Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducător: Radu Chirila Corector: Delia Bogdan
În ultimii 10 ani,
am cercetat *** oamenii organizează și vizualizează informația.
Am observat o schimbare interesantă.
O perioadă lungă de timp,
noi am crezut că există o ierarhie naturală în lume
cunoscută și ca marele lanț al existenței, sau „Scala naturae” în latină,
o structură descendentă care începe cu Dumnezeu, în vârf,
urmat de îngeri, nobili, oameni obişnuiţi, animale și așa mai departe.
Această idee este bazată pe ontologia lui Aristotel,
care clasifica toate lucrurile cunoscute omenirii în seturi cu caracteristici opuse
ca pe cele din spatele meu.
Dar în timp,
acest concept a adoptat forma unui arbore
și a fost denumit arborele porfirian,
considerat cel mai bătrân arbore al cunoaşterii.
Schematizarea ramificată ca a copacului,
a fost o metaforă atât de puternică pentru dezvăluirea informației,
încât a devenit în timp, un mod important de comunicare,
pentru ilustrarea diferitelor sisteme de cunoaștere.
Vedem copaci folosiți pentru a ilustra moralitatea,
faimosul arbore al virtuților, și arborele viciilor,
*** observaţi aici, în aceste ilustrații frumoase din Europa medievală.
Vedem arbori care arată consanguinitatea,
adică gradele de rudenie dintre oameni.
Vedem şi arbori genealogici,
probabil cel mai faimos arhetip de diagramă arborescentă.
Cred că mulți dintre voi ați văzut arbori genealogici.
Mulți dintre voi poate chiar v-ați desenat acest arbore.
Putem vedea arbori care ilustrează sisteme legislative,
diferite decrete și nominalizări ale unor regi și conducători.
Avem și o cunoscută metaforă științifică
pentru exemplificarea tuturor speciilor cunoscute.
Arborii au devenit o metaforă vizuală atât de puternică,
pentru că, în multe privințe, cuprind dorința umană
de ordine, balans, unitate, simetrie.
Astăzi ne confruntăm cu probleme mai complexe
care nu pot fi înţelese din diagrame arborescente simple.
O nouă metaforă se dezvoltă,
și începe să înlocuiască arborele
pentru a vizualiza diferite sisteme de cunoștiințe.
Ne ajută să înțelegem lumea din jurul nostru mai bine.
Această nouă metaforă este metafora rețelei.
Observăm această schimbare, de la arbori la rețele în multe domenii.
Vedem această schimbare în modul în care încercăm să înțelegem creierul.
Înainte vedeam creierul ca pe un organ modular centralizat,
în care o anumită zonă era responsabilă pentru un set de acțiuni și comportamente.
Cu cât știm mai multe despre creier,
cu atât ne gândim la el ca la o simfonie muzicală amplă,
interpretată de sute și mii de instrumente.
Aceasta e o imagine frumoasă creată de Blue Brain Project,
în care poți vedea 10,000 de neuroni și 30 de milioane de conexiuni.
Asta reprezintă doar 10% dintr-un neocortex de mamifer.
Vedem această tranziție și în modalitatea în care încercăm să înțelegem cunoașterea.
Aceştia sunt arbori remarcabili ai cunoașterii, sau ai științei,
ai cărturarului spaniol Ramon Llull.
Llull a fost precursorul,
primul care a creat metafora științei, sub formă de copac,
o metaforă pe care o utilizăm în fiecare zi, când spunem
„Biologia e o ramură a științei.”
când spunem
„Genetica e o ramură a științei.”
Dar cel mai frumos dintre toți arborii cunoașterii,cel puțin pentru mine,
a fost creat pentru Enciclopedia franceză de către Diderot și d'Alembert, în 1751.
A reprezentat bastionul iluminismului francez,
iar aceasă minunată ilustrație era cuprinsul enciclopediei.
Arată toate domeniile cunoașterii ca ramuri separate ale unui arbore.
Dar cunoașterea e mult mai complicată de atât.
