Covert Affairs S4E1 - Română Transcript

Din episoadele anterioare... - Ce se întâmplă, Jai? - Vino cu mine. Conduc eu. Fiul meu a fost asasinat! Vrei să cauţi sângele lui Jai pe mânile cuiva? Uită-te la ale tale. - Îmi pare rău pentru pierderea suferită. - Ba nu, nu-ţi pare rău. Ştiu că e macabru, dar am vrut să văd locul ăsta cu ochii mei. Ştiu că tu eşti persoana potrivită pentru asta. Indiferent ce ai vrea să fac, nu voi acţiona împotriva lui Joan şi a lui Arthur. Uită-te. Sunt nişte lucruri pe care trebuie să ţi le spun... Lucruri importante. Vino acasă. Te rog. Eyal are nevoie de ajutorul meu, iar eu nu pot face nimic. Cândva, mi-ai spus că n-ai sentimente pentru el. Nu e adevărat? Asta te-a adus aici? De ce mă tot întrebi asta? E o conversaţie pe care speram, de ceva vreme, s-o am cu tine, dar niciodată n-am găsit momentul potrivit. Despre ce vrei să discutăm? Am nevoie de tine, Annie. Niciodată n-am avut nevoie de nimeni... dar am nevoie de tine. Amândoi ştim că ăsta nu e cântecul nostru. Vom dansa din nou, Walker, dar nu înainte de muzica potrivită. - Annie! Nu trebuie să faci asta. - Îmi pare rău, Auggie. Asta e greşeala lui Henry Wilcox, nu a ta. N-ar fi trebuit să te informez, în acea dimineaţă în pat. Ar fi trebuit să spun doar "te iubesc". Şi eu te iubesc. Vino acasă. - Nu pot. - Annie... E prea târziu pentru o conversaţie intimă. - Nu, Annie... - La revedere, Auggie. Annie! Annie! CU ZECE SĂPTĂMÂNI ÎNAINTE Aşadar... s-a întâmplat. Vreau să fiu foarte sinceră cu tine. Înainte să vii aici aseară, am avut o întâlnire cu Henry Wilcox. - Nu mă aşteptam la asta. - Mi-a dat un dosar. - Ce era înăuntru? - Informaţii grave despre Arthur. Înregistrări financiare care indicau că ar fi putut vira bani către grupul terorist ALC din Columbia? Henry mi-a mai arătat poze cu Arthur întâlnindu-se cu o femeie în Washington. Are dovezi că aceeaşi femeie s-a întâlnit cu teroristul ALC zis "Puma". Uită-te cu atenţie la pagina asta. Ăsta e unul dintre numele de cod ale lui Auggie. - Ţi-a spus că eu am deschis contul? - Da. Nu sună bine. - De ce-mi spui mie asta? - Jai te plăcea şi avea încredere în tine. Vreau să te scutesc de dezastrul care e pe cale să lovească Langley. Te aştepţi să cred ceva din toate astea? Mă aştept fii foarte atentă. Dominoul va începe să se dărâme. Mâine. D.O. va începe o verificare de rutină a accesului la informaţii secrete al lui Auggie Anderson. Într-o săptămână Arthur va demisiona. În câteva luni, chestia asta va fi cunoscută de toată lumea şi toţi cei implicaţi vor fi distruşi. Regret s-o spun, dar nu se va termina bine pentru prietenul tău Auggie. Aiurea. Henry a prins din zbor câteva detalii la întâmplare dintr-un caz foarte vechi, ca să se bage între noi. Pot să mă duc în Columbia. O să urmăresc banii, după ce pleacă din bancă. - Şi voi dovedi că Henry se înşală. - Da, şi pe urmă ce? Henry găseşte următoarea şmecherie, o altă misiune pe care s-o îndeplineşti. Înainte să-ţi dai seama, ai devenit pionul lui. - Nu mi-a cerut să fac nimic. - Chiar ăsta e un semnal de avertizare. Pot să mă descurc. Nu-ţi face griji. Frumoasă încercare de a-mi distrage atenţia. Te-ai prins, nu-i aşa? Stai un pic. Te-ai culcat cu mine chiar şi după ce ai aflat despre dosar? - Te-ai apărat foarte convingător. - Da, nu-i aşa? O să întârziem la serviciu. ‘Neaţa. ‘Neaţa, Walker. *** a fost seara ta? N-am