Tip:
Highlight text to annotate it
X
Acestea sunt imagini ale unor microorganisme.
Forme de viață minuscule, invizibile cu ochiul liber,
viruși, bacterii și arhebacterii.
Sunt cele mai numeroase și diverse organisme de pe Pământ,
ocupând fiecare ungher al corpului,
al străzilor, al orașelor.
Majoritatea, când vă gândiți la microbi,
probabil îi aveți în vedere pe cei răi, ca MRSA, *** sau ANTRAX.
Dar majoritatea microbilor ne sunt benefici.
Corpul, ca orice ecosistem, are nevoie de microbi pentru a supraviețui.
Microbii ne protejează de patogeni,
ne ajută să extragem substanțele nutritive din alimente
și ne întăresc sistemul imunitar.
Studii recente sugerează că influențează chiar și starea de spirit,
nivelul de stres, anxietate și depresie.
Dacă, la fel ca mine, acum vă simțiți fantastic, puteți să le mulțumiți microbilor.
Și puteți să-i mulțumiți și mamei
pentru că majoritatea microbilor îi luăm la naștere de la mamă
și îi mai luăm din mâncare
și de la oamenii cu care ne întâlnim, de la prieteni
și de la oamenii din pasajele subterane dacă îi atingem
pe scările rulante – și mai luăm microbi
din habitatul primar, adică din clădiri.
Cu toții vom petrece cel puțin 90% din viață în interior
și aici intrăm în contact frecvent, continuu
cu microbii pe care îi inspirăm și care sunt pe diferite suprafețe.
Dat fiind importanța microbilor pentru bunăstare,
am fost curioasă
*** e cu microbii din clădirile în care ne petrecem atât de mult timp.
Pentru a explica ce am aflat recent, voi face o analogie cu o grădină.
O grădină cu floră microbiană – interiorul clădirilor!
Tehnicile noastre de grădinărit microbii din interior
urmează, în principiu, 4 reguli de bază.
Prima regulă e că vrem să păstrăm toți microbii în afara clădirii,
să ținem clădirea în carantină.
Și azi avem clădiri moderne care sunt închise ermetic
și exemple ale modului în care s-au schimbat clădirile –
acum avem ferestre dotate
cu sisteme sofisticate de aer condiționat
și sisteme de filtrare menite să nu lase să intre
microbii obișnuiți de afară,
cei care de obicei se dezvoltă pe plante
și trăiesc în pământ, în canalele de apă,
nu vrem să-i lăsăm să intre în clădiri.
A două regulă sau principiu e că montăm uși la clădiri
și lăsăm lumea să intre înăuntru
și să planteze în grădinile noastre ceea ce numesc microbi invazivi.
Microbii din corpul nostru sunt pe piele, în gură.
Fiecare persoană care intră într-o clădire
lasă în aer 37 de milioane de bacterii pe oră.
E un număr egal cu numărul de locuitori
din statul California la ora actuală.
Lăsăm microbii în aer direct de pe corp,
de asemenea aducem în joc microbii
lăsați de alte persoane care au fost în clădire.
A treia regulă e să păstrăm un mediu static pentru grădina noastră.
Astfel, păstrăm o marjă foarte îngustă de temperatură și umiditate relativă,
nu permitem în interior schimbări de mediu diurne sau sezonale
și ne menținem zona de conform termic
pentru că vrem să ne plimbăm prin casă în chiloți
chiar dacă afară ninge.
Dar gândiți-vă la asta din perspectiva unui microb.
Noi creăm un mediu
care selectează ceea ce numesc microbi urbani
care înfloresc în acest mediu omogen.
Și a patra regulă pe care o urmăm înăuntru
e că, în mod sistematic, dorim să ucidem totul în grădină.
Facem asta utilizând vehement produse de curățenie antimicrobiene
și sterilizând suprafețele din interior.
Dacă vă gândiți, e o adevărată formă de genocid al microbilor
pentru că, pe lângă microbii periculoși, îi ucidem și pe cei utili.
Dacă am avea o grădină de legume în curte,
niciodată nu am stârpi toate plantele
dacă am vrea să ne scăpăm de o singură buruiană.