Sunt două hărți ale Wikipedia care arată conexiunile dintre articole
despre istorie, în stânga, și matematică în dreapta.
Cred că privind aceste hărți
și pe celelalte create pentru Wikipedia
probabil printre cele mai mari structuri rizomatice create vreodată
putem înțelege *** cunoașterea e mult mai intricată
și interdependentă, ca o rețea.
Observăm şi tranziția interesantă
a modului în care vizualizăm relațiile inter-umane.
Acesta e graficul de organizare tipic.
Cred că mulți dintre voi ați văzut un grafic similar,
în propriile voastre corporații sau în alte locuri.
E o structură descendentă
care începe în mod normal cu directorul executiv în vârf,
și în care sunt enumerați toți angajații până jos.
Oamenii sunt de obicei, unici în modul lor,
și uneori e nepotrivit să îi diferențiezi în astfel de structuri rigide.
Cred că internetul schimbă această paradigmă radical.
Aceasta este o hartă fantastică a colaborării sociale în mediul online
dintre programatorii Perl.
Perl e un limbaj de programare faimos,
și aici vedeţi *** diferiți programatori,
fac schimb de fișiere și lucrează împreună la un proiect.
Aici observaţi că acesta este un proces complet decentralizat:
nu există lider în această organizație,
este o rețea.
Observăm aceată transformare şi când ne uităm la terorism.
Una dintre cele mai mari provocări în înţelegerea terorismului
e faptul că ne confruntăm cu celule teroriste decentralizate şi independente,
în care nu există un lider care coordonează întregul proces.
Aici vedeţi *** e folosită vizualizarea.
Diagrama din spatele meu
arată toţi teroriştii implicaţi în atacul de la Madrid din 2004.
Aici au segmentat reţeaua în 3 ani diferiţi,
reprezentaţi de straturile verticale din spatele meu.
Liniile albastre leagă oamenii
care au fost prezenţi în reţea, an după an.
Chiar dacă nu e un lider per se,
aceştia sunt probabil cei mai influenţi din organizaţie,
cei care ştiu mai multe despre trecut,
şi despre planurile şi obiectivele viitoare ale celule teroriste.
Vedem şi această schimbare de la arbori la reţele
în modul de clasificare şi organizare al speciilor.
Imaginea din dreapta e singura ilustraţie
inclusă de Darwin în „Originea speciilor”,
pe care a numit-o „Arborele vieţii”.
E şi o scrisoare de la Darwin către editor,
în care explică importanţa acestei diagrame.
Era esenţială pentru teoria evoluţiei a lui Darwin.
Recent cercetătorii au descoperit că pe lângă acest copac al vieţii
se află o reţea densă de bacterii,
iar aceste bacterii fac legătura între specii complet separate înainte,
iar cercetătorii numesc asta, nu copacul vieţii,
ci reţeaua vieţii.
Observăm această schimbare şi când privim ecosistemele de pe planetă.
Nu mai avem diagrame simple prădător vs. pradă,
pe care le-am învăţat cu toţii la şcoală.
Aici e o descriere mult mai exactă a unui ecosistem.
E o diagramă creată de profesorul David Lavigne,
descriind interacţiunea a aproape 100 de specii cu peştele cod
pe coasta Newfoundland din Canada.
De aici putem înţelege natura complexă şi interdependentă
a ecosistemelor de pe planeta noastră.
Chiar dacă această metaforă a reţelei
adoptă diferite forme
ea devine o taxonomie vizuală.
Se apropie de sintaxa unei noi limbi.
Acest aspect mă fascinează cu adevărat.
Aici sunt 15 tipologii diferite pe care le-am colectat în timp,
şi arată diversitatea vizuală imensă a acestei metafore noi.
Iar aici este un exemplu.
În partea de sus, aveţi convergenţa radială,
un model vizual devenit popular în ultimii 5 ani.
În stânga-sus, primul proiect este o reţea de gene,
urmată de o reţea de adrese IP, calculatoare, servere
urmată de o reţea de prieteni pe Facebook.
