Tip:
Highlight text to annotate it
X
Ai să-mi lipseşti cu adevărat, ştii?
Sam, sunt doar câteva săptămâni...
Care vor părea o eternitate.
O eternitate şi încă ceva...
E mai bine, englezoi afurisit...
- *** ai spus? - Ce anume?
Îmi place să te aud înjurând precum englezii...
"Afurisit"...
- Spune "sodomit" - Sodomit.
Sodomit, sodomit afurisit.
Acesta e cuvântul.
- Ce porcărie. - Vai, ce frumos vorbeşti.
Trebuie să mă îmbrac, să mă uit peste notiţe, să pregătesc prezentarea.
Enervează-te şi ignoră-ţi prietena dezbrăcată. Dă-mi 2 secunde.
Rămâi acolo şi nu-ţi mişca funduleţul tău britanic drăguţ.
- Nu-mi spune, e vorba de un cadou. - Un cadou.
Întodeauna e un cadou. Mă simt tare vinovat.
Asta e şi ideea.
Am şi eu un cadou, dar ţi-l dau mai târziu, pentru că e o surpriză.
Minunat. Îmi plac surprizele.
- E perfect. - Ştiu.
Vintage Portobello, doar 10 lire.
Şi vine împreună cu asta.
Frumoasă căptuşeală, e mătase.
Ce e?
Trebuie să fiu gata, ştii ce importantă e întâlnirea asta.
Dacă iese bine, ştii ce va însemna.
Ian...
Sam,
Fie-ţi milă.
Mă gândeam că după ce închei afacerea şi îi laşi fără suflare...
ar fi o perioadă perfectă să ne mai relaxăm şi...
- Şi? - Şi să merem în Ohio.
Vreau să mă însoţeşti la nunta mamei, ca să cunoşti pe toată lumea.
Nu vii?
Am încercat să mă mai eliberez, dar ştii *** te prinde munca asta.
Îmi pare sincer rău.
Las-o baltă.
Îmi pare rău că te las baltă cu Indiana.
Ohio.
Îmi pare rău, iarăşi.
Va trebui s-o cunosc pe mama ta la viitoarea nuntă.
Care nuntă?
A noastră. Anul viitor.
Eu? Să mă căsătoresc cu tine?
Un om care confundă un stat cu un altul? Nu prea cred.
- Acum o să fac un duş. - N-ai decât.
Sam?
Gata de micul dejun? Poftă bună.
Nu-mi pasă cât de importantă e întâlnirea asta. Ai să mănânci.
Îmi pare rău, nu mai e timp.
Sunt aşa o neîndemânatică.
Arată-mi.
- Mai bine? - Foarte.
Bine.
Într-o bună zi, machiajul genetic va fi la fel de banal ca şi cartea de credit.
Ştiinţa ne va oferi şansa de a schimba destinul.
Schimbarea destinului? Poţi să crezi aşa ceva?
Bineînţeles. În următorii 50 de ani...
Oamenii tot or să moară.
Tot va ploua după ce-ţi speli maşina, iar bolovanii tot or să cadă pe şosea.
Astea nu depind de noi. Ce depinde de noi sunt propriile noastre alegeri.
Bine.
Acesta ar fi celălalt punct de vedere.
N-am timp să discut acum de destin. Îmi exersam doar discursul.
Iartă-mă.
În caz că nu mai apucăm să vorbim, cina la Tantra, ora 7.
Diseară, la 7? Glumeşti, nu?
Glumesc, dar nu ştiu de ce.
Concertul meu.
Cel pentru care mă pregătesc de 3 ani. Îţi spune ceva?
Da. Concertul tău de absolvire. N-am uitat. Era...
În seara asta. La ora 7.
Sunt un idiot.
Îmi pare rău, Sam. Nu-mi vine să cred ce-am făcut.
Succes la întâlnire. Nu că ai avea nevoie. O să fii minunat.
Îmi pare rău.
Probabil glumeşti!
Nu se poate, ticălosul!
Să nu întârzii. Mă ocup eu. Ne vedem diseară la concert.
Concert? Care concert?
Glumeam! Glumeam, pentru că uitasem şi...
Acesta o fi umorul englezesc despre care am auzit atâtea.
Bine. Ne vedem diseară.
Domnilor, la AGS nu suntem doar pe culmea bio-tehnologiei...
Nu pe culme, în avangarda ei!
La naiba!
Ce este?
S-a spart în dimineaţa asta.
Dar arată ora 11.
Limbile încă se mişcă.
Cel puţin va arăta exact de două ori pe zi.
Fă-mi o favoare.
Sună la Tantra şi schimbă rezervarea pentru ora 9.
Şi cineva să fugă la Harvey Nicks. Îmi trebuie un cadou pentru Samantha...
Pentru concertul de absolvire al Samanthei.
