Tip:
Highlight text to annotate it
X
(Aplauze)
Nu e vorba de voi.
Voi nu sunteţi nuli la engleză.
Dovada? E duminică, e frumos afară
şi aţi venit să ascultaţi conferinţe,
unele fiind în engleză.
Vă descurcaţi super, absolut,
minunat în engleză, nu-i aşa?
Nu-i aşa? (în engleză)
Nu toată lumea!
De ce? Arătaţi tineri.
Trăiţi în era Internetului, a schimburilor Erasmus,
a călătoriilor low-cost.
Şi totuşi, nu aţi fi surprinşi să citiţi
că 48% din cadrele franceze
nu se simt în largul lor când trebuie să se exprime în engleză.
Şi totuşi, francezii nu sunt cu adevărat nuli la engleză.
Doar cred că sunt.
Când eşti profesor, *** sunt eu,
întâlneşti în fiecare săptămână
stagiari adulţi şi vaccinaţi
care vin să-i pregătim la limba engleză,
de-obicei să reluăm ce au învăţat cândva.
Îi primim spunându-le: „Bună, *** sunteţi?” (în engleză)
Şi răspunsul...
„Bine.” (în engleză)
Lipsesc două cuvinte mici.
Două cuvinte mici, de a trece de la starea aceasta de tortură
la o comunicare adevărată în engleză.
„Şi dumneavoastră?” (în engleză)
Nu auzim niciodată aceste două cuvinte.
În schimb, există cuvinte pe care le auzim tot timpul.
Fraza fatidică ucigătoare:
„Ştiţi, nu prea sunt înzestrat la limbi străine.”
Şi, printr-un salt gigantic de logică: „Şi, de altfel, în general francezii
nu sunt înzestraţi la limbi străine, nu-i aşa?”
A, zău? Republica e una şi indivizibilă.
Ca şi *** ar fi o trupă de galezi neclintiţi
care au o listă aşa de lungă
cu motive extravagante care-i împiedică să fie buni la engleză.
Să le luăm pe rând.
Întâi, „nu prea sunt înzestrat la limbi străine.
Francezii nu sunt înzestraţi la limbi.”
Bla-bla-bla.
Înzestraţi de către cine?
De zeul limbilor străine?
Şi înzestraţi cu ce?
Mi se pare că toţi sunteţi înzestraţi cu echipamentul de bază
pentru a vorbi o limbă străină:
urechi, limbă şi plămâni pentru a circula aerul.
S-ar zice că francezii cred că au ceva gene diferite de a altora
şi că poate sunt chiar un pic mândri
că nu au gena limbilor străine.
Am o veste:
Aşa ceva nu există.
„Engleza este o limbă dificilă.”
E adevărat că engleza nu e o limbă latină,
precum franceza, spaniola, italiana.
Dar însăşi noţiunea de limbă dificilă nu prea are sens.
Copiii din lumea întreagă învaţă limba maternă
la aproape aceeaşi vârstă.
În loc de „limbă dificilă”, vorbim mai degrabă de „limbă diferită”.
Ştiţi ceva? În 1066, Guillaume Cuceritorul a avut ideea bună
de a invada Anglia.
Şi de la acea dată, aceste două limbi se amestecă.
La acea vreme, ţăranii anglo-saxoni
îşi creşteau animalele, numindu-le prin cuvinte anglo-saxone.
Vacă. Oaie. Porc. (în engleză)
Dar odată cu venirea francezilor, este recunoscută
bucătăria franceză superioară, de vreme ce,
când animalul sare de pe câmp în farfurie,
adoptă numele în franceză.
Vaca devine „beef”. (preluat din franceză)
Oaia devine „mutton”. (preluat din franceză)
Porcul devine „pork”. (preluat din franceză)
Astăzi 60% din cuvintele englezeşti au la origine franceza sau latina.
Mai trebuie să învăţaţi restul de 40%.
Atenţie totuşi la prietenii falşi,
cuvinte care la origine aveau sens asemănător,
dar s-au îndepărtat apoi ca sens.
