Tip:
Highlight text to annotate it
X
CHAPTER 6 MADEMOISELLE
A fost odată ca niciodată …
În 1920, Coco a devenit “Mademoiselle”
În Europa, pacea era fragilă
şi femeile adoptau stilul femeii
care le dăduse dreptul la confort.
Coco, care tocmai îşi pierduse dragostea vieţii ei,
şi-a înfrânat durerea la Veneţia
cu Misia şi José Maria Sert.
A fost odată ca niciodată… A fost Misia:
prietena din Rusia de nădejde şi formidabilă
o muză capricioasă, o linguşitoare prietenoasă inspiraţie pentru Proust,
pianistă celebrată şi model pentru Toulouse-Lautrec,
Renoir, Bonnard şi Vuillard.
Misia o inspiră pe Mademoiselle
să se îndrăgostească de Italia şi de Ballets Russes
şi o prezintă prietenilor săi Cocteau, Stravinski,
Diaghilev, Ravel şi Picasso.
A fost odată ca niciodată …
O creatoare de modă era adorată de artişti.
Ea creează costume pentru spectacolele de teatru
ale lui Dullin şi Cocteau
finanţează Right of Spring
îl găzduieşte pe Stravinski şi pe familia sa,
îl ajută pe Cocteau pe durata dezintoxicării
şi se ocupă, cu discreţie, de înmormântarea lui Diaghilev la Veneţia.
A fost odată ca niciodată …
A existat un rus bogat,
marele duce Dimitri,
refugiat al Marii Revoluţii bolşevice,
un amant cu o privire melancolică.
Ea este mai mare cu opt ani decât el.
Dimitri introduce în colecţiile sale influenţe ale stepelor ruseşti,
inspirând broderii, blănuri şi bijuterii bizantine.
Datorită lui, Mademoiselle îl întâlneşte pe Ernest Beaux,
parfumierul Ţarilor, care creează în 1921 parfumul suprem:
N°5.
A fost odată ca niciodată …
A existat un gentleman cu eleganţă englezească,
un lux dincolo de aristocraţie: ducele de Westminster,
cel mai bogat om din Anglia
Gabrielle este inspirată de sacourile sale din tweed şi de puloverele sale tricotate,
de vestele valeţilor săi şi de beretele marinarilor săi.
Cei doi se îndrăgostesc.
Westminster o invită în locuinţele sale şi la bordul iahturilor sale,
îi trimite un tren privat pentru a călători şi o înconjoară cu flori şi bijuterii.
Dragostea lor se sfârşeşte curând; ea nu va deveni niciodată Ducesă.
A fost odată ca niciodată …
Negrul a venit la tron.
La operă, în faţa caleidoscopului pestriţ al rochiilor lungi de seară ostentative şi fără gust,
Gabrielle Chanel îşi arăta aversiunea faţă de trendul momentului declarând,
"La naiba, le voi îmbrăca pe aceste femei în negru."
Rezervat în alte vremuri servitorilor din casă şi celor în doliu,
negrul devine culoarea supremă şi cheia succesului ei.
Se naşte mica rochie neagră.
A fost odată ca niciodată …
Au existat bijuterii false,
pe care Gabrielle Chanel adora să le combine cu pietrele preţioase.
Le ceartă pe femeile din întreaga lume
că îşi poartă averile în jurul gîtului, spunând:
"nu contează caratele, ci iluzia."
A fost odată ca niciodată …
Un triumf.
Lumea întreagă doreşte să poarte CHANEL, inclusiv Hollywoodul.
Dar Gabrielle trece rapid peste capriciile
ecranului de proiecţie şi revine în Franţa,
stabilindu-se la Ritz.
A fost odată ca niciodată …
În 1936, fondatoarea companiei se confruntă cu 4000 de lucrători în grevă,
în timpul Primăverii Frontului Popular.
Aceştia îndrăznesc să o sfideze.
Mademoiselle, prin natura sa atât de inflexibilă, cedează.
A fost odată ca niciodată …
Se anunţa cel de-al doilea Război Mondial.
La 55 de ani, în culmea gloriei,
Gabrielle Chanel închide atelierul din strada Cambon.
Convinsă că nu este momentul pentru modă,
se retrage în Elveţia.
Dar, fiind cea care spunea:
"Vreau să iau parte la tot ce se petrece"
Mademoiselle era departe de a-şi fi spus ultimul cuvânt.