Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducător: Alexandra Ionescu Corector: Ariana Bleau Lugo
Vreau să clarific de la început:
nu toţi neurochirurgii poartă cizme de cowboy.
E bine de ştiut.
Sunt într-adevăr neurochirurg,
şi fac parte dintr-o tradiţie de neurochirurgie.
Astăzi vreau să vă vorbesc despre
ajustarea circuitelor din creier,
le putem accesa în orice parte a creierului
să le activăm sau dezactivăm
pentru a ajuta pacienții.
*** am spus, neurochirurgia e o tradiţie veche
de aproape 7000 de ani.
În Mesoamerica se practica neurochirurgia
cu doctori reali care tratau pacienţi reali.
Iar ei încercau -- ştiau că e implicat creierul
în bolile neurologice și psihiatrice.
Nu prea ştiau ce făceau.
Nu s-a schimbat mult de atunci. (Râsete)
Ei credeau că dacă
aveai o dereglare neurologică sau psihică
trebuie că erai posedat
de un spirit malefic.
Deci, dacă erai posedat de un spirit rău
care îţi cauza probleme în creier,
calea de a le trata era, bineînţeles,
o gaură în craniu pentru a lăsa spiritul să iasă.
Aşa gândeau ei pe atunci,
şi astfel făceau aceste găuri.
Câteodată pacienţii erau puţini reticenți
întrucât se vede că
găurile sunt făcute parţial.
Se executa o trepanaţie, apoi doctorii lăsau totul baltă
şi gaura rămânea făcută pe jumătate.
Știm că pacienţii supraviețuiau.
Era la ordinea zilei.
Existau locuri în care 1%
din cranii aveau găuri, deci
problemele neurologice şi psihiatrice sunt frecvente
şi erau şi acum 7000 de ani.
De-a lungul timpului
ne-am dat seama că
diferite părţi din creier fac lucruri diferite.
Unele zone sunt destinate
controlului mişcării sau al văzului
al memoriei, al apetitului ş.a.m.d.
Când totul merge bine, sistemul nervos
merge bine, iar corpul funcţionează.
Dar din când în când, lucrurile nu merg bine,
există probleme la circuite,
sunt unii neuroni rebeli care sunt prea activați
sau nu sunt suficient de activați
astfel încât nu lucrează *** trebuie.
Manifestarea acestor neuroni
depinde de aria din creier unde se află.
Dacă neuronii sunt în circuitul motor,
disfuncția apare în sistemul de mișcare,
și te îmbolnăvești de ex. de Parkinson.
Când disfuncția e în circuitul de stare emoțională,
intri în stări ca depresia,
iar în circuitul de memorie şi funcţie cognitivă,
dezvolţi boli ca Alzheimer.
Până acum am reuşit să localizăm
unde în creier sunt aceste tulburări
și am reuşit să intervenim în circuitele
din creier să le activăm sau dezactivăm.
E ca şi *** ai încerca să prinzi
un post de radio.
Odată ce alegi postul, de jazz sau operă,
în cazul nostru, centrul motor sau de dispoziție,
putem implanta un întrerupător
şi un al doilea buton pentru a regla volumul,
pentru a-l da mai tare sau mai încet.
Am să vă spun despre
folosirea circuitelor creierului pentru a implanta electrozi
și a încărca circuitele pozitiv sau negativ
ca să ne ajutăm pacienţii.
E folosit un astfel de dispozitiv.
Metoda se numeşte stimulare neurologică profundă,
constând în plasarea electrozilor în creier.
Facem mici găuri în scalp de mărimea unui bănuț,
introducem electrodul, care apoi traversează
în întregime sub piele
până la un pacemaker plasat pe piept.
Cu ajutorul unei telecomenzi asemănătoare cu cea de televizor
putem ajusta câtă electricitate descărcăm
în aceste circuite ale creierului.
O putem închide, deschide, da mai tare sau mai încet.
Cam 100.000 de pacienţi din întreaga lume
au făcut astfel de intervenții
şi am să vă arăt exemple
în care stimularea a fost folosită pentru disfuncții de mişcare
de dispoziție şi cognitive.
Cam aşa arată dispozitivul în creier.
Vedeţi electrodul intrând prin craniu în creier.
Le putem plasa oriunde în creier.
Le spun prietenilor că niciun neuron nu e de neatins
de către un neurochirurg pentru că putem
ajunge oriunde în creier în siguranță acum.
Primul exemplu e o pacientă
cu Parkinson.
Această doamnă are Parkinson
și are electrozi implantaţi în creier.
Am să vă arăt *** se manifestă
când electrozii nu sunt porniți
iar apoi îi vom porni.
Arată cam aşa...
Electrozii sunt opriţi. Vedeți *** tremură.
(Video: "Poţi să-mi atingi degetul?")
(Video: "Partea asta e mai bună.")
Acum le vom da drumul.
Le-am pornit.
Efectul e instantaneu.
Diferenţa dintre a tremura sau nu --
(Aplauze)
Diferenţa dintre tremurat şi normalitate e datorată disfuncției
nucleului subtalamic de 25.000 de neuroni.
