Stalker - 1979 - , director - Andrei tarkovsky - Multi subtitles

MOSFILM Al Doilea Colectiv de Creaţie ALISSA FREINDLIKH ALEXANDER KAIDANOVSKI ANATOLI SOLONIŢÎN NIKOLAI GRINKO în CĂLĂUZA Scenariul, Arkadi STRUGAŢKI şi Boris STRUGAŢKI după nuvela Picnic la marginea drumului Regia Andrei TARKOVSKI Imaginea Alexander KNYAJINSKI Scenografia Andrei TARKOVSKI Muzica Eduard ARTEMIEV Director L. TARKOVSKAYA Versuri F.I. TIUTCHEV, Ar. A. TARKOVSKI Sunet, V. SHARUN Dirijor, E. KHACIATURIAN SubRip by Driv3r www.titrări.ro CĂLĂUZA Ce a fost ? Un meteorit ? Vizita unor locuitori ai spaţiului nesfârşit ? Oricum ar fi, micuţa noastră ţară a văzut naşterea unui miracol: Zona. Imediat am trimis acolo soldaţi. Nu s-au întors. Apoi am încercuit Zona cu cordoane de poliţie. Poate că aşa era corect. Totuşi, nu sunt sigur. Dintr-un interviu cu laureatul Premiului Nobel, prof. Wallace. De ce mi-ai luat ceasul ? Te-am întrebat unde te duci. Mi-ai dat cuvântul tău, iar eu te-am crezut ! Dacă la tine nu te gândeşti, *** rămâne cu noi ? Te-ai gândit la copilul tău ? Abia s-a obişnuit cu tine, iar tu o iei de la capăt ! M-ai făcut să îmbătrânesc. Mi-ai distrus viaţa. Vorbeşte mai încet. Ai s-o trezeşti pe Maimuţică. Nu te pot aştepta la nesfârşit ! Am să mor ! Voiai să începi să lucrezi ! Ţi s-a promis un loc de muncă normal ! Mă voi întoarce curând. Te vei întoarce în închisoare ! Numai că, de data asta, vei sta 10 ani, nu 5 ! Şi, timp de 10 ani, nu vei avea nici Zona, nici altceva ! Iar eu am să mor. Doamne ! Oriunde aş fi, tot în închisoare sunt ! - Dă-mi drumul ! - Nu ! Am zis să-mi dai drumul ! Pleacă ! Acolo să putrezeşti ! Blestemată fie ziua în care te-am cunoscut, nenorocitule ! Însuşi Dumnezeu te-a blestemat, dăruindu-ţi acest copil ! Şi pe mine, la fel, din cauza ta, ticălosule ! Draga mea, lumea noastră e cumplit de plictisitoare. De aceea nu pot exista telepatia, fantomele sau farfuriile zburătoare. Nimic de genul ăsta. Lumea e condusă de legi de fier şi este cumplit de plictisitoare. Acele legi nu sunt încălcate niciodată. Nimeni nu ştie ***... Aşa că nu spera la un OZN, ar fi fost mult prea interesant. Ce zici de Triunghiul Bermudelor ? Doar n-ai să negi că... Ba da. Nu există nici un Triunghi al Bermudelor. Există doar triunghiul ABC egal cu triunghiul A'B'C'. Simţi plictiseala cuprinsă în această afirmaţie ? Viaţa era mai interesantă în Evul Mediu. Fiecare casă avea un spirit, fiecare biserică, un Dumnezeu. Oamenii erau tineri ? Nici măcar o pătrime nu erau bătrâni. E atât de plictisitor, îngerul meu... Dar ai spus chiar tu că Zona este produsul unei civilizaţii superioare. Trebuie să fie plictisitor cu atâtea legi şi triunghiuri, fără spiritul casei şi fără Dumnezeu... Asta e cert. Pentru că, dacă şi Dumnezeu este un triunghi, atunci, eu nu mai ştiu ce să cred. E pentru mine ! Grozav ! Rămas-bun, draga mea prietenă. Doamna a avut amabilitatea să vină cu noi în Zonă. E o femeie foarte curajoasă. Numele