Tip:
Highlight text to annotate it
X
Cand apelezi in Japonia un numar de asistenta atunci cand te gandesti la sinucidere,
s-ar putea sa trebuiasca sa incerci de 30-40 de ori.
pentru ca liniile sunt mai mereu ocupate.
Multi oameni au nenumarate probleme,
dar pe nimeni cu care sa le discute,
Pe nimeni care sa-i asculte.
Gandesc "Da, Doamne,
sa raspunda cineva la telefon!"
Visez sa un razboi
impotriva sinuciderii
dar nici macar nu stiu
cine este dusmanul.
Cine este? Ce este?
...acel ceva care ucide atatia dintre noi?
1 milion de oameni in toata lumea, in fiecare an,
dintre care 30,000 doar in Japonia.
Nu stiu ce fac,
stiu doar ca trebuie sa fac ceva.
In Japonia, oamenii nu indraznesc sa vorbeasca despre cauzele sinuciderii
sau *** ar putea fi combatute.
Dar carti care te invata *** sa te sinucizi
sunt vandute in peste un milion de exemplare.
Ce-ar fi daca am putea salva 10 000 de vieti in Japonia?
Nu prin miracole, ci prin idei, prin onestitate.
Ar indrazni cineva sa asculte?
Daca moartea inseamna intuneric,
acum vorbim despre viata.
Vorbim despre *** sa smulgem viata
din ghiarele mortii,
vorbim despre alegerea sperantei in locul disperarii,
chiar si atunci cand mai atarni cu disperare doar de un fir de par.
300,000 de japonezi s-au sinucis in ultimii 10 ani.
Numarul echivaleaza populatia Islandei.
Rata sinuciderii in Japonia este de doua ori mai mare decat in America,
de 3 ori mai mare decat in Thailanda,
de 9 ori mai mare decat in Grecia,
de 12 ori mai mare decat in Filipine.
Este asa ceva acceptabil?
Nu este cumva timpul sa reactionam?
Virusul sinuciderii
Conducand timp de un al de-a lungul Japoniei,
intreband cat mai multi oameni
aceeasi intrebare, inca o data si inca o data...
Rata sinuciderii este ridicata in Japonia, dar
sa fiu sincer, nu stiu care este adevaratul motiv.
Dar un lucru este cert: ideea sinuciderii ne sta mereu ascunsa undeva creier.
Aflam zilnic din ziare, din mass-media
de oameni care se sinucid,
inclusiv oameni de succes sau faimosi,
*** ar fi politicieni sau oameni de afaceri.
Cand avem o problema serioasa,
trebuie sa facem anumite alegeri,
iar una dintre alegerile finale
este sa ne sinucidem.
Una dintre particularitatile sinuciderii in Japonia
este slabiciunea oamenilor in fata sugestiei.
Vedem cat de des japonezii incearca sa gaseasca pe altii cu care sa moara,
pe altii care le impartasesc disperarea.
Se cauta online
si fac planuri sa moara impreuna.
Sunt multi japonezi care fac asta.
In spatele acestui comportament se ascunde impresia
ca este mai linistitor mori impreuna cu altcineva.
Chiar daca toti vor muri, nu?
De ce sunt japonezi atat de vulnerabili in fata sugestiei?
Nu a mai ramas niciun samurai in Japonia.
Si nici kamikaze nu mai sunt.
A ramas doar impresia
ca sinuciderea poate fi frumoasa.
Tendintele suicidare printre scriitorii japonezi au fost extrem de dese.
Daca ar fi sa le enumeram,
unitandu-ne de-a lungul deceniilor,
au fost multi care si-au luat viata.
Iar tiparul este total aparte fata de restul globului.
In nicio alta tara sinuciderea scriitorilor nu este atat de raspandita.
Ce face un loc unde s-a intamplat o sinucidere sa devina popular printre sinucigasi?
In cazul stancilor de la Tojimbo, a fost autorul Jun Takami.
A scris "Din ghearele morii".
Moartea e mereu un subiect de best seller si a transformat locul intr-o atractie turistica.
In cazul peninsulei Ashizuri, a fost autorul Torahiko Tamiya.
S-a facut un film dupa romanul sau.
A facut locul popular pentru sinucidere.
Da, eu eram unul dintre cei care cred ca sinuciderea poate fi frumoasa,
pana cand priopriul meu prieten s-a sinucis.
Sinuciderea era ceva ireal,
de aceea am putut crede cu usurinta ca poate fi frumoasa.
Ceea ce Mishima a facut in realitate
nu a fost atat de frumos.
Modul in care s-a sinucis in viata reala
este ata de diferit de descrierea
Pe care a facut-o in romanele sale.
In romanele sale, se sinucide intr-un mod atat de frumos.
Descrie un moment atat de sublim in romanele sale...
Sinuciderea lui reala nu ar fi trebuit sa se intample.
M-a daramat.
Am fost atat, atat de nefericit cand am aflat,
iar amintirea ramane si astazi.
Este un fapt de nesuportat.
Iar cand spun ca nu trebuia sa se fi intamplat,
ma refer la faptul ca aceia dintre noi care stiau
ca avea tendinte de sinucidere
ar fi trebuit sa gaseasca o cale sa-I insufle dorinta de a trai.
Referindu-ma la publicarea cartii
am fost socat sa citesc
*** sa te sinucizi,
*** sa-ti legi propria funie,
*** sa pregatesti totul, in cele mai mici detalii.
Cred ca este normal sa ai un astfel manual care sa te invete *** sa te sinucizi
Pentru ca, in caz ca ma hotarasc sa ma sinucid
Nu as vrea sa dureze prea mult pana cand mor cu adevarat
pentru ca nu vreau sa simt durere.
