Ricky Gervais - Out of england 2 - Complete stand - Up, with subtitles

More STAND-UP: youtube.com/cristomal Doamnelor ºi domnilor, uraþi-i bun venit creatorului "Biroul" ºi "Extras," scenarist, regizor, actor, producãtor, filantrop, câºtigãtor a trei premii Globul de Aur, a douã premii Emmy ºi ºapte premii BAFTÃ, venind tocmai din Anglia, DL. RICKY GERVAIS! Salut! Salut! Subtitrare: Podaru Marius E-mail: Raggingbull256@yahoo.com Mulþumesc. Salut, Chicago! Ce mai faceþi? Vã mulþumesc tare mult. Vã mulþumesc tare mult. Vã mulþumesc. Eu... Mulþumesc. Mulþumesc. Asta da primire... Haideþi sã vã zic ceva. De obicei când urc pe scenã e grozav, nu-i aºa? Fac roata ºi salturi pe spate. De-a dreptul spectaculos, nu-i aºa? Însã m-am rãnit la spate. Pe bune. Am fãcut o întindere muscularã în timp ce jucãm golf. ªtiu ce gândiþi... Aºa-mi trebuie dacã joc un sport atât de stupid precum golf-ul. Însã nu, eram în agonie. Acum am luat niºte calmante, aºa încât... Nu, pe bune. Dacã deodatã voi începe sã vorbesc ca Paula Abdul, veþi ºti de ce. Nu sunt beat. Când medicul mi-a prescris... E adevãratã. Când medicul mi-a prescirs calmantele, mi-a spus: "Sã nu combinaþi pastilele cu alcoolul." ªi eu i-am zis: "Atunci nu le mai iau." La care el zice: "Poftim?" Eu zic: "Dã-mi ceva care sã meargã cu alcoolul." ªi el zice: "Doar nu vorbiþi serios?!" "Da' cine eºti tu, maicã-mea? Mergeam cã "omul-elefant" zile la rând, însã, evident, fãrã acel *** imens. Presupun cã aº fi avut un *** de elefant care sã se fi potrivit cu capul. Asta ar fi echilibrat lucrurile, nu? Asta ar fi înclinat balanþa, pentru cã atunci s-ar fi uitat în oglindã ºi ar fi zis: "O, nu! "Ia uite-te la dovleacul ãsta!" "Opa! Ce se petrece acolo jos?" S-a întors roata. "Hai sã sãrbãtorim. Fac eu cinste." Deci, cu probleme din astea mã confrunt. Totuºi, n-am anulat. Nu urâþi asta, când se anuleazã un spectacol? Te duci ºi vezi cã scrie: "Concert anulat din cauza bronºitei." Sãu: "N-am putut sã mã duc. Eram deprimat." O, sãrãcuþul artist! Vã imaginaþi dacã un muncitor ar fi zis asta? "Mã doare-n gât ºi-mi vine sã vãrs." Oooo, muta cãrãmizile alea nenorocite, odatã. Niciodatã nu-mi amân spectacolul. Am avut un spectacol în Dublin acum câteva luni. ªi dupã *** bine ºtiþi, Dublin este în Irlanda... Care se afla în afarã... Da, este în afara coastei Marii Britanii. Nu face parte din Britania, însã este foarte aproape. E un fel de "Cuba noastrã". Este... ªi... ºi deci... Deci Dublin, Arenã O2, 10.000 de bilete vândute în avans, cu casa închisã, ºi era gata sã înceapã. Cu câteva zile înainte de spectacol, au început avioanele sã aterizeze din cauza acestui "nor de cenuºã" deasupra Marii Britanii, ªi dacã aparent încerci sã zbori prin ea, va face avionul sã se prãbuºeascã. ªi aºa... Nu aveai *** sã zbori. Adicã, un vulcan erupe în Islanda, iar noi nu putem... Ce reprezintã Islanda, pânã la urmã?! Înþelegeþi ce vreau sã zic? Unde se cred?! Hai sã astupãm toþi vulcanii cu beton, corect? De fapt, eu zic sã asfaltãm toatã þara ºi s-o facem parcare auto pentru întreaga Europã, deoarece o risipã de spaþiu acolo. ªi stãteam ºi mã gândeam: "Trebuie sã ajung acolo. Nu pot sã anulez." Veniserã staruri pop ºi oameni din America, ºi lor li se anulaserã zborurile din cauza norului de cenuºã. M-am gândit: "NU pot." Aºa cã am închiriat un elicopter din ºi cãtre Dublin. M-a costat 12.000 de lire. Doar pentru cã n-aº fi putut suporta sã dezamãgesc pe nimeni... sau sã fi luat ferry-boat-ul. Asta era... Ar fi mers, bineînþeles. Dar asta ar fi însemnat sã mã amestec cu oamenii, ºi chiar nu aº fi vrut... Sã mã apropii de ei. Deci... Nu ºtiu dacã voi aþi fost afectaþi de "norul de cenuºã", însã eu am avut prieteni blocaþi în toatã lumea. ªi ei n-au putut ajunge la nunþi ºi înmormântãri, ºi trebuiau sã se cazeze la hotel pentru câteva zile în plus, neavând suficienþi bani. ªi nu-ºi puteau primi banii înapoi deoarece comapniile aeriene spuneau: "Nu, nu vã putem înapoia banii, deoarece nici companiile de asiguari nu ne vor plãti, pentru cã, spuneau ei: "Aºa A vrut Dumnezeu." Pãi, ce nu e un act de-AL Lui Dumnezeu? Dacã voi credeþi în Dumnezeu, scopul scuzã mijloacele, corect? El este AtotFacatorul. Nu-i aºa? Totul se realizeazã cu voia Lui. Este Atotputernic. Este Omniprezent. A inventat fiecare... Nu a fost nimic înaintea Lui. El A Creat timpul, totul. Este deasupra tuturor lucrurilor. Nu-i Scãpa nimic, ºi nu se distrage de la nimic. Un vulcan care erupe, nu-L Va Face sã Spunã: "Aoleo, Am Lãsat cuptorul aprins!" ªtiþi, este... ªi cine sunt aceste "companii de asigurãri" sã decidã ele ce este ºi ce nu un act de-Al Lui Dumnezeu? De unde ºtiu ei? Au linie directã la Dumnezeu? Îl sunã, nu? "Alo?" "Pot vorbi cu Dumnezeu, vã rog?" "Spune." "Nu mi-am închipuit cã Veþi rãspunde chiar Dvs." "Ce vrei?" "Norul ãla de cenuºã... a fost "Mâna Dvs?" "Da, da. Clar Am fost Eu." "ªi nu trebuie sã le înapoiez banii?" "Nu, nu le mai înapoia banii fiule." "Superb. Superb Din moment ce Sunteþi la telefon, Dvs Aþi fãcut ca un pom sã se prãbuºeascã peste maºina lui SB?" "Sunt o grãmadã de oameni cu numele de Steve Baxters." "Steve Baxter, Acacia Road 2, Hounslow. S-a întâmplat la ora 2:15 pe data de 3 iunie a acestui an." "Ora 2:15, 3 iu... Nu, n-am fost Eu. Le Face pe toate.. Nu eu fac regulile. ªi chiar mã bucur cã nu am anulat, deoarece e grozav sã mã aflu aici uitându-mã la fetele voastre zâmbãreþe, probabil simþindu-vã norocoºi cã v-aþi putut permite un bilet, ca sã vedeþi o legendã vie. Ia mai tãceþi ªtiu, ºtiu. Norocoºilor! Chiar aþi... Glumesc, normal. Plãcerea este de partea mea. Vã mulþumesc din suflet cã aþi venit, cheltuindu-vã ºi ultimii bãnuþi. ªtiu cã a fost recesiune. Mi-a spus cineva. Eu nu prea... ªi încã este... Nu... Vã mãrturisesc cã pe mine nu prea m-a afectat. O, Doamne! Putem sã facem haz de necaz. Haideþi! Nu înþeleg recesiunea. Nu era pânã anul trecut când am aflat cã poþi merge la bancã ºi sã spui: "Pot sã-mi retrag banii?" Iar ei sã-þi zicã: "Nu!" "Ce?" "Nu, nu-i mai avem." "Dar economisisem 50.000 de lire." "Nu-i mai aveþi..." "Unde sunt?" "S-au "pierdut". "Ai verificat ºi trezoreria?" "E goalã." "Pãi, ºi care e scopul la toate astea? Puteai sã-i þii ºi tu într-un sertar, nenorocitule." Sper sã vã bucuraþi de spectacol. Sau îmi veþi spune, corect? Dacã, voi spune ceva amuzant voi veþi râde ºi eu voi spune: "Voi reþine poanta asta pe toatã durata turneului." Dacã voi spune ceva ce nu este amuzant, voi nu veþi râde ºi eu voi spune: "O sã trec peste poanta asta." Aºa încât, unele poante vor fi exclusive pentru voi. Vor... vor fi câteva poante bune, garantat. Bine, hai sã începem. Sã-i dãm bice. Nimeni nu vrea sã stea aici toatã noaptea. Nu vã puteþi bucura prea mult de lucrurile bune, nu? Sunt ca ***ã. Ce?! ªi prea multã ***ã înseamnã practic, MOARTE. Asta se întâmplã când ºtiai cã trebuie sã te opreºti... Spui: "Sunt mort! Am sfeclit-o." Asta e treaba cu ***ã. Încercaþi o datã, copii, însã luaþi aminte. Nu, nu... Te gândeºti: "O sã încerc ***ã." O s-o încerc ºi eu o datã. Dã-mi... dã-mi o dozã. O singurã doza, bine?" Una micã. "*** e?" "Îmi place de mor." Mai vreau. Nu pot sã mai mã..." E precum Pringles. Odatã ce ai luat, nu te mai poþi opri. Aºa... Mã gândesc cã aºa merge. Nu sunt expert. Mã credeþi sau nu, niciodatã n-am fost dependent de ***ã. Niciun fel de aplauze, vedeþi? Vedeþi? Nu. Vedeþi? Niciun fel de aplauze pentru cã n-am fost dependent de ***ã. Dacã veneam