Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducător: daia irina Corector: Klara L. VEER
Fiecare persoană are nevoie de un antrenor.
Indiferent dacă eşti jucător de baschet,
jucător de tenis, gimnast
sau jucător de bridge.
(Râsete)
Instructorul meu de bridge, Sharon Osberg,
spune că nici un cap din lume nu are
atât de multe poze din spate ca al ei. (Râsete)
Îmi pare rau, Sharon. Iată una.
Toţi avem nevoie de oameni de la care să primim feedback.
Așa devenim mai buni.
Din păcate, este un grup de oameni
care nu primeşte aproape deloc feedback
care să-i ajute să-şi facă treaba mai bine.
Aceşti oameni
au una dintre meseriile cele mai importante din lume.
Mă refer la profesori.
Când Melinda și cu mine ne-am dat seama
cât de redus e feedbackul primit de majoritatea profesorilor,
am fost şocaţi.
Până de curând, peste 98% dintre profesori
au primit un singur cuvânt drept feedback:
„satisfăcător”.
Dacă singurul lucru pe care l-aş fi auzit de la instructorul meu de bridge
ar fi fost că sunt „acceptabil",
n-aş fi avut vreodată speranţa să devin mai bun.
De unde era să ştiu cine e cel mai bun?
*** să-mi fi dat seama ce făceam eu diferit?
În ultima vreme, se încearcă o restructurare
a modului în care profesorii sunt evaluaţi,
însă aceștia tot nu primesc, aproape deloc, un feedback
care să-i ajute să-şi îmbunătăţească în mod vizibil munca.
Profesorii noştri merită mai mult.
Sistemul actual nu e corect faţă de ei.
Nu e corect nici faţă de studenţi,
iar America îşi riscă astfel rolul de lider mondial.
Azi doresc să prezint *** putem face ca profesorii
să primească informaţii utile pentru perfecţionarea pe care o doresc şi o merită.
Să începem prin a ne întreba cine îşi face treaba bine.
Din păcate, nu există o clasificare internaţională
a sistemelor prin care profesorii primesc feedback.
Aşa că m-am uitat la ţările
ai căror elevi au rezultate bune,
şi am încercat să înțeleg ce fac ei
pentru a-şi ajuta profesorii să devină mai buni.
Să luăm clasamentele pentru competența la citire.
Statele Unite nu se află pe primul loc.
Nu suntem nici măcar în top 10.
Suntem abia pe locul 15, alături de Islanda și Polonia.
Ei bine, dintre toate locurile
cu rezultate mai bune decât în Statele Unite,
câte au un sistem oficial
pentru a ajuta profesorii să progreseze?
11 din 14.
SUA se află pe locul 15 la citit,
dar pe locul 23 la ştiinţă şi 31 la matematică.
Rămâne un singur subiect la care suntem fruntaşi,
anume incapacitatea de a le oferi profesorilor noştri
ajutorul necesar pentru a-şi dezvolta abilităţile.
Să ne uităm la cel mai buni:
provincia Shanghai, din China.
Sunt pe primul loc la toate,
citire, matematică şi ştiinţă.
Un secret al succesului incredibil al Shanghaiului
e modul în care îşi ajută profesorii să progreseze.
Se asigură că tinerii profesori
au şansa de a învăța de la cei cu experienţă.
Participă la grupuri de studiu săptămânale,
în care profesorii se întâlnesc şi vorbesc despre cele mai bune metode.
Fiecărui profesor i se cere să-şi observe colegii
şi să le ofere feedback.
Ne întrebăm de ce e un astfel de sistem atât de important?
Pentru că procesul de învățământ
implică multă varietate.
Unii profesori sunt mult mai eficienţi decât alţii.
De fapt, sunt profesori în toată ţara
care îşi ajută elevii să obţină rezultate extraordinare.
Dacă un profesor de nivel mediu din ziua de azi
ar putea deveni la fel de bun ca aceştia,
elevii noştri ar da lecţii restului lumii.
Avem nevoie de un sistem care ajută toţi profesorii
să fie la nivel cu cei mai buni.
*** ar arăta acest sistem?
Ei bine, pentru a afla, fundaţia noastră
a lucrat cu 3000 de profesori
din diverse locații din ţară,
într-un proiect numit Măsurarea Eficienţei Procesului de Predare.
Am avut observatori care au vizionat filme
cu profesorii la ore
şi care au dat apoi calificative modului în care aceştia s-au descurcat din diferite puncte de vedere.
De exemplu, au pus studenților
întrebări provocatoare?
Au găsit mai multe moduri pentru a explica o idee?
Am trimis și sondaje de opinie către studenţi, cu întrebări de genul:
"Îşi dă profesorul seama
când clasa a înțeles o lecţie?"
"Învățați să vă corectați greșelile?"
Şi ce-am aflat este foarte interesant.
În primul rând, cadrele didactice care au avut rezultate bune din aceste puncte de vedere,
aveau studenţi cu rezultate mult mai bune.
Astfel ne-am seama și că am pus întrebările potrivite.
În al doilea rând, profesorii implicați în program ne-au spus
că aceste videoclipuri şi chestionare aplicate studenţilor
au fost foarte utile ca instrumente de diagnosticare,
pentru că au arătat
unde era nevoie de îmbunătățire.
Vreau să vă arăt *** funcționează
partea video din programul nostru.