ei este... Îmi cer scuze. Care e numele tău ? Eşti cu adevărat călăuză ? Aşteaptă ! Am să-ţi explic tot. Du-te... Ce cretin ! Până la urmă, tot te-ai îmbătat ! Eu ? Ce vrei să spui ? Am băut un pahar, aşa *** bea jumătate din populaţie. Cealaltă jumătate se îmbată. Inclusiv femeile şi copiii. Totuşi, am băut un pahar. La naiba ! Ce mizerie e aici ! Haide, bea. Avem destul timp. Ce zici de un pahar pentru drum ? Ce părere ai ? Ia-o de aici. Înţeleg. Legea "pe uscat". Alcoolismul e flagelul omenirii. Bine, vom bea bere. El e cu noi ? Nici o grijă, se va trezi. Şi el trebuie să ajungă acolo. Eşti cu adevărat profesor ? Dacă nu te deranjează... Dă-mi voie să mă prezint. Numele meu este... Numele tău e Scriitorul. Şi-atunci, care e numele meu ? Al tău ? Profesorul. Înţeleg. Eu sunt scriitor, deci toţi îmi spun Scriitorul pe bună dreptate. - Şi despre ce scrii ? - Despre cititori. Evident, nu există altceva despre care să poţi scrie. Cineva ar trebui să scrie despre... absolut nimic. Şi tu ce eşti ? Chimist ? Mai degrabă, fizician. Cred că e foarte plictisitoare căutarea adevărului. El se ascunde, tu îl cauţi în continuare... Sapi într-un loc... Evrika ! Nucleul e făcut din protoni ! Sapi în alt loc... Minunat ! Triunghiul ABC este egal cu triunghiul A'B'C'. Cu mine e altceva. În timp ce sap după adevăr, el se transformă atât de mult, încât, în loc să descopăr adevărul, găsesc doar o grămadă de... Scuze, mai bine nu spun ce. Norocul tău ! Imaginează-ţi un vas antic expus într-un muzeu. La vremea lui a fost folosit ca recipient pentru resturi de mâncare, dar acum este un obiect al admiraţiei universale pentru modelul său simplu şi pentru forma sa unică. Toţi fac "oh" şi "ah"... Apoi, brusc, se dovedeşte că nici măcar nu e antic, că un idiot le-a jucat o farsă arheologilor, doar ca să se distreze. Deşi pare ciudat, admiraţia se stinge. Aceşti cunoscători... Tu la asta te gândeşti tot timpul ? Doamne fereşte ! De fapt, nici nu gândesc prea mult. Nu-mi face bine. E imposibil să scrii şi să te gândeşti mereu la succes şi la eşec. Desigur ! Dar, dacă nimeni nu mă va citi peste 100 de ani, atunci de ce dracu' să mai scriu ? Spune-mi, Profesore, de ce te-ai lăsat implicat în asta ? Pentru ce vrei să intri în Zonă ? Într-un fel, sunt un om de ştiinţă. Dar la ce îţi foloseşte ? Tu eşti scriitor. Cred că toate femeile aleargă după tine. Mi-am pierdut inspiraţia, Profesore. Mă duc acolo să cer inspiraţie... Eşti epuizat ? Poftim ? Cred că da, într-un fel. Auzi ? E trenul nostru. - Ai scos acoperişul maşinii ? - Da. Luger, dacă nu mă întorc, sun-o pe nevastă-mea. Fir-ar al naibii ! Am uitat să cumpăr ţigări. Nu te întoarce. - De ce ? - Nu trebuie. - Toţi sunteţi aşa. - *** ? Credeţi prostii din astea. Atunci, o păstrez pentru zile negre. Chiar eşti om de ştiinţă ? Jos ! Nu mişcaţi ! Du-te şi vezi dacă e cineva acolo. Mişcă-te, pentru Dumnezeu ! Nu e nimeni acolo. Du-te la cealaltă ieşire. Unde te