ºi spuneam: "Înainte eram dependent de ***ã... ºi obiºnuiam sã-i tâlhãresc pe oameni ºi sã mã rãhãþesc la uºile lor..." Exact. "O, da!" El... el n-am fãcut "chestiile" astea de ceva vreme... El n-a fãcut chestiile astea pe care noi nu le-am înfãptuit în prima fazã." De ce aplaudaþi pe cineva care din senin se poartã ca un om normal? E ca ºi *** aº fi pierdut în greutate. Am slãbit 8 kg. Exact! Ce? Nu, nu. Voi, practic, mã aplaudaþi pentru cã acum mãnânc doar cât am nevoie. Ar fi trebuit... Ar fi trebuit sã sã fac asta dintotdeauna. Mã îngrãºam deoarece eram un haplea trândav. Nu exita o altã expli... ºi aveam nevoie ca oamenii sã... vinã la mine ºi sã-mi zicã: "Bravo! Arãþi extraordinar" Însã nu mi-ar fi zis cã arãt oribil. Ei practic îmi spuneau cã arãtãm jalnic, însã nimeni nu mi-a spus asta atunci. Era un subiect interzis. Aveam nevoie de chelnerii care mã serveau sã-mi zicã: "Mai du-te dracu'. Ai bãgat destul în tine." ªi am fost criticat în trecut cã m-am legat de oamenii supraponderali. Niciodatã nu m-am legat de ei. Nu am vrut decât sã demonstrez cã odatã ce te îngraºi iei mai multe calorii, decât arzi... Nu e mare filosofie. Nu-i judec din niciun alt aspect al vieþii lor. Însã aºa se întâmplã... Te îngraºi dacã iei mai multe calorii decât arzi. Incontestabil. Chestia este cã oamenii cred cã am ceva cu ei. Nu am nimic cu ei pentru cã nu-i judec. Dacã vãd o perosana grasã, nu fac alte referiri despre ei, altele decât *** iau în greutate. ªi, asta e un alt aspect. Ei... Nu, o secundã. Nu e vorba numai despre asta ce te face sã te îngraºi... Oamenii ºtiu ce alimente îngraºã. Nimeni nu se îngraºã pe la spatele lor. Nimeni nu a mâncat ca mai apoi sã zicã: "Ce dracu'-i asta?" Nu e o surprizã. Este un proces treptat. Ai timp suficient sã dai înapoi de la acest proiect... Deasemeni, nimeni nu se furiºeazã în apartamentul oamenilor pentru a le injecta acestora milioane de calorii în salatã. Aºa ceva nu o sã se întâmple, corect? Dacã te duci la unu'si e înconjurat de prãjituri ºi plãcinte ºi-l întrebi: "ªtii ce te face gras, nu?" El nu-þi va spune: "Fuga aia e de vinã?" El ºtie ce... Nu fac alte referiri altele de *** s-au îngrãºat. Dacã vãd o persoanã grasã, nu spun: "E gras, prin urmare e fericit," corect? Mulþi dintre ei sunt necãjiþi. Dacã...vãd o grasã, nu voi spune: "Ar fi mai frumoasã dacã ar slãbi." E un caz rar. Sã nu credeþi asta. Mulþi dintre ei au început sã mãnânce pentru cã trebuiau sã slãbeascã aºa încât... Nu. Însã nu e niciun secret... Oamenii nici nu mai folosesc cuvântul "gras" acum deoarece îl considera insultãtor. Este un subiect interzis, aºa încât folosesc eufemisme. Zic: "O ºtii pe Brenda, fata aia "mare?" "Ce, are 1m 90?" "Nu.. Nu înaltã." "*** aratã?" "Brenda... o ºtii, e... Cea cãreia îi este cald ºi iarna." Spune doar cã e grasã. Nu-i nimic rãu în asta. E opþiunea lor. De tine depinde dacã vrei sã fii gras. Însã ei nu sunt aºa. Zic: "O ºtii pe Brenda... I se tãie rãsuflarea când stã în picioare la biroul ei." Numai sã... Deºi e vina lor... ºi chiar este vina lor... Îmi este milã de ei. Pe bune, în special femeile supraponderale, deoarece "grãsimea" este o problemã a femeilor. Bãrbaþii dacã se îngraºã zic: "Ete na... Am plã*** pentru astea." ªtiþi. Noi nu suntem atât de constrânºi de societate, în timp ce femeile sunt inundate cu imagini despre *** ar trebui sã arate... mãrimea 0 de modele, dieta asta, dieta aia. Sã arate astfel. Sã þinã bãrbatul lângã ele. ªi ele fac un efort imens, nu-i aºa, grãsanele? Întotdeauna au un pãr frumos. Nu-i aºa? Întotdeauna sunt coafate. Au un pãr frumos. Întotdeauna au. Întotdeauna au acele unghii false adorabile, nu-i aºa? Fac un efort. Orice în afarã de jogging, corect? Le plac tocurile înalte. Ele cred cã astea le fac picioarele mai puþin... Nu-i deloc aºa. Doar le... Le poþi auzi *** vin. Nu vreau ca oamenii graºi sã se simtã stânjeniþi la spectacolele mele. Aºa cã data viitoare, cumpãraþi douã locuri. Eu... glumesc. Glumesc. Ia mai tãceþi! Nu am nimic; Vreau doar sã demonstrez... Ascultasem la radio acum câteva sãptãmâni în Anglia. la Radio 4, un post cu pretenþii. Era în discuþie o temã despre corectitudinea politicã. Numele meu a apãrut din senin. ªi era femeia asta care zicea: "Nu mi se pare normal. Ricky Gervais, face glume pe seama oamenilor supraponderali. N-ar îndrãzni sã facã glume pe seama homosexualilor, nu? ªi a fi gras este egal cu a fi ***." CE? Nu-i adevãrat. Ce? Nu-þi poþi alege propria sexualitate. Dupã *** v-am spus... Tu decizi dacã mãnânci mult sau puþin. Cu propria-þi sexualitate, te naºti, creºti, descoperi cã-þi place o relaþie de acelaºi sex, ºi cu asta basta. Eºti ***, corect? Dar a fi *** a echivala cu a fi gras, trebuie sã te naºti, sã fii hetero, sã creºti hetero, însã în mod treptat ºi conºtient sã fii interesat de "sculã". "La mulþi ani pentru cei 16 ani, fiule. Asta e Raoul. Suge-i-o." "Scuze, tata?" "Suge-i-o. Ai 16 acum. Suge-i-o." "Sunt... sunt hetero." "O, cu siguranþã nu folosind cuvinte de-astea. Haide, suge-i-o." "Eu... eu sunt interesat de scula tata" "'Auzi la el... nu e interesat de scula' *** sã ºtii dacã n-ai încercat niciodatã? Suge-i-o." "N-aº vrea sã..." "Doar o datã. Suge..." "Asta nu e supt. Aºa te joci cu ea. Bag-o în gurã. Bag-o..." "Haide. S-ar putea sã-þi placã." "Nu e aºa de rãu, nu?" "Nu, nu e. Îmi place la nebunie!" Dacã aºa ceva s-ar întâmpla, atunci a fi *** ar echivala cu a fi gras. Dar nu e aºa, bine? Acum un an eram în avion ºi mã îndreptam de la New York cãtre L.A. Iar eu cu prietena mea stãteam pe o singurã parte. Acolo era culoarul. Iar pe partea celalalta... Erau aceºti graºi. Graºi de-a dreptul. Unul dintre ei zicea la un moment dat: "Îmi puteþi da o centurã extensibilã?" "Da, bineînþeles cã puteþi. Aþi cãpãtat-o." De fapt, aveam de gând sã-i spun pilotului: "Poate unul dintre noi sã facã schimb cu unul dintre ei? Altfel vom ajunge în Canada. Înþelegeþi ce vreau sã spun?" ªi amândoi erau unul mai gras decât celãlalt. Stãtea acolo ºi îºi luase pe avion una dintre acele gãleþi cu mâncare de luat acasã. Gãleatã! Adicã, uite un prim indiciu. Când s-a întâmplat asta? Când au renunþat graºii? Când au intrat în magazin ºi ºi-au zis: "O, la dracu'. Poartã-te cu mine de parcã aº fi animal domestic." "Pe bune?" "Pune-mi într-o gãleatã. De fapt, toarnã-mi deasupra capului ºi eu doar..." "O gãleatã? Serios? Vrei sã înfuleci dintr-o gãleatã?" "Da." Ea stãtea acolo ºi înfuleca. ªi vã jur cã se întoarce cãtre prietenul ei obez, ºi-i zice: "E cel mai bun pui crocant pe care l-am mâncat pe ziua asta." Dar nu mai zic nimic. Nu, nu mai zic nimic. Pentru cã, deºi, este vina lor... ºi pe bunã dreptate este vina lor... Nu ºtiu dacã aþi auzit asta pânã acum despre obezi... Iubesc prãjiturile la nebunie. Sunt morþi dupã ele. ªi este vina industriei mâncãrii, deoarece când mergi într-un supermarket, mâncarea este deja împachetatã. Totul este împachetat cu grãsimi hidrogenate cu extra-calorii, zahãr unt ºi alte nebunii. Iar lor... lor le place. ªi întotdeauna existã o uºã mare, în supermarket. O uºã pentru patru persoane, corect? Nimeni vreodatã n-a fost atât de gras încât sã poatã sã treacã de o uºã de supermarket? ªi uºa se deschide automat, aºa cã nu mai trebuie sã ardã caloriile fãrã un efort prea mare. Doar trebuie sã... ªi este nemaipomenit cã se deschid automat deoarece de obicei este un geam iar ei pot vedea prãjiturile din exterior. iar ei sunt aºa... ªi eu zic "Þine uºa!" "Þine uºa!" Sigur "Þine uºa!" Haide, graºilor. Haide...