Tip:
Highlight text to annotate it
X
În visele mele neliniştite
văd acel oraş.
Silent Hill.
Ai promis că mă vei duce acolo într-o zi,
dar n-ai făcut-o niciodată.
Ei bine, sunt singură acolo
La "locul nostru special".
Aştepându-te...
Mary...
Eşti cu adevărat în oraşul acesta?
Am primit o scrisoare...
Numele de pe plic...
este:
"Mary".
Numele soţiei mele...
E ridicol,
nu poate fi adevărat...
Îmi tot spun acest lucru..
O persoană moartă n-are *** să scrie o scrisoare.
Mary a murit din cauza bolii aceleia nenorocite acum trei ani.
Dar atunci, de ce încerc să dau de ea?
"Locul nostru special"...
La ce se referă?
Oraşul acesta întreg era locul nostru special.
Se referă la parcul de lângă lac?
Am petrecut toată ziua acolo...
Doar noi doi, uitându-ne la apă...
Oare Mary e cu adevărat acolo?
Este cu adevărat în viaţă...
aşteptându-mă?
Scuză-mă, vroiam să...
Îmi, îmi cer scuze.. E-eu.. Eu doar...
E în regulă. N-am vrut să te sperii.
M-am cam pierdut.
Pierdut?
Da, caut Silent Hill. Sunt pe drumul cel bun?
Da... E destul greu să vezi cu toată ceaţa asta...
e doar un singur drum. N-ai *** să nu-l vezi.
Mersi.
-Doar că... -Da?
Cred c-ar fi mai bine să stai departe...
Acest, ăă...
Oraşul ăsta...
E ceva neînregulă cu el.
E destul de greu de explicat, dar...
E periculos?
Posibil...
-Şi nu-i vorba doar de ceaţă, ci... -Ok, am înţeles.
Voi avea grijă.
Nu te mint...
Nu, te cred. Doar că...
Cred că pur şi simplu nu-mi pasă dacă e periculos sau nu. Mă duc în oraş indiferent.
De ce?
Caut pe... cineva.
Ci-ci-cine este?
Cineva...
foarte important mie.
Aş face orice ca să fiu din nou cu ea.
Şi eu.
Eu o caut pe mami... Vreau să spun pe mama mea.
A trecut atât de mult timp de când am văzut-o ultima oară...
Credeam că şi tatăl şi fratele meu erau aici, dar...
nu-i găsesc nici pe ei.
-Îmi pare rău. Nu-i problema ta
-Nu, eu... sper să-i poţi găsi. -Da, şi tu.
E mort?...
Ce naiba-i chestia asta?
Nu e uman...
Ah, da...
Chestia asta-i stricată?
Jame.... Sunt...... ci... Vino.....s.....
... ându-te pe... Te r...., Jam...
Ce nai..?
Mai bine aş lua-o cu mine. S-ar putea să am nevoie de el.
"A fost o GAURĂ aici. Acum nu mai este."
Stai, aşteaptă! La naiba!
Dumnezeule... Cine-ar fi putut să...?
N-am fost eu. Nu sunt de vină.
Pentru ce?
Nu sunt de vină. Jur! Aşa arăta când am ajuns aici.
Ăă, numele meu este James. James Sunderland
Eddie...
Eddie, cine-i tipul mort din bucătărie?
Nu sunt de vină. Jur că n-am omorât pe nimeni.
Nu eşti prieten de-al piramidei ăleia roşii, nu-i aşa?
Piramidă roşie? Nu ştiu la ce te referi. Ce-i drept, am văzut nişte monştri ciudaţi.
M-au speriat de moarte, aşa că am fugit până aici...
Ei bine, presupun că nici locul ăsta deasemenea nu e în siguranţă ...
Totuşi, ce s-a întâmplat aici?
Ţi-am spus că nu ştiu. Eu nici măcar nu sunt din oraşul ăsta. Eu doar...
Şi tu, nu? Ceva pur şi simplu te-a adus aici, corect?
Mda, ai putea spune asta..
