Tip:
Highlight text to annotate it
X
21 octombrie 2009
Trimit un email lui Peter Joseph solicitând un interviu video...
...Nici un rãspuns
3 noiembrie 2009:
Trimit încã un email lui Peter Joseph...
Rãspuns!
Rãspuns! (10 noiembrie)
"Charles, acum sunt foarte ocupat... Am sã fiu plecat din ora? de câteva ori luna asta.
Încearcã la începutul lui decembrie. Mul?umesc, Peter"
1 decembrie 2009:
1 decembrie 2009: Trimit încã un email lui Peter Joseph solicitând interviul...
...(a?teptare)
5 decembrie: "...bine- î?i dau 2 ore. Sunt în Bushwick..." P
Cine este Peter Joseph?
Un mini-documentar de Charles Robinson
www.whoispeterjoseph.com
Fundal
Numele meu este Peter Joseph. Locuiesc in Brooklyn, New York. Am 31 de ani.
Sunt un producator independent de film si, presupun, fondatorul de facto al unei organizatii numite
"Miscarea Zeitgeist"
Referitor la istoricul meu, m-am nascut in ceea ce consider a fi o familie de clasa mijlocie.
Tatal meu a fost... este acum un angajat postal pensionat,
iar mama mea a fost angajata la Serviciul de Protectie a Copilului.
De fapt, multe din inclinatiile mele sociale cred ca este posibil sa-si aiba originea
in experientele pe care le-am avut ascultind istorisirile mamei mele.
Cred ca am inceput sa fiu interesat de muzica pe la 8 sau 9 ani.
Am parut a ma indragosti de percutie, tobe si ritm.
Am fost foarte norocos sa fiu acceptat intr-o scoala din North Carolina,
o scoala de arta din cadrul unei universitati,
care mi-a permis sa ma maturizez intr-o educatie foarte diferita
fata de cea in care, cred eu, creste majoritatea oamenilor,
intr-un oras rural dintr-un loc din sud *** este North Carolina.
Si am fost expus la multe culturi diferite, multe interese diferite,
multe lucruri pe care nu le-ai gasi intr-un liceu tipic, sa zicem, din sud.
Am fost expus la o mare diversitate de oameni,
in mod particular persoane creative si artistice,
care cred ca s-au imprimat in mine, ca sa zic asa,
si continui acele tendinte si astazi.
Muzica si percutia se unesc direct in identitatea mea.
Oamenii imi spun :"Ei bine, stii, tu lucrezi cu aceasta organizatie sociala,
insa totusi, nu esti decat un muzician". Intelegeti, "doar un muzician".
Exista aceasta tendinta de a cere acreditari, care apare des
la oricine discuta chestiunile despre care vorbim noi in miscare
sau despre care s-a vorbit in filme.
Insa, putem la fel de bine discuta despre asta putin mai tarziu.
Dar, ceea ce as vrea sa spun este ca privesc acum muzica ca pe o forma de meditatie.
Reprezinta o eliberare, imi mentine echilibrul.
In consecinta, continui sa o practic intr-un sens foarte personal,
doar ca nu mai interpretez in public atat de mult,
nu mai timp.
Dupa al doilea an de facultate, am renuntat
realizand ca datoria pe care o acumulam in mod categoric nu se merita.
Chiar si atunci stiam ca e ceva in neregula cu a merge la scoala,
a contracta un volum ridicol de datorie, de la 80$ la 100.000$,
si apoi a fi aruncat in forta de lucru,
in mod automat intr-o pozitie de servitudine contractuala, daca sunteti de acord sa-i spunem asa.
Automat trebuind sa te dai sistemului pentru ca esti deja intr-o atat de mare datorie.
Preocuparea mea initiala a fost sa devin un percutionist clasic solo la marimba (un instrument de percutie african foarte asemanator xilofonului - n. trad.)
un concept amuzant cand ma gandesc acum la el,
insa noi toti avem accesele noastre de naivitate pe masura ce crestem.
Odata ce muzica a devenit dificil de urmat pentru mine ca si cariera,
am inceput sa fiu interesat de video si editare si mi-am gasit un serviciu in New York,
mai multe servicii in New York, facand diverse editari video ca liber profesionist,
filmand, orice legat de video sau de film.
Trebuie sa faci orice iti este platit in aceasta societate,
iar eu n-am putut gasi nisa pentru a face bani din muzica, asa ca am ajuns in publicitate.
Intotdeauna am avut o problema cu a-mi spune ceilalti ce sa fac in campul muncii
si, evident, nu-mi placea publicitatea.
Nu-mi placea manipularea absurda a perceptiilor oamenilor pentru ca sa-si vanda corporatiile porcariile.
Asa ca am inceput sa caut de lucru in sectorul financiar.
Am inceput sa fac tranzactii pe o zi, sa studiez modele.
Am avut un succes moderat. N-am avut niciodata o baza de capital mare, ceea ce chiar trebuie sa ai.
Am retras niste maruntis de pe piata
si am continuat sa fac asta, cu intreruperi, multi ani.
Nu mai fac asa ceva pentru ca dispretuiesc sistemul de piata.
Felul in care am justificat asta a fost ca era singura ocupatie pe care am putut s-o descopar,
care nu avea un sef sau un client, deci pentru mine a insemnat libertate.
Fara indoiala, tranzactionarea pe piata bursiera n-are niciun fel de relevanta sociala.
nu contribuie cu nimic la societate.
