Tip:
Highlight text to annotate it
X
Ne aflăm în mijlocul unei lupte crâncene pentru putere în cyberspațiu.
De o parte, puterea tradițională,
instituțiile organizate,
precum guvernele și marile corporații multinaționale.
De cealaltă parte, puterea dispersată,
cu părțile ei bune și rele:
mișcările oamenilor de rând, grupările disidente,
hackerii, infractori...
La început, internetul a avantajat puterile dispersate.
Le-a oferit coordonare și eficiență
și le-a făcut să pară invincibile.
Azi, puterile tradiționale au revenit în joc și înving detașat.
Voi prezenta lupta dintre aceste două puteri,
cine câștigă și *** supraviețuiește societatea luptei dintre ele.
În primele zile ale internetului,
se discuta mult despre legile „naturale” ale acestuia.
Cenzura era imposibilă, anonimatul era facil,
poliția n-avea habar de infracțiunile cibernetice...
Internetul era, prin definiție, internațional
și reprezenta o nouă ordine mondială:
puterile tradiționale urmau să fie îngenuncheate,
masele să capete putere, libertatea să se răspândească în întreaga lume,
toate păreau inevitabile.
Era o viziune utopică,
o parte din ea chiar s-a împlinit:
în marketing, divertisment, mass-media,
în organizarea politică, în crowdfunding și crowdsourcing,
schimbările au fost dramatice.
Ebay chiar a făcut ordine în podurile caselor din lume.
(Râsete)
Facebook și Twitter chiar au ajutat la răsturnarea guvernelor.
Asta a fost numai o latură turbulentă a internetului,
dar a și dat mai multă putere instituțiilor tradiționale.
În lumea corporatistă,
există două tendințe sesizabile:
În primul rând, fenomenul „cloud computing”
duce la pierderea controlului asupra datelor personale.
E-mailul, fotografiile, calendarele, lista de contacte, mesajele, documentele
se află azi pe servere Google, Apple,
Microsoft, Facebook ș.a.m.d.
În al doilea rând, accesăm tot mai mult datele
prin dispozitive controlate de furnizori.
Gândiți-vă la iPhone, iPad, telefonul Android,
tableta Kindle, Chromebook...
Chiar și noile sisteme de operare Microsoft și Apple,
se îndreaptă spre scăderea controlului utilizatorului.
Ambele tendințe sporesc puterea corporațiilor,
conferindu-le control asupra datelor și, astfel, asupra noastră.
Și puterea guvernamentală sporește pe internet.
Există supraveghere guvernamentală ca niciodată.
Știm că Agenția Națională de Securitate (NSA) spionează întreaga planetă.
(Râsete)
Există mai multă cenzură ca niciodată.
Există mai multă propagandă.
Tot mai multe guverne controlează ce pot utilizatorii
face sau nu pe internet.
Guvernele totalitare folosesc internetul ca mijloc de control,
iar multe țări folosesc războiul cibernetic ca pretext pentru preluarea controlului.
Atât corporațiile cât și guvernele
dețin putere uriașă pe internet.
În multe cazuri, interesele converg.
Supravegherea e modelul de afaceri pe internet,
iar supravegherea comerțului oferă guvernelor acces la date
pe care nu le-ar fi putut obține altfel.
L-am putea considera
un parteneriat public-privat de supraveghere.
Așadar, ce s-a întâmplat ?
*** de am greșit prognoza viitorului internetului atât de grav ?
Adevărul e că tehnologia sporește puterea în general,
dar ritmul de integrare e diferit.
Puterile dispersate adoptă noile tehnologii mai rapid.
Sunt mici, active, nestânjenite de birocrație,
iar, uneori, nici de legi sau etică,
se pot adapta mai rapid.
Când au descoperit internetul,
aeste grupări au căpătat, dintr-odată, putere.
A apărut o schimbare fundamentală.
Am observat-o în comerțul electronic.
Vă amintiți, îndată ce internetul
a început să fie folosit pentru comerț,
a apărut, din senin, un soi nou de infractor cibernetic,
capabil să profite instantaneu.
Polițiștii, antrenați parcă din romanele Agathei Christie,
(Râsete)
au avut nevoie de un deceniu să recupereze.