reuşit să dorm prea mult. M-am întors de pe-o parte pe alta. Interesant. Şi eu la fel. Anderson! Suntem de la D.O. şi-ţi rechiziţionăm toate hard-discurile. - Trebuie să ni le predai. - De ce? Verficare standard de securitate. Nivelul tău de acces la date secrete va fi redus la şapte până când vom filtra datele. - Va dura vreo două zile, cel mult. - Ai răspuns la "ce", nu la "de ce". Nu sunt plă*** suficient pentru "de ce". Semnează aici, te rog. - Deci, plec în Columbia. - Annie... Ţi-au rechiziţionat computerul şi ţi-au redus nivelul de acces? - Henry a ordonat. - Nu putem vorbi aici despre asta. Ai văzut monumentul comemorativ cu Zidul Berlinului? Voi face declaraţii publice, Annie. Nu e mişcarea corectă. Trebuie să verificăm informaţiile lui Henry ca să dovedim că se înşală. Pot să mă duc la Medellin, să vorbesc cu cineva de la bancă, să văd cine are acces la conturi şi să urmăresc banii, până nu e prea târziu. Henry a zis că Arthur va demisiona într-o săptămână. Dacă-l crezi pe Henry, dar eu nu-l cred. Rechiziţionarea unui hard-disk nu-i ceva nou pentru un operator thenic. - Nu pot să risc pe chestia asta. - Am nevoie de tine, Auggie. Dar mă ai. Va fi bine. Atunci, trebuie să mergem la Arthur sau la Joan. Nu, fiindcă, dacă afirmaţiile împotriva lui Arthur sunt adevărate, doar l-am avertiza. Şi la fel şi în cazul lui Joan. Nu se poate să le ai pe amândouă. Nu poţi să spui că nu e nimic şi apoi să spui că e ceva. Eu spun că trebuie să aşteptăm un timp, să se rezolve de la sine. Cu tine în închisoare? Sau mai rău? Annie, asta face Henry Wilcox. El prosperă când e haos. Vrea să intrăm în panică, să reacţionăm, ca să poată găsi un punct vulnerabil. Cea mai bună opţiune e să nu-i dăm satisfacţie. Dai din cap? Spune-mi că dai din cap. Da. - Barber! Eric. - Bună, Annie. Poţi să-i dai biletul ăsta lui Auggie, când iese de la şedinţa DST? - Da, sigur. - Mersi. Pentru puţin. Mergi să iei prânz... - Auggie! - Da? Annie a lăsat un bilet pentru tine. Nu l-am citit. Lasă-mă să ghicesc. Se duce la bancă. Da, asta spune. De unde ai ştiut că... Da, l-am citit. Îmi pare rău. COVERT AFFAIRS Sezonul 4 – Episodul 1 Traducerea şi adaptarea: Cornelia & BlackAmber - Dl Sanchez? - Da? Am o întrebare despre un cont bancar străin. Sunt funcţionari înăuntru care vă pot ajuta. Mi s-a spus că tu eşti omul de la banca Medellin, cu care să vorbesc. De ce? Nu îţi e teamă să-ţi asumi riscuri. Am nevoie să-mi dai informaţii despre un client foarte important. Şi de ce aş face asta? Ăsta e pentru iubita ta, Beatriz. Sau i l-ai putea da soţiei tale, Claudia. Sau i l-ai putea da celeilalte iubite, tot Claudia. Ştiu totul despre tine, Oswaldo. Despre maşinile excentrice şi datoria masivă. Deci, dacă vrei să vorbeşti, trebuie să vorbim. Bine, să vorbim. Dar nu aici. Ăsta e numărul de cont. Unde vrei să ne întâlnim? Orquideorama. La ora 17:00 fix. Eu, personal, i l-aş da soţiei. Alo? - Şi ea răspunde. - Auggie, îmi pare rău. Trebuia să fac asta. Aveam o ocazie prea bună ca s-o ratez. Directorul adjunct al băncii. N-ai fi fost tu dacă n-ai fi urmărit asta. Deşi sunt surprins că nu supraveghezi banca să vezi cine ridică banii cash. Da, prea multe elemente în mişcare. Directorul băncii s-a dovedit a fi necinstit, *** era de aşteptat. Mă întâlnesc cu el mai târziu, pentru informaţii complete. Instinctele tale, pe fază, ca întotdeauna. - Nu eşti