Acum ştim *** să găsim nărăvașii
şi să le spunem, "Domnilor, ajunge.
Trebuie să încetaţi."
Şi facem asta cu electricitate.
Folosim electricitate pentru a dicta puterea
şi încercăm să blocăm efectele neuronilor problemă.
În acest caz, reprimăm activitatea anormală.
La început am folosit această metodă pentru alte probleme,
şi am să vă spun despre o problemă fascinantă
pe care am întâlnit-o: un caz de distonie.
Distonia este o boală infantilă.
E o boală genetică manifestată prin distorsionare,
iar aceşti copii devin din ce în ce mai strâmbi
până când nu mai pot respira,
fac infecţii urinare şi mor.
În 1997, am consultat acest băieţel aparent normal,
dar cu distonie genetică.
Familia avea 8 copii,
dintre care 5 aveau distonie.
Iată-l.
Are 9 ani. A fost normal până la 6 ani,
apoi a început să-şi răsucească trupul.
Întâi piciorul stâng, apoi cel drept, brațul drept, brațul stâng,
apoi trunchiul, iar până a ajuns la mine
suferind de boală de 1-2 ani,
nu mai putea umbla, nu putea sta drept.
Era infirm, iar boala progresează.
Se înrăutăţeşte până când e tot mai distorsionat,
tot mai debil, iar mulţi copii nu supravieţuiesc.
El e unul dintre cei 5 copii.
Nu se putea mişca decât târâş pe burtă.
Medicamentele nu aveau niciun efect.
Nu ştiam ce să facem cu acest băiat.
Nu ştiam ce operaţie să-i facem,
unde să mergem în creier,
dar bazându-ne pe rezultatele pentru Parkinson,
ne-am zis, hai să acţionăm asupra
zonei din creier unde am acţionat
în cazul Parkinson şi vedem ce se întamplă.
L-am operat
sperând că se va face bine. Nu eram siguri.
Iată-l aici, înapoi în Israel unde locuiește,
la 3 luni după intervenție. Iată rezultatul.
(Aplauze)
Pe baza acestui rezultat, această intervenție
e efectuată în toată lumea
și sute de copii
au fost salvaţi cu aceste operaţii.
Acest băiat e la facultate acum
şi duce o viaţă normală.
A fost una din cele mai mari satisfacții
din cariera mea: să restaurez
coordonarea şi mersul acestui băiat.
(Aplauze)
Ne-am gândit că poate putem folosi această tehnologie
nu numai în circuite motorii, ci şi
în circuite care controlează alte lucruri.
Următorul pas a fost spre
circuitele stării de dispoziție.
Am ales depresia,
pentru că depresia e așa de răspândită.
Și *** ştiţi, există multe tratamente pentru depresie
cu medicaţie și psihoterapie,
chiar şi terapie electroconvulsivă.
Dar sunt milioane de oameni,
10-20% dintre pacienţii cu depresie
nu răspund la tratamente. Pe aceștia vrem să-i ajutăm.
Să vedem dacă putem folosi metoda
să-i ajutăm pe aceşti pacienţi.
Întâi am comparat
diferenţele neuronale dintre o persoană depresivă
şi o persoană normală,
folosind scannere PET să monitorizăm fluxul sangvin.
Am observat că la depresivi,
în comparaţie cu cei normali,
unele zone ale creierului
sunt inactive, cele cu albastru.
Zonele albastre
sunt implicate în stări precum
auto-motivaţia, dorința de a lua decizii,
iar în depresia acută ca la aceşti pacienţi,
aceste zone sunt disfuncționale. Le lipsește motivația.
Am mai descoperit o zonă,
supraactivă, numită 25,
aici în roşu.
Aria 25 e centrul tristeţii în creier.
Dacă încerc să vă întristez, v-aşi aminti
de ultima dată când v-aţi văzut un părinte
sau un prieten înainte să moară;
această zonă s-ar "aprinde."
E centrul tristeţii din creier.
Pacienţii cu depresie au aici hiperactivitate.
Zona tristeţii e supraîncinsă.
Termostatul e la 100°,
iar celelalte zone pentru motivare sunt închise.
Ne-am întrebat, putem plasa electrozi în acest centru
pentru a coborî termostatul,
putem încetini activitatea?
Și care ar fi consecința?
Am introdus electrozi la pacienţii cu depresie.
Am lucrat cu colega de la Emory, Helen Mayberg.
Am plasat electrozi în zona 25.
În scanarea de sus vedeți, înainte de operaţie
zona 25, centrul tristeţii e roşu aprins,
iar lobul frontal, în albastru, este inactiv.
Apoi, după 3 luni de stimulare continuă,
24 de ore/zi, sau 6 luni de stimulare continuă,
am inversat complet.
Am reuşit să dezactivăm aria 25
la un nivel mai normal
şi să repornim circuitele
din lobul frontal al creierului.
Am obţinut rezultate cu adevărat impresionante
la aceşti pacienţi cu depresie cronică.
