Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducător: Catalin Voroniuc Corector: Ana F
Aceasta este o imagine a planetei Pământ.
Arată asemănător cu cele realizate de Apollo,
care sunt bine cunoscute.
Dar aceasta e diferită;
puteți da click,
și dacă dați click pe ea,
puteți da zoom în aproape orice loc de pe Pământ.
Spre exemplu, această perspectivă din aer
a campusului EPFL (Institutul Politehnic Federal din Lausanne).
În multe cazuri puteți vedea, de asemenea,
*** arată o clădire de pe o stradă alăturată
E uimitor.
Dar lipsește ceva în acest minunat tur:
Timpul.
Nu știu sigur când a fost facută această fotografie.
Nu știu nici dacă a fost făcută
în același moment cu perspectiva panoramică.
În laboratorul meu proiectăm echipament
pentru a călători nu numai în spațiu
dar și în timp.
Ne punem întrebarea:
Oare e posibil să construim ceva
asemănător cu Google Maps despre trecut?
Pot adăuga un cursor pe Google Maps
și să schimb anul,
să văd *** a fost acum 100 de ani,
acum 1000 de ani?
Este posibil?
Pot reconstrui rețelele sociale ale trecutului?
Pot face un Facebook al Evului Mediu?
Pot construi o mașină a timpului?
Poate spunem: „Nu, nu e posibil."
Sau eventual putem reconsidera din punctul de vedere al unei informații.
Asta este ce numesc ciuperca informației.
Vertical, aveți timpul,
iar orizontal, cantitatea de informație disponibilă.
Evident în ultimii 10 ani avem multă, multă informație.
Și evident, cu cât ne înapoiem în trecut, tot mai puțină.
Dacă vrem să construim ceva ca Google Maps al trecutului,
sau Facebook al trecutului,
avem nevoie să lărgim acest spațiu,
să deschidem un dreptunghi.
*** facem asta?
O variantă este digitizarea
pentru accesarea materialelor accesibile:
ziare, mii de cărți tiparite.
Pot să le digitizez pe toate.
Pot extrage informație din acestea.
Desigur, cu cât ne întoarcem în trecut, cu atât mai puțină informație vom avea.
S-ar putea să nu fie îndeajuns.
Așa că pot face ce fac istoricii.
Pot extrapola.
Asta-i ce numim, în știința computerelor, simulare.
Dacă iau un jurnal de bord,
pot considera că nu e doar un jurnal de bord
al unui căpitan venețian care face o călătorie.
Îl pot considera un jurnal de bord
reprezentativ călătoriilor din acea perioadă.
Extrapolez.
Dacă am o pictură a unei fațade,
o pot considera nu doar pentru acea clădire,
probabil e similară
cu alte clădiri unde am pierdut orice informație.
Dacă vrem să construim o mașină a timpului,
avem nevoie de două lucruri.
Avem nevoie de arhive foarte mari
și de specialiști foarte buni.
Mașina Timpului din Veneția,
proiectul despre care am să vă vorbesc,
este un parteneriat între EPFL
și Universitatea din Veneția Ca'Foscari.
E ceva deosebit la Veneția,
administrația a fost
foarte, foarte birocratică.
Au înregistrat totul,
aproape ca Google astăzi.
La Arhiva de Stat,
avem 80 km de arhive,
furnizând fiecare aspect
al vieții din Veneția timp de peste 1000 de ani
Avem fiecare vas care pleacă,
fiecare vas care vine.
Avem fiecare schimbare făcută în oraș.
Acolo este totul.
Împreună am stabilit un program de digitizare de 10 ani
cu obiectivul de a transforma
această imensă arhivă
într-un uriaș sistem informațional.
Tipul de obiectiv pe care vrem să îl atingem
este de 450 cărți digitizate pe zi.
Desigur, când digitizezi nu este deajuns
pentru că aceste documente,
multe din ele în latină, în toscană,
în dialectul venețian,
așa că trebuie să le transcriem,
să le traducem în unele cazuri,
să le indexăm,
și evident asta nu e ușor.
Mai ales că metoda tradițională de recunoaștere a caracterelor
folosită la manuscrisele tipărite,
nu funcționează *** trebuie la documentele scrise de mână.
Așa că soluția este să ne inspirăm
din alt domeniu: recunoașterea vorbirii.
Este un domeniu a ceva ce pare imposibil,
care de fapt poate fi realizat,
pur și simplu prin a impune constrângeri suplimentare.
Dacă ai un model foarte bun
al unei limbi ce este utilizată,
dacă ai un model foarte bun al unui document,
ce bine sunt structurate.
Și acestea sunt documente administrative.
Ele sunt bine structurate în cele mai multe cazuri.
Dacă împarți această imensă arhivă în subseturi mai mici,
unde un subset are aceleași caracteristici,
atunci există șansă de succes.
Dacă atingem acea etapă, atunci mai este și altceva:
putem extrage din document evenimente.
De fapt, probabil vreo 10 miliarde de evenimente
pot fi extrase din această arhivă.
