Tip:
Highlight text to annotate it
X
(Muzică)
Cunoașteți cuvântul simbioză?
E un termen pompos pentru parteneriat între două specii diferite,
de pildă dintre albine şi flori.
Într-o simbioză speciile sunt interdependente.
Vreau să vă spun despre o simbioză remarcabilă
dintre o păsărică, alunarul lui Clark
şi un copac impunător, pinul alb.
Pinul alb creşte în munţii din Wyoming, Montana şi alte state vestice.
Are ace multe şi o coroană uriaşă
ce acoperă şi adăposteşte multe plante şi animale
şi îngraşă pădurea.
Conurile sunt pline de proteine.
Veveriţele rod conurile din vârful copacilor,
ca să cadă pe pământ,
şi apoi aleargă să le îngrope în grămezi, în depozite.
Dar nu apucă să le păstreze pe toate.
Urşii negri şi grizzly sunt înnebuniţi după depozitele alimentare.
O simbioză e mai mult decât o specie hrănind-o pe alta.
În cazul alunarului, acesta şi dă înapoi.
Adunând seminţele, replantează.
Iată ***: cu ciocul său puternic,
alunarul sparge conul din vârful unui copac
şi scoate seminţele. Depozitează în guşă până la 80 de seminţe.
Apoi zboară în căutarea unei ascunzători pentru seminţe
pentru a le depune în pământ la 3 cm adâncime, în grămezi de opt seminţe.
Alunarii adună într-o toamnă până la 90.000 de seminţe
la care se întorc în timpul iernii şi a primăverii.
Sunt deştepte. Îşi amintesc unde sunt seminţele.
Folosesc repere:
copaci, cioturi, stânci,
pentru a localiza ascunzătorile îngropate în zăpadă.
Seminţele la care nu se întorc devin pini albi.
Simbioza e atât de importantă pentru ambele specii,
încât ele s-au schimbat, au evoluat pentru a se potrivi.
Alunarii au un cioc lung şi puternic
pentru a putea scoate seminţele din con,
iar ramurile pinului alb sunt îndreptate în sus,
cu conurile dispuse terminal ca să poată fi oferite alunarilor.
Asta-i simbioza:
Două specii care cooperează pentru a se ajuta în beneficiul tuturor.