furios? - Furios, nu. Sunt aici, totuşi. N-am putut să-ţi las ţie toată distracţia. Mai ţii minte primul weekend când am plecat împreună? - În secret. - La Chesapeake. *** aş putea să uit? Eu am zis că plec la o conferinţă, iar tu ţi-ai luat concediu. De ce întrebi? Annie şi Auggie tocmai au făcut aceeaşi mişcare. Cred că ei au o relaţie. Păi, ne-am gândit că s-ar putea întâmpla. Crezi c-ar trebui să le amintim care sunt clauzele angajării? Nu încă. Mai ţii minte cât am aşteptat noi, până la urmă? Ar trebui să ne întoarcem la Chesapeake în acest weekend. - Mi-ar plăcea. - Ei unde s-au dus? În Columbia. Nu e chiar ca la Chesapeake. Locul ăsta nici măcar nu era construit când am fost aici ultima oară. În misiunea ta pentru Arthur. Cât timp ai stat aici? Am stat aici mai puţin de o zi. Am venit şi am plecat. Nici măcar nu m-am uitat prin jur să văd peisajele. Ai petrecut tot timpul cu tipul pentru care ai deschis contul? Da, o oră. Era un tip destul de drăguţ. Am vorbit despre fotbal. - Îl vezi pe bancherul nostru? - Întârziere elegantă. - Vreo idee? - Aşteptăm. - Dansăm. - Îmi place asta. E un studiu de caz despre spionaj foarte interesant... Să aştepţi sau nu. Să crezi sau nu. Asta sună a sugestie. Trebuie să fim cât putem de sinceri. E singurul mod prin care facem relaţia asta să meargă. Sincer, nu-mi pasă dacă acest tip nu va apărea deloc. Ţine-ţi ideea asta. - Nu-l văd. - Nu-l vezi, ori nu-l vezi şi asta îţi dă un semn de alarmă? Nu-l văd. - Auggie, e mort. - Annie, o mişcare în spatele meu. Vă recomand să veniţi cu mine. În regulă. Totul e pe masă. Bine. Numele meu e Calder Michaels, şi sunt şeful agenţiei din Medellin. Acum am o echipă de curăţenie la grădina cu orhidee şi va trebui să dau mită în trei locuri din cauza acelor cadavre. Dar, iată-mă, vreau să discut totul când alţi doi agenţi CIA îmi vizitează frumosul oraş. Ce nepoliticos! Daţi-i drumul. Probabil că te înşeli. Suntem aici în vacanţă. - Bine. - Bine? Am stat cu ochii pe tine de când ai coborât din avion, în Cordova. Dar, dacă aşa vrei să joci... Langley nu-i alertează întotdeauna pe şefii agenţiilor locale despre misiunile din ţară. Când ai fost ultima oară într-o misiune în Columbia? Exact. Niciodată. Fiindcă nu e doar periculos aici, e şi imprevizibil. Există un cod, dar e încurcat. Există legi, dar nu prea. Dar singurul lucru de care puteţi fi siguri e că agenţii se descurcă mai bine în Columbia, când sunt ţinut la curent. Deci, eşti un fel de şerif, în oraşul ăsta? Nu sunt un fel de şerif. Eu sunt şeriful. Sunt cel mai tânăr şef de agenţie din America de Sud din ultimii 20 de ani, şi am ajuns aici, fiindcă ştiu *** să joc. Dar e greu s-o faci de unul singur. Cred că se numeşte "jonglerie". Aş vrea să propun o toast. Pentru noi! Vom deveni prieteni... duşmani, sau rămânem doar nişte oameni care se întâmplă să fie spioni pentru aceeaşi ţară minunată? Depinde doar de voi. - Noroc! - Noroc! Ei bine... Vă urez o vizită plăcută! Am făcut eu cinste. Crezi că va suna la Langley? Un tip atât de ambiţios nu va risca să supere comandamentul. Nu vrea să rişte ştiind că lucrăm peste nivelul lui de acces - ...la informaţii secrete. - Acum i-am dat motive de îngrijorare. Cel puţin, a plă*** băuturile. Care e situaţia cu Walker şi cu Anderson? E bine. Bine, în regulă. Ţine-mă la curent. Mersi. - Salut! - Bună! Tocmai am primit un telefon de la