Tip:
Highlight text to annotate it
X
- Când aţi cunoscut-o pe dr. Emilova? - În 2000.
Am cunoscut-o la Burgas.
Tocmai născusem şi mă îngrăşasem mult.
Nici nu se vedea că deja născusem.
Când am întâlnit-o la Burgas arătam de parcă eram însărcinată.
Eram într-o croitorie
şi nişte doamne drăguţe ne luau măsuri pentru haine.
Când a intrat ea...
Auzisem de ea şi înainte, dar nu o întâlnisem.
A venit la mine şi m-a întrebat: "Vrei să te ajut?"
Am zis: "Da, sigur", dar era doar din politeţe.
Eram foarte ocupată atunci, eram la primul copil,
iar faptul că mă îngrăşasem era ultima mea problemă.
Ştiam că nu e bine deloc să fiu supraponderală,
dar nu aveam timp să mă ocup de mine.
Totuşi, în toamna lui 2000, după multe tentative nereuşite...
Ca să fiu sinceră, pe atunci nu auzisem despre metoda postului.
După multe diete nereuşite, bazate pe salate sau mai ştiu eu ce,
slăbisem 3 kg şi atâta tot - 2 sau 3 kilograme amărâte.
Când am văzut că situaţia devenise disperată
şi că nu reuşeam singură,
am sunat-o şi am venit aici.
Am postit cam 20 de zile, dar apoi am călcat strâmb.
Cât timp am stat aici, am pierdut 5-6 kilograme.
Eram foarte motivată.
Dar, după ce am plecat acasă, mi-am reluat proastele obiceiuri.
După *** i-am spus dnei doctor,
pe vremea aceea cuvintele ei intraseră aici,
dar nu şi aici.
Nu-i înţelesesem pe deplin sfaturile.
Aşa că am pus la loc repede toate kilogramele pierdute.
Începeam postul în fiecare zi, dar pe la prânz uitam complet de el.
Am dus-o aşa timp de 4 ani.
Am avut nevoie de acest timp ca să se maturizeze ideea în mine.
În toţi anii aceştia m-am temut de momentul reîntâlnirii cu ea.
Mi-era ruşine că...
Nu atât că am dezamăgit-o pe ea, ci că m-am dezamăgit pe mine.
Poate căutam doar pretexte,
fiindcă mereu îmi spuneam că încă nu e momentul potrivit.
Însă în 2004 am decis că era timpul.
Eram sătulă până în gât, eram sătulă să fiu aşa grasă.
Mă săturasem să-mi fie ruşine de mine şi de greutatea mea.
Voiam să pun capăt începerii vreunei noi cure în fiecare luni.
Atunci am venit la ea.
Cred că era februarie.
Am rămas aici 20 de zile şi am început să slăbesc...
Am ţinut mai multe posturi în acel an
şi după... după câteva vizite aici,
după ce slăbisem 15-16 kilograme sau aşa ceva,
am făcut o prezentare testimonială.
Voiam să găsesc o modalitate de a arăta ce rezultate obţinusem.
Pe vremea aceea pierdusem peste 10 kilograme, poate chiar 15.
Singurul lucru disponibil acolo care să aibă cât de cât greutate
erau câţiva dovleci.
Am luat doi dovleci mari şi m-am uitat la ei.
Pierdusem echivalentul a 4 dovleci,
dar, faţă de suferinţa înfometării, dovlecii ăştia nu păreau mare lucru,
chiar dacă aveau vreo 15 kilograme.
Au venit toţi ceilalţi pacienţi. Sala era plină.
"Când am pierdut primul dovleac, n-a observat nimeni", am spus.
"Nu băgase nimeni de seamă. Probabil pierdusem vreo 3 kilograme.
Când am pierdut al doilea dovleac,
ai mei mi-au spus: "Bravo, se vede c-ai slăbit!"
Al treilea a fost remarcat de toţi,
iar când l-am pierdut pe al patrulea mă simţeam în paradis."
Am pierdut şi un al cincilea, dar greutatea asta am pus-o la loc.
De atunci am venit adesea aici.
Postesc şi acasă, dar aici mă simt mai bine,
fiindcă acasă am multe tentaţii.
Gătesc pentru copil şi după 3 zile încep să mă agit.
E ceva normal.
Aici nu ai altceva de făcut decât să posteşti şi să înoţi.
Cel puţin asta fac eu aici, plus celelalte activităţi.
Anul acesta nu am venit aici fiindcă am avut multe de făcut:
am înregistrat un album, am avut multe spectacole...
Am avut şi multe probleme cu dinţii, practic am petrecut anul la dentist.
Fiica mea... N-am vrut să plec de lângă ea
fiindcă acum e adolescentă, e în clasa a şasea
şi nu-i place să meargă la şcoală.
Mi-e greu să plec acum de acasă, dar voi veni cât de curând pot.
De aceea am pus la loc al cincilea dovleac, dar nu-mi fac griji.
Ce v-a impresionat când aţi venit prima dată aici?
Dr. Emilova e grozavă!