uiţi, Scriitorule ? Cască ochii ! - Sper că n-ai uitat canistra. - Nu. E plină. Tot ce am zis până acum... Este o minciună. Nu-mi pasă de inspiraţie. Care e cuvântul potrivit pentru ce îmi doresc eu ? De unde să ştiu dacă într-adevăr vreau ceea ce vreau ? Sau poate că nu vreau ceea ce nu vreau... Există lucruri incerte. În clipa în care le dăm nume, înţelesul lor dispare, se topeşte, se dizolvă ca o meduză la soare. Conştiinţa mea ar vrea ca vegetarianismul să învingă în lume. Iar subconştientul meu tânjeşte după o friptură suculentă. Dar ce vreau eu ? Să stăpânesc lumea. Linişte ! La ce foloseşte o locomotivă diesel în Zonă ? Deserveşte avanpostul. Nu poate merge mai departe. Nu le place să meargă acolo. Treceţi la locurile voastre ! E toată lumea aici ? Au venit santinelele. Spune-le să închidă TV-ul ! Mai repede ! Du-te şi vezi dacă e o drezină pe şine. Ce drezină ? Lasă, du-te înapoi. Mă duc eu. Canistra ! Dă-mi-o ! Scapă de rucsac. Te stânjeneşte. Vei călători fără bagaje, aşa, ca la o plimbare. Dacă vreunul din noi e rănit, nu striga şi nu te repezi la el. Dacă te vor vedea, te vor ucide. După ce totul se va linişti, târăşte-te înapoi la avanpost. Te vor lua ei dimineaţă. Ne pot prinde din urmă ? Se tem ca de ciumă... De ce se tem ? Iată-ne ajunşi, în sfârşit, acasă. Ce linişte e ! E cel mai liniş*** loc din lume. Vă veţi convinge singuri. E atât de frumos aici ! Nici ţipenie... Dar noi ? Trei bărbaţi nu pot strica acest loc într-o singură zi. De ce ? Ba ar putea. E ciudat că florile nu au miros. Sau oare eu... Tu simţi ceva ? Simt duhoarea mlaştinii. Nu. E de la râu. Trece un râu pe-aici. A existat şi un strat de flori, dar Porcul Spinos l-a stricat. Totuşi, mirosul lor a persistat mulţi ani. De ce a făcut asta ? Nu ştiu. L-am întrebat şi pe el de ce. Şi mi-a răspuns: Vei înţelege mai târziu. Cred că a ajuns să urască Zona. Pocul Spinos... Ăsta era numele lui ? Era doar o poreclă, aşa ca a ta. Ducea oameni în Zonă de mulţi ani şi nimeni n-a putut să-l oprească. El mi-a fost profesor. El mi-a deschis ochii. Pe atunci, i se zicea Profesorul, nu Porcul Spinos. Apoi i s-a întâmplat ceva, s-a frânt ceva înăuntrul lui... Dar eu cred că a fost pedepsit. Mă ajuţi ? Leagă nucile cu fâşiile alea. Eu... mă duc să fac o plimbare. Trebuie să fac ceva... Nu plecaţi nicăieri. Unde pleacă ? Bănuiesc că vrea să fie singur. De ce ? Chiar şi aşa, în trei, tot mă simt ciudat... Are întâlnire cu Zona... Doar e călăuză. Şi ce înseamnă asta ? Să fii călăuză este o adevărată chemare. - Credeam că el va fi altfel. - *** să fie ? Aşa ca Ciorap de Piele sau ca Chingachgook... Trecutul lui este şi mai înspăimântător. A făcut închisoare de câteva ori, apoi a avut de suferit aici. Are o fiică mutantă. O "victimă a Zonei"... Se zice că nu are picioare. Şi ce este cu acest Porc Spinos ? Şi *** adică a fost pedepsit ? Sau a fost doar o figură de stil ? Într-o zi, Porcul Spinos s-a întors de aici şi s-a îmbogăţit peste