Era o camera ca pentru adolescenti,
si, in mod neobisnuit in Japonia, avea un pat supraetajat.
Era pe jumatate dezbracat, purtand pantaloni de pijama,
in pat, cu spatele catre mine.
Spatele avea o nuanta rozalie.
Arta ca si *** ar dormi.
Iar pe spate era o bucata de hartie.
Nu i-am acordat prea multa atentie.
Stii, cumva, m-am gandit
ca ar trebui sa-l trezesc si sa vad ce e in neregula cu el
si chiar cand sa fac asta, detectivul mi-a strigat
"Stai pe loc! Nu atinge baiatul!"
Cand m-am uitat pe spatele lui la ce era scris pe hartie
"Nu atingeti, pericol de electrocutare"
iar uitandu-te dintr-o parte, se putea vedea ca
trasese fire de la priza
si si le lipise pe piept.
S-a electrocutat.
Se simtea un usor miros neplacut
Presupun ca asa ar mirosi sunca arsa,
Nu stiu exact *** sa-l descriu.
Detectivul mi-a arata un exemplar al cartii
In care era marcata cu un fuusen, un fel de "sticker" in engleza,
capitolul despre *** sa te electrocutezi.
Detectivul mi-a spus "Stii..."
"as vrea sa scrii despre asta,"
"pentru ca aceasta cartea este ingrozitoare!"
"Parintii ar trebui sa alfe"
"ca daca isi vad copiii cu cartea asta"
"s-ar putea ca ei sa aiba ganduri serioase de a se sinucide."
"Si ca ar trebui sa vorbeasca cu copiii"
"si sa le explice ca sinuciderea nu este niciodata o solutie prea buna."
Si am fost de acord cu el.
Anul trecut am oficiat in jur de 80 de ceremonii funerare pentru victime ale sinuciderii.
Am vorbit cu fiecare familie pe rand.
Aproape toti stiau despre cartea aceasta.
Fie ca o citisera sau nu, stiu despre existenta ei.
Am vorbit cu cateva sute de oameni care mi-au zis ca ca vor sa moara.
Ei spun ca viata este atat de grea ca nu mai suporta sa traiasca.
Aproape fiecare dintre ei stiu despre cartea aceasta.
Sunt convins ca are o anumita influenta asupra lor.
Iti sopteste la ureche: sinucide-te!
Esti epuizat? Ai muncit prea mult?
Esti coplesit de probleme?
Nu-i asa ca ar fi frumos sa adormi
si sa nu te mai trezesti niciodata?
Cam asa suna unul dintre capitole.
Face sinuciderea sa para o solutie atractiva
si, comparand magnitudinea impactului,
cat este de letala [metoda], doza de durere pe care o implica,
o face populara pentru multi.
*** ai vrea sa te sinucizi?
De ce vrei sa te sinucizi?
Vrei sa te sinucizi si sa provoci familiei o mare neplacere?
Atunci arunca-te in fata trenului, pentru ca
companiile de tren vor cere daune materiale enorme familiei tale.
Problema celor care se sinucid
este ca nu privesc in profunzime,
sau exista o parte a creierului lor care crede
ca vor asista la propriile funerarii,
sau ca toata tulburarea provocata de moartea lor,
sau ca vor stii cat de iubiti au fost,
sau ca prietenele lor vor realiza ca ii iubesc.
Dar atunci cand ai murit
nu mai esti aici pentru a face asta.
Doar daca crezi in fantome
Dar chiar si asa, ce faci in continuare?
Nu e ca si *** te-ai putea intoarce si ti-ai putea cere trupul inapoi.
Cred ca mass-media, in special posturile de televiziune...
De ce dau numele exact al victimei
si descriu metoda prin care s-au sinucis?
Lucrurile astea doar ii atata pe cei care aveau ganduri sinucigase,
care aveau ganduri sinucigase.
Le place sa asculte stiri ca acestea.
Cineva se arunca in fata trenului,
este lovit de tren,
trupul le este aruncat prin aer de pe linia ferata
prin vitrina magazinului de alaturi,
ranind trei oameni care citea reviste inauntru.
Este exceptional, oamenii se ditreaza cu lucrurile astea.
Dar daca vrei sa faci ceva pentru a opri sinuciderile de pe calea ferata
povestea nu mai este interesanta.
Nu ne mai intereseaza absolut deloc.
Cand o stire despre sinucidere este transmisa de catre mass-media,
se raporteaza in zilele urmatoare sinucideri identice. Asta se intampla in orice tara,
dar in Japonia la o alta scala.
100 sau 1000 de oameni mor.
Asta se datoreaza mentalitatii japoneze.
Fie ca ti se pare bine sau rau,
noi, japonezii, de multe ori ii imitam pe cei din jur.
Percep sinuciderea ca pe un mod
de a intretine publicul.
Scene dramatice cu oameni spanzurandu-se
sau aruncandu-se de pe caldiri sunt scene normale pe programele japoneze.
Vederea oamenilor spanzurandu-se sau aruncandu-se face sinciderea sa para usoara.
Dar in realitate oamenii fac pe ei, fac spume la gura sau lacrimile le curg incontrolabil.
Mass-media nu se oboseste sa arate aceasta parte hidoasa a sinuciderii.
Niciodata nu sunt aratate detaliile fizice oripilante.