Ei bine, indiferent de ce-ar fi... Cred c-ar fi mai bine să pleci de aici repede.
Mda, ai dreptate. Dar tu?
Eu am să plec de-ndată ce termin pe aici, Eddie, ai grijă.
James, eu.. eu..um.... Ai grijă de tine..
Oh, tu erai.
Da, sunt James.
-Angela. -Angela, bine.
Nu ştiu ce ai de gând. Dar există mereu o alternativă.
Serios?
Dar.. tu eşti la fel ca mine.
E mai uşor să fugi.
Oricum, asta merităm.
Nu.. Nu sunt ca tine.
Ţi-e teamă? Îmi.. îmi pare rău.
Nu-i nimic. Ai găsit-o pe mama ta?
Încă nu. Nu-i nicăieri.
A locuit în blocul acesta?
Nu ştiu.
Deci, tot ce ştii e că a locuit în oraşul acesta?
Ce ai spus?
De unde ştii?
Ei, bine, m-am gândit că aşa o fi pentru că aici o cauţi.
*** altfel să ştiu?
Mda...
Am dreptate?
Sunt atât de obosită...
Atunci, de ce ai venit în oraşul ăsta?
Îmi, îmi pare rau.
Ai găsit persoana pe care o căutai?
Încă nu.
O cheamă Mary. E soţia mea.
Îmi pare rău...
Nu-i nimic.
Oricum, e moartă...
Nu ştiu de cred că se află aici.
E moartă?
Nu-ţi face griji, nu sunt nebun... Cel puţin, aşa cred...
Trebuie s-o găsesc pe mami.
Să vin cu tine?
Oraşul acesta e periculos. Acum ştiu la ce te refereai când ne-am întâlnit în cimitir.
Am să mă descurc singură. În plus, mai degrabă te-aş încetini.
Ce-i cu acela?
Vrei să mi-l ţii?
Sigur. Nicio problemă.
Dacă l-aş păstra, nu sunt sigură ce-aş putea face.
Iartă-mă! Am fost rea. Te rog, nu...
Tu! Tu ai fost, nu-i aşa?
Tu eşti cea care m-a călcat pe mână.
Nu ştiu... Poate că eu am fost.
Oricum, ce face o fetiţă ca tine aici?
Ce? Eşti orb sau ce?
Ce-i scrisoarea aceea?
Nu-i treaba ta.
-Oricum n-ai iubit-o pe Mary! -Stai! De unde-i ştii numele lui Mary?!
Parcul Rosewater
Mary?
Nu, nu eşti.
Arăt ca prietena ta?
Nu, ca fosta mea soţie.
Nu-mi vine să cred! Ai putea să-i fii sora geamănă.
Chipul tău, vocea ta... Doar părul şi hainele tale sunt diferite.
Mă numesc Maria.
Nu arăt ca o fantomă, nu-i aşa?
Vezi? Simţi cât sunt de caldă?
Chiar nu eşti Mary?
Ţi-am spus, sunt Maria.
Iartă-mă, eram derutat.
Unde mergi?
O caut pe Mary. Ai văzut-o?
Nu ziceai că a murit?
Ah, da... Acum trei ani. Dar am primit o scrisoare de la ea.
Mi-a zis că o să mă aştepte în "locul nostru special". 165 00:24:33,580 --> 00:24:38,560 Şi acesta-i locul? În orice caz, n-am văzut-o.
Ăsta-i singurul vostru "loc special"?
Ei bine, presupun că este şi hotelul. Cel de pe lac. Mă întreb dacă mai este acolo.
Hotelul Lakeview? Mda, e încă acolo.
Aşa deci, hotelul era "locul vostru special"? Cred şi eu c-a fost.
Hai nu te supăra. Glumeam doar. Oricum, nu-i în direcţia aceea, ci asta.
Vii cu mine
-Aveai de gând să mă laşi singură...? -Nu, dar...
-... cu toţi monştrii aceia? -Nu ,eu doar...
Sunt singură aici. Toată lumea a dispărut.
