Tip:
Highlight text to annotate it
X
Pe spatele bancnotei de 1 dolar SUA
se afla emblema unui vultur.
In gheara din dreapta, tine sageti
bineinteles, un simbol al razboiului,
dar in gheara cealalta, este o ramura de maslin --
un simbol al pacii.
Nu este mare diferenta fata de obiectul la care privim acum.
Are aproape 4500 ani vechime,
si este cunoscut drept "Drapelul din Ur"
si provine din cetatea-stat Ur
aflat pe teritoriul Irakului din zilele noastre.
In Mesopotamia, locul de nastere cu adevarat al civilizatiei,
iar Ur este unul dintre primele orase marete.
Cuvantul "drapel" este un pic inselator
pentru ca drapelul este in realitate un steag
care este adeseori adus in batalie,
iar persoana care l-a scos la iveala a emis ipoteza ca
probabil era pus pe o sulita si era adus in batalie.
De fapt, habar n-avem.
Adeseori, cand ne aflam la muzeu,
si discutam despre obiecte antice,
vorbim despre obiecte care au fost ingropate
dar ingropate doar din cauza trecerii timpului.
Iar aici putem vedea obiecte pe care le-am ingropat intentionat.
Au facut parte din ceea ce pare sa fi fost un ritual de ingropaciune elaborat.
Acestea au fost scoase la lumina in anii 1920 si prima parte a anilor 1930
de catre Leonard Woolley
care a descoperit circa 16 morminte pe care le-a numit "regale".
Din nou, nu cunoastem cu certitudine.
Dar ceea ce stim este ca privim obiecte fabulos de scumpe.
Iar unul dintre aceste obiecte de valoare
a fost obiectul pe care in numim astazi "Drapeulul din Ur"
care este micut, dar destul de frumos si laborios decorat.
Istoricii au crezut ca acesta este
cutia muzicala a unui instrument muzical.
Altii s-au gandit ca poate a continut ceva important,
poate chiar monedele pentru plata soldelor.
Insa, de fapt, nu stim.
Acesta este unul dintre lucrurile minunate despre acest obiect,
este ca ne spune atat de multe,
si, in acelasi timp, ne spune atat de putine.
Sa incepem cu o simpla descriere.
Avem acest obiect care este destul de mic
ca sa poata fi carat cu usurinta.
Una din partile lungi pare sa reprezinte o scena de pace si prosperitate.
Este impartita in trei registre
si este inramata cu scoici minuntate.
Este important pentru ca ne arata
locurile cu care aceasta cultura avea relatii comerciale.
Avem lapis lazuli albastre care provin din Afganistan.
Avem o piatra rosie care poate proveni din India.
Si avem scoicile
care ar putea proveni din golful
care este in sudul Irakului de astazi.
Si ne aduce aminte ca aceste cetati marete au fost posibile
din cauza agriculturii practicate cu succes.
In valea dintre fluviile Tigru si Eufrat,
a fost posibil sa se obtina un surplus de hrana
care a permis organizarea societatii umane
astfel incat nu toata lumea trebuia sa fie pe camp tot timpul.
In momentul in care a fost suficienta hrana,
unii oameni s-au dedicat conducerii celorlalti
altii au devenit artisti sau artizani.
Iar altii au devenit preoti, nu-i asa?
Avem o intreaga organizare a societatii
cu oameni diferiti in roluri diferite.
Acest lucru a devenit posibil.
Iar aceasta organizare o putem vedea in cele trei registre de aici.
Cele mai importante, bogate si puternice personaje sunt in registrul de sus,
iar in registrul de jos avem muncitorii.
Si este tipic in arta Orientului apropiat antic
sa vedem scene impartite in registre.
Sa incepem de jos in sus.
Vad o figura umana carand un sac greu
Si asta putem vedea de-a lungul intregului registru de jos.
Figuri care par a aduce lucruri la o anumita destinatie.
Vedem animale, figuri care care diverse obiecte
pe umeri sau in spate.
Deasupra lor, se pot vedea oameni
care conduc animale ce pot fi identificate mult mai clar.
Putem vedea un om care mana
ceva care seamana cu o oaie sau un berbec.
Vedem un taur in fata lor, care este condus de doi oameni.
Iar, mai incolo, poate capre, poate oi,
iar in fata lor, alt taur.
Acesti oameni poate ca aduc aceste animale pentru sacrificare
Sau poate ca le aduc ca o forma de taxa.
Nu stim cu certitudine, dar oamenii au facut ipoteze
ca este prezentata o forma de colectare de bunuri
poate pentru rege, poate pentru cetate.
Registrul de sus arata clar o figura
care este mai importanta decat restul.
Regele este mai mare. De fapt, atat de mare
incat capul lui ajunge la rama.