Congres. O grămadă de hârţoage şi nişte şedinţe la care au nevoie de mine. O să fie o noapte lungă. Şi va trebui să amânăm Chesapeake. Îmi pare rău. Vom lua cina mâine seară. - O întâlnire de seară. - Desigur. Ne vedem diseară, târziu. Bine. Noapte bună! O veste bună şi una bună. Cu care vrei să încep? - Cu vestea bună? - Vestea bună e că au venit rezultatele analizei de sânge. Nicio problemă de sănătate. Minunat! Şi care e cealaltă veste bună? Analiza sângelui arată şi beta HCG. Eşti însărcinată, Joan. Felicitări! Banca se deschide în cinci minute. *** vom şti dacă se face transferul? Am reuşit să pun un semn electronic la acel cont, dar stai liniş***ă. Ar putea dura un timp. - Dacă se întâmplă. - Şi, dacă da, crezi că urmărirea curierului e cea mai bună idee? Din păcate, cred că e singura idee. Care e cuvântul din cinci litere pentru "monarhi"? E uşor. "Reyes"! - Au intrat banii. - În sfârşit. Nu cred că mă descurc cu harababura asta. - *** mă auzi? - Nu ştiu. Spune ceva murdar. Vreau să retrag tot ce se găseşte în contul 253320. L-am prins. E contul nostru, Annie. E curierul. Da, sigur. Aşteptaţi o clipă, vă rog. Vă mulţumesc. Poftiţi. - A plecat. - Şi noi. Armă! Te duci după el? Ne vedem acolo. - Te-a împuşcat! - E doar o zgârietură. Sângerezi! Ajutor! Vă rog, ajutaţi-mă! Vino încoace. - Nu-i ceva grav. - Ţi-am spus! Unde mi-e bastonul? Poftim. "E doar o zgârietură"? Cine spune asta? Băieţii duri. Băieţii duri o spun. Ce se întâmplă? Nimic bun. - Unde suntem? - La un fel de restaurant. Poate fi locul de întâlnire al teroriştilor. - Lasă vorba! - Atenţie, treaptă. Eşti orb? Nu, ea vede foarte bine. Un mic pont de la un băiat din partea locului. Ar trebui să fiţi atenţi pe cine urmăriţi pe-aici. Vino. Aşază-te aici. Aşa. Să vedem. În America sunteţi slabi. Aveţi nevoie de analgezice pentru orice. Chiar şi pentru adevăr. Aici nu avem un astfel de lux. N-avem iluzii. Deschide gura. Deschide gura! Bun. Să vedem. Lasă-mă să văd. Opreşte-te! Aşa. Bun. De ce aţi încercat să-mi accesaţi conturile? - Tu eşti Puma? - N-am inventat eu numele. Sincer, noi puteam găsi unul mai bun. Prietenii mei îmi spun Teo. - Teo Braga. - Indiferent ce crezi, Teo, suntem de aceeaşi parte. Avem un prieten comun în America. Eu n-am prieteni americani! Şi vă sugerez să plecaţi imediat din Columbia. Poftim. Instrucţiuni pentru întoarcerea în Bolero Plaza. Doar nu vreţi să vă pierdeţi în Medellin? Ieşiţi. El e cel pentru care ai făcut contul? Da şi nu. Vocea se potriveşte perfect. Nu-i nicio îndoială. Ce vrei să spui? Omul pe care l-am cunoscut era plin de viaţă şi de speranţă, tipul ăsta e nebun şi mort pe dinăuntru. NE VEDEM AICI LA ORA 18:00. Poate că nu-i mort cu totul. Chiar dacă n-am apucat să fugim la Chesapeake, mă bucur că avem seara asta. Şi eu. Vreau să-ţi spun ceva. - Ce e? Cine e? - Trebuie să răspund. Va fi rapid. Alo? Din partea domnului de la bar. Bună, Henry. Niciun telefon, niciun e-mail, niciun cuvânt tandru, Joanie. Mi-am zis că ţi-ar prinde bine ceva de băut. - De ce? - Azi este ziua lui Jai. Sau ar fi fost. Cât de repede uităm, mergem înainte sau ne adaptăm. Ei bine, eu nu uit. - Îmi pare sincer rău, Henry. - Ştiu că-ţi pare, Joan. Întotdeauna am fost convins că tu eşti cea bună. Savurează băutura. E Mai Tai făcut cu rom columbian. Copcile astea vor fi jalnice. - Probabil vei rămâne cu cicatrici. - Cicatricile