Dacă doriţi să cereţi ceva,
nu spuneţi „Cer să...”, deoarece atunci,
în loc să cereţi, sunteţi pe cale să pretindeţi.
Şi riscaţi să nu fiţi bine văzut.
„Nu am ureche pentru limbi.” Ba da, aveţi chiar două.
E adevărat că urechile se formează definitiv la 12 ani
faţă de sunetele, sistemul psiho-acustic al limbii noastre materne.
Pornind de acolo, celelalte sunete care nu mai sunt chiar atât de relevante,
pur şi simplu nu mai sunt auzite.
La ce vârstă se începe la facultate învăţarea unei limbi străine?
Ghinion. E prea târziu. (în engleză)
Dar această asurzire patologică nu e o problemă de nedepăşit.
Trebuie să-ţi educi urechile ascultând, de exemplu,
cântece, cu un pic de atenţie,
şi apoi verificând cuvintele pe Internet.
„Nu înţeleg accentul american.”
Hello! Nu există accent american.
Există o duzină de accente.
Şi principala problemă nu este atât cea a accentului,
cât sistemul ritmic, foarte diferit de cel francez.
Consultaţi un profesor care vă mişcă pe ritm când învăţaţi engleza.
Şi vă veţi însuşi cu plăcere
sistemul, ritmul limbii engleze.
„Metoda nu e bună, numai prin imersiune se învaţă.”
Nu există metodă miraculoasă.
Singura metodă care funcţionează e cea pe care o urmaţi
în fiecare zi
cu insistenţă şi preferabil cu o doză bună de plăcere.
„Nu mi-a plăcut de profesorul de engleză dintr-a cincea.”
Auzim oameni trecuţi de 50 de primăveri care încă vorbesc
de proful lor răutăcios dintr-a cincea.
De profesorul care a sărit la ei când încercau timid
să ridice mâna ca să pronunţe o frază scurtă în engleză,
pentru a-i corecta.
De profesorul care părea că avea ca şi crez:
„E interzis să greşiţi.”
De vreme ce, când învăţaţi o limbă străină,
trebuie să greşiţi. Faceţi cât mai multe erori posibile.
Şi iată problema.
„Mă simt prost când vorbesc engleza.”
Şi nimănui nu-i place să se simtă prost.
Aşa că încercăm să ne protejăm
prin Academia Franceză care vă spune ce puteţi spune,
ce nu trebuie să spuneţi.
Prin legea Toubon, strigând „E scandalos!”
când se propun cursuri de engleză la universitate.
Dublând vocea lui Obama la televizor,
ca să nu-l auziţi niciodată cu vocea lui.
Dând atât de puţine emisiuni în engleză la televizor sau în cinematografe.
Adevărata problemă în Franţa nu e că nu se ştie engleză,
ci faptul că nu se îndrăzneşte.
Învăţarea de mâine a unei limbi
va trece printr-o schimbare de atitudine.
Înţelegerea că putem să ne însuşim limba
cu o doză bună de încredere în sine
şi făcând lucruri care ne plac în engleză.
Adică să vă uitaţi la un video pe zi pe Youtube.
Unul haios, de preferinţă.
Să deveniţi împătimitul unei serii televizate americane.
Să citiţi reviste, fie ele frivole.
Gen „Marie-Claire”. „Cosmopolitan”. „Men's health”.
Să vă jucaţi jocuri video în engleză.
Să vă găsiţi parteneri lingvişti şi să vorbiţi cu ei în engleză.
15 minute în engleză şi 15 minute în franceză pe Skype.
Să înţelegeţi mai ales că nu vă va pica cerul în cap
dacă uitaţi să puneţi „s” la persoana a III-a singular în engleză.
Nu mai spuneţi „Accentul meu e îngrozitor”.
Accentul vostru este de francez şi este adorabil!
Trebuie mai degrabă să-l scoateţi în evidenţă.
Învăţarea de mâine a limbii engleze
înseamnă să îndrăzniţi să faceţi ce vă place.
Să vă amuzaţi în engleză, ca să nu mai păreţi vreodată
sau să aveţi impresia că sunteţi nuli la engleză.
(Aplauze)