Tip:
Highlight text to annotate it
X
Reginald: Cel mai mare stres pentru mine sunt chiar eu.
Este incapacitatea mea de a-mi permite să eşuez.
Nici nu vreau să îmi imaginez aşa ceva.
Mai ales pentru că mă gândesc la asta zilnic. Mă întreb unde aş ajunge dacă aş eşua.
Unde aş fi? Unde aş ajunge? Nu vreau să-mi irosesc ultimii 5 ani din viaţă nefăcând nimic.
Simt că am întreaga lume pe umeri şi uneori vreau doar să dorm, dar nu pot.
I-am spus lui OddOne: "O să iasă bine." El mai avea un semestru până la absolvire,
şi eu i-am spus: "O să iasă bine." Chiar înainte ca orice să se întâmple.
"O să iasă bine şi o să avem venituri de şase cifre. Renunţă acum."
Iar el a avut încredere în mine şi a făcut-o. Când îi spui cuiva
să îşi pună destinul în joc şi persoana respectivă are încredere în tine...
Atunci ai o povară enormă pe umeri şi trebuie să faci în aşa fel încât lucrurile să iasă bine.
Am ajuns prea departe ca să-mi permit să eşuăm.
Dan Dinh: Când era mic, era cel mai neliniş*** copil din familie.
Toată lumea îşi făcea griji pentru el. Nu se descurca prea bine nici cu şcoala.
Era mezinul familiei, era foarte răsfăţat şi era rebel.
Reginald: Părinţii mă comparau mereu cu fraţii mei mai mari.
Spuneau: "Fratele tău mai mare a primit asta. Tu de ce nu o faci?"
Dan Dinh: Eu şi fraţii mei mai mari eram cu toţii pe calea cea bună. Mergeam la şcoală, făceam sport, aveam note foarte bune.
Eram familia asiatică tipică. Apoi am ajuns la el... Toţi înaintea lui aveau 4,0 sau 3,8
dar el avea 2,0 sau ceva de genul ăsta.
Mama era foarte îngrijorată din cauza lui.
Reginald: Etica muncii la mine se bazează pe frica de a mă întoarce la şcoală şi de a reveni în locul de unde am pornit. Cea mai mare teamă a mea este
să mă străduiesc atât de mult să reuşesc ceva şi în final să eşuez.
Dan Dinh: Nimeni nu avea mari pretenţii de la el. Nici măcar el însuşi nu avea mari pretenţii de la el. Şi a vrut să demonstreze întregii lumi că poate face mai mult sau mai bine.
Reginald: Vărul meu s-a înscris pe League of Legends cu 4 conturi de e-mail şi, din fericire, Riot i-a dat 3 coduri beta.
Dan Dinh: Eu şi fratele meu am apărut pe scenă - nimeni nu ne cunoştea, dar i-am surprins. I-am distrus pur şi simplu pe toţi ceilalţi.
Jucătorii care jucau de luni de zile ziceau: "Cine naiba sunt puştii ăştia?"
Reginald: Iniţial, Dan şi cu mine jucam League of Legends din plăcere şi am pus bazele unui blog.
Era nevoie, cred, de vreo 10.000 $ pentru a crea SoloMid şi nu aveam acei bani.
Am câştigat jumătate din această sumă predând cursuri de League of Legends şi cealaltă jumătate lucrând la Trader Joe's.
Şi mama m-a ajutat foarte mult. Mi-a cumpărat un computer şi mi-a oferit suma iniţială pentru a începe SoloMid.
"Salut! Sunt Reginald de la SoloMid.net, iar astăzi vă voi arăta *** să jucaţi cu Shaco."
Dan Dinh: Şi cifrele deveneau tot mai demenţiale. Am trecut de la 1.000 pe zi, la 1.000 vizitatori unici pe zi, la 5.000 luna următoare şi la 10.000 cealaltă lună.
Serverele nici nu mai făceau faţă. Creşterea era absolut uimitoare.
Reginald: Acum a ajuns la 8 milioane de vizitatori unici pe lună.