*** de ţi-ai adus aminte?
Nu ştiu, poate pentru că mi-a spus
că ţi-a trimis o invitaţie, o ai pe birou, ţi-am pus-o şi în agendă...
Gata, am priceput. Mulţumesc.
Oricum, i-am promis o surpriză.
Ce zici de un pulover? Ceva de caşmir.
Roşu! Roşul e culoarea ei favorită.
Are deja unul.
Un pulover roşu de caşmir. L-a purtat când a fost aici ultima dată.
Mi-a tot spus cât de mult îi place.
Serios? Eu unde eram?
Chiar lângă ea.
"Nici n-ai idee..."
"ce simt eu..."
"Strânge-mă în braţe, iubito..."
Iartă-mă că te-am pus să mă iei tocmai de aici.
Nu ştiu ce m-a apucat.
Răspunde, răspunde... drăguţă coafură.
Rahat. A intrat robotul.
Ţi-am găsit dosarul albastru. Cel cu toate notiţele tale.
Mă îndrept acum către hotel.
Du-te.
Scuze, scuze.
Doamnelor şi domnilor,
astăzi avem ocazia să ajutăm omenirea.
- Iertaţi-mă, domnule. - Da?
Puteţi duce acest dosar în sala de conferinţe?
Domnul Wyndham îl aşteaptă.
Îmi pare rău, dar e împotriva politicii hotelului.
Dar şi-ar putea pierde slujba.
E ceva tragic.
Dar nu e problema mea.
Doamne şi când sunteţi urâcioşi vorbiţi politicos.
În termenii investiţiilor noastre...
La naiba, şi-a început discursul. Trebuie să intru.
Iertaţi-mă că vă întrerup, domnule Wyndham.
E pentru dvs, m-am gândit că poate aveţi nevoie de încă un dosar identic.
Înţeleg.
Bine...
Alarmă falsă. Îmi pare extrem de rău.
Voiam să mă asigur că are tot ce-i trebuie.
Pentru că s-a străduit din greu.
Adică s-a dedicat foarte...
şi merită ca totul să iasă perfect.
Aşa e. E vina mea...
Oricum, mă bucur că v-am cunoscut.
Ai avut dreptate, sunt o gaşcă de oameni foarte serioşi.
În sens bun.
Aşa că, în concluzie...
Ian e de treabă. Daţi-i banii. Pe curând.
Să continuăm, nu?
Mi-am uitat poşeta.
Avea deja dosarul. Ia dosarul ăsta.
Nu vreau să-l mai văd vreodată.
- Cred că a ieşit bine. - Oare?
Da, ruşinea, starea de jenă. Privirea rece a lui Ian.
Exact ce speram.
Cred că am vorbit prea mult.
Hai, înapoi la treabă.
E un tip care îţi admiră natura impulsivă.
Nu pot. Sunt nepriceput.
Vino aici.
Nu eşti nepriceput. Şi ştii de ce?
Dacă erai nepriceput, însemna că şi eu am fost un profesor prost...
şi de fapt sunt un profesor grozav, nu?
Hence, n-ai *** să fii nepriceput.
Ai dreptate.
Haide. Să cântăm împreună.
Sunteţi gata? Unu, doi, trei...
Atunci, ai pus mâna pe bani?
I-am avut, aici în mână.
Nu-mi vine să cred că Samantha mi-a făcut aşa ceva...
după ce s-a plâns toată dimineaţa că nu simt acest moment.
Toate sunt aşa.
Mai ales americancele. Nu ştiu de unde le vin ideile...
Oprah.
Aşa e.
Voi urmaţi.
Mă scuzaţi, d-ră. N-am putut să nu remarc că lucraţi aici.
Mă întrebam pe la ce oră... terminaţi?
Ce-ar fi să te cari?
Rahat. Iartă-mă, amice.
Nu-i nimic, amice. Oricum trebuia să plec.
Samantha. Aşa e. Ne vedem mai târziu, băieţi.
La revedere, Romeo.
- Cred că te-a plăcut. - Te-a plăcut cu siguranţă.
Am nevoie de o persoană obiectivă care să-mi spună
dacă nudurile supra-realiste trebuie să stea acolo.
Arată uimitor când bate soarele pe ele.
Te cred şi eu.
E cumva Ian?
Ce face?
O surpriză.
Clifton Hall, vă rog.
E o şcoală de muzică, nu?
Da, e un concert acolo.
Prietena ta e muziciană?
Exact.
Şi ai probleme în viaţa sentimentală.
*** de ţi-ai dat seama de asta?
Cei din profesia mea sunt următorii după barmani, ştiu totul despre oameni.
Deci, care e problema?
Nu vreau să discut de asta.
Bună idee. Probabil se va rezolva de la sine.
Nu prea reuşesc s-o fac fericită.