De asemenea, hainele lui sunt diferite
ceea ce ne ajuta sa il identificam.
Este asezat pe un tron care este interesant
pentru ca are trei picioare drepte
iar cel de al patrulea pare sa fie piciorul unui animal.
Unele obiecte care le vedem aici
au fost gasite si in morminte.
Dar nu cred ca a fost gasit vreun tron care sa semene cu acesta.
Ar fi distractiv de vazut.
Unele dintre obiectele care au gasite, oricum,
sunt cupele pe care multe dintre aceste figuri le tin.
Deci, e clar ca aceste personaje sunt alaturi de rege intr-un fel de libatie.
Probabil ca beau bere sau vin.
Nu suntem siguri.
E un fel de sarbatoare care se desfasoara,
un fel de festifvitate, sau poate o ceremonie religioasa.
Este demn de notat ca pana si figurile secundare de aici
cele care stau jos dar nu sunt regele,
sunt mai mari decat servitorii
care in inconjoara stand in picioare.
Chiar in interiorul registrului, avem o ierarhie
care arata importanta relativa a trei nivele ale societatii umane.
Apoi avem doua figuri la capatul indepartat
care par sa intretina figurile asezate care beau.
Una canta la o harpa,
iar figura din dreapta pare sa cante.
Sa mergem pe partea cealalta. Este cu totul alta poveste.
Avem din nou o scena impartita in trei registre,
dar aici vedem scene de o violenta teribila.
Vedem o scena care este clar de razboi.
Sunt patru care de lupta care sunt trase
de ceea ce par a fi patru magari masculi.
In fiecare dintre carele de lupta
par sa fie un conducator si un luptator.
Figurile din spate, putem observa,
sunt inarmate fie cu o sulita, fie cu un topor,
iar cei care sunt calcati de cai,
loviti probabil de armele celor din care, sunt inamicii.
Daca privim de aproape, putem vedea cateva detalii extraordinare.
Priviti la unul dintre oameni cazut sub cal.
Ii puteti vedea ranile
si sangele curgand.
Iar daca priviti de aproape, puteti vedea
mecanismele rotilor de la carele de lupta.
Anumite cunostinte de inginerie pot fi vazute aici.
Unul dintre cele mai interesante lucruri despre registrul de jos
este un fel de naturalism in batalie care pare sa ia loc.
Ai senzatia ca te misti la pas
apoi la trap si la galop.
Pe de alta parte, unele elemente sunt simbolice cu adevarat.
Precum inamicii cazuti de care vorbeam mai inainte.
Nu cred ca trebuie sa asumam ca
numai patru oameni au murit in aceasta batalie --
acesta este numarul pe care il vedem,
dar clar simbolizeaza mult mai multi morti.
Registrul din mijloc arata o linie de soldati gata de lupta.
Sunt in tinuta completa.
Poarta coifuri
care au fost gasite in asa numitele morminte "regale".
Ce este uimitor despre acesti soldati este asezarea lor regulata
care da o senzatie de armata in mars.
Avem o senzatie de ordine
de structura,
de disciplina reala
dar spre jumatatea acestui registru
putem vedea batalia in desfasurare
si pe acesti soldati victoriosi care isi ucid inamicii.
Iar in partea dreapta
putem vedea soldati care sunt, probabil, capturati.
Iar in registrul de sus, ochii ne sunt atrasi imediat de o figura mare
in centru, care este evident,
din nou, regele.
Capul sau ajunge din nou la marginea decorativa de sus
La stanga, un car de lupta si soldati, iar la dreapta
alti soldati sau servitori
care aduc prizonierii in fata regelui.
Si putem spune ca acestia sunt prizonieri de razboi
pentru ca sunt in pielea goala, au fost dezbracati,
sunt raniti si sangeranzi
Asa ca putem simti umilirea lor
sclavia, si marea victorie a regelui.
Este interesant sa privim indeaproape
conventiile stilistice pentru redarea figurilor.
Aproape toata lumea este prezentata din profil
Vedem doar un ochi de la fiecare, iar acel ochi nu
priveste inainte, ci in afara.
Este un fel de vedere frontala
Sunt prezentate intr-un mod care este familiar din arta egipteana
vedem umarul in unghi drept cu locul imaginii
si vedem picioarele indreptate intr-o directie in loc sa fie
prezentate in perspectiva.
Astfel ca putem folosi munca noastra de detectivi vizuali
dar multe sunt inca un mister.
Dar ce ne spune, totusi,
este ca modul in care spunem o poveste
modul in care o spunem pentru veacuri, modul in care
ne organizam societatea.
Chiar si acum, in secolul XX,
are multe in comun cu cea din mileniul III e.n.
--