Și acest gigant sistem informațional
poate fi cercetat în multe feluri.
Poți pune întrebări ca:
„Cine a locuit în acest palat în 1323?”
„Cât a costat o doradă în piața Realto
în 1434?”
„Care a fost salariul
unui sticlar în Murano
o decadă mai târziu?”
Poți pune chiar și întrebări mai complicate
pentru că vor fi codate semantic.
Și apoi poți plasa totul în spațiu,
pentru că mare parte din această informație este spațială.
Și pecând de la asta poți
reconstrui această extraordinară călătorie
a acelui oraș ce a reușit să aibă o dezvoltare durabilă
peste o mie de ani,
reușind să aibă tot timpul
o formă de echilibru cu propriile împrejurimi.
Poți reconstrui acea călătorie,
vizualizând-o în mai multe feluri.
Dar desigur, nu poți înțelege Veneția doar uitându-te la oraș.
Trebuie să o pui într-un context european mai larg.
Ideea este totuși să înregistrăm toate lucrurile
care au funcționat la nivel european.
Putem reconstrui și călătoriile
imperiului maritim venețian,
*** au controlat treptat Marea Adriatică,
*** au devenit cel mai puternic imperiu medieval
al timpului său,
controlând cea mai mare parte a rutelor maritime
de la est la sud.
Dar mai poți face și alte lucruri,
pentru că în aceste rute maritime
sunt tipare precise.
Poți face un pas dincolo
și crea efectiv un sistem ce simulează,
poți crea un simulator mediteranean
capabil să reconstruiască
chiar și informațiile ce ne lipsesc,
ceea ce ne-ar permite să avem întrebări pe care le puteți pune voi
ca și *** ați folosi un itinerariu.
„Dacă eu sunt în Corfu în iunie 1323
și vreau să merg în Constantinopol,
de unde pot lua un vas?”
Probabil putem răspunde acestei întrebări
cu precizie de o zi sau două sau trei.
„Cât va costa?”
„Care sunt șansele să întalnesc pirați?”
Desigur, voi înțelegeți,
miza științifică centrală a unui asemenea proiect
este calificarea, cuantificarea și reprezentarea
incertitudinii și inconsecvenței la fiecare pas al procesului.
Sunt peste tot erori,
erori în document, este numele capitanului greșit,
o parte din vase n-au fost scoase în larg.
Acestea sunt erori în traducere, deviații de la interpretare,
și nu în ultimul rând, dacă adaugi procese algoritmice,
o să aveți erori în procesul de recunoaștere,
erori în procesul de extragere,
astfel că veți avea date nesigure.
*** putem detecta și recunoaște aceste inconsistențe?
*** vom explica acea formă de nesiguranță?
E dificil. Un lucru ce-l puteți face
este să documentați fiecare pas al procesului,
nu doar să codăm informația istorică,
ci ce numim informație meta-istorică,
*** este construită cunoștința istorică,
documentând fiecare pas.
Nu va garanta o concentrare
înspre o singură poveste a Veneției,
ci probabil putem practic reconstrui
o poveste total documentată a Veneției.
Poate nu e doar o singură hartă.
Poate sunt câteva hărți.
Sistemul ar trebui să permită asta
pentru că ne confruntăm cu o formă nouă de nesiguranță,
nouă pentru acest tip de baze de date.
*** o să comunicăm
acestă cercetare publicului?
Repet, Veneția este extraordinară pentru asta.
Cu milioane de vizitatori anual,
este practic unu din cele mai bune locuri
pentru a încerca sa înființezi un muzeu al viitorului.
Imaginați-vă, orizontal puteți vedea hărțile reconstruite
pentru un an anume
și vertical, puteți vedea documentul
ce a servit reconstrucției,
picturi, de exemplu.
Imaginați-vă un sistem captivant ce permite
să mergi, să te scufunzi și să reconstruiești Veneția într-un anume an,
o experiența împărtășită în grup.
Dimpotrivă, imaginați-vă că de fapt începeți
de la un document, un manuscris venețian,
și arăți practic ce poți realiza din el,
*** este decodat,
*** poate fi recreat contextul documentului.
Aceasta e o imagine de la o expoziție
care în prezent are loc în Geneva
cu același tip de sistem.
Concluzionând, putem spune că
cercetarea în umanitate este pe cale să se supună
unei evoluții probabil similare
cu cea din științele vieții, 30 de ani în urmă.
Este într-adevăr o întrebare ambițioasă.
Vedem proiecte ce sunt
mult peste ce poate face o echipă de cercetare,
și asta e chiar nou pentru umanitate,
care foarte des au obiceiul lucrului
în grupuri mici sau doar în echipe de câțiva cercetători.
Când vizitați Arhiva de Stat,
veți simți ca asta este peste capacitatea unei echipe,
și ar trebui să fie o adunare și un efort comun.
Pentru această schimbare de paradigmă
trebuie să dezvoltăm o nouă generație
de „umaniști digitali”
care vor fi pregătiți pentru această schimbare.
Vă mulțumesc foarte mult.
(Aplauze)