(Râsete)
Am observat-o și în media socială:
grupările de dreapta marginalizate au început
să exploateze imediat puterea de organizare a internetului.
Corporațiilor le-a luat un deceniu să-și dea seama *** s-o folosească.
Dar când, în sfârșit, s-au prins *** stă treaba,
marile instituții au dispus de mai multă putere brută
de exploatat, devenind și mai puternice.
În asta constă diferența.
Puterile dispersate sunt prompte, rapide.
Puterile instituționale sunt lente, dar folosesc puterea mai eficient.
Disidenții sirieni au folosit Facebook pentru a se organiza.
Guvernul sirian a folosit Facebook pentru a-i identifica și a-i aresta pe disidenți.
Deci cine câștigă ?
Cei rapizi sau cei puternici ?
Care tip de putere va domina în deceniile următoare ?
În acest moment, se pare că puterea tradițională.
E mai ușor ca NSA să spioneze pe toată lumea,
decât ca lumea să-și apere intimitatea.
Chinei îi este mai ușor să blocheze site-uri,
decât le este cetățenilor să evite aceste piedici.
Chiar dacă încă e ușor să-ți protejezi copiile digitale
cei mai mulți utilizatori n-o pot face
fiindcă balansarea puterii cibernetice necesită competențe tehnice.
Cei pricepuți o pot lua înaintea puterii instituționale.
înființându-și propriul server de e-mail,
utilizând criptarea sau încălcând protecția copiilor digitale.
Tehnologiile există.
Iată de ce infracțiunile cibernetice sunt încă larg răspândite,
chiar dacă poliția devine mai vigilentă.
Iată de ce informatorii încă pot face atât de mult rău.
Iată de ce organizații ca Anonymous încă sunt o forță viabilă
și de ce mișcările sociale încă prosperă pe internet.
Cei mai mulți, însă, suntem prinși la mijloc.
Nu avem îndemânarea tehnică de a ne feri
de marile guverne și de corporații, pe de-o parte,
și de infractorii cibernetici, de cealaltă parte.
Nu ne putem alătura niciunei mișcări disidente.
Nu avem de ales, trebuie să acceptăm
opțiunile de configurare implicite, condițiile de utilizare arbitrare,
virușii instalați de NSA
sau ocazionala pierdere inexplicabilă a tuturor datelor.
(Râsete)
Suntem izolați când puterile guvernamentale și corporatiste se unesc
și călcați în picioare când ele se luptă,
fie că-i vorba de Facebook, Google, Apple și Amazon
disputându-și piața,
de SUA, UE, China și Rusia disputându-și lumea,
SUA contra teroriștilor, media contra piraților informatici
ori China contra disidenților.
Situația se va agrava pe măsură ce tehnologia va avansa.
În lupta dintre puterea instituțională și cea dispersată,
mai multă tehnologie înseamnă mai multe prejudicii.
Am văzut-o deja.
Infractorii cibernetici pot jefui mai mulți oameni,
mai rapid decât infractorii din lumea reală.
Pirații digitali pot copia mai multe filme,
mai rapid decât strămoșii lor.
O vom vedea și în viitor.
Imprimantele 3D vor concentra controversele despre control
în jurul armelor, nu al filmelor.
Ochelarii Google vor supraveghea
în curând pe toată lumea, permanent.
E același lucru ca teama de armele de distrugere în masă:
teroriștii cu bombe nucleare biologice
pot provoca mai multe pagube decât cei cu explozibili convenționali.
Aceeași teamă: progresul tehnologic va favoriza pe cei puternici.
Există o rată naturală a infracțiunilor în societate,
provenită din esența noastră evolutivă ca specie.
Există și o rată a infracțiunilor pe care societatea e dispusă s-o tolereze.
Când infractorii sunt ineficienți,
suntem dispuși să acceptăm câțiva în mijlocul nostru.
Pe măsură ce tehnologia sporește eficiența infractorilor,
procentul pe care-l putem tolera scade.
În consecință, puterea instituțională crește, *** era de așteptat,
pentru a ne proteja de partea negativă a puterii dispersate.
Asta înseamnă și mai multe măsuri de siguranță opresive,
chiar dacă sunt ineficiente
și înăbușă partea pozitivă a puterii dispersate.
