Tip:
Highlight text to annotate it
X
(Aplauze)
Arrakis este o planeta mărginaşă din galaxia Arkanis.
E o planetă complet pustie,
dotată cu foarte puţine resurse,
dar care este aproape de o rută comercială intergalactică foarte folosită,
ceea ce face din ea refugiul ideal pentru contrabandişti şi tot felul de nelegiuiţi
care se refugiază aici pentru a sta la un pahar după ce-au terminat cu afacerile lor necurate.
În această lume există şi oameni cinstiți, ca Luke Skywalker,
care, după o zi grea de muncă în hidrogranja unchilor săi,
are obiceiul să vină să admire apusul de soare pe Tatooine,
un apus de soare cu doi sori, Tatoo I și Tatoo II,
şi să viseze la o viaţă plină de aventuri prin întreaga galaxie.
Habar nu are de ce îl aşteaptă.
Vorbesc de filmul "Războiul Stelelor",
primul episod din cele trei părţi originale,
Şi în anii '70, această scenă, în care cineva apare contemplând un apus de soare cu doi sori,
avea în ea o groază de science-fiction şi mai nimic ştiinţific.
Dar în ultimii ani, am început să detectăm planete care orbitează alte stele,
și am început să detectăm planete foarte ciudate,
foarte diferite de planetele la care ne-am fi așteptat.
Una dintre ele este Kepler-16b.
Este o planetă care orbitează într-un sistem solar cu doi sori.
Doi sori de diferite culori şi de dimensiuni diferite
care ar oferi exact acele apusuri de soare, ca cele de pe Tatooine.
Astăzi, ceea ce era ficțiune în anii 70, s-a transformat de fapt realitate.
Poate că într-o zi, în "Războiul stelelor" a nu ştiu câta parte, nu vor mai fi necesare
efectele speciale pentru scena în care visele pline de aventuri a lui Luke au loc
în timp ce admiră un apus de soare cu doi sori.
Într-o bună zi, s-ar putea ca echipa de filmare să se ducă pe Kepler-16B
și să filmeze un apus cu doi sori de-adevărat.
O planetă imaginară care am început să realizăm că de fapt există.
Și nu e singura.
Există, de asemenea, o planetă inventată, o lume rece şi întunecată,
cu un soare portocaliu care de-abia o încălzește la suprafață,
în care o mare civilizație a dezvoltat o tehnologie suficientă pentru a crea oraşe,
care folosesc cristalele de cuarţ şi cristalele de gheață de pe suprafaţă,
o tehnologie de neconceput pentru noi.
Dar, chiar dacă sunt dotaţi cu această tehnologie,
nu sunt capabili să oprească fenomenul planetar care le va distruge planeta.
Jor-El şi Lara tocmai au un copil.
Știind că există o altă planetă îndepărtată
cu o civilizație incipientă dar cu un mare potențial, unde copilul lor ar putea să fie protejat,
ei îl trimit într-o capsulă pentru a încerca să-l salveze.
Planeta este complet distrusă.
Dar fiul lui Jor-El şi al Larei ajunge pe Pământ
unde este crescut de nişte ţărani și se face mare.
Şi vine un moment în care va spune:
"Voi folosi aptitudinile pe care mi le-a conferit rasa mea pentru a ajuta fiinţele umane."
Dacă vă spun că este vorba de Kal-El, n-o să vă spună nimic numele.
Dar dacă vă spun că e Superman, sigur îl știți, e unul dintre cei mai cunoscuţi extratereştri.
Superman este un om foarte puternic, care poate să zboare, dar nu a fost întotdeauna aşa.
Primele benzi desenate îi atribuiau lui Superman numai o superputere,
o forţă extraordinară.
În primele benzi desenate Superman era doar foarte puternic.
Era atât de puternic şi rezistent,
că era în stare să sară peste zgârie-norul cel mai înalt din Metropolis dintr-un un singur salt.
Și asta era singura lui capacitate.
Nu putea nici să zboare, nici nu avea raze X în ochi, și nici nu putea să vadă prin ziduri.
Asta a venit mai târziu.
De fapt, capacitatea lui Superman de a zbura a fost inventată pentru marele ecran,
pentru că atunci când s-a filmat primul film cu Superman,
se pare că era mult mai dificil să se facă efecte speciale cu sărituri peste zgârie-nori
decât sa se filmeze oameni care zboară şi care stateau cu spatele la un ecran de filmare.
Iar acea forţă
îi venea de pe Krypton, planeta natală a lui Superman,
unde forţa de gravitaţie este mult mai puternică decât pe Pământ.
Mult mai intensă. De 20 de ori mai intensă decât pe Pământ.
Prin urmare, pentru Kryptonieni,
a ridica o ceaşcă de cafea înseamnă a ridica o ceaşcă de 600 de kilograme.
Şi sigur, lasă un Kryptonian pe Pământ şi-ţi ridică un autobuz
sau sare peste o clădire, pentru că este foarte puternic.
Krypton era o planetă inventată, dar s-a descoperit una,
Gliese 581 C, cu caracteristici foarte asemănătoare cu Krypton.
Este o planetă de 5 ori mai mare decât Pământul.
și are o forţă de gravitaţie de 2 ori mai mare decât cea a Pământului.