înãuntru. Însã odatã ajunºi înãuntru, nu gãsesc decât fructe ºi legume. Fibre... Toate lucrurile care îþi fac bine. Bineînþeles cã de la început vor fi confuzi. Vor spune: "Ce?" Asta nu e mâncare pentru ei. Ei sunt de pãrere cã broccoli-ul este împachetat. Ei... cautã... "Unde-s prãjiturile?" Prajituile sunt chiar acolo. Prãjiturile sunt pe alt raion, însã uºa asta este pentru oamenii slabi. ªi acum vor spune: "Uite acolo prãjiturile." Vor zice: "Fir-ar, nu pot sã intru. Nu... nu pot sã trec de uºa asta nenorocitã. Nu pot..." ªi vor muri de foame. Vor zice: "O Doamne, trebuie sã... Ce e asta? Trebuie sã mãnânc. Ce-i asta? O bananã." Corect? ªi se vor întoarce. "O nu, tot nu pot sã..." Se întorc ºi-ºi mai iau un morcov. Vor fi într-un continuu "du-te vino" ºi vor reuºi sã slãbeascã. În curând vor putea trece dincolo de uºã ºi sã-ºi ia o prãjiturã. ªi din nou nu vor putea sã iasã. Nu, vreau sã spun... Trebuie sã facem ceva. Trebuie sã intervenim. Iar oamenii zic: "Nu, asta n-are nimic de-a face cu tine. De ei depinde. E corpul lor. E viaþa lor." E adevãrat, însã nu putem spune cã nu ne pasã. Dacã aþi avea în familie un drogat, nu veþi spune: "O, e viaþa lui. Adorã ***ã." ªtiþi, veþi spune: "Trebuie sã încetezi! Te rog nu muri." Îl iei ºi-l arunci în dulap vreme de 3 sãptãmâni. Pe unu' gras nu poþi sã-l bagi în dulap. Vei suferi de spate ca mine. Însã, dependenþii de ***ã... Sunt numai piele ºi os. Nu poþi sã-i arunci vrând-nevrând corect? De fapt, când îi vezi zãcând pe jos cu acul înfipt în vena, tu doar trebuie sã tragi de ac, ºi ei vor intra în dulap aºa. Pe ãia graºi trebuie sã-i ademeneºti înãuntru... cu firimituri de ciocolatã. ªi ei vor lua urma oriunde, exact aºa. Însã trebuie sã facem ceva pentru cã o treime din populaþia lumii este obeza, iar cealaltã treime moare de foame. Practic cei obezi mãnâncã mâncarea celor slabi. ªtiu cã majoritatea celor slabi trãiesc în Africa. Dar... Nu nu. Nu pot vorbi despre Africa aºa... deoarece eu sunt britanic iar noi obiºnuiam sã-i stãpânim. Pe vremea când aveam imperiu ºi conduceam lumea. Înainte ca voi sã preluaþi frâiele, noi... stãpâneam Africa. Apoi în anii 50 ºi 60 Africa dorea independenta. Au vrut independenþã ºi ziceau: "Vrem independenta." ºi noi ziceam: "Bine." Treptat am început sã le redam Africa, africanilor. ªi pânã-n anii 70 era condusã în totalitate de cãtre, africani. ªi bineînþeles cã în anii 80 am primit un telefon. "Alo?" "Alo?" "Cine este?" "Africa." "Ce doreºti?" "Murim de foame." "Ar fi trebuit sã vã gândiþi la asta înainte sã cereþi independenta." "Pãi, n-am ºtiut cã va veni secetã." "Secetã? Vã dau eu secetã..." E adevãrat. Când eram copil... ºi aveam vreo 10 ani... am avut o varã lungã ºi caniculara ºi aveam ºi apa opritã. Nu puteai sã-þi *** nici mãcar florile. Cu toþi am avut de suferit. Deci... E pe bune. O varã secetoasa lungã, ºi fãrã pic de apã. Nu ºtiam ce sã facem. Ne gândeam: "Ce putem face?" ªi erau oameni care-þi veneau acasã, încercând sã-þi spunã *** sã conservi apã. Ziceau: "Când vã spãlaþi pe dinþi nu lãsaþi apa de la robinet sã curgã. Puneþi apã într-un pahar." ªi se întorceau. Puneau cãrãmizi în cisternã toaletei pentru a economisi apã. ªi erau mesaje de inters public la televizor. Era odatã o reclamã... Era ca o animaþie ºi arãtã un cuplu în baie, ºi care spunea: "Conservã apã: Fã un duº cu un amic." Lucru pe care l-am fãcut. E mult spus amic; Era un prieten de-al bunicului. Dar... Nu. 10 lire înseamnã enorm pentru un puºti britanic. Ce? M-a învãþat multe... Lucruri precum: "Nu nu aºa te speli." Dã-l încoa'." Nu, era un bãtrânel simpatic. Obiºnuiam sã-l strig: "Nea' Charlie." Nu era chiar bunicul meu. Era un moºuleþ care locuia vis-a-vis ºi care obiºnuia sã vinã pe la noi ori de câte ori ai mei erau plecaþi. ªi venea pe la noi... "Ai tãi sunt plecaþi?" "Da?" "Bine, vrei sã vezi o scamatorie?" "Da." Trãsese perdelele ºi îmi spusese sã închid ochii, ºi se aºezase ºi-ºi pusese un joben în poale, aºa. O pãlãrie magicã, corect? ªi mi-a zis: "Închide ochii ºi simte iepuraºul magic." Am început sã urc pe vârfuri ºi sã... bag mânuþa. Am început sã simt... Era o chestie ciudatã. N-avea nici urechi, nici blana. ªi începeam sã... Era împietrit. Era halucinat. ªi îmi zisese sã strâng... ªi odatã am strâns aºa tare încât se prelinsese pe toatã mâna în jos... Ia mai tãceþi! O, frate! Unde rãmãsesem? O da, foametea. Foametea este o problemã, ceea ce mã duce direct la urmãtoarea chestiune, pe care trebuie sã o analizãm. Se întâmplã anul trecut înainte de Crãciun, când fãceam schimb de cadouri cu prieteni, tovarãºi buni ceva mai mult decât prieteni dacã este sã mã întrebaþi pe mine. Le-am fãcut în dar un aparat de fãcut cafea de la Harrods. Cel mai bun. Le-au plãcut la nebunie. Apoi mi-au dãruit ei mie cadoul. Nu era decât un plic. Mã gândeam "Ce-s astea? Chitanþe (vouchere)?" L-am deschis. Nu erau vouchere. Era un card care avea o pozã cu o caprã pe ea. ªi i-am întrebat: "Ce e asta?" "O, cadoul nostru pentru tine a fost cã am dãruit unei familii africane o caprã." "POFTIM?" M-am uitat la aparatul de fãcut cafea, gândindu-mã: "Oare e prea târziu sã-l iau înapoi?" "ªi care-i treaba..." "O, am fãcut în dar unei familii africane o caprã." "Aºa, deci? O!" Deci practic am fost lãsat cu ochii-n soare. Adicã, eu nici nu cunosc aceastã familie africanã. De ce le-aº dãrui o "caprã"? N-are niciun... Asta nu ajutã la nimic. Nu face cinste nimãnui. Eu am luat praful dupã toba. Cred cã familia africanã îºi zice: "Încã o gurã de hrãnit." Corect? Capra se întreabã: "Unde dracu' sunt? Asta e... ce dra'... E o cocinã. Acum o sãptãmânã eram în Cotswolds. Aveam iarba iar turiºtii îmi dãdeau nuci ºi... Aici e "praf ºi pulbere". Sub niciun chip caprã aia nu voia sã meargã în Africa. Practic, a fost... rãpitã. A fost "folositã". A fost bãgatã într-un sac ºi ºi fãcutã pachet cãtre Africa, precum "Rãdãcini (Roots)" dar pe dos. În nici... În niciun caz. Au întrebat-o "Vrei sã mergi în Africa?" ªi ea le-a zis: "Categoric nu. Nu." "Ei, haide. De ce nu vrei sã te duci în Africa?" "Lei." "Nu, pe bune. De ce nu vrei sã te duci în Africa?" "SIDA." "Ei, asta n-ar trebui sã te afecteze." "N-ar trebui." Aºa cã mare atenþie cu aceste "pomeni", mai ales de Crãciun. Atunci te prind cu garda jos. ªi-þi fac "cadou" o "excursie" de Crãciun. Toate reclamele de caritate de Crãciun. De Crãciun, stai în casa îþi iei prânzul... multã mâncare, prea multã. Probabil te gândeºti sã mai arunci din ea, corect? ªi lucrurile astea se transmit la televizor. În Anglia, de Crãciun, merge de fiecare datã. Ceva de genul: "Sta vreo bãtrânicã pe lângã tine, singurã ºi "rece" de Crãciun?" Da. O urãsc de moarte. Nenorocita îmi face zile fripte tot anul, bine? Abia aºtept sã vinã vremea rece. Nu sta nicio "bãtrânicã" lângã mine. A murit anul trecut de hipotermie. Iatã resultatul. Genial! O altã reclama "tare este: "Un îl ai pe viaþã, nu doar de Crãciun." Mã depãºeºte cu mult. Chiar sunt interesat de bunãstarea animalelor. ªi ãsta evident îi vizeazã pe pãrinþi ai cãror copii spun: Îmi iei un cãþeluº? Îmi iei un cãþeluº? ªi ei zic "Nu." "Îmi iei un cãþeluº? Îmi iei..." ªi îi cumpãrã pânã la urma unul ca sã-i facã sã tacã, corect? ªi copilul îl îndrãgeºte când e adorabil. El creºte. Copilul îºi gãseºte altceva de fãcut ºi se plictiseºte de câine. Îl dau pe mâna pãrinþilor. Pãrinþii se saturã de el. Îl abandoneazã. Din