Bun, deci ce se întâmplă ?
Ce se întâmplă pe măsură ce se dezvoltă tehnologia ?
Statul polițienesc e singura cale de a controla puterea dispersată,
de a menține siguranța societății ?
Sau elementele marginale distrug inevitabil societatea,
pe măsură ce tehnologia le sporește puterea ?
Chiar nu e loc pentru independență, libertate și schimbare socială
în viitorul tehnologic ?
Consolidarea puterilor dispersate
e un beneficiu crucial al internetului.
E o extraordinară forță de schimbare socială pozitivă în întreaga lume
și trebuie s-o menținem.
În lupta dintre cei rapizi și cei puternici,
ceea ce ne trebuie este o remiză.
Am trei recomandări în acest sens.
Pe termen scurt, avem nevoie de transparență și supraveghere.
Cu cât știm mai multe despre acțiunile puterii instituționale,
cu atât putem avea mai multă încredere în ea.
Știm că e adevărat,
știm că e valabil în cazul guvernului.
Însă am cam uitat,
din cauza spaimei de terorism sau a altor amenințări moderne.
E valabil și în cazul puterii corporatiste.
Din nefericire, dinamica pieței
nu va sili corporațiile să devină transparente.
Avem nevoie de legi pentru asta.
Transparența ne dau încredere și în puterea populației.
În majoritatea cazurilor, puterea dispersată e benefică.
Prin transparență deosebim grupările sociale benefice
de organizațiile infracționale.
Supravegherea e al 2lea aspect, la fel de vital.
Din nou, e un mecanism de supravegheat puterea de mult știut.
Presupune o combinație de lucruri:
tribunale care mijlocesc,
legiuitori care înțeleg tehnologiile, o presă dinamică
și grupuri de monitorizare, care să analizeze și să raporteze
ceea ce face puterea.
Aceste două aspecte, transparența și responsabilitatea,
conferă certitudinea că putem avea încredere în puterea instituțională
și garantează că ea va acționa în interesul nostru.
Fără asta, cred că democrația, pur și simplu, eșuează.
Pe termen lung,
trebuie să reducem diferențele de putere.
Cu cât va fi mai echilibrat raportul de putere dintre diversele grupuri,
cu atât va fi mai stabilă societatea.
Soluția acestor probleme e accesul la informație.
Pe internet, informația înseamnă putere.
Prin informație, cei slabi dobândesc mai multă putere.
Dacă cei puternici au acces la informație,
ei își consolidează și mai mult puterea.
Ca să reducem dezechilibrele de putere, trebuie să ținem cont de informații.
E vorba de confidențialitatea datelor personale,
de norme privind raportarea obligatorie a datelor de către corporații
și de legi guvernamentale transparente.
Așa vom face față viitorului.
Internetul de azi e, de fapt, un accident fericit.
E o combinație a lipsei inițiale de interese comerciale,
a neimplicării guvernamentale,
a unor cerințe militare de rezistență și de supraviețuire,
și a unor sisteme concepute de niște informaticieni
deschise și care funcționează cu ușurință.
Suntem la debutul unei dezbateri cruciale
despre viitorul internetului:
aplicarea legilor, supravegherea, colectarea datelor corporatiste, războiul cibernetic,
protecția informațională ș.a.m.d.
Nu va fi ușor să găsim o soluție.
Nicio schimbare de putere nu a fost ușoară.
Corporațiile transformă internetul într-un uriaș generator de venituri
și nu vor bate în retragere.
N-o vor face nici guvernele,
care folosesc internetul drept instrument de control.
Sunt chestiuni politice și tehnologice complicate,
însă avem toți datoria de a încerca să rezolvăm această problemă.
Nu știu care va fi rezultatul,
dar sper că, atunci când, peste ani,
societatea va privi în urmă, către aceste prime decenii ale internetului,
nu va fi dezamăgită.
Asta se va întâmpla numai dacă fiecare dintre noi se va implica,
va face din asta o prioritate și va participa la dezbatere.
Trebuie să stabilim echilibrul corect
dintre puterea instituțională și cea dispersată,
să creăm mijloacele care să amplifice părțile bune ale fiecăreia
sau să atenueze părțile lor rele.
Vă mulțumesc.
(Aplauze)