sunt sexy. Depinde *** le capeţi. Annie, ştii că avem opţiunea să nu mergem la întâlnire. L-ai văzut pe individul acela. E mai mult decât imprevizibil. Vreau să mă asigur că eşti protejat. Vezi, chiar aici e problema. Nu vreau să te simţi obligată să faci asta pentru mine. N-ar fi cel mai rău lucru să ai pe cineva care să aibă grijă de tine. N-ar fi? Există o altă persoană pentru care faci asta. Cine? Tu. Ştiu că în adâncul tău ideea de a-l înfrunta pe Henry Wilcox şi de a-l păcăli, de a-l învinge la propriul joc te face să te aprinzi. Să nu mă înţelegi greşit. Cred că e atrăgător. - Dar e adevărat. - Probabil că e puţin adevărat. Nu e un motiv suficient să rămânem. Avem tot ce ne trebuie. Nu mai are rost să-i facem jocul lui Henry. Te rog... ai încredere în mine. Să mergem acasă. Bine, să mergem acasă. Plecaţi din oraşul meu fără un rămas-bun amical? Adică n-ai primit coşul cu daruri de mulţumire din partea noastră? Nu, nu l-am primit. Bem ceva mai întâi? - N-am băut deja? - Suntem în Columbia. Întotdeauna se mai bea ceva. - Te rog. - Am uitat ceva în cameră. Mă întorc foarte repede. Faci tu cinste de data asta? O bere pentru prietenul meu orb. Cred că iau un rom. Se înghite mai repede. Să fie două. - Ce-ai păţit la umăr? - Asta? M-am accidentat la bărbierit. - Să-l vezi pe celălalt tip. - A existat un altul? Să ştii că am început cu stângul. - Nu mă cunoşti. - Sigur că te cunosc. Eşti Calder Michaels, Wyatt Earp din Medellin. Se poate spune şi aşa. Se poate spune şi că nimeni din Agenţie n-a vrut să mai lucreze în Columbia. Acţiunea este în Islamabad şi în Peshawar. Dar eu mi-am dorit postul ăsta. Am văzut ce ocazie bună era. - Ştiam că va fi urât. - În mod sigur este urât. Vreau să spun că sunt omul care te poate ajuta. Mă întorc în Langley destul de curând. Cariera mea este cu patru ani înainte de plan. Te şi pensionezi mai devreme? Vorbeşti ca unul care n-a avansat de trei ani şi jumătate. Exact. Am făcut cercetări. Pentru unul care încearcă să pornească cu dreptul, ăsta nu-i cel mai potrivit început. Am şi început? Încă unul. - Acela este Henry Wilcox? - A fost. Şi am avut cea mai ciudată conversaţie. Ce voia? Era supărat din cauza lui Jai. Astăzi ar fi fost ziua lui. Nu ţi se pare ciudat că a fost tocmai aici, înecându-şi amarul, în restaurantul din cartierul nostru? Henry nu face nimic fără un scop. Ce anume a spus? Nu prea multe. Mi-a trimis un Mai Tai făcut cu rom columbian. Ce crezi că înseamnă? Şi Annie e singură? Nu prea vorbim despre chestiile astea. Dar cred că ar trebui să văd ce face. Mda, doar pentru că sunteţi colegi. - Ce trebuie să discutăm? - Unde ţi-e prietenul? - Annie! - Ce se petrece? Du-mă imediat acolo. - Ce se întâmplă?! - Acum! - Mai repede! - Haide, vino. Spune-i lui Arthur Campbell că mâinile lui sunt pătate de sânge, nu ale mele! - Al cui e sângele? - Mi-a făcut nişte promisiuni. A spus că va fi alături de mine. Dar ştii ceva? Spune-i că am terminat-o cu el. Am distrus contul, aşa că nu mai am nevoie de el. De unde-l cunoşti pe Arthur Campbell? Asta vreau să ştiu! - Nu ţi-a spus prietenul tău? - Ce? Ieri nu te cunoşteam, iar astăzi se trage în mine. Se pare că niciunul dintre noi nu ştie întregul adevăr. - O vezi? - Nu. Annie! Auggie! - Eşti teafără? - Da. - Bine! - Sunt teafără. Ascultaţi! Fie ALC, fie poliţia columbiană va ajunge aici din clipă-n clipă. Oricare ar fi