Semăn cu Mary, nu-i aşa?
Ai iubit-o, corect?
Sau poate că ai urât-o.
Nu fii ridicolă...
-Deci pot veni? -Da, bine...
Am să aştept aici. Urăsc bowling-ul.
-N-am venit aici ca să joc, ştii doar. -Grăbeşte-te, da?
Deci ce-ai făcut? Furt? Crimă?
Nu, nimic de genul ăsta...
Ha! Eşti doar un grăsan fricos!
De ce ai spus asta?
Credeam c-ai spus că poliţiştii te urmăreau.
Nu, am fugit doar pentru că mi s-a făcut teamă.
Nu ştiu ce fac poliţiştii.
Dar dacă ai făcut ceva rău, de ce nu spui că-ţi pare rău?
Ei bine, cred că şi eu fug de multe ori.
Nu merge. Nu m-ar asculta. Nimeni nu mă va ierta vreodată.
Ai găsit-o pe tipa pe care o căutai? *** o cheamă? Mary?
Eddie?
-Oh... Tu, eşti... -James. Ne-am întâlnit în bloc.
Mda, ţin minte, doar că...
Eşti singur pe-aici, Eddie?
Ăă, nu...
Pa-pa!
Stai! Întoarce-te! Eddie, hai să mergem după ea!
Ce? Laura? De ce?...
Laura? Aşa o cheamă?
Asta a spus...
Oraşul ăsta colcăie de monştri! *** poţi sta acolo mâncând pizza!?
Mi-a spus că se descurcă singură. A spus că un grăsan ca mine pur şi simplu ar încetini-o.
Las-o baltă...
A alergat o fetiţă pe aici?
Da, era prea rapidă pentru mine.
Nu te duci după ea?
A luat-o pe acolo.
-Mai există vreo cale? -Da, există. Chiar pe acolo.
Nu merge. E încuiată
Acolo!
Ce s-a întâmplat?
Tocmai m-am înţepat...
Eşti bine?
Da.
James... Aşteaptă un minut.
Sunt cam obosită.
E doar o mahmureală...
Ar trebui să te odihneşti.
Atât de comfortabil...
James, vreau să te întreb ceva.
Dacă...? Dacă nu o vei găsi pe Mary? Ce vei să faci atunci?
Nu m-am gândit la asta...
Voi merge s-o caut... Pe Laura. Mă voi întoarce pe cât de curând posibil.
Laura?
Ce? Ştii *** mă cheamă?
Eddie mi-a spus.
Gură-spartă grăsană!
De unde ştii de Mary?
Care-i faza?
De ce nu vrei să-mi spui?
-Ai să ţipi la mine dacă nu-ţi spun? -Nu.
Am fost prietena lui Mary. Ne-am întâlnit la spital.
Asta a fost anul trecut.
Mincinoaso!
Laura, îmi...
Bine, nu mă crede!
Dar, anul trecut, Mary deja era...
Îmi pare rău, Laura. Oricum, hai să mergem.
Putem să vorbim despre asta mai târziu. Ăsta nu-i un loc pentru o fetiţă.
Sunt tot felul de creaturi ciudate pe aici. Nu-mi vine să cred că n-ai nici măcar o zgârietură.
De ce ar trebui să am?
Stai, aşteaptă! Am de luat ceva!
-Mai târziu, da? -Dar e ceva foarte important!
-Ce este? -O scrisoare de la Mary.
-Vreau s-o iau. Da? -Da, da.
Haide, grăbeşte-te.
E înăuntru?
Da, în spate.
Ce faci, Laura?
E mai departe. În birou
Laura!
Ce faci?!
-Ha, ha! Te-am păcălit! -Deschide uşa, Laura...
De ce aş face asta? Sunt o mincinoasă, nu-i aşa?
Vrei s-o deschid? Eh? Eh? Vrei?
Care-s cuvintele magice?
Laura!
Bine. Cred că n-am s-o deschid. Cred c-am să te las aşa.
Mucoasă răsfăţată! Deschide uşa!