Asta facem efectiv înăuntru
și când cureți ecosistemul de un grup de organisme,
faci loc pentru organisme invadatoare și rapid-crescătoare
care vin și colonizează spațiile
pentru că nu mai există niciun competitor.
Care sunt consecințele acestui mod de a trata microbii de interior?
Nu știm încă, suntem doar la începutul acestei înțelegeri,
dar doresc să speculez un pic despre ce cred că se întâmplă.
Oamenii au fost pe Pământ de sute de mii de ani,
dar această epocă de clădiri moderne închise ermetic,
cu un mediu constant, curățate regulat
durează doar de circa 60 de ani.
Și cred ce cultivăm în interioare
sunt monoculturi microbiene.
Considerând fizicul nostru, probabil nu am evoluat
să funcționăm prea bine în acest tip de mediu microbian.
Există multe dovezi publicate recent
ce sugerează că multe dintre obiceiurile moderne pot fi puse în legătură
cu creșterea rezistenței la antibiotice și creșterea numărului de boli autoimune
în lumea dezvoltată, *** ar fi astmul și alergiile.
Recent am colaborat cu biologi și arhitecți,
printre alții, cu Brandon Bohanan și Charlie Brown de la Universitatea din Oregon,
pentru a înțelege impactul arhitecturii clădirilor asupra florei microbiene din interiorul lor.
Și recent am făcut un studiu
la Lillis Business Complex de la Universitatea din Oregon –
așa arată Lillis din perspectivă umană.
Și probabil așa
din perspectiva unui microb din aer.
O imagine în infraroșu ce arată diferențele termice
din clădire, iar microbii se știe că sunt foarte sensibili la temperaturi ridicate.
Și așa arată Lillis din perspectiva unui arhitect.
La această clădire –
am fost foarte curioși de Lillis, aceasta fiind o clădire certificată LEED
și vroiam să știm:
„*** influențează arhitectura verde microbii, în sens pozitiv sau negativ?”
Deci, la etajul unu al acestei clădiri
am desfășurat activități *** a fost proiectată.
Asta a însemnat că am lăsat
aerul din exterior să intre prin jaluzele.
La etajul doi al clădirii, am făcut *** se făcea,
forțând aerul să treacă prin sisteme mecanice de ventilare
înainte de a intra în clasă –
în toate clasele pe care le-am studiat.
Iată rezultatele, sunt calde încă.
Datele n-au mai fost prezentate niciodată.
Am primit rezultatele doar săptămâna trecută.
Vedeți etajele unu și doi de la Lillis Business Complex
și observați că este o scară gradată pe această diagramă
în care rozul denotă probele de aer prelevate
cu conținut de ADN microbian asemănător cu ce este pe și în oameni.
Iar cu albastru sunt indicate probele de aer cu ADN microbian asemănătoare
cu ce se găsește afară, de pildă în pământ.
Veți vedea că la etajul unu al clădirii unde activitatea se desfășura
pe baza standardelor prin care aerul venea direct din exterior,
aerul arăta mai mult ca cel din exterior,
iar la etajul doi al clădirii, aerul era foarte „uman”.
Aceste rezultate sunt intuitive,
dar ele arată clar că putem oarecum controla
tipurile de microbi pe care le creștem în interior.
Ce înseamnă asta?
La ora actuală există arhitecți peisagistici ce proiectează spațiile verzi externe
și personal de întreținere a cărui treabă
e să mențină în timp aceste spații verzi.
Ce nu am mai făcut e să ne gândim la microbi
altfel și să înțelegem *** să cultivăm
microbii buni pe care îi vrem în interior,
ca să putem forma un nou tip de arhitect, un arhitect peisagistic de interior
care poate proiecta grădini de interior sănătoase.
De-asemenea vom avea nevoie de un nou soi de manageri ai clădirilor
la care mă gândesc ca la personalul de întreținere,
care pot ajuta la menținerea unor clădiri sănătoase și a unor oameni sănătoși.
Vă mulțumesc mult.
(Aplauze)