Şi foarte interesant, acestă planetă, se aseamănă mult cu Krypton,
iar dacă acolo s-ar dezvolta o specie de umanoizi care ar vizita Pământul
ar fi un fel de supraoameni care are putea sări peste clădiri
şi ar fi capabili să ridice autoturisme cu o singură mână.
Şi Krypton, vreau să zic Gliese, scuze că am confundat planeta,
este una dintre exoplanete care orbitează în jurul altor stele pe care căutăm viață.
Şi căutăm viață acolo deoarece această planetă este una dintre candidatele la a avea apă.
Şi din ceea ce ştim despre viaţă, pe Pământ,
unde există apă, de obicei ai şi viaţă.
E identică cu planeta Krypton, cu o forţă de gravitaţie imensă, care orbitează un soare portocaliu
unde e foarte probabil că există apă şi poate chiar viaţă.
Poate că într-o zi vom găsi viaţă pe o planetă ca asta.
Acestea sunt planete imaginate care se transformă în realitate.
Am putea menționa şi alte exemple.
Dar un lucru foarte important pe care l-am învățat în planetologie în ultimii ani,
este faptul că toate planetele care se detectează sunt diferite.
Nu există un model clar de *** ar trebui să fie planetele.
Sistemele solare în care găsim sori, nu numai că nu sunt copii ale sistemului nostru
dar nici măcar nu seamănă, fiecare este foarte diferit
și fiecare are particularități foarte aparte.
Fiecare sunt practic sisteme unice.
Varietatea de sisteme solare și de planete pe care le detectăm
depășește complet orice idee de planetă inventată sau imaginată.
Și nu numai asta, dar şi numărul de planete detectate e mare.
Iată o imagine cu toate stelele ce pot fi văzute de pe Pământ.
Telescopul spaţial Kepler, responsabil de acest pătrăţel de aici
a detectat 1235 de planete candidate.
Reprezintă doar 1% din stelele din galaxia noastră
și telescopul Kepler nu are o rezoluţie avansată.
În cel mai bun caz, detectează doar
10% din exoplanetele care sunt acolo.
Dacă comparăm aceste rezultate cu o galaxie şi am avea un program care ar putea detecta
toate aceste planete, obţinem miliarde de planete numai în galaxia noastră.
Toate diferite.
Și ar intra aici toate planetele asemănătoare cu Krypton, cu Tatooine, cu Avatar
sau oricare planetă inventată pe care vi-o puteți imagina.
Acest lucru nu este ficțiune, e știință, e ceea ce descoperim prin univers.
Şi e amuzant, pentru că acum 15 ani orice copil de clasa 4-a,
putea să-ţi recite toate planetele pe de rost:
Mercur, Venus, Pământ, bla, bla, bla.
Dar acum e nevoie de o bază de date în Excel pentru că există mii de planete.
*** se schimbă lucrurile în 15 ani! *** se descoperă Universul!
Chiar și în cadrul sistemului nostru solar, găsim asemănări izbitoare,
de exemplu, cu asteroidul B-612.
Nu știu dacă aţi auzit de el. E un asteroid pe care există trei vulcani,
unul nu este activ, şi pe care trăiește un aristocrat.
Un asteroid pe care, ocazional, răsar trandafiri impertinenţi, mincinoși și dezagreabili.
Unicul locuitor, aristocratul, spre deosebire de aristocrația normală aşa *** o știm,
trebuie să lucreze, să scoată rădăcini de baobab, să cureţe vulcanii --
În fine, chestii de genul ăsta.
Sătul de intrigile trandafirului, se decide într-o zi să plece să exploreze alte planete,
o idee foarte frumoasă.
Rezultă că nu trebuie să cauţi în afara sistemului nostru solar.
În cadrul sistemului nostru solar, există o mică lume numită Io,
care orbitează Jupiter, și observaţi singuri similitudinile.
Uitaţi-vă la aceşti vulcani. Acesta e un vulcan de pe Io în timpul unei erupții uriașe.
O erupţie de lavă înaltă de 300 km.
Pentru a vă face o idee, pe Pământ, la altitudinea de 300 km
îi găseşti pe astronauții de la stația spațială internațională.
Și această mică lume afectată de vulcani,
spre deosebire de planeta de dinainte, e una unde aristocratul a plecat,
sau nu există nici aristocrați nici trandafiri.
Și asta e singura diferență mare între planete.
O idee. O idee mişto.
Știind că toate lumile pe care le detectăm sunt diferite,
că fiecare este mai exotică decât următoarea și că depăşeşte orice imaginație;
ştiind, de asemenea că atunci când te uiţi la stele într-o noapte înstelată
în jurul lor este plin de planete,
-- în jurul fiecărei stele, pe care o vezi într-o noapte înstelată--
ai multe planete care le orbitează și toate sunt diferite de sistemul următor;
şi cunoscând varietatea și numărul de planete pe care le avem în galaxie, în univers,
o idee devine posibilă.
Anume că orice univers imaginat sau orice planetă inventată,
orice film, orice carte,
orice inventezi acum sau ai inventat la un moment dat,
corespunde cu un univers real sau cu unul foarte asemănător.
Știința, în acest caz planetologia, depăşeşte cu mult ficțiunea.
Aşa că, data viitoare când veți vedea un copil desenând o planetă ciudată,
nu-l priviți condescendent,
deoarece cu siguranţă există un univers asemănător.
Mulțumesc mult.
(Aplauze)