Ai putea arunca Wall Street in aer maine si asta n-ar schimba nimic
in ce priveste ordinea naturala a lucrurilor pe aceasta planeta.
Prin urmare, in acea etapa a vietii mele, imi doream doar o scapare.
Nu mai vroiam sa ma confrunt cu a fi sclavul sistemului corporativ.
Deci oricum, atunci am inceput sa cercetez economia
si putem... Sunt sigur ca ai alte intrebari despre asta, asa ca ma voi opri aici.
Zeitgeist a inceput ca un spectacol in public,
o tentativa la un concept vaudevillian.
Ce am facut a fost sa montez doua ecrane
si aveam in mijlocul scenei un urias echipament de percutie,
cu video-urile care erau pe cele doua ecrane.
A fost folosit o parte din echipamentul pe care-l vezi aici.
De fapt mi-am vandut cea mai mare parte din echipament.
Insa indiferent de asta... cred ca am niste fotografii pe care ti le pot da.
S-au facut doar cateva, crezi sau nu, la evenimentul initial.
Imi doresc sa fi documentat evenimentul initial
pentru ca oamenii ma tot intreaba de el.
Insa, cu toate acestea, a inceput ca un proiect creativ,
o variatie pe un concept vaudevillian timpuriu.
Film si muzica in direct. Spectacol in direct.
Si odata ce s-a terminat, stii ca a fost...
a fost un eveniment gratuit. L-am tinut sase seri cred.
Iar oamenii au venit, i-am facut reclama la nebunie.
Am cheltuit mii si mii de dolari.
Am facut-o in principal pentru ca fusesem blocat in realitatea corporativa
si mi-am dorit doar sa fac ceva pentru mine ca sa ma simt mai bine
vizavi de o lume care se duce la naiba, practic.
O lume care este dominata de finante, o lume care este bolnava si distorsionata,
prin procese religioase, oligarhi financiari..
A fost doar o exprimare, a fost de fapt o extrem de furioasa, dar solemna exprimare.
Nu m-am asteptat niciodata sa iasa ce a fost, deloc.
Dupa ce s-a terminat, m-am aflat doar in ceva mai multa datorie.
Si-am luat proiectul pentru care, apropo, n-aveam nicio autorizatie,
nu-i clarificasem niciun aspect legal.
Insa, pentru ca internetul este ceea ce este, l-am aruncat online sa vad ce s-ar intampla.
Poate unor oameni le-ar place, l-ar descarca, as obtine o reactie.
Orice.
Ce s-a intamplat m-a uimit peste masura.
L-am postat pe un site si de acolo s-a declansat o reactie in lant si eu...
Din acel moment incoace e mai mult istorie, nici n-as putea sa-ti spun *** s-a desfasurat.
Tot ce stiu este ca
am aflat ca inregistra un numar extraordinar de vizionari
si se vorbea mult despre el, asa ca i-am facut un website.
www.zeitgeistmovie.com
Si l-am pus acolo gratuit. Apoi am realizat ca oamenii il vroiau pe DVD.
Mi-am zis ok, banuiesc ca ar trebui sa incerc sa fac asta.
Prin urmare am fost fortat intr-o pozitie foarte dificila de a obtine permisiunea tuturor celor implicati,
ceea ce a fost foarte dificil apropo, pentru ca
toti au vazut potentialul de profit,
pentru ca este un film care are pe internet milioane de vizualizari.
Asa ca a trebuit sa le platesc multi bani unor oameni pentru a-l pune in miscare.
Insa au fost de asemenea oameni care au fost fericiti pur si simplu sa vada ca aceasta informatie este scoasa la iveala
si n-au avut niciun fel de probleme cu a face
ceea ce eu numesc o 'distributie ne-comerciala".
Un DVD de 5$, care sa fie lansat intr-un anumit numar.
Apoi am primit un email de la o organizatie numita Artivist Film Festival.
Si, spre uimirea mea, ei doreau sa prezinte filmul in festivalul lor,
cu o sala plina pana la refuz, cu biletele vandute integral.
In acest stadiu totul era inca absolut uluitor pentru mine.
Desigur, aceasta a fost aceeasi organizatie care a prezentat Zeitgeist: Addendum anul urmator.
"Intr-o lume in care media este adesea folosita pentru a ne limita intelectual
mai mult decat pentru orice altceva, din punctul meu de vedere."
(Aplauze)
Am spus deseori, arta fara constiinta este lipsita de sens,
si cred ca actiunea fara constiinta este inutila.
Asa ca, cred ca este grozav sa avem un festival care sa reprezinte astfel de idei.
In ceea ce priveste filmul in sine,
presupun ca tot ce pot sa zic cu adevarat este ca intregul scop al filmului
este ca oamenii sa inceapa sa se uite la cauzele fundamentale
ale tuturor acestor probleme care le vedem acum in societate.
Cam asta este idea generala a ceea ce s-a intamplat.
Miscarea Zeitgeist.
Miscarea Zeitgeist a fost o decizie foarte dificila pentru mine.
As fi putut sa fac doar Zeitgeist: Addendum ca orice alt regizor constient social
in sensul ca as fi putut sa zic doar: "Pai, uite inca niste chestii,
uite niste probleme. Hey, uite niste solutii posibile.
Preia ce vrei si vezi ce se intampla."