M-am asigurat că SoloMid mergea în direcţia în care îmi doream şi totul s-a dovedit a merge bine.
Rivington: "*** vrei să iei această abilitate W?"
Reginald: "Trebuie să câştigăm asta, altfel suntem eliminaţi, aşa că...
Eu şi Ocelote suntem prieteni buni, dar el o să cadă."
Când am început cu echipa TSM, ne antrenam foarte mult. Jucam 8 ore pe zi împreună. Jucam mereu.
Ajunseserăm la un punct în care aveam meciuri de antrenament la 4 dimineaţa.
Le ziceam: "Băieţi, vreau să câştigăm. Treziţi-vă la 4 dimineaţa. E singura ocazie de a ne antrena împotriva unei echipe din China."
Dădeam tot ce aveam în mine, cheltuiam toţi banii pe care îi aveam pentru a pune bazele unei case de jocuri. Am făcut rost de o casă în New York. Nu era prea scumpă.
Aveam destui bani pentru asta.
Dyrus: Erau doar câţiva gameri în casă. Eram şase băieţi în casă; vă imaginaţi *** era.
"Sunt Reginald şi mergem să ne cumpărăm de mâncare...
Nu suntem în largul nostru şi ne-am decis să gătim."
Transmiteam stream-uri pentru a ne plăti mâncarea. SoloMid acoperea costurile de cazare şi voiam să câştigăm finala Sezonului 2 pentru premiul de 5 milioane.
Aşa că ne antrenam din greu şi, de când am deschis casa de jocuri, n-am pierdut niciun turneu în America de Nord în ultimii 2 ani.
Orientez spre mine ura faţă de TSM, deoarece sunt căpitanul echipei şi prefer ca jucătorii să nu fie afectaţi de asta.
Sunt genul de jucător care poate să joace în ciuda reacţiilor negative şi nu îmi pasă de situaţie.
Mă vor urî orbeşte deoarece mă port urât cu Dyrus când greşeşte.
Trebuie să fac asta, altfel nu devine mai bun.
Dacă nu m-aş purta urât cu Dyrus, nu am avea nici măcar o parte din succesul de care ne bucurăm acum.
Mereu trebuie să existe tipul rău şi nu mă deranjează să am eu acest rol.
Phreak: "Reginald, în interviu, a vorbit despre *** a preluat rolul de lider."
"Se pare că a fi un lider puternic înseamnă foarte mult pentru aceşti tipi."
Dyrus: E mult mai drăguţ decât crede lumea. Faptul că este dur cu noi cred că nu înseamnă că este dur cu adevărat.
Cred că suntem cam răsfăţaţi pentru că avem şansa să jucăm jocuri video toată ziua.
Observ asupra lui foarte mult stres şi greutăţi şi de aceea nu ripostez întotdeauna.
Dan Dinh: Aşa e personalitatea lui: critică totul. Este dur cu ceilalţi, dar e şi mai dur cu el însuşi.
Dacă lumea ar înţelege adevărata lui valoare ar spune: "Vrea doar ca toată lumea să aibă o evoluţie mai bună."
Rivington: "Iată, TSM în jocul 5 pare a fi Campionul primăverii la SCL America de Nord."
"Cuceresc nexusul şi titlul!"
"Dacă analizaţi seria de rezultate ale echipei TSM, totul merge prost de când Chaox a fost dat afară şi l-au ales pe WildTurtle."
"E un conflict în echipa TSM. Ce vor face?"
Reginald: Aşa e viaţa, iei o decizie şi trebuie să o duci până la capăt.
Ştiam sigur că, dacă vom avea rezultate proaste după acea schimbare din echipă, voi părea cel mai mare prost din lume.
Nu eşti obişnuit să faci ceva şi eşti forţat de împrejurări să o faci. Este foarte important să te adaptezi repede.
Dan Dinh: Crescând alături de el, având aşteptările pe care le aveam, în momentul când mi-am dat seama că va fi bine,
presiunea pe care o simţeam a dispărut complet." Înţelegi?
Ştiam că era în regulă. Nici c-aş putea să fiu mai mândru.