Poftim? Tu, tu...
-Laura? -Faţă de pârţ!
James!
Mary?
Oh, Maria, tu erai Credeam că eşti... Îmi pare rău...
Oricum, mă bucur că eşti în viaţă..
"Oricum"?! *** adică "Oricum"?!
Nu pari prea fericit să mă vezi.
Am fost aproape ucisă mai înainte! De ce n-ai încercat să mă salvezi?
Îţi pasă doar de soţia aceea moartă a ta!
N-am fost în toată viaţa mea atât de speriată!
Nu-ţi pasă deloc de mine, nu-i aşa?
-Nu, eu doar... -Atunci stai cu mine!
Nu mă mai lăsa singură! Ar trebui să ai grijă de mine...
*** rămâne cu Laura? Ai găsit-o?
Da, însă a fugit.
Trebuie să o găsim!
Pare să-ţi pese mult de ea. O cunoşti?
N-am întâlnit-o niciodată...
Îmi pare atât de rău pentru ea. E atât de singură...
Şi dintr-un anume motiv, simt că e datoria mea să o protejez.
Nu o poţi deschide?
Chiar... Maria, dă-mi o mână de ajutor.
Haide... Tu ar trebui să fii bărbatul puternic pe aici.
*** ar putea o fetiţă ca mine să te ajute?
Ce-i asta?
Nu-i chiar drăguţ. Uite, James, ia-o tu.
Mersi.
Deschide-te!
James!
James!!
-Nu!! -James!!
Maria!
"ACELA CARE NU ESTE DESTUL DE ÎNDRAZNEŢ PENTRU A FI PRIVIT
DIN PARTEA CEALALTĂ A ABISULUI NU ESTE DESTUL DE ÎNDRĂZNEŢ PENTRU A SE PRIVI PE SINE ÎNSUŞI.
ADEVĂRUL POATE FI AFLAT DOAR ÎNAINTÂND. URMĂREŞTE HARTA. ESTE O SCRISOARE ŞI O CHEIE"
"Dacă vrei s-o vezi pe MARY, ar trebui să mori.
Dar ai putea să mergi pe altă cale decât Mary. James."
"Poarta care se deschide în întuneric, deschizându-se în coşmaruri."
A omorî o persoană nu-i mare lucru..
Doar pui pistolul la tâmplă... Pow!
Tu.. L-ai omorât?
D-dar nu a fost vina mea! El m-a făcut s-o fac!
Calmează-te, Eddie! Spune-mi ce s-a întâmplat.
Tipul ăla!.. Şi-o căuta cu lumânarea! Eu n-am făcut nimic!
El a venit spre mine!
Oricum, făcea mişto de mine cu ochii lui! La fel ca celălalt!
L-ai omorât doar pentru atât?
*** adică "doar pentru atât"?
Eddie, nu poţi ucide pe cineva doar pentru felul prin care se uita la tine.
Oo, da? De ce?
Până acum, întotdeauna i-am lăsat pe alţii să mă ia peste picior!
La fel ca şi câinele ăla idiot! Şi el şi-a căutat-o cu lumânarea!
Eddie!!
Glumeam doar, James.
Era deja mort când am ajuns aici, jur!
Oricum, trebuie să fug.
Te duci singur?
Da.
Eddie...
Eşti în viaţă!
Maria...!
Credeam că te-a ucis arătania aceea!
Eşti rănită grav?
Nu, prostuţule...
Maria?
Chestia aia... Te-a înjunghiat. Era sânge peste tot.
M-a înjunghiat? *** adică?
-Ne-a fugărit până la lift şi apoi.. -James, despre ce vorbeşti?
Mai înainte! Nu-ţi aminteşti?
James, dragule... Ţi s-a întâmplat ceva...?
... după ce am fost separaţi pe coridorul acela lung?
Mă confunzi cu altcineva?
Mereu ai fost atât de uituc... Mai ţii minte atunci în hotel?
Maria...?
Ai spus că ai luat totul. Dar ai uitat caseta aceea pe care am făcut-o.