Manualele care invata sinuciderea
si nenumaratele site-uri pentru sinucigasi
iti vor spune ca padurea de la Aokigahara
este cel mai frumos loc de pe pamant unde sa mori.
Adevarul este ca e un loc frumos,
dar nu pentru a muri!
Pentru ca trupul iti va ramane nedescoperit cateva luni,
va fi mancat de animalele padurii,
si va deveni bordeiul fericit a numeroase specii de insecte,
pana cand, in cele din urma, iti va fi carat de acolo intr-un sac de plastic
de catre muncitori obositi ai administratiei publice, platiti cu 10 dolari pe ora.
Dar exista ceva si mai rau:
vanatorii de cadavre care vor veni sa te caute.
Vanatori de comori,
care nu vin dupa aur sau argint
Cci cauta sfoara, lame de ras, pantofi, portofele
Sau cauta mare premiu:
un cadavru atarnand.
Pui un cadavru atarnand pe youtube
si primesti un milion de vizitatori,
care il descarca.
Ajungi la televizor, la emisiuni de stiri serioase
Venind aici, cautand cadavre
Vazand cadavre, schelete, din fiecare unghi.
Se fac filme aici,
care spun despre stafii, spirite, "e bantuit!",
toate incercand sa faca bani,
toate incercand sa foloseasca locul asta ca divertisment, un loc tragic.
Si rezultatul este ca din ce in ce mai multi oameni,
din ce in ce mai multi vor veni aici,
din ce in ce mai multi se vor sinucide.
Deja este numarul unu in lume ca loc de sinucis.
Incetati sa-I mai faceti reclama, sa-l mai vindeti pe piata pentru bani!
De ce nu incercam sa facem ceva impotriva sinuciderii
in loc sa o promovam?
Economia nationala
Ti-ai pierdut slujba,
ai fost concediat in aceasta avalansa de concedieri care e in miscare,
dar inca trebuie sa platesti creditul ipotecar pe douazeci de ani...
trebuie sa platesti educatia copiilor...
Ce poti face?
Ei bine, solutia este simpla si chiar aici.
Obtii ca toate datoriile sa-ti fie platite,
ipoteca este achitata,
iar copiii tai vor avea parte de o buna educatie.
Si vei mai obtine si in jur de 300 000 de dolari.
Tot ceea ce trebuie sa dai in schimb este viata ta.
Oamenii vin, semneaza o asigurare de viata
La plecare sa duc direct si se arunca in fata celui mai apropiat tren.
Atunci s-a considerat ca asa ceva nu este de acceptat asa ca, in mod ridicol,
S-a pus un an conditie pentru achitarea politei.
Deci, semnezi contractul
dar trebuie sa astepti un an pana sa te sinucizi ca sa poti incasa banii.
Chiar si asa, tot reprezinta o afacere buna
pentru oamenii disperati.
Asa ca rata sinuciderii a atins cote maxime in cea de-a treisprezecea luna.
Atunci companiile de asigurari si-au zis, hai sa punem doi ani de scutire.
Deci, semnezi un contract
si nu te poti sinucide in urmatorii doi ani,
cele douazeci si cinci de luni.
De ce companiile de asigurari platesc polite pentru sinucidere?
Incetati sa mai platiti oamenii ca sa se sinucida!
Incetati sa mai stimulati oamenii sa moara si sa-si lase apropiatii singuri!
Care familie ar spune ,,Iau banii, dau sotul"?!
Unul dintre lucrurile pe care le admir cu adevarat in Japonia si la japonezi
este acest ridicat simt al responsabilitatii,
In special in ceea ce priveste datoriile si banii.
Iar unul dintre cele mai nefericite lucruri in Japonia si la japonezi
este ca un mod de a-ti arata simtul responsibilitatii este sa te sinucizi.
Arata sinceritate, ca iti pare cu adevarat rau.
Cand vorbim de problema banilor,
stresul provocat de detinerea a multor imprumuturi este un important factor in sinucidere
Cand au probleme financiare pentru prima data,
oamenii vor imprumuta de la familie sau prieteni.
Dar daca tot nu pot gasi o slujba sau o sursa stabila de venit
sunt nevoiti sa imprumute din nou de la prieteni si familie.
Cand insa situatia se repeta la nesfarsit,
rudele vor spune "de ajuns".
Cand esti disperat sa faci rost de bani ca sa supravietuiesti,
cel mai usor mod de a face rost de bani este sa apelezi la credite de consum.
Creditele de consum au avut mereu probleme cu reputatia in Japonia.
Este un domeniu foarte greu de controlat
pentru ca singurul lucru de care ai nevoie este un sac mare de bani
si multi oameni disperati, dispusi sa plateasca rate exorbitante.
De fapt, in Japonia este dificil uneori sa faci diferenta
intre creditele de consum si camataria abuziva.
In ciuda sprijinului acordat de marile banci si de reclamele dulcegi,
metode de cand lumea de colectare au fost folosite in ultimii ani.
De ce nu ti-ai vinde globii oculari unei banci de organe?
De ce nu ti-ai vinde rinichii pentru transplant?
Asa ca este exact ca si *** am spune
De ce sa u te sinucizi si sa-ti incasezi asigurarea?
Banii drept fond de rambrusare a unui imprumut.
In 2005, guvernul a observat un trend ingrijorator:
5000 de oameni s-au sinucis
iar politele de asigurare au fost platite nu familiilor,
ci comapniilor de credite de consum.