*** poţi să iubeşti aşa mult pe cineva
şi să nu ştii *** s-o iubeşti?
Prin urmare, o iubeşti?
Da, foarte mult.
Atunci, asta e tot ce contează.
Va pleca mâine, pentru 2 săptămâni.
Vrea să merg cu ea.
Şi dacă nu se va mai întoarce?
Ce întrebare e asta?
Imaginează-ţi... Vă luaţi rămas bun la aeroport, ea se urcă în avion
şi n-o mai vezi niciodată.
Ai putea trăi cu gândul ăsta?
Nu.
Nu, n-aş putea.
Atunci, ştii ce ai de făcut.
Apreciază ce ai şi pe ea.
Iubeşte-o pur şi simplu.
Mai sunt câteva străzi.
Nu te poţi duce cu mâna goală.
Dacă Ian şi-a luat bilet şi mă va conduce acasă,
e drăguţ din partea lui. Adică, poate că apare.
Aşa sper, meriţi asta.
Iar dacă nu, Ian habar n-are că e un mare tâmpit.
Ştii mereu exact ce trebuie să spui.
Aminteşte-ţi, eşti "ţâţă de mâţă".
E de bine. Petrecere frumoasă diseară.
Mulţumesc, la revedere.
În continuare, Melvina Walters va interpreta
"Valsul Julietei", de Gounod.
Bună, mulţumesc.
Gata?
Da. Pe curând.
Călătorie plăcută.
Ei, Oliver, ai reuşit, bună!
Glumeşti? N-ar fi ratat asta pentru nimic în lume.
A fost cea mai bună.
O iubesc pe d-ra Andrews, ca toată lumea.
Dacă aş fi fost doar cu câţiva ani mai mare...
Tu!
- E pentru tine. - Mulţumesc.
Ian, nu-i cea mai drăguţă felicitare?
Da, trebuie să mergem.
- Eu... - E în regulă
şi noi trebuie să mergem.
A fost un dezastru,
Dunbar s-a abţinut, Drown e ofticat, iar eu sunt terminat.
- Ian, îmi pare tare rău... - Să uităm de asta.
Şi ce se mai întâmplă?
Lottie are o expoziţie mâine,
la o galerie de soi, la "Zinc."
M-am dus până acolo să ajut la...
Pare frumos.
Vrei să dansăm?
Când m-ai mai văzut pe mine să dansez?
Şi unde ai fost după şedinţă, te-am sunat de un milion de ori.
Mi-am închis telefonul, nu voiam să mă deranjeze nimeni.
M-am plimbat tot restul zilei prin oraş, gândindu-mă.
La ce?
La noi, dacă o să o scoatem la capăt.
Nu am vrut să sune în felul ăsta.
Trebuie să admiţi că dimineaţa n-a pornit prea grozav, iar şedinţa...
Mă întrebam ce să fac şi am cunoscut un şofer de taxi.
Ai vorbit cu un şofer de taxi...
Sună straniu, dar a fost în regulă.
M-a făcut să-mi dau seama că, deşi avem probleme, avem multe în comun.
Ne place să fim împreună şi ar trebui să apreciez asta.
În ciuda tuturor lucrurilor întâmplate în această zi,
te ador.
Adică, voiam să spun că...
vreau să fim mai uniţi,
chiar vreau.
Da?
Nu.
Nu, ce?
Nu vreau să fim uniţi.
Ian, dacă ar trebui să locuiesc la Londra, ar fi doar pentru tine.
Pentru noi, cât ai clipi.
Credeam că între noi e ceva deosebit.
- Chiar aşa e. - Serios?
Niciodată nu-mi spui ce simţi sau să vorbeşti despre tine.
Nu vrei să-mi întâlneşti familia, ai uitat de absolvirea mea,
te uiţi urât la elevul favorit şi te porţi de parcă ar fi contagios.
Ian, ştiu că ai cele mai bune intenţii,
dar simt că nu reprezint pentru tine prioritatea absolută.
Asta mă doare.
Şi partea cea mai rea este că încep să mă obişnuiesc cu asta.
Nu înţeleg.
Ştiu.
Asta mă omoară.
Dacă ar fi fost o singură zi, Ian...
o zi, în care nimic să nu mai conteze...
- Te ador. - Nu vreau să fiu adorată.
Vreau să fiu iubită.
Unde pleci?
Voi dormi la Lottie până plec la aeroport mâine...
Nu mai pot continua aşa.
Te-am văzut la agenţia de voiaj...
Unde pleci?
La Johannesburg, cu afaceri.
Samantha, aşteaptă, te rog.
Nu-mi poţi face asta. Nu poţi să mă părăseşti.
Vrei să spui că n-am să te mai văd niciodată?
Vii sau nu?
Urci sau nu, e alegerea ta.
Samantha!
Samantha, nu!
Iubito, te rog!
Iubito, te rog...