Mă întreb dacă mai e acolo...
De unde ştii despre asta?
Nu eşti Maria?
Nu sunt Mary a ta.
Atunci... eşti Maria.
Sunt.. dacă asta vrei să fiu.
Tot ce vreau de la tine e un răspuns.
Nu contează cine sunt...
Sunt aici pentru tine, James. Vezi? Sunt reală.
Nu vrei să mă atingi?
Eu... Nu ştiu...
Vino şi ia-mă. Nu pot face nimic printre barele astea.
Bine. Stai acolo. Mă întorc de-ndată.
Nu, tati! Te rog, nu!
Eşti în regulă?
Angela, linişteşte-te!
Nu-mi da ordine!
Nu încerc să-ţi dau ordine...
Atunci ce vrei?
Ah, înţeleg... Încerci să fii drăguţ cu mine, corect?
Ştiu ce ai de gând. Mereu e la fel.
Vrei doar un singur lucru...
Nu, nu e adevărat...
Nu trebuie să minţi. Hai, spune-o!
Sau ai putea să mă forţezi. Să mă baţi *** făcea el întotdeauna.
Îţi pasă doar de tine oricum. Porc dezgustător!
Angela...
Nu mă atinge!!
Mă faci să vomit!
Ziceai că soţia ta Mary e moartă, corect?
Da, era bolnavă.
Mincinosule! Ştiu despre tine...
N-o mai vroiai în jurul tău.
Probabil că ai găsit pe altcineva.
E ridicol... Niciodată n-aş...
Maria?
Maria?
Maria, nu...
Ce s-a întâmplat cu tine?
De ce?... de ce...
Mary...
Eddie! Ce faci?!
Ce ţi se pare că fac?
Mereu mi-a dat la ouă!
"Căcat dezgustător! Mă faci să vomit!"
"Grăsanule, nu eşti decât risipă de piele!"
"Eşti aşa de urât că nici maică-ta nu te iubeşte!"
Ei bine, poate că avea dreptate.
Poate că nu sunt mai mult decât un căcat gras şi dezgustător.
Dar ştii ce? Nu contează dacă eşti deştept..
prost, urât, frumos... Toate-s la fel când eşti mort.
Şi un cadavru nu poate râde.
De acum încolo, cine va râde de mine... îi voi ucide!
Chiar aşa.
Eddie, ai înnebunit?
Ştiam eu. Şi tu. Eşti exact ca ei, James.
Hei, n-a fost cu intenţie.
Nu te obosi. Înţeleg.
Ai râs de mine tot timpul ăsta, nu-i aşa?
Încă de prima oară când ne-am văzut. Am să te omor, James!
Ştii *** te afectează, James?
Când eşti urât, luat la mişto, scuipat doar din cauza a *** arăţi.
După ce lumea a râs de tine, toată viaţa ta.
Din cauza asta am fugit după ce am omorât câinele.
Am fugit ca o fetiţă speriată.
Da, am omorât câinele. A fost mişto! A încercat să-şi mestece singur maţele!
Într-un final a murit agăţat.
Atunci a venit El. L-am împuşcat şi pe el. Fix în picior.
A ţipat mai tare decât câinele!
Îi va fi greu să joace fotbal cu ce i-a rămas din genunchiul acela.
Ţi se pare că-i normal să ucizi oameni? Ai nevoie de ajutor, Eddie!
Nu mă lua atât de sus, James.
Oraşul ăsta te-a chemat şi pe tine.
Tu şi cu mine suntem la fel.
Nu suntem ca alţi oameni.
Nu ştiai asta?
Să înceapă petrecerea!
Eddie?
Eddie?!
Am... Am ucis... o fiinţă umană.
O fiinţă umană...
Mary...
Ai murit cu adevărat acum trei ani...?
-Te-am speriat? -Da.
Eşti aici pentru a găsi-o pe Mary, nu-i aşa, James?
Ei bine, ai reuşit?
Nu... Tu eşti aici din acelaşi motiv?