Când vin aici mă simt de parcă m-aş întoarce acasă.
Desigur, trebuie să trec prin...
...toate procedurile şi testele, obligatorii şi opţionale.
Dar prima care-mi vine în minte legat de acest loc e dna doctor.
E o gazdă minunată!
Te primeşte ca pe un prieten drag.
Nu numai că e amabilă, ci te primeşte din toată inima.
Cu braţele deschise...
Şi nu doar faţă de mine e aşa:
am văzut *** se poartă cu alţii, deşi nu ştia c-o văd.
Nu există nicio persoană
pe care s-o fi expediat fiindcă nu era "importantă".
Nu e caldă faţă de mine doar fiindcă mă cunoaşte
sau fiindcă apar la TV.
Aşa se poartă cu toţi. Am văzut-o cu ochii mei.
E o persoană foarte afectuoasă.
E omul cu cea mai tânără inimă, i-am şi spus că aşa o văd eu.
Aşa este.
Ce aţi dori să-i uraţi cu ocazia aniversării,
cu ocazia celei de-a 70-a aniversări, peste câţiva ani?
Câţiva ani e vreme lungă!
Mai întâi, nu arată de 70 de ani, arată cam de vârsta mea.
Poate chiar mai tânără.
Îi doresc să rămână mereu tânără.
Să fie întotdeauna la fel de inimoasă *** o ştiu
şi să nu sufere nicio dezamăgire.
Să fie înconjurată mereu, ca acum, de oameni care o iubesc.
Îi doresc să ajute oamenii...
Cândva, toată lumea va afla ce persoană deosebită este.
În ultimii ani, am văzut apărând toate curele de slăbire posibile,
dar dna doctor nu e recunoscută.
În Bulgaria, preţuim oamenii abia după ce îi pierdem,
dar eu vreau s-o avem cu noi încă mult, mult timp.
Va primi şi recunoaşterea cuvenită.
Eu o iubesc din toată inima.
Aş vrea să mai adaug ceva.
Vă daţi seama că aş putea fi modelul perfect pentru pilule de slăbit
şi sincer vă spun că mi s-au oferit adesea bani ca să promovez aşa ceva,
dar nu am acceptat niciodată.
În primul rând, nu cred în aşa ceva.
E imposibil să iei o pilulă şi, ca prin minune, să dai jos 30 kg,
devenind suplă precum Kate Moss.
Trebuie să depui un efort.
Nu am susţinut şi nu voi susţine niciodată metodele acelea.
În plus, dna doctor mi-e prietenă,
cred în metoda ei de tratament şi nu aş trăda-o niciodată.
O iubesc din toată inima.
Îi rămân alături şi sper că şi ea îmi va fi alături.
Ce s-a schimbat în viaţa dv când aţi început acest post?
Nu voi pretinde că mănânc aşa 100% din timp.
Uneori, încalc toate regulile, iar dna doctor ştie.
Dar m-a învăţat mai mult decât dieta.
M-a învăţat să mă lupt mereu să am un corp sănătos.
Am discutat problema asta
şi ştiu că, orice aş face, nu pot slăbi sub un anumit nivel.
Aşa mi-e constituţia, am burtă şi braţe groase, mă împac cu asta.
M-a ajutat să îmi dau seama şi să decid ceva important:
deşi nu pot fi slabă ca un model, nu voi mai fi niciodată aşa de grasă.
M-a învăţat să-mi doresc să fiu în bună formă fizică.
Când eşti sănătos fizic, ai şi o bună stare psihică.
Important e să ţi-o doreşti natural, să nu forţezi lucrurile.
Şi atunci rezultatele vor veni.
Eu nu mă forţez să postesc, dar nici să mănânc.
Ea mi-a spus... Am învăţat atât de multe de la ea!
Poate încă nici nu-mi dau seama cât de multe m-a învăţat.
Mereu îmi doresc să revin. Îi ador pe toţi colaboratorii ei.
Ştiu că şi ei mă iubesc.
Asta înseamnă că m-a învăţat să iubesc şi să fiu generoasă.
Ce le-aţi spune oamenilor care au auzit despre clinică
şi ar dori să vină aici?
Nu ezitaţi.
Uneori foamea e chinuitoare.
Totuşi, când postesc şi mi-e aşa foame că-mi vine să ţip,
îmi zic: "Doar nu se termină mâncarea din lume până ieşi tu de aici".
Gândul că la un moment dat voi mânca din nou mă linişteşte.
Multă lume consideră că tratamentul e prea scump,
dar când calculezi cât cheltui pe mâncare, e cam acelaşi lucru.
Vei cheltui cam tot atât pe mâncarea de zi cu zi.
Pe mulţi îi sperie ideea de post şi de înfometare.
Şi pe mine mă sperie, credeţi-mă!
Uneori, nu-mi vine să mă apuc,
dar e vorba de corpul meu... sau al dv... asta e important.
Nu vă temeţi de 20 de zile de post, nu e un capăt de ţară,
iar după ce terminaţi, mergeţi acasă fără câteva kilograme.