Companiile de credite de consum acceptau frecvent
polite de asigurare pe viata pentru debitorii lor,
dar nu s-au obosit sa le spuna.
Asa ca sinucidere a fost o vitorie pentru companiile de credite de consum.
Angajatii companiilor de credite de consum
viziteaza nu numai debitorii,
dar si membrii familiei sau rudele sau locul de munca,
deci asta pune o mare presiune
asupra lor in privinta alegerii metodei de sinucidere.
"Vom controla strict companiile de credite de consum,"
"vom reduce dobanzile,"
"vom strivi acest comportament al companiilor"
Si toata lumea a fost incantata, "este grozav!",
"guvernul, in sfarsit, face ceva benefic!"
Dar marele castigator de pe urma acestei masuri
a fost, din pacate, crima organizata.
Oamenii care nu reusesc sa obtina bani pe cai legale
vor apela la surse mai obscure,
iar sursele obscure vor fi si mai pricepute si mai agresive la stoarcerea baniilor.
In jurul orei 5:30 lucrul este aproape terminat.
5:30pm este ora oficiala de incheiere a programului.
Dar cand te uiti in jur, toti inca lucreaza.
Arata ca si *** toti are mai avea inca multe lucruri de facut.
Seful tau arata ca si *** inca munceste din greu.
Este situatia pe care multi japonezi o numesc "presiune intercolegiala".
De fapt nu mai ai nimic de lucru,
dar colegii nu arata ca si *** s-ar pregati sa plece prea curand.
Pur si simplu nu e atmosfera potrivita pentru a pleca acasa,
asa ca sfarsesti prin a lucra alturi de ei.
Bineinteles ca, oficial, se spune ca trebuie sa pleci acasa
ca sa nu decedezi din cauza supra epuizarii,
se spune ca ar trebui sa petreci mai mult timp cu familia.
Toate lucrurile acestea se spun in mod oficial
dar daca esti suficient de naiv incat sa crezi ca e adevarat,
daca te gandesti "ei bine, e 5:30, e timpul sa plec acasa"
mai tarziu, pe la spate
colegii vor comenta ca esti primul care iese pe usa.
"Repede se mai duce acasa...Pur si simplu nu intelege *** muncim noi aici."
Nimeni nu se sinucide intr-o perfecta stare de constiinta.
Nimeni nu spune calm:
,,Stii ce, cred ca am avut parte de destul,
e timpul sa ma sinucid, am trait destul."
Intotdeauna este implicat un factor de boala mintala,
factorul depresiei,
care ii face pe oameni sa faca asta.
Doua treimi din depresii
au un factor generator, o presiune generatoare.
De la "niciodata nu pot sa ma odhinesc suficient"
"Sunt muncit exagerat,"
"seful isi bate joc de mine,"
"sunt nevoit sa muncesc ore interminabile,"
"mi se dau indeletniciri imposibil de dus la bun sfarsit,"
"sunt un om inferior"
"sunt ratatul companiei"
"Vreau doar sa scap o data"
"Nu mai suport!"
"Pur si simplu nu mai suport!"
Din nou societatea asta sovinistica, dominata de barbati
Din nou societatea asta sovinistica, dominata de barbati
care ii ucide si ii preseaza
De exemplu, sa-ti iei liber pentru ca simti presiune mentala
este vazut ca o scuza slaba pentru a lipsi de la servici,
in special de angajatii de varsta media sau de cei mai in varsta.
Angajati stresati sunt vazuti ca avand o personalitate slaba
si sunt categorisiti ca neavand rezistanta la efort.
Asta e realitatea locului de munca in Japonia.
Un sofer de taxi japonez nu va incerca niciodata sa te insele
ducandu-te pe calea mai lunga la destinatie.
O ia pe calea gresita pentru ca
pur si simplu nu stie drumul.
Probabil lucreaza intr-un schimb de 30 de ore.
Si traieste o viata la care nu s-a asteptat niciodata sau si-a dorit-o vreodata.
Cativa dintre prietenii mei, soferi de taxi la ora actuala,
avea slujbe bune ca manageri,
dar companiile lor au dat faliment in urma recesiunii.
*** majoritatea au doar abilitati limitate,
si luand in considerare si varsta avansata,
alte companii nu au vrut sa-I anagajeze.
Nici macar n-au putut obtine o slujba de vanzator la magazin.
Asa ca sfarsesc ca soferi de taxi pentru ca nu exita nicio limita de varsta.
Este nevoie doar sa poti citi o harta si conduce.
Problema principala pentru cei in varsta, ca si pentru cei tineri,
este ca nu pot gasi ceva de facut cu viata lor.
In ziua de azi, oamenii nu-si mai pot gasi vise.
De aceea, oamenii nu isi mai pot simti propria valoare.
Care este motivul pentru care ma aflu aici?
Au nevoie disperata sa gaseasca motivul.
Demografia
Presiunea examenelor este destul de mare in Japonia.
In ultimul timp, parintii privesc educatia ca pe o investitie.
De exemplu, pentru examenele de admitere
parents also have to look good.
Trebuie sa dea interviuri.
Trebuie sa se pregateasca si ei.
Este, deci, normal, daca ai investit atatia bani si effort
sa vrei rezultatea bune de la copilul tau.
Presiunea examenelor pentru copii vine direct de la parinti.
Stiu ca daca nu intru la scoala, liceul potrivit, nu am nicio sansa.
Daca nu intru la universitatea potrivita, nu am nicio sansa.
Iar un iniversitate, rata sinuciderii este foarte mare in Japonia.