pãcate, anul trecut anul trecut 10.000 animãluþe au fost abandonate în Anglia. ªi eu sunt de acord copii ar trebui sã aibã un animãluþ. Cred cã îi instruieºte în ºcoala vieþii. Nu am copii, însã am o grãmadã de nepoate ºi nepoþi. ªi încep sã devinã de acum adolescenþi. Vreau sã fiu un "unchi de gaºcã" ºi sã le ofer ceea ce doresc, însã vreau totodatã sã fiu ºi responsabil ºi sã nu creez niciun fel de divergenþe. Însã cred cã am rezolvat problema. Vã vând un pont. În tot cazul, aºa procedez eu. Trebuie sã aºteptaþi Ajunul Crãciunului. Sã vã duceþi la poliþia animalelor ºi nu la crescãtor. Întotdeauna merg la poliþia animalelor în Ajunul Crãciunului direct la veterinar. De obicei au pui abia fãtaþi cu dizabilitãþi, fãrã speranþã de viaþã, iar pe aceia îi castreazã. ªi mã duc ºi le zic: "Nu, nu-l omorî pe acela. Îl iau eu." ªi ei îmi zic: "Va trãi o singurã zi." Perfect. Perfect. Aºa cã... mã grãbesc spre casã. Îi ºoptesc: "Nu muri. Nu muri. Rezistã." Îi dau un pic de Starbucks. (cafea) Dau navalã. O strig pe nepoatã-mea. Vine de zor. "Unchiule Ricky!" "Þi-am luat un cãþel." "Unchiule Ricky, mi-ai luat un cãþel!" "Da, unchiul tãu preferat þi-a luat un cãþel. Da. Haide, du-te REPEDE ºi joacã-te cu el. Haide, joacã-te cu el." În Ajun de Crãciun îl ia cu ea în pat ºi adorm împreunã. Se trezeºte în ziua de Crãciun, e mort, rece, înþepenit. Rezultatul? Nicio problemã. Iar a doua zi vin ºi se smiorcãie: "O! Mi-a murit cãþelul. Cãþelul meu e mort." ªi am întrebat-o: "Ce? Cãþelul adus de unchiu'? Ce s-a întâmplat dupã toate astea nu a fost vina lui." ªi ei zic: "Da!" Iar eu i-am spus: "Probabil te-ai rostogolit peste el când dormeaþi." "O, aºa am fãcut? O, nu!" ªi încep.. "Mi-am omorât cãþelul." "Mi-am omorât cãþelul." ªi eu i-am zis: "Nu, nu tu þi-ai omorât cãþelul." Iisus A Fãcut-o... de ziua Lui. Cã n-ai cheltuit suficienþi bani pe cadoul de Crãciun al unchiului." De obicei în anul care urmeazã îºi baga minþile-n cap. Un alt mesaj de interes public de Crãciun, este: "Nu urcã beat la volan." Asta e cea mai tare. Însã în zilele noastre nu mai este niciun secret. Pe vremea mea, ori luai sticlã cu tine la volan, ori nu. Însã oamenii din ziua de azi ºtiu cã asta... nenoroceºte vieþi. Când eram un tanc ºi urcãm în maºinã cu ai mei... mereu le spuneam: "Nu poþi conduce. Ai bãut prea mult." ªi ei îmi spuneau: "E în regulã. N-or sã mã prindã sticleþii." Însã acum oamenii ºtiu cã asta e total greºit. Am fãcut-o odatã, însã nu prea mã mândresc cu asta. Mi-e ºi ruºine sã-mi mai amintesc. Se întâmplã de Crãciun. Nu eram beat, însã depãºisem limita. Am ieºit cu maºina însã, eram conºtient cã n-ar fi trebuit s-o fac. ªtiam cã n-ar fi trebuit sã urc la volan. Însã mi-am învãþat lecþia, deoarece am fost cât pe-aci sã dau peste o babã. Într-un final n-am omorât-o... Ci doar am violat-o. Însã dupã *** ziceam, nu s-a întâmplat nimic. Spre norocul meu, avea Alzheimer. Un martor neverosimil. Pãianjenii... O, pãianjenii. Întotdeauna sunt pregãtiþi, nu-i aºa? Întotdeauna sunt gata de... Un pãianjen este întotdeauna gata de atac. Întotdeauna este gata de atac. Întotdeauna. Adicã, unele animale "câteodatã" sunt gata de atac. Când sperii o pisicã ºi o vezi cã face... pentru câteva secunde. ªi apoi se calmeazã iar. Adesea pisica doar stã tolãnitã pe podea. Doar pe o parte, cu toate cele 4 membre întinse spre o singurã direcþie. Niciodatã nu o sã vezi un pãianjen fãcând aºa ceva. Nu o sã vezi niciodatã un pãianjen tolãnit pe covor, cu capul aplecat ºi cele 8 picioare întinzându-se. Întotdeauna sunt... Întotdeauna sunt pregãtiþi? ªi întotdeauna sunt pregãtiþi în orice direcþie ca în "Matrix," exact aºa. Nici nu trebuie sã se întoarcã. Au 10 ochi... ºi 8 picioare. E prea mult. Dacã tu crezi cã nu este gata, te înºeli. Când vezi o pânzã goalã stai ºi te gândeºti: "Pãianjenul ãla nu pregã***." "Nu? Ia pune mâna pe pânza." "Ce?" "Atinge pânzã." ªi el e acolo, exact aºa. Îi urãsc de moarte. 37,000 de specii diferite de pãianjen. Adicã, milioane ºi milioane de de "creaturi" din fiecare specie. Iar asta e doar o singurã clasã, cea a ARAHNIDELOR, dintr-o singurã subspecie, ARTROPODA. Pe Pãmânt, la ora actualã... ar putea exista 5 milioane de specii de animale. Bãnuiesc... Asta reprezintã 1% dintre toate speciile de animale care existã momentan pe Pãmânt. 99% al celorlalte specii care au existat vreodatã sunt acum pe cale de dispariþie, ºi mai rãmâne doar 1% din totalul celor 5 milioane. Luaþi una dintre aceste specii... termitele. Dacã ar fi sã cântãrim fiecare termitã vie, asta ar însemna de 10 ori tonajul fiecãrei fiinþe umane de pe Terra. Iar statistici cã acestea te fac sã te gândeºti cã aceastã carte nu este tocmai.. ...precisã. Este cartea lui Noe, ediþia pentru copii. De fapt am cãpãtat aceastã carte când mergeam la ªcoalã Sf. Agnes Am crezut în toate astea pânã la vârsta de 8 ani. "ªcoala Sf. Agnes îi dãruieºte lui: Rikki Gervais..." R-i-k-k-i. Ca o nenorocitã de mangustã, corect? "...pentru vizitele sale regulate." Nici mãcar pentru cã s-ar pricepe la ceva; Doar prin simpla prezenþã. "Întotdeauna trece pe-aici. Daþi-i un premiu. O sã se întoarcã el." "Mulþumesc. Mulþumesc." Haideþi sã aruncãm o privire asupra mãrturiei. "Acum mult timp, când Dumnezeu prima datã A Creat Pãmântul..." O sã sar peste astea. N-avem suficient timp. Corect? "Acum mult timp" apropo, conform Bibliei, acum 5.000 de ani. Conform Vechiului Testament, Pãmântul nu are mai mult de 5.000 de ani, bine? De fapt are o "vechime" de 4.6 miliarde de ani. Haide sã modificãm, sã trecem aºa. "Acum 4.6 miliarde de ani... când Dumnezeu A Creat prima datã Pãmântul ºi Cerul..." Prea bine, nu-mi mai reamintiþi. Parcã ar veni la pachet aºa sunã, nu? Adicã... Înþelegeþi ce vreau sã zic? Cerul niciodatã n-a fost ceva extra-optional. E ca ºi *** ai zice: "Mi-Ai creat o planetã, însã nu pot sã respir." "Ai vrea ºi o atmosferã?" "Bineînþeles cã n-aº spune NU." E bine, însã... "Totul era paºnic, totul era minunat. Dumnezeu A creat deasemeni ºi oamenii, ºi El dorea sã fie buni asemeni Lui." Arogant, nu-i aºa? "Însã foarte curând, se abãtuserã de la cuvântul Domnului. Nu mai doreau sã asculte de Dumnezeu. Deveniserã nelegiuiþi ºi începuserã sã pãcãtuiascã." Ia uitaþi-vã aici ce lucruri meschine fac aici. N-aþi vãzut asemenea rãutãþi mai mari decât astea, nu? "Du-te... O, du-te naibii, pãcãtosule!" "Du-te naiba, hapsânule!" Dumnezeu Stãtea ºi Urmãrea. "Haide, continuaþi. Sã vedem ce se întâmplã. Ia sã vedem ce se întâmplã... Tipu' ãla de acolo fuge cu sacul de bani. Nu-i pune în bancã, tãntãlãule. "Dumnezeu Îi urmãrea ºi-ªi Spuse: "Sunt atât de rãi, încât va trebui sã-i râd de pe suprafaþa pamanului.'" Serios? Pe bune? Direct la genocid? Ce s-a întâmplat cu avertismentul verbal? Direct la... Direct la anihilarea întregii rase umane din cauza unui grãsan cu pantaloni largi ºi galbeni cã l-a apucat pe unu' de nanau? Pe bune? Fir-ar. Câtã rãutate, fratele meu. Calmeazã-te. Hai... hai sã ne calmãm. Hai sã stãm de vorbã. I-am citit asta ºi lui Karl Pilkington. Care este... Da. Da. Cel cu capul cât o lubeniþã. ªtiu. I-am citit ºi lui pasajul ãsta. "Au devenit atât de rãi, încât va trebui sã-i ºterg de pe faþa pãmântului." ªi Karl a zis: "Sunã gay." ªi l-am întrebat: "Ce... Ce vrei sã spui?" ªi el zicea: "Unii homosexuali sunt puþin cam aºa." El credea cã Dumnezeu... De parc-ar fi zis: "Nu, ei se poartã cu mine de parc-aº fi ultimul om." ªi aºa voi face ºi eu la rândul meu... Las' cã