Ajutor, ajutor...!
Îmi pare rău.
Voiam să fiu cu ea...
chiar voiam.
*** să se întâmple asta? *** să dispară?
"Sărută grozav, zâmbet trăsnet, să vedem ce va ieşi..."
Lucrez la un cântec despre mine şi Ian... Vreau să i-l dau înainte să plec,
dar mă tem să nu-l sperii, aşa că i-am cumpărat o geacă în loc.
Se spune că, într-o relaţie, cineva iubeşte mai mult.
Dumnezeule, aş fi vrut să nu fiu eu aceea...
Dacă citeşti vreun cuvânt, te ucid.
Glumeam doar!
Eşti aici!
Da şi mă sperii.
Eu...
Tu...
Eu...
Tu...
Bine, acum mă voi apropia de tine...
Şi acum, te voi îmbrăţişa...
E bine, totul va fi bine.
O să-mi fie dor de tine.
Şi mie, mi-era dor de tine, Sam, sper că ştii asta.
E important să mă crezi.
Te cred.
Şi nu-mi place că te fac să suferi atât,
În loc să-ţi fie dor, ce-ar fi să vii cu mine în Ohio?
Samantha...
Cu siguranţă nu vii.
Nu pot.
Desigur că nu poţi, ai treabă, ai şedinţe...
Am avut o şedinţă... iar tu...
Ian, calmează-te. Calmează-te.
Eşti pregă*** pentru ziua de azi şi va ieşi grozav.
Nu pleca nicăieri, ce faci?
Stai jos şi să nu-ţi ridici funduleţul ăla britanic.
- E vorba de un cadou. - Un cadou.
Asta nu se poate întâmpla.
Bineînţeles că se poate, îmi place să-ţi iau cadouri.
Portobello Road. 10 lire!
Şi uită-te la asta.
Dumnezeule!
Recunosc nu e reacţia pe care o aşteptam.
Îmi pare rău, am avut un coşmar teribil.
Şi nu par să mai pot scăpa de el.
Eu... şi cu tine...
Noi?
Noi...
Ar trebui... să mâncăm?
Da, da! Să mâncăm micul dejun.
Să luăm împreună micul dejun.
Bine.
Sunt cel mai tare.
Samantha, ai grijă, vasul de cafea!
L-am văzut, disperatule.
Ştiu, dar m-am gândit să nu te răneşti.
Sam,
Iartă-mă. Cântam prea tare?
Nu... De fapt, speram să cânţi.
Ar trebui să ieşi mai mult în oraş.
Compui grozav şi trebuie să afle şi ceilalţi de asta.
E un dar nemaipomenit.
O binecuvântare.
E adevărat.
Sunt o neîndemânatică.
Te-ai ars pe mână.
Ce perspicace eşti!
Ian, ce e cu tine? Mă ard la mână cu chestia aia zilnic.
Serios?
Da, serios.
Ce faci?
Mereu mergem pe acolo.
Şi ştii de ce?
De ce?
Pentru că într-acolo lucrezi tu, iar eu predau.
Să încercăm o altă cale. Să ocolim. Ar putea fi chiar amuzant!
Mie îmi place mai mult pe aici.
Vrei să-mi explici...?
Mi s-a părut că motoreta aia... avea viteză cam mare.
Vezi pe unde mergi!
Glumeşti, probabil!
N-a fost un vis.
***?
Tot ce se întâmplă azi, eu ştiam deja că se va întâmpla.
Ce vrei să spui?
Jacheta de piele. Arsura. Coca Cola vărsată pe puloverul tău.
Am văzut sau am visat că se vor întâmpla, nu ştiu...
Ian, calmează-te. Ştii că am mai avut şi eu câte un deja vu şi...
Dar nu e un deja vu. La un deja vu...
simţi că s-a mai întâmplat. Nu ştii ce o să se întâmple.
Bine şi ce s-a întâmplat în visul care te-a speriat în halul ăsta?
A fost...
A fost îngrozitor.
Bine, să ne gândim logic.
În visul, sau viziunea ta, sau ce-o fi, ce se va întâmpla în continuare?
Tu te întorci în apartament să-ţi speli puloverul, iar eu mă duc la şedinţă.
Chiar că e îngrozitor.
În drumul meu spre şedinţă, mi se sparge ceasul.
Bine, uite *** o să procedăm.
Vom merge împreună spre biroul tău. Şi dacă ţi se sparge ceasul...
atunci vom şti că ceva se petrece şi o vom rezolva.
Bine?
Aproape am ajuns.
Ne ţinem de mână. Îmi place să ne ţinem de mână.
Şi mie la fel.
Cât e timpul?
Iartă-mă. Cât e ceasul...
E bine.
Eşti doar puţin nervos.
Ai dreptate, probabil ai dreptate.
Eşti bine? Eşti gata de şedinţă?