E aici, nu-i aşa? Dacă ştii unde e, spune-mi.
M-am săturat de atâta mers.
Îmi doresc să fi ştiut...
Dar a spus asta în scrisoare...
Ce scrisoare!?
Vrei să o citeşti?
Dar nu-i spune lui Rachel, da?
Cine-i Rachel?
A fost asistenta noastră. Am luat-o din vestiarul ei.
"Draga mea Laura,
îi las scrisoarea asta lui Rachel ca să ţi-o dea după ce voi pleca.
Te rog iartă-mă că nu ţi-am zis la revedere înainte să plec...
La mulţi ani pentru cei 8 ani, Laura.
-Prietena ta eterna, Mary. -Laura, câţi ani ai?
Am împlinit opt săptămâna trecută.
Deci, Mary nu avea *** să moară... acum trei ani...
E posibil să fie aici?
O fi ăsta "locul liniş*** şi frumos" despre care vorbea?
Mary şi cu mine am vorbit o grămadă despre Silent Hill.
Mi-a arătat toate fotografiile ei. Vroia foarte tare să se întoarcă.
De asta sunt aici. Poate ai să-ţi dai seama când vei vedea celaltă scrisoare.
Cea pe care Mary.. Am scăpat-o!
Laura...
Trebuie s-o găsesc!
Laura!
Dl. James Sunderland, caseta pe care aţi uitat-o aici
e păstrată în oficiul de la etajul I.
Filmezi din nou? Haide...
Nu ştiu de ce, dar pur şi simplu iubesc locul acesta.
Atât de paşnic.
Ştii ce-am auzit? Întreg locul acesta obişnuia să fie o zonă sacră.
Cred că văd de ce. Păcat că trebuie să plecăm.
Te rog promite-mi că mă vei aduce din nou, James.
Mary va muri...?
Cred.. Cred că glumeşti...
Îmi pare foarte rău...
Însă încă nu există un tratament eficient împotriva bolii sale.
-Mary? -Ce vrei, James?
-Ţi-am.. ăă, ţi-am adus flori. -Am să mor curând, oricum.
Mary, ce tot spui?
Sunt dezgustătoare! Nu merit flori...
La ce te uiţi? Pleacă dracului de aici!
James... Aşteaptă... Te rog, nu pleca...
Spune-mi că va fi bine...
Spune-mi că nu voi muri.
Ajută-mă...
Mary...
Aici erai, James. Ai găsit scrisoarea? Dar pe Mary?
Dacă nu, hai să megem odata?
Laura...
Mary a dispaărut. A murit.
Mincinosule! Asta-i o minciună!
Nu, nu e adevărat...
A... a murit pentru că era bolnavă?
Nu. Eu am ucis-o.
Ucigaşule! De ce ai făcut-o? Te urăsc!
O vreau înapoi! Dă-mi-o înapoi! Ştiam eu! Nu ţi-a păsat de ea!
Te urăsc, James! Te urăsc, te urăsc, te urăsc!
Te-a aşteptat întotdeauna... De ce... de ce...
Îmi pare rău...
Mary cea pe care o cunoşti nu e aici.
Laura, îmi pare rău.
"Draga mea Laura, Te rog iartă-mă ca nu ţi-am zis la revedere înainte să plec.
Sunt departe acum. Într-un loc liniş*** şi frumos.
Şi Laura, despre James...
Ştiu că-l urăşti pentru că tu crezi că nu se poartă drăguţ cu mine.
Dar în realitate, e o persoană foarte dulce.
Laura, dacă lucrurile ar fi fost altfel,
aş fi sperat să te adopt. Te iubesc ca pe propria-mi fiică."
James, unde eşti? Te aştept. Te rog, vino la mine.
Mă urăşti? Din cauza asta nu vrei să vii?
Vocea aceea... James...
James, te rog, grăbeşte-te. Te-ai pierdut?
Mami!
Mami, te căutam.
Acum, eşti singura rămasă.
Poate atunci.... Poate atunci mă voi putea odihni.