le arãt eu lor." ªi eu i-am explicat: "Karl... Citeºte Biblia. Îi urãºte." "Au devenit atât de rãi, încât Îi voi râde de pe Pãmânt, împreunã cu orice vietate." Dar calmarul cu ce a greºit? Serios... Dumnezeu S-a supãrat. Ce? "Totuºi existã un om de bunã calitate. Numele lui era Noe. Era prietenul Lui Dumnezeu." Doar un prieten, aºa cã... nu. Doar un prieten... Un prieten cu cercei imenºi. Ruj de obraz. Ce... ce face...? Stã într-o peºterã. Ce face cu asta? "Ce... Ce faci?" "Mã vãd cu Dumnezeu. "Nu se ºtie niciodatã." Mustaþa sub formã de ghidon. Þinându-se de mâna cu Dumnezeu, care poartã o bluzã. "Dumnezeu I-a spus lui Noe, Sunt atât de supãrat pe oameni...'" "Adicã bãrbaþi ºi femei?" "Mã rog..." "Sunt atât de supãrat pe oameni încât M-am decis Sã-i distrug. Mi-am lãrgit arcul pe bolta cereascã. Este un curcubeu.'" Va fi primul calambur din istoria omenirii. "Va face sã plouã atât de mult pe Pãmânt încât totul va fi muri înecat, însã nu ºi tu. Vreau sã construieºti o arcã. Va trebui sã fie o navã imensã cu 3 punþi ºi un acoperiº deasupra.'" "Da, ºtiu *** sã o construiesc. Noroc!" "ªi vei face ºi o uºã în interior.'" "Chiar Mã crezi atât de idiot? ªtiu ***..." "Noe a fãcut exact ce I-a zis Dumnezeu. Asta I-a spus Dumnezeu lui Noe..." Acum... Bine, bine. Trebuie sã recunosc cã se adreseazã copiilor. Însã povestea este luatã din Vechiul Testament. Însã nu cred cã autorul acestei cãrþi... este zoologist. Dupã *** spuneam, ar putea fi peste 5 milioane de specii. Nu cred cã le ºtie pe toate, pentru cã în urmãtoarea propoziþie îºi retrage repede cuvintele. "Vreau sã iei în arcã douã perechi de animale din fiecare specie... Doi lei, doi tigrii, doi elefanþi, s.a.m.d'" "Ce? Am luat deja lei, tigrii, elfanti... Bravo!" "Sã te îngrijeºti de ele ºi sã le þii în viaþã.' iar Noe a fãcut întocmai *** I-a spus Dumnezeu." Acum aº vrea sã vã imaginaþi acel scenariu. Bine, deci Dumnezeu Este mânios pe oameni. S-A sãturat de ei. Au devenit pãcãtoºi. Îi va ºterge de pe suprafaþa Pãmântului cu excepþia lui Noe ºi a soþiei lui. Deasemeni, S-A supãrat pe animale din acelaºi motiv. Nu... Aºa încât va începe din nou cu douã perechi din fiecare specie. El anunþã potopul. Ei construiesc arca. Noe zice: "Bine, câte douã din fiecare specie. Douã, doar douã. Repede, primele douã." O adevãratã îmbulzeala. Doi elefanþi. Doi tucani... mergând la pas. Nu e nicio grabã. E doar o plimbãricã. Cred cã acesta este un pic mai îngrijorat decât acesta. Acesta de aici probabil spune: "Vrei sã zburãm?" "Nah." "Nu?" "Nah." Pot face aºa toatã seara. "Nu?" "Nah." "Sigur?" "Da." "Adicã... avem aripi." "Las' cã avem ºi picioare." "De ce nu vrei sã mãreºti pasul?" "Elefantul se uitã cam ciudat la mine." "Da, da... mã uit. Dacã vei încerca sã mãreºti pasul, o sã te strivesc, ciudãþenie nãsoasa." "Ia stai aºa. Pe cine faci tu ciudãþenie nãsoasa?" "Ce vrei sã spui?" "Nu, doar cã, nu-þi baga "trompa" unde nu-þi fierbe oala." "Ce vrei sã spui cu asta? Ce vrei sã... '" "Pãi, ºtii tu, când oala fierbe... O, uita!" "Nu pot sã uit. Sunt elefant." Oh. Douã cãmile, doi lei, doi struþi, doi leoparzi, doi tigrii, douã zebre. Iatã punctul crucial din perspectiva mea. Doar o singurã specie momentan în arcã: Girafele. Au ajuns primele... Picioare lungi, Trebuie sã mai încapã încã 5 milioane de specii. Deci doar douã... Deci momentan doar douã animale în arcã. Trebuie sã mai intre încã 10 milioane. Încã 10 milioane... Încã 10 milioane... 10 milioane dintre acestea trebuie sã încapã. Momentan sunt doar douã. Ia priviþi cât spaþiu au ocupat deja. O treime din capacitatea arcai. *** va fi oare atunci când vor urca aceºti doi grãsani? "Apoi Dumnezeu îndoi arcul furiei sale ºi veni potopul inundând, ºi acoperind pãmântul cu apã. Plouã vreme de 40 de zile ºi 40 de nopþi. Nivelul apei urca din ce în ce mai mult, pânã când acoperi vârfurile celor mai înalþi munþi. Totul murise înecat cu excepþia lui Noe ºi a animalelor din arca." ªi a peºtelui. Lor le era bine, ce nu le era? Ba, le era bine. Se simþeau bine. Erau în "apele" lor. Ca de altfel, toate creaturile mãrii. Adicã, munþi sub apã... Sfera lor se mãrise de cel puþin 10 ori. Devine din ce în ce mai interesant. Crabii îºi spuneau în sinea lor: "Sunt pe munte! E uimitor! N-am vrut ca acest potop sã... În viaþa mea n-am fost atât de sus." Asta mã duce cu gândul la ºtirile de la televizor, când un orãºel din Gloucester este inundat sau mai ºtiu eu ce... E trist cu adevãrat. Vezi oameni... care-ºi pierd casele ºi în bãrcuþele de salvare, îºi cara cu ei animãluþele. ªi vezi magazinele alea de antichitãþi inundate complet. ªi mã gândesc la un peºte care se uita-n geamul magazinului de antichitãþi pentru prima oarã. "Vezi, aºa aratã un "chaise-longue." "Plouase timp de 150 de zile. Apoi Noe deschise geamul arcai ca sã arunce o privire. Pãrea cã nivelul apei scãzuse însã *** putea fi sigur de asta?" Ei bine, zise Domnul. Ai vorbit cu El tot drumul. De ce? De ce devenim deodatã atât de misterioºi? "Trimise un corb, însã acesta se întoarse degrabã. Nu gãsise niciun loc unde sã se poatã odihni. Noe mai aºtepta încã o sãptãmânã ºi de aceastã datã trimise un proumbel." De ce ºi-o fi pierdut corbul slujba? "Însã porumbelul se întoarse ºi el." Vedeþi? Corbul nu minþise. Asta este... "Apele nu se retraserã încã... "Însã într-o zi, porumbelul zbura ºi..." De ce oare porumbelului i se acordase o a doua ºansã iar corbului nu? Rasist. "Însã într-o zi porumbelul zburase ºi aduse-n cioc o ramurã de mãslin. Iar Noe ºtiu cã mânia Domnului trecuse. Atunci Dumnezeu Îi Spuse lui Noe sã coboare din arcã împreunã cu toate vietãþile. 'Mergeti ºi înmulþiþi-vã." ºi primul lucrul pe care Noe l-a fãcut a fost sã construiascã un altar. Îi oferi lui Dumnezeu o jertfã în semn de mulþumire pentru salvarea de la moarte. ªi-I Zise lui Noe: "Voi face un pact cu tine." 'După potop, nu Voi mai îneca niciodatã pãmântul. Curcubeul, pe care l-am pus pe cer, nu va mai fi un semn al mâniei Mele, ci un pact al prieteniei. Va fi un semn al prieteniei Mele cu oamenii... '" Asta e... Pentru asta... avem curcubeul astãzi. L-au interpretat în mod literar. "'Va fi un semn al prieteniei Mele cu oamenii, care începe astãzi, ºi pe care Fiul Meu, lisus o V-A Arata, Sacrificându-Se pentru oameni.'" "Cine?" "Vei vedea." Nu era... un fel de publicitate în Vechiul Testament? În curând: Consecinþã. "Astfel încât, atunci când aþi greºit cu ceva ºi vã pare foarte rãu pentru cele întâmplate, gândiþi-vã la curcubeu ºi la pacea pe care Dumnezeu Vrea Sã o aveþi în suflet. V-A Promis cã Îi veþi fi prieteni. A Promis cã veþi fi ai Lui." Iar asta este doar una dintre cele 12 cãrþi ale aventurilor unui porumbel. ªi nu am luat decât una: Capitolul 9... "Noe." Deºi cred cã mai degrabã aº opta pentru capitolul 8 direct din titlu... "Iisus ºi schilodul." Mulþumesc. Noroc! Am... Am citit toatã cartea împreunã cu Karl... El a crezut tot. De ce n-ar face-o? E o mãrturie. ªi i-am spus: "Karl, ia gândeºte-te. *** pot îmbarca 10 milioane de animale într-o arcã?" Iar Karl mi-a zis: "Dar parcã era vorba despre o navã imensã." Da, aºa este. E adevãrat. ªi i-am zis: "Gândeºte-te cã acolo era întregul "lanþ trofic". De ce oare nu s-au mâncat unele pe altele ca sã supravieþuiascã? De ce leul nu a mâncat antilopã? De ce pãianjenul nu a mâncat musca? ªi Karl mi-a zis: "Într-o situaþie de crizã toatã lumea coopereazã." Uimitor! Mi-ar plãcea sã scriu o carte cu citatele lui. Ador cãrþile