Da.
Succes. Nu că ai avea nevoie. O să fii grozav.
Ne vedem diseară la concert.
Concert? Care concert?
Glumeam. Am făcut o glumă.
Ştii tu, umorul englezesc...
Nu contează.
Pa.
Da, ne vedem diseară.
Fă-mi o favoare. Sună la Tantra şi pune-mi rezervarea la 9.
Şi cineva să se repeadă la Harvey Nicks. Îmi trebuie un cadou pentru...
Pentru concertul de absolvire? Ai uitat, ţi-am reamintit de 2 ori.
Da, nu ştiu. Nu ştiu dacă am uitat sau nu.
Am uitat ieri, dar nu cred că am uitat şi azi.
Ieri ai purtat tot asta?
E foarte posibil.
Din chenzina pe care mi-o dai, nu-mi permit decât puţine lucruri.
Claire, pot să te întreb ceva?
Dacă trebuie.
Ai avut vreodată un vis, iar în ziua următoare să se adeverească?
Adică să fie exact ca în vis?
Da. Am avut. De exemplu, aseară...
am visat că mă vei plictisi teribil în dimineaţa asta...
Haide, acum, serios...
Serios?
Da.
Ian, cred că visele sunt foarte importante.
Ar trebui să li se dea ascultare.
Chiar crezi asta?
Da.
Şi cred de asemenea că trebuie să te duci la şedinţă...
altfel vei mânca bătaie, iar eu voi cerşi pe stradă.
Şi acestea sunt obiectivele
principale ale lui AGS.
Să găsească noi căi de tratament
şi să prevină nenumăratele boli care afectează omenirea.
Sunt mai mult decât fericit să declar...
că AGS se află mult în fruntea competiţiei din domeniul acesta.
Acum...
în termenii investiţiilor noastre...
aceşti 7 ani de proiecte reprezintă tot ce am discutat până acum.
Am amortizat costul cercetărilor într-o perioadă de 10 ani.
Ştiam eu! Ştiam eu că ai să vii!
Bine.
Mi-aţi auzit cuvintele şi pot spune după entuziasmul feţelor voastre...
Haideţi, potoliţi-vă, aici nu e petrecere.
Cercetarea nu constă în proiecte perfecte sau în amortizarea costurilor.
Ci în a oferi oamenilor cel mai important dar... Timpul.
E o imensă oportunitate şi zic să n-o scăpăm.
Ce părere aveţi?
- Ai pus mâna pe bani? - Am pus.
Şi a fost ciudat, pentru că data trecută când Samantha a intrat în şedinţă,
am crezut că a stricat totul.
Aha şi nu v-am spus despre visul pe care l-am avut.
Desigur, pentru că asta se va întâmpla diseară.
Bine, spune-ne despre vis.
E mai mult un deja vu.
Deja vu. Uneori e catalogat drept un eveniment neurologic aleator...
dar deseori e un mesaj din partea sufletului.
Iar când sufletul ciocăneşte la uşă, e timpul să-i dai drumul înăuntru.
Oprah.
Nu.
Dr. Phil.
Voi urmaţi.
Nu, nu asta voiam să spun.
Sunt anumite lucruri despre care ştiu că se vor întâmpla.
Iartă-mă. Nu ne-am mai întâlnit?
În visele mele.
Ce-ar fi să te cari?
Vezi? Ştiam că aşa se va întâmpla.
Cu toţii ştiam asta.
Îţi poţi aminti ceva folositor? Adică cine a ieşit la bursă?
Mă tem că nu. Dar totul e la fel.
Numai că într-o uşoară schimbare de ordine.
Uşoară schimbare de ordine?
Trebuie să plec.
Strada Mackenzie, vă rog.
Da, domnule.
Îţi baţi joc de mine.
Poftim, domnule?
Eşti şoferul de ieri.
Tot ce-i posibil.
Ieri ştiai anumite lucruri despre mine.
Despre viaţa ta amoroasă?
Da.
Cei din profesia mea sunt următorii după barmani
care se pricep la problemele sufletului.
Exact asta ai spus şi ieri.
Dacă tu eşti acelaşi şi taxiul e acelaşi...
atunci tot ce va urma va fi la fel astăzi.
Iar la sfârşitul zilei, prietena mea se va urca în acest taxi...
va opri la un semafor, va fi izbit, iar ea...
Asta se va întâmpla?
Aşa-i?
Şi dacă ea nu se urcă în taxi?
Dacă am s-o scot din Londra?
Poate că dacă vom sta în apartament...
Spune-mi, ce să fac? Trebuie să fac ceva!
Ar fi ceva.
S-o apreciezi. Şi să apreciezi ce ai.
S-o iubeşti şi atât.
Vrei să-mi dai drumul? Dă-mi drumul imediat!
Desigur, domnule.