Suntem în mijlocul testelor, în faza III de probe,
iar operaţia ar putea fi o nouă procedură
dacă se dovedeşte sigură şi eficace
pentru a trata pacienţii cu depresie cronică.
V-am arătat *** putem folosi stimularea neuronală
pentru a trata sistemul motor
în cazul bolii Parkinson şi distonie.
V-am arătat *** putem trata circuitul dispoziției
în caz de depresie.
Putem folosi stimularea cerebrală profundă să vă facem mai deştepţi?
(Râsete)
V-ar interesa?
(Aplauze)
Bineînţeles că putem.
Am hotărât să încercăm
să supraîncărcăm
circuitele de memorie din creier.
Vom plasa electrozii în circuitele
care reglează memoria şi funcţiile cognitive
să vedem dacă putem stimula activitatea.
Nu vom face asta la oameni sănătoşi.
O vom face la cei cu deficiențe cognitive,
am ales pacienţii cu Alzheimer,
care au probleme cognitive și de memorie.
Acestea sunt simptomele principale
ale bolii Alzheimer în stadiul primar.
Am plasat electrozi în acest circuit
numit şi fornix,
drumul de intrare şi ieşire a circuitului de memorie,
să vedem dacă putem stimula acest circuit
de memorie şi ajuta pacienţii
cu Alzheimer.
Se pare că în Alzheimer există
un uriaș deficit în procesarea glucozei în creier.
Creierul e lacom când vine vorba de glucoză.
Foloseşte 20% --
deși cântăreşte numai 2% --
de 10 ori mai multă glucoză decât ar trebui relativ la greutate.
20% din toată glucoza corpului e folosită de creier.
Înaintând de la normalitate
la ușoara deficienţă cognitivă,
un precursor în Alzheimer, până la boala avansată,
aceste arii din creier folosesc tot mai puțină glucoză.
Se dezactivează, se sting.
Într-adevăr, zonele marcate cu roşu
de la periferia creierului,
devin tot mai albastre
până când devin inactive.
E similar cu o pană de curent
într-o anume zonă neuronală.
Luminile sunt stinse în anumite părţi din creier
la pacienţii cu Alzheimer.
Întrebarea este „Sunt luminile stinse pentru totdeauna,
sau le putem reaprinde?"
Putem convinge aceste zone din creier să folosească iar glucoză?
Şi asta am făcut. Am plantat electrozi în fornixul
pacienţilor cu Alzheimer, le-am pornit,
şi am monitorizat utilizarea glucozei în creier.
Într-adevăr, vedeți deasupra, înainte de operaţie,
zonele albastre folosesc mai puţină glucoză decât normal,
predominant în loburile parietale şi temporale.
Aceste zone sunt inactive.
Luminile sunt stinse aici.
Apoi am pus electrozi DBS, am aşteptat o lună,
sau un an. Zonele cu roşu
reprezintă zonele unde creștem utilizarea glucozei.
Reușim să facem aceste zone din creier
să folosească din nou glucoza.
În concluzie, în Alzheimer
luminile sunt stinse, dar cineva e acasă.
Reușim să repornim luminile
în aceste circuite, iar apoi,
ne aşteptăm ca funcţiile normale să reapară.
Procedeul e în faza de testare.
Vom opera 50 de pacienţi
cu Alzheimer în stadiu primar,
ca să stabilim siguranţa şi eficacitatea
şi să vedem dacă putem îmbunătăţi funcţionarea neurologică.
(Aplauze)
Mesajul cu care vreau să vă las:
există unele circuite în creier
care se defectează din cauza diverselor boli,
fie boala Parkinson,
fie depresie, schizofrenie, Alzheimer.
Învăţăm să descifrăm aceste circuite,
pentru ce sunt responsabile,
şi simptomele bolilor respective.
Acum putem ajunge la aceste circuite.
Putem amplasa electrozi în aceste circuite.
Controlăm gradul de activitate al circuitelor.
Le putem dezactiva dacă sunt supraactive,
cauzând probleme,
sau le putem stimula dacă sunt inactive
și făcând astfel poate vom reuși să
îmbunătăţim funcţionalitatea creierului în general.
Rezultatul va fi, bineînțeles, că vom putea
modifica simptomele bolilor.
Nu v-am spus, dar sunt semne că vom reuşi
să reparăm zone distruse ale creierului folosind electricitatea.
Vom vedea în viitor dacă, într-adevăr,
nu numai că schimbăm gradul de activitate,
ci reușim și să tonifiem
funcţiile reparative ale creierului.
Prevăd că vom fi martorii unei mari expansiuni
în reușitele acestui procedeu.
Vom vedea electrozi folosiţi în multe boli ale creierului.
Un aspect fascinant este că implică
o cooperare multi-disciplinară.
Implică inginerie, procesarea imaginilor,
știință teoretică, neurologie,
psihiatrie, neurochirurgie, iar la interfaţa
acestor discipline multiple există mari speranțe.
Vom vedea tot mai mult
că putem goni aceste spirite bolnave
afară din creier.
Iar consecința va fi
că vom putea ajuta mult mai mulţi pacienţi.
Mulţumesc foarte mult.