cu citate. Ador sã le citesc de... de plãcere. Am doar câteva dintre aceste compilaþii. Iar unul dintre eroii mei este Winston Churchill. Când am citit: "ªi vom continua... pânã ce vom fi terminat treaba," mi-am zis: "Cât de înãlþãtor." Iar când am citit: "Curajul este cea mai mare calitate a unui om, pentru că e atributul care le garantează pe toate celelalte." mi-am zis: "Cât de patriotic." Iar când am citit: "Este un lucru bun pentru... un om needucat sã citeascã cãrþi cu citate," mi-am zis: "Scârba grasã." Oamenii mi-au spus dintotdeauna cã Oscar Wilde este cel mai mare geniu care a existat vreodatã. Ia sã ne uitãm peste câteva citate de-ale sale, vreþi? Iatã una dintre ele. "Toate femeile devin cã mamele lor. Aceasta-i tragedia lor. Niciun bãrbat nu reuºeºte acelaºi lucru. Asta e tragedia lui." Asta-mi sunã un pic ***. Nu credeþi? Eu... nu, doar... Hai sã mai luãm una. Uite încã una! "Nu m-am putut abþine. Pot rezista la orice cu excepþia tentaþiei." ªi asta sunã un pic ***. Cred cã... sunt pe cale sã încep cu un "Ooh." Aº vrea sã încep cu: "Ooh, nu mã pot abþine." Înþelegeþi ce vreau sã zic? ªi aº dori sã închei cu: "Pot rezista la orice cu excepþia tentaþiei. O ºansã e tot ce-mi trebuie." ªtiþi? ªi când trecuse de vama din New York, în acei ani... Ofiþerul vamal nu-ºi fãcea decât datoria, întrebând: "Aveþi ceva de declarat?" Faimosul Oscar Wilde îi rãspunse: "Nimic în afarã geniului meu." O! Nu picase bine deloc. Pun pariu cã îºi pregãtise discursul dinainte. Pun pariu cã prima oarã când trecuse de vama unei þãri strãine tot ce ºtia sã zicã era: "Da, dle!" "Nu, dle!" "Aveþi ceva de declarat?" "Nu." "Mulþumesc. Puteþi sã mergeþi." "O, tocmai îmi venise ceva sclipitor în minte ºi era pe cale sã spun. O! Întotdeauna fac asta. Scuzaþi-mã, pot sã mã întorc sã... Nu? Uf!" Trebuia sã aºtepte sãptãmâni bune. Iar când venise cu vaporul din Anglia, stãtea ºi se gândea: "Dacã or sã mai mã întrebe... 'Aveti ceva de declarat?' Nimic în afarã geniului meu.' voi scrie asta într-o carte cu citate." Cu multe sãptãmâni mai târziu, intrase din nou în vamã gãsindu-l pe acelaºi individ, se îndrepta cãtre el. Individul îl întrebã: "Mergeþi..." "Nici nu m-a întrebat de data asta. Fir-ar! Scuzaþi-mã, nici nu m-au întrebat dacã... Aleatoriu, fir-ar aleatoriul al dracu'." Corect? Înapoi în barcã. Trei sãptãmâni mai târziu, ºtia ce are de fãcut. De aceastã datã îl gãseºte acolo, pe acelaºi individ. E timpul sã aparã un pic "misterios" ca sã poatã fi vãzut. Exact aºa, corect? Individul, îl vede... "Aþi cumpãrat ceva?" "NU ASTA E ÎNTREBAREA. Întrebaþi-mã: 'Aveti ceva de declarat?'" "În regulã. Aveþi ceva de declarat?" "Nimic în afarã geniului meu." "Ai cui sunt chiloþii ãºtia?" "Ai mei. Sunt ai mei. Încarcerat în închisoarea intelectualilor homosexuali... am avut mult de suferit din cauza pedepsei sale aceeaºi cu a oamenilor de rând, aºa *** ar fi trebuit, bineînþeles. În Anglia "epoca homosexualilor" este acelaºi lucru cu heterosexualitatea pe la... 16 ani. ªi chiar cu cãsãtoria între homosexuali. Deºi, ironic, singurul loc care o luase înaintea tuturor, s-a fãcut puþin de ruºine cu ultimele alegeri în... California. Au avut referendum. Au supus la vot ºi au spus "nu" cãsãtoriei între oamenii de acelaºi sex. Adicã în California, sunt oameni care spun "De-asta suntem aici." Adicã, dai dovadã de puþin bigotism, încât sã poþi afecta stilul de viaþã al unor oameni care la rândul lor nu þi-au fãcut nimic. Nu este ca ºi *** l-ai întreba pe unu' "Scuzaþi-mã, aveþi ceva împotrivã dacã aceºti 2 oameni se cãsãtoresc?" ªi el sã-þi zicã: "Nu. Bine." "Ok, freaca-le-o." "Ce? N-am ºtiut cã asta se..." Aºa ceva nu o sã se întâmple, corect? Aºa ceva nu o sã se întâmple Este deasemeni un fel de bigotrie, deoarece acei oameni care s-au împotrivit erau pesemne, aceiaºi oameni care spuneau cã homosexualii sunt imorali ºi promiscuosi. Însã acum ei nu vor sã devinã monogami ºi respectuoºi în faþa Domnului. ªi trebuie sã fie tare neplãcut pentru un *** din California, sta ºi se gândeºte: "Partea asta este cea în care nu sunt de acord... cu toate celelalte rahaturi pe care le plãnuim, cã de pildã cãsãtoria." Se vor deruta. Trebuie sã se prezinte în faþa judecãtorului ºi sã-l întrebe: "Scuzaþi-mã, chiar trebuie sã respect regulile?" "Ce ai vrea sã ºtii?" "Aº vrea sã ºtiu ce avem voie sã facem ºi ce nu..." "Întreabã-mã." "Pot sã mã cãsãtoresc cu unu'?" "Nu." "Pot sã i-o dau pe la spate cu puþinã sperma pe fese?" "Te rog." "Pot sã... ªi nu pot sã mã cãsãtoresc, nu. Însã asta am voie... cu puþinã... Pot sã... Pot... sã agãþ un tip în boscheþi sã-l iau acasã ºi sã i-o frec ºi sã-l dau afarã în dimineaþa urmãtoare ud leoarcã ºi buimac?" "Bineînþeles." "Însã nu pot sã-l iau de soþ?" "Nu!" "Nu... ºi nu mã mai întreba, bine?" "Pot sã aliniez 15 bãrbaþi..." Exagerez puþin aici... "Pot sã aliniez 15 bãrbaþi ºi sã le-o frec pentru un zâmbet?" "Dacã asta vrei, normal." N-ar fi prea greu, nu? Sã freci 15 bãrbaþi deodatã. E ca ºi *** ai duce farfurii rotative, nu-i aºa? Nu. Pentru cã trebuie sã... Nu poþi sã satisfaci decât 2 deodatã. Aºa încât dacã o sã-i ai pe-ãºtia 2 care sunt gata sã ejaculeze, i-ai pierde pe ceilalþi. ªi atunci faci: "Fir-ar al dracu'" Poftim. O, nu se poate. Bine, bine, N-ar fi puþin ciudat, sã freci 15 bãrbaþi deodatã? Niciodatã n-am crezut cã voi spune una ca asta. Din nou. Nu. Iar cei mai mulþi zic: "A fi ***, nu este normal." Ei bine, este, ºi am o carte care s-o demonstreze. Homosexualitatea se prezintã aproape în acelaºi fel atât în... regnul animal cât ºi în societatea umanã. Este o carte adevãratã. Se intituleazã: "Exuberanta biologicã: Homosexualitatea la animale ºi diversitatea ecosistemului" de Bruce Bagemihl. "Evidentã este constrânsa, iar prin aparenta se pare cã în mod virtual nicio specie nu are încã comunitatea ei gay." Asta nu înseamnã cã, veveriþele de exemplu, nu poartã cãºti ºi alte nebunii. Nu este decât... Ele nu fac decât sã se înmulþeascã ºi mai mult. E o carte adevãratã. Putem sã avem ºi noi pozã, vã rugãm? Bun, deci... E o carte adevãratã, ok? Corect? Absolut realã, ok? "Doi macaci masculi cu coada lungã într-o felaþie mutualã." Mutualã... ªi-o "împãrtãºesc"... unul altuia. Urmãtoarea pozã. Bine. "Un mascul de maimuþã veveriþã, executând o poziþie genitala cãtre celãlalt mascul." Eu... Cred cã spune: "Ce pãrere ai despre asta?" Iar celãlalt zice: "Ce?" "Suge-o." Ia uitaþi-vã la mânuþa lui. "De ce?" "Pentru cã suntem gay." "Nu sunt." "Ba eºti." Ia priviþi *** îl þine. ªi ºi-a ridicat piciorul ca sã i-o dea mai bine. Pare c-ar spune: "Treci acolo. Treci acolo..." Ia uitaþi-vã... Vã imaginaþi ce privire am fãcut când am dat peste cartea asta? Frate... Urmãtoarea pozã, vã rog. A, bine. "O marmotã femelã penetrând cealalalta femelã." N-am înþeles-o pe niciuna dintre ele... Doar dacã cea de deasupra nu poartã cumva un ***. Încã una. Încã o pozã. O, asta e puþin neobiºnuitã. Bine. "Douã forme de copulare între doi delfini masculi: Penetrare ***ã ºi genitala, sus; iar jos, penetrare "în gaurã." O, da... În principiu... El i-o trage lui... în þeastã! În cap. I-o trage în cap, doamnelor... N-am vãzut aºa ceva în niciun documentar. N-am vãzut... De ce n-am vãzut aºa ceva pânã acum? De ce fac asta? Poate cã nu sunt în sãlbãticie. Probabil cã sunt în lumea acvaticã, care este ca o închisoare pentru ei. ªi probabil cã îºi spun: "Fir-ar... Unii oameni cred cã suntem peºti. Putem s-o facem ºi noi." Adicã, ia