Nu, e în regulă, domnule.
De ce nu?
M-aţi plă*** ieri.
Grăbeşte-te. Nu ai prea mult timp.
Unde e Samantha Andrews?
N-am idee. Aţi păţit ceva?
Oliver?
Mai sunt încă trei şi alături.
Oliver?
Samantha!
Îmi pare rău.
Sam?
Lottie!
Vino...
Vă pot ajuta?
Bună. Ştiu că nu mă cunoşti. Sunt prieten cu Lottie.
Ştiu că pare ciudat, dar trebuie să merg în apartamentul ei.
Nu v-am mai văzut pe aici.
Sunt prieten cu cea mai bună prietenă a ei. O cunoaşteţi pe Samantha Andrews?
Desigur. O iubesc pe d-ra Andrews. Ca toată lumea.
Dacă eram cu câţiva ani mai tânăr...
"Zinc"!
Putem mânca până la urmă? Abia am am ciugulit la micul dejun.
Nu mai fi aşa miorlăită.
Plângăcioasă. Ca un bebeluş smiorcăit.
Samantha! Slavă Domnului că te-am găsit.
Lottie, iartă-mă, dar trebuie s-o scot imediat pe Samantha de aici.
Ce e cu tine azi?
Se întâmplă aceleaşi lucruri. Sunt amestecate,
dar se întâmplă la fel, într-un anume mod.
Am mai discutat o dată asta.
Ştiu, poate că ai dreptate. O fi stresul, dar tot ce ştiu
e că trebuie să plecăm din Londra. Imediat!
I-am promis ajutor lui Lottie.
M-ai ajutat enorm, ai dreptate. Falusurile vor arăta grozav în grădină.
Ian, în seara asta am concertul. Nu ştii?
Ne vom întoarce la timp. Îţi jur.
Să mergem. Trebuie să te scot din Londra acum. Ai încredere în mine.
Gata, să mergem.
O să-mi spui unde mergem?
Ai spus unde vreau eu.
Nu mai pune întrebări. Bucură-te că nu ştii ce se întâmplă.
Ia stai o clipă.
Ce părere ai?
Dacă nu vrei să opreşti aici, putem merge mai departe.
- Dar *** puteai să ştii... - Mi-ai spus de unde eşti.
Nu ţi-am cunoscut niciodată familia.
Au fost tare ocupaţi.
Vreau tare mult să văd unde ai copilărit.
Vreau să văd unde a mers micul Ian la şcoală şi unde a jucat fotbal.
Pardon, football, american.
Vreau să văd unde ai devenit bărbatul pe care îl iubesc acum.
Dacă aveai ceva de ascuns, nu trebuia să-mi spui "unde vrei tu".
Mi s-a părut că am auzit un tunet. O să plouă.
Ştii că plouă, nu?
Încercai doar să scapi din asta. Continuă.
Dacă nu mă hrăneşti curând, vei suporta consecinţele.
Dealurile astea erau mai înalte când eram eu mic.
Probabil au venit cu nişte maşinării grele şi le-au aplatizat.
Ori te-ai schimbat tu.
Eu? Imposibil.
Mergem la localul ăla?
- Trebuie să ajungem sus, aşa că mergi. - Da, şefu'.
Şi ce e în vârful "Dealului Magic al lui Ian"?
Nimic, de fapt. Doar singurătate.
Să fii departe de tot. Mă duceam acolo să citesc.
Mă simţeam în siguranţă acolo, împăcat.
Cu siguranţă va ploua torenţial.
Ploaie torenţială în Anglia? Puţin probabil.
Haide.
Nu mă mir că nu mi-ai prezentat familia. Au o căsuţă tare mică.
De ce nu mi-ai spus de ei?
Eu mereu trăncănesc de prieteni şi familie, tu niciodată.
Sam, hai să uităm totul.
Ştii... vreau doar să...
Să fiu doar aici. Cu tine.
Chiar nu vrei să discuţi despre trecutul tău, aşa-i?
Trecutul nu contează.
Nu contează decât prezentul.
Chiar că te porţi ciudat astăzi.
Fii mai vesel, da?
Pot să-ţi pun o întrebare?
Sigur.
Dacă dintr-un motiv n-ai mai avea mult timp la dispoziţie...
Adică astăzi?
Nu, vreau să spun în viaţă.
Dacă ţi-ar mai rămâne doar o zi, ce ai face?
E o întrebare cam ciudată.
Aş dori să ştiu.
Păi, să vedem... ultima mea zi pe Pământ.
Îmi cumpăr pantofi. Şi mănânc zece pungi de pufuleţi.
Şi un manechin al lui Calvin Klein. Ar fi plăcut să-l cunosc mai bine.
E un răspuns simplist. De om fără creier.
Aş petrece-o cu tine.
Serios?
Desigur.
Doar să fim împreună. Ca acum.