Oameni care pica examene si se arunca de la etaj...
Chiar nu se intampla la un astfel de nivel niciunde altundeva In lume.
In privinta sinuciderii, batjocora este o mare problema,
in special cand vorbit despre sinuciderea in randurile tinerilor.
Si este o mare lupta intre grupuri si indivizi.
Anul trecut o fetita s-a sinucis. Avea 8 ani,
era batjocorita la scoala.
Batjocoritorii ii scriserera pe toate cartile
,,Shine!", ceea ce inseamna ,,Mori!"
Scoala a ignorat plangerile adresate de parinti
spunand ca si-a scris singura mesajele pe carti.
S-a spanzurat in dormitor cu propriul prosop
Urmand ca ulterior scoala sa-si ceara scuze.
A fost prea tarziu in cazul batjocorii.
"Daca imi aduc aminte de experienta mea din scoala generala,
cer care era in fruntea batjocorilor era profesorul meu.
Eram oarecum un stundet unic
din perspectiva caracterului si a comportamentului.
Profesorului meu nu i-a placut asta, asa ca a inceput sa ma batjocoreasca
Iar colegii l-au urmat.
Pentru cei cu un comportament sau un carater diferit,
scolile japoneze sunt un loc greu de indurat.
In spitalul nostru exista o camera de urgente
si gasesc acolo multe cazuri de asa-zisi "taiati la vene".
De obicei este vorba de fete sau femei tinere
care isi taie venele cu cutite sau lame de ras.
"Eram supusa la violenta domestica de catre sotul meu."
"Am intrat intr-un centru de protectie impotriva violentei domestice"
"dar am simtit ca ma ma trateaza foarte rece."
,,Asa ca am sunat la politie pentru ajutor."
"Dar, bineinteles, politia nu a facut nimic pentru mine."
"Mi se pare ca institutiile astea publice sunt atat de reci"
"Nu au facut nimic pentru mine."
A fost un caz cu o femeie in jur de treizeci de ani, care inca ma marcheaza.
Era anagajata temporar.
Asta inseamna ca lucra temporar intr-un birou.
Cand si-a pierdut slujba,
a trebuit sa plece si din caminul companiei.
S-a intors in casa familiei,
dar nu se intelegea bine cu parintii ei.
Cand femeile japoneze ajung peste treizeci de ani
sunt adesea fortate de parinti sa se casatoreasca.
"Nu te mai casatoresti odata?! Cat ai de gand sa mai locuiesti cu noi?"
Dupa asta nu a mai simtit ca are un loc numit "acasa"
si s-a simtit nedorita in casa parinteasca.
Desi isi dorea sa lucreze din nou,
este greu sa gasesti o slujba in ziua de azi.
A inceput sa devina deprimata
si sa se ertraga din societate.
I-a fost din ce in ce mai greu sa iasa din propria camera.
Era abuzata de catre prieten.
A inceput sa-si piarda increderea in oameni.
Intr-un final, a ales sa se sinucida in casa parintilor.
A ales sa se sinucida in dormitorul parintilor.
A fost ca un mesaj clar pentru ei:
"Eram in agonie si voi n-ati facut nimic pentru mine"
Am fost la locul faptei in timpul investigatiei politiei.
I-am dezlegat sfoara de la gat si i-am asezat trupul in sicriu.
Cand a venit momentul incinerarii,
Am vrut sa pun niste flori in sicriu.
Imi amintesc momentul foarte clar chiar si acum.
Femeia murise prin asfixiere.
Limba ii atarna din gura ca atunci cand nu mai putem sa respiram cand alergam.
Asa ii atarna limba afara.
Fata ii era foarte deformata.
Asa ca atunci cand am inchis sicriul,
am zis sa-I punem niste flori in mormant,
dar mama ei a zis "Imi pare rau, nu suport sa-i mai vad fata inca o data"
"Nu e nevoie de flori."
O treime din victimele sinuciderii in Japonia au peste 60 de ani,
dar nimeni nu vorbeste prea mult despre sinuciderea batranilor.
Sunt batrani, obositi de viata,
ce sa mai vorbim?
Dificultati dupa pensionare:
unu: nu exista un loc in care sa te duci in fiecare zi
doi: lipsa de identitate in societate
trei: lipsa hobby-urilor
petru: lipsa contactului cu comunitatea
cinci: nicio idee ce sa faci cu timpul tau.
Asigur servicii medicale intr-o mica asezare.
E un loc indepartat si rural.
Exista foarte multi oamenii in varsta in acea comunitate.
Daca pot merge, vin la spital.
Dar daca le este greu sa mearga, aproape intotdeauna raman acasa.
Sunt aproape de a fi bolnavi la pat. Nu pot iesi din casa.
Daca sotia traieste, viata nu este asa de grea pentru ei.
Sau daca sotul traieste,
dar daca sunt singuri, situatia poate fi tragica.
Nu mai pot gati,
Iincep sa aiba probleme de igiena in casa.
Nu pot avea grija de ei insisi. Nici macar nu mai pot face baie.
Mai mult, traiesc in izolare.
Este o situatie foarte trista.
Daca esti singur,
Japonia este un loc foarte singuratic.
Iar singuratatea este unul dintre factorii cheie care cauzeaza probleme,
mai ales pentru cei in varsta.
Nu pot iesi din casa, si este foarte greu de ajuns la ei.
Cine vrea sa vorbeasca cu ei?
Singuratatea ucide atat de multi oameni in Japonia.
Nu vor admite niciodata ca sunt depresivi sau ca-si doresc sa moara.