Probabil nu aţi fi putut găsi subiecte mai diferite,
şi totuşi utilizează aceeaşi metaforă, acelaşi model vizual,
pentru a ilustra complexităţile nesfârşite ale subiectului.
Aici sunt câteva exemple, din cele colecţionate,
din această reţea în creştere de taxonomie vizuală.
Dar reţelele nu sunt doar o metaforă ştiinţifică.
*** designerii şi cercetătorii încearcă să ilustreze diferite sisteme complexe,
aceştia influenţează domeniile tradiţionale ale artei,
precum pictura şi sculptura,
şi influenţează mulţi artişti.
Probabil pentru că reţelele au forţă estetică
– sunt minunate –
chiar devin un meme cultural,
şi conduc o nouă mişcare artistică, pe care eu am numit-o „reţelistică”.
Observăm aceasă influenţă în această mişcare în multe moduri.
Aici e unul din multele exemple,
unde vedeţi influenţa ştiinţei în artă.
Exemplul din stânga reprezintă IP-urile,
o hartă generată de calculator a adreselor IP.
În partea dreaptă,
aveţi „Structuri tranzitorii şi reţele instabile” de Sharon Molloy,
în ulei şi smalţ pe pânză.
Aici mai sunt câteva picturi de Sharon Molloy,
cateva picturi minunate şi complexe.
Aici e un alt exemplu al întrepătrunderii interesante
dintre artă şi ştiinţă.
În partea stângă aveţi „Operaţiunea Zâmbetul”.
Este o hartă digitală a unei reţele sociale.
În partea dreaptă aveţi „Câmpul 4” de Emma McNally,
folosind doar grafit pe hârtie.
Emma McNally e unul din liderii acestei mişcări
şi crează aceste peisaje uluitoare,
unde puteţi observa influenţa vizualizării reţelistice.
Reţelele nu sunt numai în două dimensiuni.
Aici e unul din proiectele mele preferate
al acestei noi mişcări.
Cred că titlul e elocvent:
„Galaxiile se formează pe filamente, ca nişte picături pe o pânză de păianjen”.
Acest proiect mi se pare extrem de puternic.
A fost creat de Tomás Saraceno,
şi ocupă aceste spaţii largi,
cu instalaţii masive create doar din corzi elastice.
Navigând acest spaţiu şi sărind în corzile elastice,
întreaga reţea se schimbă, aproape ca o reţea organică.
Iată aici un alt exemplu al reţelisticii dus la un alt nivel.
A fost crea de artistul japonez Chiharu Shiota
în lucrarea numită „În tăcere”.
Chiharu, ca şi Tomás Saraceno, umple spaţii cu reţeaua lui densă,
această reţea densă de corzi elastice şi lână neagră,
include uneori obiecte, aşa *** puteţi observa aici,
uneori include chiar şi oameni, în multe ipostaze.
Reţelele nu sunt numai un trend nou
şi am fi simplişti să le catalogăm astfel.
Reţelele incorporează noţiuni despre decentralizare,
interconectare şi interdependenţă.
Aceasă nouă abordare e esenţială
pentru rezolvarea multor probleme complexe cu care ne confruntăm astăzi,
de la descifrarea creierului uman,
la înţelegerea universului.
În stânga, aveţi o fotografie a reţelei neurale a unui şoarece.
Foarte similară cu a noastră la această scală.
În partea dreaptă aveţi Simularea Mileniului.
A fost cea mai mare şi mai realistă simulare a creşteii structurii cosmice.
A recreat trecutul a 20 de milioane de galaxii
în aproximativ 25 de terrabiţi.
Întâmplător sau nu, găsesc această comparaţie
între cea mai mică unitate de cunoştinţe – creierul –
şi cea mai mare unitate de cunoştiinţe – universul –
a fi uimitoare şi fascinantă.
Bruce Mau a spus odată,
„Când totul este conectat cu tot restul, la bine şi la rău, totul contează”.
Vă mulțumesc foarte mult!
(Aplauze)