Să stăm degeaba.
Şi atâta tot?
Nimic altceva?
O apropiere. O apropiere intensă.
Să împărtăşim împreună lucrurile.
Lucrurile mărunte... Lucrurile dificile...
Asta mi-am dorit pentru noi şi dacă am putea avea asta...
nimic nu ne-ar putea dovedi.
Te iubesc.
Bine.
A stat ploaia. Vrei să mergem în vârful dealului tău?
Nu.
Vreau să te duc în altă parte.
E de urcat?
Să mai aşteptăm un minut.
Bună idee.
Tatăl tău era un bărbat tare chipeş.
Probabil că semeni cu mama, nu?
A stat mult aici?
Da.
Până a murit în '93. Aici a stat tot timpul.
Când eram puşti, tata era eroul meu.
Credeam că e cel mai puternic bărbat din lume.
Era tare mândru.
Slujba lui de la fabrică nu era ceva banal pentru el, ştii?
Toţi îl iubeau.
Iar familia lui îl venera.
Sună minunat.
Chiar este.
Adică, era.
Apoi patronul a decis să se mute şi toţi şi-au pierdut slujbele.
Nu şi-a mai găsit altă. Asta a devenit a doua lui casă.
De la 15 ani, nu cred că l-am mai văzut treaz.
Şi am fost hotărât să nu mi se întâmple şi mie la fel.
Să-mi trăiesc viaţa la cheremul altora.
Nici nu trebuie.
Acum ştiu asta.
Dar îmi doresc să-l fi putut ajuta.
Erai doar un copil.
Ştiu.
Dar să-ţi vezi tatăl, pe eroul tău...
dizolvându-se în faţa ochilor tăi...
Ţi-ai iubit cu adevărat tatăl.
Da.
Sper că ştia asta.
Oriunde ar fi, pariez că ştie ce simţi.
Ian, moartea nu pune capăt iubirii.
Aşa crezi?
O ştiu.
De ce nu mi-ai spus de toate acestea?
Bănuiesc...
Bănuiesc că nu voiam să-mi mai aduc aminte.
Mă bucur că am venit aici.
Şi eu la fel.
Mi-aş dori să nu mai plecăm.
Unde să plecăm?
La Londra, concertul de absolvire. Nu-ţi spune nimic?
Hai să nu ne întoarcem.
Să ne urcăm într-un tren şi să plecăm în altă parte.
Ia să vedem... Cânt la vioară de 16 ani...
şi sunt gata să termin cea mai bună şcoală de muzică din Londra...
Sunt de părere să mergem acasă.
Vii?
Da.
Ce faci?
Doar o mică surpriză. Ceva ce-ţi va plăcea.
Bine.
Nu cred că mai e suficient timp.
Nu fi prostuţă.
Mai bine ne-am întoarce în apartament.
Haide. Ai spus că mereu ai vrut să faci asta.
Şi ştii de ce n-am făcut-o? Pentru că mi-e frică de înălţimi.
N-ai de ce să te temi. Am să fiu cu tine.
Se închid uşile...
E minunat.
Încă ţi-e teamă?
Ce ciudat. Probabil am uitat.
Îmi pare rău că sunt aşa miorlăită.
***?
De la cine ai luat expresia asta?
De la Lottie. A fost bine?
Nici că se putea mai bine.
Mulţumesc.
Pentru ce?
Pentru o zi perfectă.
Cred că voi purta asta la cină. O să-ţi placă muzica din seara aceasta.
E opera aceea care îmi place?
Mai bine stau aici şi te ascult *** cânţi.
Fii serios.
Chiar sunt. Nu înţeleg de ce nu vrei ca lumea să-ţi audă cântecele.
De ce ţi-e teamă? De succes, sau de eşec?
Da.
Sam.
Am să le cânt. Serios...
Când?
Într-o zi. Cândva.
Mi-ai văzut cheile?
- Ce anume...? - Cheile. Le-am avut.
E în regulă. Le-am găsit. Trebuie să plec până la birou.
La birou? Acum?
N-am fost acolo toată după-amiaza. Se prăbuşesc fără mine.
Durează doar o secundă.
Ne vedem acolo.
Da.
Bună. Îmi trebuie 75 de copii şi revin în câteva minute.
Nici o problemă.
Doamnelor şi domnilor...
a fost ultima reprezentaţie a serii,
dar mai avem ceva special pentru dvs.
Samantha Andrews, o artistă aflată în vizită din America...
a acceptat să ne încânte cu una din compoziţiile sale.
Samantha.
N-ai vrea să-ţi dezamăgeşti viitorii fani.
Te afli într-un mare necaz...
Astăzi, îmi pun viaţa în gaj...
nici nu ştiţi...
ce simt în mine...
Nu-ţi fie teamă să arăţi...
pentru că nimeni nu ştie...
decât dacă arăţi...