Cand viziteaza doctorul,
spun ca sunt foarte obositi, ca nu pot dormi noaptea sau ca nu se simt bine.
ca intoatdeauna o migrena si ca se simt putreziti.
In acest caz, ca doctori,
trebuie sa intelegem de la inceput ce se intampla nu este o migrena ordinara.
Trebuie sa analizam situatia familiala si sa identificam problema intr-o faza incipienta.
Termenul medical este "depresie mascata".
E crucial sa o gasim cat mai curand si sa actionam.
O masura esta sa vorbim cu ei si sa-i sfatuim.
Daca este necesar, medicamentatia trebuie inceputa cat mai repede.
Vorbesc des cu sotia mea
Daca am avea un atac de cord sau am pati altceva,
incat sa fim paralizati si sa traim in scaune cu rotile,
avand nevoie de ajutorul copiilor,
nu are avea niciun sens sa ducem o viata lunga.
Daca ar cauza altora probleme,
cel mai probabil, o persoana normala ar incepe sa se gandeasca
"Poate ar trebui sa nu mai exist
Pentru a nu mai creea probleme celor dragi."
Jocurile de noroc sunt interzise in Japonia
Jocurile de noroc sunt ilegale,
Ddeci ceea ce vezi aici nu sunt jocuri de noroc
doar pare ca sunt jocuri de noroc
sunt doar oamenii care castiga sau pierd bani.
Unii pierd bani si acumuleaza datorii imense,
dar tine minte, in Japonia jocurile de noroc nu provoaca dependenta
si nu au nicio legatura cu suicidul sau datorii sau oricealtceva negativ
Este vorba doar de bucuria,
mai ales pentru cei in varsta,
carora le place sa-si petreaca 7-8 ore pe zi
privind micile bile de la "pachinko" cazand
si spunandu-si "ce viata minunata am!"
Dar va rog, asa *** spune afisul,
nu va lasati copilul in masina can jucati jocuri de noroc
pentru ca vor arde de vii din cauza caldura soarelui.
Alcoolul are legatura cu suicidul in Japonia?
*** ai putea indrazni sa sugerezi asta!
In Japonia alcoolul te face sa te simti mai bine.
Cand te simti singur si trist,
o sticla de whiskey te ajuta sa gandesti mai clar
si sa-ti pui viata in ordine.
Nimeni nu face nimic prostesc
cand se imbata si sunt depresivi.
La televizor, toate celebritatile te indeamna:
"Hai, mai bea o bere! E vara!"
Nu exista nicio clinica specializata pentru tratarea alcoolismului in Japonia
Nu exista nicio statistica pe subiectul acesta.
Presa nu vorbeste deloc despre acest fenomen.
Probabil nu am vazut mai mult de doua stiri in 50 de ani de probleme cu alcoolul.
E considerata ca fiind parte din societatea japoneza.
Ca atare, nu este un subiect demn pentru dezbatere.
Locuiesc in districtul Shinjuku din Tokyo.
In Shinjuku, Kabukichoe o zona foarte plina de viata.
Foarte multi oameni vin aici sa lucreze din toata Japonia.
Pentru ca Kabukicho e o zona aglomerata.
Exista o viata de noapte foarte activa precum si prostitutie.
Cand privesti statisticile pentru Tokyo
rata de suicid in Shinjuku,
este foarte mare pentru cei de 20 si 30 de ani.
Sunt foarte multe femei in varsta de 20 - 30 ani mai ales.
Acest lucru nu se intampla in alte districte.
De ce rata de suicid pentru femei tinere este asa de mare in Shinjuku?
Iata ce cred.
Anul trecut am oficiat mai multe funeralii pentru femei tinere din Shinjuku.
Ele au venit din zonele rurale cu un vis .
Dar, din anumite motive visele le-au fost distruse.
Au inceput sa lucreze in baruri sau in industria sexului,
sau au fost inselate de barabti sau au fost pacalite cu banii.
Sau s-au imbolnavit.
Multe dintre ele si-au pierdut speranta,
au decis sa se arunce de pe cladiri sau sa ia o supradoza.
Multe dintre ele isi curma viata astfel.
Prevenirea suicidului
Aceea e lumina albastra
Daca privesti lumina albastra,
totul va fi bine.
Toate problemele, toate grijile, dispar...
Este o metoda ieftina de prevenire a sinuciderii,
ca si picturile cu scene fericite din statiile de metrou,
si, ca sa fiu sincer, am crezut ca sunt o gluma.
Dar rezultate recente arata
o scadere considerabila a numarului sinuciderilor
in statiile cu lumina albastra.
Nimeni nu poate explica exact de ce,
dar lumina albastra functioneaza.
Trenurile par o solutie eficienta de sinucidere
dar statisticile arata ca 40% dintre victimele lovite de tren
nu mor, ci doar sunt foarte groaznic lovite,
isi pierd picioarele, mainile.
Mila pentru conductorii, care raman bantuiti pe viata
de ceea ce este numita "ultima privire"
privirea ochi in ochi, fractiunea de secunda dinainte.
Prietenul meu s-a sinucis in statia Ogikubo.
S-a intamplat acum aproape 10 ani, cand amenda pentru familie era $60,000.
Mai tarziu, am devenit cunoscut pe cineva de la compania de trenuri.
I-am ajutat sa puna la punct un numar pentru ajutor.
Asa am aflat ca exista cineva la compania de tren insarcinat cu "accidentele umane"
asa ca am cerut informatii despre amenzile date familiilor.