jocul vostru de aici acum s-a terminat. Veniţi cu mine. - De ce n-ai putut aştepta? - Situaţia s-a schimbat. Ne privesc prea mulţi ochi. - Trebuie să-i punem capăt. - Să-i punem capăt? Glumeşti? Idiotule! Am discutat despre faptul că va veni acest moment. Nu, tu ai discutat. Eu n-am acceptat. Nici acum nu accept. Va trebui să accepţi. Îmi pare rău. Te-ai gândit la asta? Te-ai gândit bine ce înseamnă să dai drumul cuiva? Tu, mai mult decât restul, ar trebui să ştii că m-am gândit. Şi acum ce se întâmplă? Nu se întâmplă nimic. S-a terminat. Aşadar băutura de mai devreme... a fost într-adevăr de rămas-bun. Cred că da. Cel mai drăguţ lucru în legătură cu misiunea voastră neautorizată este că nu trebuie să completez hârtii. - Care misiune? - Tocmai. Să sperăm că la următoarea noastră întâlnire vom comunica mai bine, fiindcă asta... orice-ar fi fost... a fost un dezastru. Pentru unul care se pretinde şerif, nu ne-a întâmpinat aşa *** se cuvine. Vino, cowboy. Trebuie să prindem avionul. Îmi pare rău că te-am lăsat singur în bar să te descurci cu Calder. Trebuia să am încredere în instinctele tale. Am vrut să aflu ce dorea Teo. Să aflu mai multe. Mă bucur că eşti bine. Trebuie să ştii ceva. Tipul cu care te-ai întâlnit, Teo... ...e fiul lui Arthur. Arthur are un fiu? A fost cantonat în Cartagina când era în marină. Când mi-a cerut să-i deschid contul, cu mulţi ani în urmă, a spus că e urgenţă maximă pentru fiul lui. Tu ai ştiut, în tot acest timp? N-am fost convins până nu i-am auzit vocea. Annie, am vrut să nu te implic în toate astea. - Arthur mi-a cerut să ţin secretul. - Înţeleg. Şi eu am păstrat secrete. Face parte din muncă. Conversaţia asta ciudată tocmai a devenit mai puţin ciudată. Puţin. - Joan ştie? - Nu ştiu. Dar bănuiesc că nu ştie. Trebuie să le povestim toate astea. Despre Henry, despre călătorie şi despre noi. De acord. În orice caz, mă bucur că mi-ai spus. Mărturisirile impun comunicare. Nu se obişnuieşte ca un angajat să ceară întâlnire superiorului. Multe lucruri care se întâmplă zilele astea sunt neobişnuite. Da, de exemplu ai plecat în Columbia fără să mă anunţi. - Trebuia s-o protejez pe Annie. - Şi *** a ieşit? - I-ai spus că Teo e fiul meu? - Şi-ar fi dat seama singură. Şi va afla şi restul. Trebuie să-i spun totul. Nu se poate. Doar ştii asta. Arthur, Teo e pierdut pentru tine. S-a terminat. Am vorbit cu el, şi îmi pare rău s-o spun, dar s-a îndepărtat. Dacă este adevărat, ar trebui să ştii ce se întâmplă dacă vorbeşti. Nu-mi pasă. Nu contează ce se întâmplă cu mine. O iubeşti, nu-i aşa? Da, o iubesc. Atunci să nu uităm că şi tu ai secrete. Eşti pregă***? Da. Auggie, eşti sigur? Da, sunt sigur. S-o facem. Barber. Ce se petrece? Directorul a convocat o şedinţă generală. Pare important. Nu ştiu... Doamnelor şi domnilor, v-am chemat astăzi aici pentru că meritaţi să aflaţi direct de la mine. În zilele care vor urma presa va releva... că am fost angajat într-o relaţie extraconjugală. Joan e cu el? - Pentru a nu distrage atenţia... - Nu. ...de la munca importantă a acestei agenţii, demisionez din funcţie chiar în acest moment. Vreau să mulţumesc fiecăruia în parte pentru serviciile aduse. Nu puteam spera să lucrez cu un grup mai patriotic şi mai bun de bărbaţi şi femei. A fost o onoare pentru mine. Traducerea şi adaptarea: Cornelia şi BlackAmber Asta schimbă totul. Comentarii pe www.tvblog.ro