Tip:
Highlight text to annotate it
X
Tocmai am primit un e-mail de la cineva care mi-a urat: "Sper să găseşti pe Dumnezeu în 2008"
Mulţumesc pentru urări.
Dar sper să te înşeli, pentru că din câte am auzit despre Dumnezeu
şi modul lui de lucru, şi mai ales ce fel de oameni atrage
sper să stea cât mai departe de mine.
Vorbim, desigur, despre Dumnezeul deşertului,
Dumnezeul morţii. Ştim că toate cele trei dogme ale deşertului sunt variaţii ale aceluiaşi cult al morţii.
Toţi venerează acelaşi Dumnezeu al unei presupuse iubiri şi iertări binevoitoare, şi de aceea probabil
se urăsc între ei cu atâta violenţă pasională.
Toţi se numesc copii lui Abraham pentru că Abraham e patriarhul original
din care se trag toţi. De fapt, fără influenţa lui Abraham poate nici una din
aceste dogme n-ar fi existat astăzi, ceea ce mă face să-mi doresc să pot călători înapoi
în timp şi să-l muştruluiesc. "Idiotule" i-şi zice, "nu poţi prevedea ce se va întâmpla?"
"Grozav profet mai eşti."
Abraham e cel care a decis că pe viitor va mai fi doar un Dumnezeu.
Mesajul lui era că unul se potriveşte tuturor. Asta trebuie să fi fost devastator
pentru comunitatea zeilor de atunci. Toţi zeii râurilor şi munţilor şi pădurilor, ş.a.m.d.
micii zei locali specializaţi care au servit oamenii generaţii întreci, s-au găsit deodată
scoşi din peisaj, sau amestecaţi cu forţa într-un conglomerat elementar
cu control centralizat, un cod moral strict şi o inimă răzbunătoare.
Până în ziua de astăzi nu e clar dacă asta a fost direcţia bună de urmat
de umanitate pe atunci.
Apropo, date fiind religiile pe care le-a produs, Abraham nu era totuşi în toate minţile.
Se ştie că era gata să-şi omoare propriul fiu pentru că l-a auzit pe Dumnezeu cerându-i asta.
Din fericire Dumnezeu a intervenit în ultimul moment şi i-a oprit mâna, arătîndu-ne ce zeu drept şi milos este,
dacă ignorăm traumele psihologice pe care le-a produs celor doi nefericiţi.
Sigur au rămas cu sechele. Dar cam aşa este modelul
pentru Vechiul Testament. Toată rămâne cu sechele mentale sau fizice. Puţini scapă întregi.
Ia să vedem ce au păţit Adam şi Eva, primii oameni. Au fost pedepsiţi
pentru că şi-au urmat natura, pe care chiar Dumnezeu le-a dat-o. El ştia că ei sunt curioşi,
ştia că trebuie să fie curioşi pentru a supravieţui, deci ştia că vor mânca mărul.
Un cinic ar putea începe să suspecteze că Dumnezeu ne-a creat doar ca să ne pedepsească.
Pentru că primul lucru pe care-l învăţăm din Geneză e că a fi om e un păcat.
Am fost pedepsiţi şi alungaţi din paradis pentru păcatul de a ne asculta natura, dar ne-am
revenit şi am început turnul lui Babel, pentru că voiam să urcăm în ceruri şi să vedem ce e pe acolo.
Eram curioşi doar, ceea ce e natural, dar nici asta nu i-a plăcut lui Dumnezeu aşa că
ne-a pedepsit distrugându-ne limba. Şi aşa, doar după câteva pagini din Biblie
am primit deja două lovituri sângeroase din partea Dumnezeului nostru iubitor şi iertător.
După puţin timp inundă întreaga planetă pentru că cineva s-ar fi uitat urât la El.
Anunţă însă pe cineva să-şi facă o arcă. pentru că, evident, nu vrea să dispară toată lumea,
altfel n-ar mai avea pe cine pedepsi.
Pot înţelege citiul Bibliei de plăcere, pentru că unii zic că e o mare operă
literară; sigur e un artefact cultural interesnt. Dar nu e cuvântul lui Dumnezeu, şi cam e timpul
să nu mai pretindem că ar fi sau că ar putea fi. Dumnezeu e personajul principal în carte.
El are o personalitate interesantă, schiţată fugar.
În principiu e o tentativă de a pune o faţă umană forţelor naturii vii. Dar din păcate
L-am încărcat cu micile noastre perjudecăţi şi l-am făcut prea uman pentru binele nostru.
Am observat că a fi uman ţine numai la oameni.
Tranferul către zei nu merge, Zeii umani tind să fie egocentristi, violenţi si imprevizibili.
Singurul lucru fără margini la ei e predispoziţia să se simtă
jigniţi, ca mulţe din sufletele sensibilie care se roagă la ei.
Dar Biblie e una din cele mai ofensatoare cărţi pe care o puteţi citi.
În afară de cazul în care chiar credeţi că adulterii trebuie omorâţi sau e OK sa-ţi
vinzi fiica ca sclavă, sau că oricine lucrează de Sabat trebuie ucis cu piatre
pe loc. Poate-ţi convine asta, sau faptul că Dumnezeu susţine genocidul.
Desigur, nu precizează explicit bombele cu fragmentare sau rachelele, dar fără îndoială
aici are cuvântul arta interpretării biblice.
În comparaţie cu el, Saddam parcă ar fi Gandhi.
În Deuteronomul 13, după Dumnezeu, dacă auzi de un oraş care se roagă la alt Dumnezeu
trebuie să ucizi toată suflarea din acel oraş; bărbaţi, femei, copii, sugari, chiar şi vitele.
Şi trebuie să arzi oraşul din temelii. Apropo de "Să nu ucizi".....
Sper că înţelegeţi de ce ce nu pot îmbrăţişa acest zeu al deşertului,
acest zeu al morţii care vă place aşa tare. Sper că puteţi înţelege de ce
nu vreau să am deloc de-a face cu El, idiferent dacă există sau nu.
Pur şi simplu am alte valori. Ale lui mi se par literalmente inumane.
Deci nu-mi pasă ce are de zis. Iar dacă s-ar scoboarâ acum din ceruri
agitând Cartea Judecăţii i-şi spune
ce spun la toţi tonţii de evanghelişti întâlniţi: " Nu, mulţumesc, nu mă interesează falsa voastră salvare".
"Prefer damnare. Tai-o, am ceva păcate de făcut."
Pace, dacă nu e prea blasfemitor. N-aşi vrea să ofensez pe cineva.