Mi s-a raspuns ca pentru fiecare sinucidere, compania pierde $700,000.
Asta pentru ca pasagerii vor recurge la a folosi alte linii de tren.
Mai este si costul curatirii locului accidentului.
Curatirea dupa cadavru costa $60,000.
Compania recupereaza de la familie acest cost.
Familia prietenului meu a platit toata suma.
In societatea japoneza, asta este responsibilitatea familiei.
Pentru cei care se sinucid in apartamente,
parintii se pot asteapta la daune enorme cerute de proprietari
pentru ca se presupune ca spiritele rele vor goni ceilalti locatari.
Este nevoie de o "exorcizare" a spiritelor rele.
De ce doar sinucidere creeaza spirite rele?
E un fel de prejudecata si discriminare meschina.
Sunt total dezgustat de acest mod de gandire.
Daca ar fi sa mergi la tribunal sa contesti aceste daune pentru exorcizare,
pentru ca sunt impotriva drepturilor omului,
judecatoria ar arunca aplicatia.
O sinucidere reusita are la baza zece incercari nereusite,
ceea ce inseamna ca sunt cel putin
300,000 de incercari de sinucidere in Japonia in fiecare an.
Inseamna ca sunt foarte multi oameni
care au incercat sa se sinucida si ajung la spital.
In Japonia, se raporteaza...
Este un numar impresionant!
...se raporteaza ca intre 10 si 20% dintre pacientii transferati la urgente critice
inclusiv cei cu probleme cardiace, atacuri de cord sau accidente de trafic,
intre 10 si 20% dintre pacientii transferati la camera de urgenta
sunt sinucigasi tentativi in Japonia.
Pacienti cu tentative de sinucidere vin la spitale in fiecare zi
cu venele taiate sau cu supradoze,
iar consecinta este ca la spital
li se va bandaja incheietura,
li se va spune sa n-o mai faca din nou, si vor fi trimisi acasa.
Se vor taia iarasi si iarasi si iarasi,
si vor reveni la camera de urgenta.
S-ar putea salva atat de multe vieti.
Daca un sinucigas vine la camera de urgente
prima optiune: pregateste un psihiatru
sau un anagajat social
Ar fi foarte scump? Da?
Atunci macar cere-le numele, datele
si urmareste-le evolutia. Sunt in regula dupa ce pleaca?
De ce sa nu-i pui in contact cu un psihiatru?
De ce sa nu le oferi niste consultatii gratuite?
Incurajeaza-i sa caute ajutor,
ca sa mai nu revina. Se duc acasa, si o saptamana mai tarziu
isi taie venele din nou, si-I trimiti din nou acasa.
Pentru ca intr-una din dati, data viitoare
nu vor mai reveni la spital,
ci vor merge direct la morga.
Suntem la punctul terminus,
sistemul de santate mentala al Japoniei.
Atunci cand se confrunta cu depresii puternice,
la ce sprijin se pot astepta japonezii
in ceasul in care au cea mai mare nevoie?
La ora actuala, serviciul psihiatric nu este atat de performant in Japonia.
Un motiv ar fi ca ca multi oamen cu probleme psihice
sunt spitalizati, bagati in institutii
si intr-o oarecare masura, din cauza asta
sprijinul din partea comunitatii,
sprijinul pentru persoane cu probleme psihice din partea compunitatii,
nu este bun sau nu este suficient.
Paciantilor cu probleme psihice le este greu sa traiasca
in aceasta dificila societate.
Acesti oameni, imi pare rau s-o spun, slabi
sunt impinsi in afara societatii
si asa ajung sa aleaga sa se sinucida.
Din 30 000 de sinucideri in Japonia
10 000 sunt deja in grija serviciilor medicale,
beneficiaza de consultatii, primesc medicatie
sau au fost spitalizati.
Psihiatricii japonezi se confrunta cu un numar de pacienti foarte mare
astfel incat o clinica obisnuita gazduieste 40 sau 50 de pacienti,
psihiatrul avand doar 3 sau 4 minute cu fiecare.
Crezi ca problemele iti pot fi rezolvate in 3 sau 4 minute?
Pe deasupra, doctorul isi petrece jumtate din timpul cu tine
scriind prescriptiile cu medicamentele pe care trebuie sa le iei.
Au efect? Conteaza?
Bineinteles, "Uite, ia-ti medicamentele..."
Deja este altcineva la usa.
Ai probleme cu datoriile,
ai probleme cu familia
este batjocorit la scoala
simti ca viata nu are niciun sens...
"Timpul a expirat. Urmatorul, va rog!"
Ca urmare a resurselor limitate, atat in ceea ce priveste psihiatrii cat si personalul auxiliar
Asistente, angajati sociali
si alti angajati medicali
Tratamentul medical in Japonia se concentreaza pe
tratatea psihozei
si consta in spitalizari prelungite si, in special, in tratamente cu privarea de libertate.
Odata intrat intr-o institutie mintala in Japonia
este foarte greu sa fii externat,
pentru ca acestea sunt institutii private,
precum hotelurile.
Si stim ca intr-un hotel, paturile trebuie umplute,
trebuie realizata capacitatea.
Doctorii se bazeaza nejustificat pe doze mari de tot felul de medicamente anti-psihotice,
ceea ce chiar este iesit din comun.
Asa ca genul de tratamente la care te-ai astepta in Occident,
terapii individuale, terapii in grup, terapii Milieu,
pur si simplu nu exista inca.
In acest sistem concentrat pe pacientul singular.