Mami, de ce fugi?
Nu eşti mami...
Tu eşti..
Îmi pare rău...
Angela, nu...
Mulţumesc că m-ai salvat.
Dar, îmi doresc să n-o fi făcut.
Până şi mami a spus-o... Am meritat ce s-a întâmplat.
Nu, Angela. E greşit.
Nu. Nu-ţi fie milă de mine.
Nu merit...
Sau poate crezi că mă poţi salva?
Mă vei iubi? Vei avea grijă de mine?
Îmi veni vindeca toate rănile?
Aşa credeam şi eu...
James...
Dă-mi înapoi cuţitul acela.
Nu. Nu ţi-l dau.
Îl păstrezi pentru tine?
Pentru mine?
Nu. Nu m-aş sinucide niciodată...
Angela...
Nu ştiu ce ai de gând. Dar există mereu o alternativă.
Serios?
Dar, eşti la fel ca mine.
E mai uşor doar să fugi.
Oricum, asta merităm.
Nu, nu sunt ca tine.
E ca în iad aici.
Vezi şi tu?
Pentru mine, aşa e tot timpul...
James!
Încetează! Lăsaţi-o în pace!
Lăsaţi-ne pe amândoi dracului în pace!
Eram slab.
Din cauza asta aveam nevoie de tine...
Aveam nevoide de cineva care să mă pedepsească pentru păcatele mele...
Dar totul s-a terminat acum.
Ştiu adevărul.
E timpul să terminăm totul.
Ce-ai păţit?
De ce...? de ce...
Mary...
Mary a dispărut. A murit.
Am ucis-o.
Mary?
Iar ai greşit.
Mary e moartă. Tu ai omorât-o!
Maria?
Maria, am terminat-o cu tine.
La ce te referi?
Dar aş putea fi a ta... Am să fiu aici pentru tine pentru totdeauna.
Şi n-am să ţip niciodată la tine şi n-am să te fac să te simţi prost.
Asta ai vrut!
Acum înţeleg. Problema este că tu nu eşti Mary.
Nu, James. N-am să te las.
N-am să te las niciodată s-o ai înapoi pe Mary a ta.
Mary...
James...
Iartă-mă.
Ţi-am spus că vroiam să mor, James.
Am vrut să se sfârşescă durerea.
Din cauza asta am făcut-o, iubirea mea. Nu te puteam vedea suferind.
Nu... Nu este adevărat.
Totodată, tu ai spus că nu vroiai să mori.
Adevărul e că te-am urât.
Te vroiam afară din calea mea. Îmi vroiam viaţa înapoi.
James, dacă asta era adevărat,
atunci de ce pari atât de trist?
Mary...
James...
Te rog...
Te rog, fă ceva pentru mine.
Continuă-ţi viaţa.
Vreau să ştii asta, James.
Te voi iubi mereu.
Chiar dacă viaţa noastră împreună a trebuit să se termine aşa,
eu tot n-aş da-o la schimb pentru orice în lume.
Ştiu că ţi-am făcut un lucru oribil.
Ceva pentru care nu mă vei ierta niciodată.
Îmi doresc să pot schimba asta,
dar nu pot.
Când am aflat prima oară că voi muri,
pur şi simplu, n-am vrut să accept asta.
Eram atât de furioasă tot timpul,
şi mi-am vărsat nervii pe toţi cei pe care îi iubeam cel mai mult.
În special pe tine, James.
Îmi pare atât de rău pentru ce ţi-am făcut,
ce ne-am făcut nouă.
Mi-ai dăruit atât de mult şi n-am fost în stare să-ţi ofer nimic.
De asta vreau ca tu să trăieşti pentru tine de acum încolo.
Fă ce-i mai bine pentru tine, James.
James...
M-ai făcut fericită.
"Acum mă pun şi eu la somn,
Îl rog pe Domn să-ţi ţină sufletul domol.
Şi de voi muri pân' să mă trezesc,
Îl rog pe Domn să-mi ia sufletul 'mnezesc" �