în care să dezvăluie tot ceea ce ştia despre prezenţa printre noi
a unor fiinţe din alte lumi,
un proiect care însă nu s-a materializat niciodată.
În cadrul corespondenţei ţinute de Gaspare
se află şi scrisori scrise chiar de consulul Perego.
Într-una dintre ele, el vorbeşte despre intenţia sa
de a publica o carte cu numele "Voi spune totul"
Alte afirmaţii făcute în aceeaşi scrisoare
sunt de asemenea foarte interesante.
"Dragul meu, cred că ai intuit experienţa mea amară din ultimii ani.
Pentru a revela noua realitate m-am bazat pe doi oameni
care au dispărut de pe scenă: Papa Ioan al XXIII-lea şi Kennedy.
După *** este bine ştiut,
Kennedy a murit cu cinci zile înainte ca raportul meu să intre în circulaţie
şi, după *** ai văzut, toată lumea păstrează tăcerea
sau pretinde că nu ştie nimic.
Sper ca în anul 1965 să public cartea 'Voi spune totul'.
Deşi cred că deja am spus destul de multe.
Îi trimit cea mai afectuoasă aducere aminte,
împreună cu cele mai bune urări."
"Alberto Perego"
Dar aceste entităţi mai aveau şi alte sarcini asumate.
Un alt scop al prezenţei extratereştrilor W56
era să ne ajute în procesul nostru evolutiv,
să ne impulsioneze către un nivel superior de înţelegere.
De aceea se aflau pe planeta noastră de foarte multă vreme,
şi chiar au împărţit cu noi o parte din suferinţa inerentă procesului.
Ei au revelat de asemenea că numele lor adevărat era "AKRI".
Stefano Breccia a făcut cercetări în legătură cu acest nume
şi a descoperit unele aspecte interesante.
Cuvântul "AKRI" este pluralul unui substantiv din sanskrită
şi înseamnă "înţelepţi".
În acel moment, am căutat să-i găsesc sensul şi în egipteană.
Şi am descoperit existenţa a două cuvinte foarte similare.
Primul termen este "AKRIU" este numele unor divinităţi
care sunt numite "înţelepţii".
Apoi m-am gândit să-l caut şi în alte limbi.
Am descoperit că în greaca veche
"akri" înseamnă "akreo" sau "oameni de condiţie superioară".
În araba veche, "akri" înseamnă "grup de prieteni"
sau ceva de genul acesta.
Ca substantiv comun, numele este foarte comun, foarte răspândit.
Dar acesta nu ar fi singurul indiciu.
Cu ani în urmă, contele Richard Jiamfre
i-a dat lui Eugenio Siragusa, care şi el a fost contactat de extratereştri,
o ciudată scrisoare scrisă de mâna lui Voltaire.
Era adresată legendarului Conte de Saint-Germain.
Textul conţine fraze iluminatoare care se potrivesc perfect
în contextul unei presupuse prezenţe extraterestre în istoria umanităţii.
"6 iunie 1761.
Domnule, vă răspund scrisorii voastre din aprilie,
în care uluitoarea revelaţie a făcut din bătrânul om care sunt acum
confidentul celor mai teribile secrete ale tale, ziua morţii sale.
Mulţumesc, Germain.
Lungul tău drum în timp va fi luminat de prietenia mea pentru tine.
Chiar şi în timpul revelaţiei tale despre mijlocul secolului al XX-lea.
Datorită timpului, imaginile vorbitoare
nu vor putea fi înmagazinate în memorie.
Fie care minunatele tale maşini zburătoare să te aducă înapoi la mine.
Rămâi cu bine, prietene!"
"Voltaire, gentilom al regelui."
Ce anume să fi fost imaginile vorbitoare la care se referă Voltaire?
Dar "minunatele tale maşini zburătoare"?
Ce anume a văzut Voltaire?
Cine a fost cu adevărat legendarul Conte de Saint-Germain?
Epilogul grupului Prietenia a apărut la sfârşitul anilor 1970,
pentru că, din păcate, oamenii care s-au alăturat lui Sammaciccia
nu au reuşit să se ridice la înălţimea aşteptărilor prietenilor cosmici.
Grupul s-a destrămat gradat şi ireversibil.
UREDA a dispărut şi temerile extratereştrilor W56 s-au adeverit.
Acest moment dramatic a coincis cu anumite fenomene
observate în Marea Adriatică, şi anume marele val de rapoarte OZN
ce a apărut între octombrie 1978 şi ianuarie 1979.
În mod oficial, povestea s-a încheiat atunci când
extratereştrii CTR au reuşit să îi tragă pe sfoară pe pământeni.
Povestea este destul de greu de crezut, din multe puncte de vedere.
După opinia mea, aventura din 1978 a fost un sfârşit surprinzător.
Probabil că acei oameni se săturaseră de Sammaciccia şi cei apropiaţi lui
şi s-au decis să-şi ia tălpăşiţa într-un mod spectaculos.
După părerea mea, contactul a continuat totuşi
şi am dovezi atât în Italia cât şi în străinătate.
Chiar dacă întreaga poveste a grupului Prietenia
seamănă mai degrabă cu o povestire ştiinţifico-fantastică
decât cu un eveniment care chiar a avut loc,
în ciuda dezbaterii largi asupra subiectului autenticităţii sale,
datorită dovezilor care au fost deja dezvăluite până acum
este dificil să susţinem că totul nu a fost decât o invenţie.
Credeţi sau nu credeţi!
În oricare dintre cazuri nu putem să nu luăm în considerare
mărturiile protagoniştilor şi documentele legate de aceste mărturii.
Conform martorilor oculari, apariţia OZN-urilor, fenomenele de teleportare
şi toate celelalte fenomene impresionante care au apărut,
nu au fost totuşi motivul real pentru care aceste fiinţe se aflau pe Pământ.
Prietenii se autodenumeau prin "precursorii lumii spirituale".
În final, esenţa, sufletul acestei relaţii
care din păcate s-a terminat atât de rău datorită deficienţelor umane
este un exemplu imens de iubire, dăruire şi respect
pe care ei le-au impregnat în inimile martorilor oculari încă în viaţă.
Cele mai preţioase învăţături pe care le-am primit de la ei
este acel impuls pe care ei ni l-au dat şi această strădanie,
prin care ne-au făcut să ne iubim unii pe alţii,
să fim apropiaţi, să fim uniţi.
M-au îmbogăţit sufleteşte,
m-au pus în legătură cu o lume aproape imposibilă, plină de iubire.
A fost de asemenea o experienţă emoţionantă,
captivantă şi măreaţă.
Sentimentul pe care extratereştrii W56 îl transmiteau
era unul de profundă PRIETENIE şi IUBIRE.
Ar mai fi multe de spus despre grupul Prietenia.
Înainte de a pleca, Prietenii au promis că se vor întoarce
şi că vor crea o legătură cu puţinii oameni care au mai rămas
printr-un legământ de fidelitate reciprocă.
Chiar şi în zilele noastre, aceşti oameni cred cu adevărat
că încă mai există Prieteni speciali care ne-ar fi putut ajuta
sau care, după toate probabilităţile, nu au încetat niciodată să ne ajute.