uitaþi-vã la faþa lui. Exact aºa. Pare cã spune: "Dave!" "Ce?" "Putem... sã nu facem ca ei în fund?" "Nu. Ori în cap, ori nimic." "D-Dave?" "Ce?! Ce?!" "Dave, Dave, Te iubesc... Dar nu pot sã respir. E o carte adevãratã. Putem sã... Ia priviþi! Îmi place cã a pus pe copertã, un curcan, pentru a arãta cât de gay pot fi animalele. Cel mai gay animal. Sper... Sper cã nu am jignit pe nimeni. Sub niciun chip... Nu asta e ideea. Nu vreau sã jignesc. Dacã am jignit pe cineva, ºi sunt sigur cã am fãcut-o, nu vreau sã mã scuz. Nu, sper cã nici voi. Fiecare trebuie sã fie responsabil pentru ceea ce face. Sunt de pãrere cã un actor de comedie ar trebui sã te ducã spre locuri interzise în care nu ai mai fost înainte. Altfel poþi s-o faci ºi singur. Existã destulã comedie... Despre anumite lucruri... ºi care nu diferã deloc. ªi existã aceastã categorie de actori de comedie scuzându-se când au depãºit limita. Sunt de pãrere cã... ar trebui... ªi încep cu... "O, scuze, N-am vrut." Ei bine, ar fi trebuit sã te documentezi înainte. În prezent existã o "rãzmeriþã" între oamenii care spun: "Existã ceva la care sã nu gãseºti poanta?" Nu, nu este. Depinde de poantã. Comedia vine din pãrþi bune ºi pãrþi rãu famate, ºi dvs decideþi care va place mai mult. Cred cã întotdeauna au existat reproºuri la adresa bancurilor porcoase. "Actorii de comedie fac glume glume porcoase." Chestia cu bancurile porcoase... Când spunem un banc porcos, îl folosim cu subînþeles astfel încât niciuna dintre pãrþi sã nu aibã de suferit. N-aº spune un banc porcos unui pedofil. Nu m-aº duce sã-i zic: "Hei, frate, o sã te prãpãdeºti de râs la bancul ãsta." ªtiþi ce vreau sã... În toatã cariera mea mi-am mãsurat bine cuvintele... ca sã nu existe divergenþe. Ce pot sã-þi facã, înþelegeþi? Te maturizezi, încerci... sã înþelegeþi sensul cuvintelor, ºi le înþelegi într-un mod eronat. Nu ca delfinul ãla. Adicã, înþelegeþi, ce... Când aveam 23, 24 de ani, eu ºi iubita mea ne-am împrietenit cu acest cuplu. Trebuiau sã se mute din Nordul Angliei în Londra. Obiºnuiau sã vinã la fostul meu loc de muncã ºi am bãut câteva pahare cu ei. Erau de treabã ºi tare haioºi. Dupã ce ne-am întâlnit cu ei de mai multe ori, ne-au invitat la o petrecere în casã la ei. ªi am mers. La prima, fusesem la cinã, despre care ne-au avertizat. însã la cea de-a doua, fusesem pentru familia lor, veniþi tocmai din nord, ca sã vadã *** decurgeau lucrurile. ªi erau ambii pãrinþi ºi bunici ale ambelor pãrþi ºi niºte unchi de treabã... cam de vreo 85 de ani. ªi cred cã am stat ºi ne-am gândit. Spuneau: "O, Doamne, nu cunoaºtem pe nimeni de aceeaºi vârstã cu noi. O, ba da, Ricky ºi Jane." Aºa cã am mers. ªi eram pe cale de a-i cunoaºte, aºa cã am stat de vorbã cu ei toatã seara. Nu voiam sã intrãm în vorbã cu cei în vârstã. ªi dupã *** ziceam, folosim comedia cã pe o sabie cã pe un scut, ºi cã pe un medicament dar de obicei când începi sã stabileºti relaþii. Folosim comedia pentru a sparge gheaþa. Gândim la fel? Ce poþi sã faci? Ce-þi place? ªi întotdeauna am sãrit puþin calul pentru a-i face pe oameni sã râdã la bancurile pe care nu le gustau. Însã... Pânã la urmã totul a ieºit aºa *** voiam, cred. Am luat0o uºor. Am început cu gluma asta. De ce a cãzut fetiþa din balansoar? 'Pentru cã nu avea mâini. Da, drãguþ. ªi s-au amuzat... ªi a urmat altã ºi mai tare. Nu erau decât 2, aºa cã... mersi Nu. ªi m-am gândit "Ok, au înþeles poanta." ªi mai "mãreºti miza" puþin. Plusezi... ºi le-am spus bancul ãsta. O, vreau sã beau ceva. Daþi drumul la aer, serios. Bun. Le-am spus bancul ãsta. Asiguraþi-vã sã-i puneþi pe pensionari cu faþa la perete. ªi am început: "Tatãl era acasã, stãtea ºi citea ziarul. Fetiþa lui intrase în casa degrabã. Ea are 6 ani. 'Buna, dovlecel.' 'Buna, tati.' 'Te-ai jucat?' 'Da.' 'In parc?' 'Da.' 'Cu prietenii tãi?' 'Pai, pânã a venit un nene.' 'Pana a venit un nene?' 'Da, a venit un nene ºi le-a cerut prietenilor mei sã plece, Aºa cã am rãmas doar eu ºi el.' 'Scumpo, vino încoa'... Vino încoa'. Orice s-ar fi întâmplat, n-a fost vina ta. Bine, scumpo? N-a fost vina ta. Dar spune-i tãticului ce s-a întâmplat?' 'Am mers dupã un copac ca sã nu vadã nimeni ce fãceam noi acolo.' 'Doamne, scumpo. ªi ce s-a întâmplat pe urmã?' 'Mi-a dat rochiþa jos.' 'Doamne. ªi pe urmã? Ce s-a întâmplat?' 'Si-a scos "chestia". 'O, scumpo. ªi pe urmã?' 'Nimic. Asta e tot.' 'O, pãi, inventeazã ºi tu ceva.'" Noroc! N-am vrut sã spun asta la nimeni. Am vrut sã fie o surprizã. Aºa cã am început cu celãlalt banc. Am început, eram puþin ameþit ºi ziceam bancuri. În cele din urmã ne-am aºezat sã mâncãm pe la 21:45. Puseserã douã mese. Gazdele stãteau în capãtul meselor iar eu stãteam la mijloc, faþã-n faþã cu acest simpatic dar foarte surd bãtrânel de 80 de ani. Astfel încât conversaþia era puþin cam greoaie. Dar dupã 20 de minute, Ian, una dintre gazde, îºi dãdu drumu ºi zise: "O, Ricky, spune bancul ãla." ªi eu ziceam: "Poftim?" ªi toþi bãtrânii erau pe urmã: "O, ne plac bancurile." "Vã plac, huh?" M-am uitat la Ian iar Ian mi-a zis: "E în regulã." Mi-am zis: "Bine." ªi începuse sã converseze. ªi toatã lumea era aºa... Am început: "Um, oh... Uh... Tatãl era acasã, citind ziarul. Fetiþa veni în casa degrabã... Le-am spus tot bancul. ªi ajunsesem la partea cu: "Pãi, inventeazã ºi tu ceva..." ªi ei erau: "Ahem..." Liniºte deplinã. M-am uitat la Ian ºi el mi-a zis: "Nu, nu bancul ãla!" Vã mulþumesc mult. Aþi fost extraordinari. Noapte bunã. Mulþumesc. Vã mulþumesc din suflet. Vã mulþumesc! Noroc! Mulþumesc. Fantastic. Vã mulþumesc din suflet. Iubesc Chicago la nebunie. Nu e minunat? M-am simþit extraordinar. Vã mulþumesc... Vã mulþumesc tare mult. Vã mãrturisesc, cã aº trece încã o datã prin norul de cenuºã... doar ca sã mai fiu o datã aici. E uimitor... atacul terorist. De fapt întotdeauna mi-a fost fricã sã zbor, vã spun sincer. Am zburat la câteva saptamni dupã "11 Septembrie". Dupã "11 Septembrie", lumea a luat-o puþin razna nu-i aºa? E de la sine înþeles de ce. Regulile s-au schimbat ºi a existat aceasta temere combinatã cu urã ºi confuzie. ªi întotdeauna m-am considerat un tip raþional, liberal, ºi am încercat sã rãmân aºa ºi dupã "11 Septembrie". Chiar ºi la o bãutã cu tovarãºii, eu eram cel care le spunea: "*** poþi sã spui aºa ceva?" Nu, nu generaliza. E ridicol. Nu este corect. Nu poþi sã-i bagi pe toþi în aceeaºi oalã. Nu, încã este una dintre cele mai sigure mijloace de transport. Sunt ºansã una la 60 de milioane, sã..." ªtii, încearcã sã gândeºti. Când eram la crâºmã. Când zbor e cam aºa: "Verificã-l încã o datã. Putem sã-l mai controlãm încã o datã? ªi înþelege poanta... Te superi dacã îl mai controlez o datã? Pot sã... Pot sã..." Dupã 9-11, cu toate verificãrile, am încercat sã rãmân raþional ºi filozof. Mã gândeam: "Corect, este mult mult mai dificil acum sã pui o bombã la bordul unui avion. Este... ªtiþi ºi voi, sunt controale riguroase. E mult mai sigur acum." ªi apoi am aflat cã un terorist nici nu mai are voie sã urce în avion cu bomba la el. Ar fi putut gãsi detectoare de metale, ºi ar fi putut sã parcheze într-o haltã ºi s-ar fi putut îmbarca în avion cu 10 minute înainte de decolare. Astfel încât, când mã voi sui în avion voi spune: "Bun, am luat amplitutdine. Care are bomba la el?" Dupã *** ziceam, am zburat la câteva sãptãmâni dupã 9-11, zboruri interne. Eram sus în aer. ªi am fãcut-o. "Am luat amplitudine. În fine..." Eram puþin crispat ºi i-am spus însoþitoarei