Orice calatorie trebuie sa aiba si un sfarsit.
Calatoria noastra se incheie aici, pe stancile din Tojimbo.
Yukio Shige, politist,
a fost trimis sa lucreze in unul dintre cele mai infame locuri de sinucidere din Japonia.
De multe ori, responsibilitatea lui se rezuma la a pescui cu o mica barca ramasitele victimelor sinuciderilor.
Pe parcursul unei luni recupera 10 cadavre si se intreba
de ce n-a incercat nimeni vreodata sa-I impiedice pe oameni sa se arunce?
Dupa pensionare, a revenit la Tojimbo ca sa incerce sa faca ceva.
Si-a folosit pensia pentru ca deschide o mica cafenea in apropierea stancilor
si de acolo patruleaza in fiecare zi, toata ziua.
Simbolul singuratatii luptei impotriva sinuciderii in Japonia.
In cazul accidentelor de trafic,
este responsibilitatea politiei.
Prevenirea accidentelor de trafic
este prevazuta prin lege si tine de siguranta publica.
In 1970 s-a pornit un razboi impotriva mortii in trafic
pentru ca 16 000 de oameni mureau in trafic.
Politia a luat initiativa
in incercarea de a reduce numarul accidentelor in trafic.
Guvernul si cetatenii au cooperat in acest scop.
Numarul se reduce acum la 5000 pe an,
o treime din totalul anterior.
Privind tema sinuciderii in Japonia,
au murit 30 000 de oameni in fiecare an, in ultimii 12 ani.
In ciuda acestui numar mare de morti, nimeni nu-si asuma vreo responsabilitate sau actioneaza.
Este o situatie pur si simplu disperata.
Daca nu putem forta guvernul sa faca nimic,
noi, oamenii de rand, ar trebui sa facem ceva.
Asa ca am reusit sa strang cativa oameni,
am 87 de voluntari acum, care lucreaza cu mine.
Aproximativ 20 dintre ei patruleaza stancile cu mine.
Pana acum, de 6 ani si 7 luni de cand facem asta,
am reusit sa salvam 297 de vieti.
Stancile astea ocupa locul I in topul locurilor de sinucidere.
De multe ori oamenii asteapta aici, singuri, pana la asfintit.
Doar stau si asteapta sa vorbeasca cineva cu ei.
Noi ne ducem si vorbim cu ei,
Ii intrebam ce probleme au
si incercam sa-i ajutam sa le rezolve.
Incercam sa ajutam si in acest fel.
Dintre cei 297 de oameni pe care i-am salvat pana acum,
doar 4 s-au snucis dupa.
Ceilalti sunt bine si au inceput o noua viata.
Nimeni nu vrea sa moara.
Toti asteapta pe cineva sa-I ajute.
De ce nu incercam sa-i ajutam?
Viata unui om e nepretuita, e o comoara, sau nu-i asa?!
Oamenii aproape cersesc dupa ajutor, nu-I asa?
De ce nu le dam o mana de ajutor?
Daca privesti lucrurile asa, e la fel ca o crima,
este omor prin abandon.
646 de oameni s-au aruncat de aici si au murit in ultimii 30 de ani.
646 de oameni!
Sunt doar trei locuri de unde te poti arunca de pe stanci aici.
Cu siguranta se poate construi ceva in aceste trei locuri,
asa ca am rugat autoritatile locale sa faca ceva.
Dar pur si simplu au zis nu, pentru ca este o destinatie turistica. Ce vor sa spuna cu asta?
Ca salvarea unor vieti nu este la fel de importanta precum banii obtinuti din turism?
Asta este crima. Este la fel ca omorul.
Avem deja toate solutiile,
stim deja exact ceea ce este de facut,
dar alegem sa nu facem nimic.
Nu voi ierta niciodata asa ceva.
Prea putin, prea tarziu.
Mi se parea ca e un cosmar sa am o vecina ca asta,
care imi ciocane mereu la usa pentru ceai si afectiune.
Pe masura ce a avansat in varsta, a avut si din ce in ce mai putine lucruri de facut.
Zicea ca de abia daca mai iese din casa.
M-am plictisit repede sa tot ascult; era deprimant.
Asa ca atunci cand se auzea ciocanitul,
dadeam TV mai incet si nu faceam zgomot.
Mi-a strecurat un biletel pe sub usa,
cu numarul ei de telefon, adresa de e-mail, si e-mail-ul telefonului mobil,
spunand "vorbim curand!"
Si, slava Domnului, a incetat sa mai bata!
Cateva luni mai tarziu,
m-am enervat ca proprietarul cladirii nu repara conducta de gaz
de la care scapa un miros atat de oribil pe coridor.
A fost descoperita doar 3 sau 4 saptamani mai taziu, in caldura verii.
Doua zile mai tarziu, m-am uitat pe vizor
si am vazut o femeie in varsta impachetand.
In ciuda mirosului, nu purta masca.
Era tot fiica ei.
Nu conteaza cati oameni intervievez,
sau ce solutii gasesc "salvand 10 000",
o sa stiu mereu ca n-am putut salva nici macar una.
Nu mi-a pasat, era plictisitor.
Nu sta in puterea guvernului sa ne salveze,
iar noi sa dam vina pe una sau alta.
Uneori ca sa salvezi o viata este nevoie doar
sa acorzi putin timp ca sa asculti.
Daca cautam dusmanul in acest razboi impotriva sinuciderii,
este suficient sa ne uitam in olginda.
In amintirea unei prietene.