(Muzică)
(Video) Wessling Sarah Brown: Bună dimineața.
Haideți să vorbim despre ce vom face astăzi.
O să începem cu evaluare reciproca, bine?
Evaluarea din partea colegilor - iar obiectivul nostru la sfârşitul zilei
este ca voi sa aflaţi dacă
asta vă ajută în compunerea eseurilor.
Numele meu este Sarah Brown Wessling.
Sunt profesoară de limba engleză la
Liceul Johnston din Johnston, Iowa.
Întoarce-te către persoana de lângă tine.
Spune-i la ce crezi că mă refeream adineaori. Am vorbit despre--
Cred că pentru profesori există o diferenţă
între modul abstract în care ne înţelegem meseria
şi realitatea concretă pe care practica o presupune.
Ok, am să vă rog să aduceţi ce ați scris.
Cred că aceste filmări ne oferă
un anumit grad de realitate.
Nu ai *** să conteşti ceea ce este înregistrat,
şi există o mulţime de lucruri de învăţat
şi de asemenea o mulţime de moduri care ne putem perfecţiona
profesional, atunci când vedem înregistrările.
Am doar camera aceasta şi un trepied mic
şi am investit într-un obiectiv cu perspectivă mai largă.
La început orei, o aşez
în spatele sălii. Nu e o poziţie perfectă.
Nu prinde fiecare lucru mărunt care se întâmplă.
Însă pot auzi sunetul. Pot vedea o grămadă de lucruri.
Şi reuşesc să învăţ o mulţime de lucruri.
A fost într-adevăr un truc simplu,
dar puternic pentru a-mi vedea propria reflecţie.
Să ne începem prin a ne uita la cea lungă, ok?
Odată terminată înregistrarea, o salvez în calculator
şi apoi arunc o privire.
Dacă nu îmi notez lucrurile, le uit.
Aşa că a-mi lua notiţe e parte a procesului meu de gândire,
şi descopăr ce văd acolo în timp ce scriu.
Am folosit tehnica asta pentru propria mea dezvoltare
şi reflecţie asupra strategiei mele de predare,
a metodologiei şi organizării clasei,
şi în toate celelalte aspecte implicate.
Mă bucur că am mai facut asta şi înainte,
ca să putem compara ce anume funcţionează şi ce nu.
Cred că filmările expun
atât de mult din ceea ce ne definește ca profesori,
în moduri care ne ajută să învaţăm şi să înţelegem,
iar apoi să ajutăm întreaga comunitate să înţeleagă
la ce se referă de fapt meseria asta atât de complexă.
Cred că este o modalitate de a exemplifica şi ilustra
lucrurile pe care nu le putem transmite într-un plan de lecţie,
lucrurile pe care nu le putem transmite într-un format standard,
lucruri pe care, uneori, nu le putem transmite nici măcar
printr-o carte de pedagogie.
În regulă, vă doresc un week-end minunat.
Ne vedem mai târziu.
[Fiecare clasă ar putea arăta așa]
(Aplauze)
Bill Gates: Ne-am dori ca, într-o zi, fiecare clasă din America
să arate cam așa.
Dar mai avem mult de lucru pentru a face ca asta să se întâmple.
Diagnosticarea părților în care un profesor are nevoie de îmbunătăţire
e numai jumătate din bătălie.
Trebuie, de asemenea, să le oferim instrumentele de care au nevoie
pentru a acționa conform diagnosticului.
Dacă îţi dai seama că trebuie să îmbunătăţeşti
modul în care predai fracţiile,
ar trebui să poţi viziona un filmuleţ
al celui mai bun profesor din acest domeniu.
Deci construirea acestui feedback complet către profesor
şi îmbunătăţirea sistemul nu înseamnă muncă puţină.
De exemplu, ştiu că unii profesori
nu se împacă cu ideea
de a avea un aparat de filmat în sala de clasă.
Asta e de înţeles, dar experienţa noastră cu MET
sugerează că dacă profesorii ar face acest lucru,
dacă vor începe să se filmeze la ore,
şi îşi vor alege lecţiile pe care vor să le prezinte,
foarte mulţi dintre ei vor fi dornici să participe.
Construirea acestui sistem va necesita, de asemenea,
o investiţie considerabilă.
Fundaţia noastră estimează că ar costa
până la cinci miliarde de dolari.
Este într-adevăr o sumă impresionantă, dar, în perspectivă
înseamnă mai puţin de două procente
din sumele cheltuite anual pentru salariile profesorilor.
Impactul asupra profesorilor ar fi fenomenal.
Am avea în cele din urmă o modalitate de a le oferi feedback,
precum şi mijloacele de a acţiona in conformitate.
Dar acest sistem ar avea
un avantaj chiar mai important pentru ţara noastră.
Ne-ar deschide calea către a ne asigura
că studenţii noştri primesc o educaţie adevărată,
că îşi vor alege cariere pline satisfacții și recompense,
şi că vor avea şansa să îşi trăiască visele.
Acest lucru ne-ar aduce mai mult decât succes, ca ţară.
Ne-ar ajuta de asemenea să fim mai corecţi.
Sunt încântat de oportunitatea
de a da tuturor profesorilor noştri sprijinul pe care şi-l doresc şi pe care-l merită.
Sper că si voi sunteţi.
Vă mulţumesc.
(Aplauze)