de bord... am întrebat-o "N-aveþi cumva vreo revistã?" ªi mi-a spus, puþin rãstita, ºi puþin blazata... "Nu, bombonel, n-avem reviste. Trebuie sã avem mare grijã deoarece suntem una dintre companiile date în judecatã dupã 9-11." Unu la mânã: Nu pomeni despre 9-11. Cu siguranþã asta era o nouã regulã venitã pe moment. "nu pomeni de 9-11 când duci cafeaua oamenilor." Înþelegi? Doi la mânã: Nu spune "mare grijã." Mare grijã... Pãi dacã spui asta, dracu' se mai gândeºte la reviste. Mã gândeam la dementul din avion într-un ºopron ºi care ar fi zis: "Oare chiar avem nevoie de toate cuiele astea?" E... Îngrozitor sã gândeºti aºa. Adicã, eu zbor întotdeauna cu "clasa 1". ªi ºtiu cã niciunul nu s-ar incumenta sub niciun chip. Dar pe bune, pentru voi o fac. Zborurile mele mã costã 10,000 de lire, ok? Iar pentru 10,000 de lire, într-un dezastru mã aºtept ca botul navei în care mã aflu ºi pe care am cheltuit niºte bani sã pluteascã pe o insulã pustie. Însã aºa ceva nu o sã se întâmple. Aº muri "cot la cot" cu voi. ªi nu e corect, nu? ªtiu cã aþi încerca sã mã salvaþi, însã nu aþi putea. Am apãrea cu toþi la televizor. Probabil voi fi singurul cãruia sã i se verifice numele la TV. Voi veþi fi "ceilalþi 230," care vine ca o consolare. Însã în tot cazul... Odatã zburãm de la New York... la 9:25, într-o noapte de sâmbãtã, de pe J.F.K. pe London Heathrow, b.A., clasa 1. Bine, iatã punctul meu de vedere. Frica este cea care ameninþa gândirea. Eu sunt acolo. Întreaga sãptãmânã, de la acel teribil accident... nu ºtiu dacã va mai amintiþi sau s-a întâmplat o datã sau de mai multe ori. Acum câþiva ani, era un cuplu. pe fiecare canal de ºtiri din America ºi pe telescriptor scria: "Alertã de cod roºu în America. ºi ne-am gândit cã va mai avea loc încã un 9-11 într-un oraº important, probabil New York sau L.A. sãptãmâna aceasta. Nu zburaþi decât în cazuri extrem de urgenþe." A trebuit. Turnam un film. ªi... Corect? Deci sunt singurul de-aici care zboarã cu clasa 1, ºi încerc sã rãmân calm ºi lucid. Mã gândeam: "Nu, e mult mai sigur acum. Toatã lumea îºi întoarce capul în ziua de astãzi dupã un terorist. Îl vor lãsa pânã Luni." Corect? ªi apoi s-a întâmplat... chestia care mi-a ameninþat gândirea. Am avut... un oarecare "scurt-circuit". Cu vreo 30 de minute, înainte de îmbarcarea de la clasa 1, venise tipul ãsta. Nu ºtiu dacã era nord-african sau arab sau asiatic, însã avea tot "echipamentul". Barbã, Purta un diplomat ªi iatã-l pe liberalul clasei de mijloc. ªi începeam... Deodatã am început sã intru într-o discuþie banalã cu echipajul avionului, întrebându-i: "Aterizãm la timp?" ªi ei îmi ziceau: "Da." "Ce mai e prin Londra?" De parcã mi-ar fi zis: "Cerul e puþin înnorat, însã...Uite-l!" Corect? Nu s-a întâmplat nimic. Aºa cã am plecat de acolo Îl þintuiam cu privirea ºi mã tot gândeam... sã plec ºi mã gândeam numai la sãptãmânã care urma sã înceapã... Cu ºtiri ºi alte nebunii... Însã acum este o adevãratã bãtãlie între bine ºi rãu, între raþiune ºi prostie. ªi mã gândeam numai: "O! Un sinucigaº cu bomba" "O, nu vorbi prostii. N-are *** sã fie." "Ba este." "De unde ºtii?" "Aratã exact ca el." "Ce?" "Barbã." "Nu vorbi prostii, în regulã?" Apoi el formase un numãr. Nu înþelegeam ce spune, însã era puþin nervos. Partea asta zicea: "O, a format un numãr!" Celalalta zicea: "Nu, a format niciun numãr." "Da, dar nu în strãinãtate." "Taci, bine? A fost verificat. Ca ºi noi, ºi el a fost verificat." "Au verificat ºi barba?" "Da, au verificat-o. Apoi mã uit la el... Cred cã eram cu mintea în altã parte cu toate lucrurile astea în capul meu. M-a prins cã mã uitam la el ºi el fãcea aºa. Partea ãsta zice: "O, ºtie, ºtie!" Cealaltã spune: "Nu, ºtie de ce te uiþi la el. Va avea acest prejudiciu luni bune. Nu te mai uita la el." "O, barbã." "Da... " Corect? Însã partea asta începea sã câºtige. Fricã începea sã învingã raþiunea. ªi începea: "Nu, dar ar putea fi." "Da, ar putea fi. Probabil nu." "Pãi, nu. Concentreazã-te astãzi." "Da, dar tot, nu cred cã o sã se întâmple ceva..." "Spune-mi cã nu ni se va întâmpla nimic. Aºa ziceau ºi oamenii de la 9-11, cã nimic nu li se va întâmpla..." "Da, însã toate testele..." "Da, pãi, au gãsit noi modalitãþi de a trece de detector. Atunci trebuie sã mãrim miza." "Da, ai dreptate." ªi brusc m-am gândit: "Doamne, asta este. Asta este." Vãlul acela de greaþã, ºi deodatã realizezi, "O, Doamne sunt martor la aºa ceva..." Partea asta zicea: "Ok, bine, hai sã-l dãm în vileag." Partea asta era: "Nu." "De ce?" "Dacã cineva crede cã suntem rasiºti." "Nu, la dracu' cu asta. Hai sã-l raportez ºi sã fiu un om nedrept, stingher, rasist, doar când e nevoie." ªi mi-am zis: "Nu." ªi n-am fãcut-o. ªi în clipa aia mã gândeam cã este un sinucigaº cu bomba. Cred cã dacã urcãm în avion muream, însã ºtiam cã nu pot face nimic. Aproape cã începeam sã plâng. ªi toate astea s-au petrecut într-o fracþiune de secundã. M-am uitat ºi el era însoþit de soþia sa care þinea echipamentul ºi de cele 2 fete ale sale. ªi-mi zic deodatã: "O, bine nu e un sinucigaº cu bomba. Dacã vrei sã vezi 72 de fecioare, nu-þi iei cu tine nevasta ºi copii." Corect? Deci... nu. M-am urcat în avion, ºi bineînþeles cã nu era terorist. Eram puþin jenat ºi am privit partea nostimã. Treptat treptat începeam sã-mi revin. Era un om de afaceri ºi un familist. Se juca cu cele 2 fete ale sale care se zbenguiau ºi sãreau pe scaun. El stãtea ºi nu fãcea nimic. Nimic în privinþa asta. El le prindea în timp ce le aruncã în sus... Dupã o jumãtate de orã, sperãm cã cineva sã arunce în aer nenorocitul ãla de avion. Însã ceva ciudat s-a întâmplat în perioada aceea. Am devenit paranoic în privinþa atacurilor teroriste încât am început sã închiriez jet-uri private ºi elicoptere peste tot, doar pentru cã sunt bogat. Nu, nu. Încã o datã, filosofia mea a fost singura din acest avion ºi categoric n-am avut nicio bombã, aºa cã eram cu toþi bine, ºtiþi. Odatã, am luat un elicopter ºi am aºteptat pe eliport. Rewind two days before that. Eram acasã, ºi-mi mâncãm cerealele mele cu lapte, iar pe spatele cutiei de lapte era figura persoanei date dispãrute. ªi am vãzut sute de d-ãºtia. Acesta era diferit, era un copil care e cu atât mai trist. Ei bine, e trist când cineva dispare. Dar cred, cã din cauza vârstei ei, cred cã era vorba despre o rãpire. Era deasemeni ºi limbajul. Era o pledoarie din partea mamei. Ea spusese ºi numele fetiþei, pe care nu-l voi pronunþa. Îmi amintesc, ºi ziua ºi locul unde a fost vãzutã ultima oarã. ªi spunea: "5 ani, pãr blond, ochi albaºtri, mereu cu zâmbetul pe buze. Vã rog ajutaþi-mã." ªi mi se frânse inima. Douã zile mai târziu, eram acolo. Este ca o dezvoltare a danelor, aºteptând acest elicopter. ªi mã uitam în jos cãtre un spaþiu al vreunui depozit uzitat. M-am uitat într-un loc. Cineva cred cã o învelise cu o pãturã maronie. cu aceastã bandã. Era ca o perdea. ªi o luase vântul ºi am putut s-o vãd. Este o poveste adevãratã. O camerã goalã cu o singurã saltea. Iar pe saltea era o fetiþã cu mânuþele legate. Mi se rupea inima... 5 aniºori... Pãr blond... Ochi albaºtri... Mereu cu zâmbetul pe buze, lacrimi ºiroind din ochiºorii ei. Ce? N-aº...fi vrut sã fiu în pielea ei. Am pãrãsit-o. Vã mulþumesc mult. Aþi fost nemaipomeniþi. Noapte bunã, Chicago. Noroc! Mulþumesc. Noroc! O, mulþumesc... Vã mulþumesc. Vã mulþumesc tare mult. Mulþumesc. Noroc! Mulþumesc! Noroc, toatã lumea! Noapte bunã. Mulþumesc! More STAND-UP: youtube.com/cristomal