Eu te iubesc, tu mă iubeşti...
ia acest dar şi nu mă întreba de ce...
căci de mă vei lăsa...
îţi voi răpi teama şi-o voi ascunde în mine
Şi de mă vei întreba de ce...
voi fi cu tine şi nu te voi părăsi...
Iubirea-ţi va arăta totul...
Într-o zi, când copilăria-i doar o amintire...
ştiu că vei sta lângă mine...
Te iubesc, mă iubeşti
Primeşte acest dar şi nu mă întreba de ce...
Căci de mă vei lăsa...
îţi voi răpi teama şi-o voi ascunde în mine...
Şi de mă vei întreba...
Te iubesc şi nu te voi părăsi
Nu-mi vine să cred că ai făcut asta!
Ce sentiment uimitor! Ştii cât de îngrozită am fost?
Cu siguranţă n-ai părut aşa. Ai fost grozavă.
La început, nici nu puteam să respir.
Şi apoi m-a cuprins calmul. Doamne, ce sentiment uimitor!
Ai fost incredibilă.
Eşti părtinitor.
Mă declar vinovat.
Mor de foame. Unde vom mânca?
Oriunde vrei tu.
Bine.
Îţi place localul ăsta? Credeam că îl urăşti. Confortabil, intim...
E exact pe stilul meu.
Arătai tare drăguţ azi la şedinţă.
Adică, puternic şi masculin.
Ce tot spui?
Eşti puternic ca un taur.
Dar n-ai venit la birou azi. Adică, nu te-am văzut.
Ţi-am adus mapa albastră, dar o aveai deja,
aşa că m-am retras.
Erai tare drăgălaş, apropo.
Închide ochii.
Felicitări pentru absolvire.
Dumnezeule.
Unele simboluri sunt noi, iar altele sunt vechi.
E o notă muzicală. Pentru vioară. Asta e o floare.
Nu se potriveşte, doar că e rafinată, ca tine.
Să vedem. Trenul pe care l-am luat azi.
Turnul Eiffel, pe care întodeauna ai dorit să-l vezi.
Şi mai e o tigaie.
Eşti singura persoană care poate face faza cu răsucitul în aer.
Asta e o inimă.
Inima mea.
Acum e a ta.
Eşti gata?
Sigur nu putem vorbi?
Plouă torenţial, prostuţule. Haide!
Aşteaptă!
Ce e?
Te iubesc.
Şi eu te iubesc.
Vreau să-ţi spun de ce te iubesc.
Plouă. Ştii asta, nu?
Trebuie să-ţi spun şi trebuie ca tu s-o auzi.
Te iubesc de când te-am întâlnit...
dar nu mi-am permis s-o simt cu adevărat până azi.
Mereu am gândit în avans. Luăm decizii din teamă.
Astăzi, din ce am învăţat de la tine...
fiecare alegere a fost diferită, iar viaţa mi s-a schimbat complet.
Şi am învăţat că dacă faci asta, îţi trăieşti viaţa din plin.
Nu contează dacă mai ai 5 minute sau 50 de ani.
Samantha, dacă nu era ziua de azi, dacă nu erai tu...
n-aş fi cunoscut deloc dragostea.
Îţi mulţumesc că eşti persoana care m-a învăţat ce înseamnă să iubeşti.
Şi să fii iubit.
Nu ştiu ce să spun.
Nu trebuie să spui nimic.
Am vrut doar să-ţi spun.
Mulţumesc.
Să mergem acasă.
Vii?
Desigur.
Ludgate Square, te rog.
Da, doamnă.
Nu mai ai prea mult timp.
Totul este posibil.
Îmi pare atât de rău.
Nu-mi vine să cred că s-a dus.
De ce eu sunt aici şi el nu mai este?
Unele lucruri nu depind de noi, draga mea.
Ian a avut o premoniţie, sau un vis, mă rog.
Ştia.
Şi a tot încercat să-mi spună, dar nu l-am crezut.
Chiar înainte să ne urcăm în taxi...
mi-a spus că l-am învăţat *** să iubească.
Era atât de uşor pentru mine să-l iubesc.
Voia doar să-mi spună totul.
Şase luni mai târziu...
Totul va fi bine...
ai spus, chiar mâine...
Să nu plângi...
Nu vărsa o lacrimă...
Când te vei trezi...
eu tot voi fi aici...
Când te vei trezi...
ne vom lupta cu frica
Iar acum... îmi voi lua inima înapoi
şi-am să arunc pozele pe jos.
Voi scăpa de amintiri...
Nu mai suport...
Am plâns îngrozitor
chiar şi acum plâng...
Felul *** mă iubeşti...
mi-a oprit toate lacrimile
Dar puţin timp era tot ce ne trebuia...
Doar puţin timp, ca să înţeleg...