noapte. Putred de bogat... Şi asta e o "pedeapsă" ? O săptămână mai târziu, s-a spânzurat. De ce ? Linişte ! Ce-a fost aia ? Se presupune că un meteorit a căzut aici, acum 20 de ani. Localitatea a ars... Au căutat meteoritul, dar nu l-au găsit, desigur. De ce "desigur" ? Apoi oamenii au început să dispară de aici. Au venit aici şi nu s-au mai întors. Aşa că s-a tras concluzia că acest meteorit nu a fost, de fapt, un meteorit. La început, au încercuit locul cu sârmă ghimpată, ca să-i alunge pe curioşi. Asta a dat naştere la zvonuri că ar exista un loc în Zonă în care dorinţele se împlinesc. Au început să păzească Zona ca pe comoara comorilor. Cine ştie ce dorinţă ar putea avea un om... Şi dacă nu a fost un meteorit, atunci, ce a fost ? Ţi-am zis, nu ştie nimeni. Şi tu ce crezi ? Nimic. Sau orice. Un mesaj pentru omenire, *** zice unul din colegii mei. Sau un dar. Halal dar ! De ce să facă asta ? Ca să ne facă fericiţi. Florile înfloresc din nou, dar nu se ştie de ce nu au miros. Regret că v-am lăsat aici, dar era oricum prea devreme, ca să plecăm. Tu ai auzit ? Poate locuieşte cineva aici. Cine ? Chiar tu mi-ai spus despre nişte turişti ce se aflau aici când a apărut Zona. Nu există oameni în Zonă. E imposibil. E timpul. *** ne vom întoarce ? - Aici nu există "întoarcere". - Ce vrei să spui ? Vom continua conform înţelegerii. Vă arăt eu încotro. Orice deviere de la traseu este periculoasă. Primul reper este ultimul stâlp. Tu, primul, Profesore. Acum, tu. Încearcă să-i calci pe urme. Doamne ! Unde sunt... Oamenii aceia au rămas aşa aici ? Cine să ştie ? Îmi amintesc că îşi făceau bagajele, se pregăteau să vină aici. Eram doar un copil. Atunci am crezut cu toţii că vrea cineva să ne cucerească. Tu, primul, Profesore. Acum, tu, Scriitorule. Camera e acolo. Vom merge pe aici. De ce ai ocolit atâta, când era atât de aproape ? Aici, "aproape" înseamnă "foarte departe". Nu ne permitem asta ! Nu ! N-o atinge ! N-o atinge ! Am zis să n-o atingi ! Ai înnebunit ? Ce e cu tine ? Nu e locul potrivit pentru plimbări de plăcere ! Zona se vrea respectată. Altfel, te pedepseşte. Să nu mai încerci aşa ceva ! Ţi-ai înghiţit limba ? Te-am avertizat ! Mergem acolo ? Da. Sus, intri, apoi la stânga. Dar noi n-o luăm pe-aici. Vom merge ocol. De ce ? Oamenii nu merg pe aici. În Zonă, cu cât e drumul mai lung, cu atât e riscul mai mic. Iar să mergi drept înainte este fatal ? Ţi-a zis că e periculos. - Şi ocolul nu e periculos ? - Ba da. Dar nimeni nu merge pe-aici. Şi ce-mi pasă mie de alţii ? Dacă eu vreau să risc... Ascultă ! Ce e cu tine ? Să ocolesc atâta, când toate sunt atât de aproape... Aici e riscant, acolo e riscant... Ce mama dracului ? Eşti foarte nehotărât. Şi m-am săturat de nuci cu fâşii legate de ele ! Tu poţi face *** doreşti, dar eu mă duc. - Eşti nebun ! - Fiecare este ce este. Îmi dai voie ? Vântul se înteţeşte. Simţi ? Iarba... Şi chiar mai mult. Ce vrei să spui ? Aşteaptă ! Nu pune mâna ! Profesorul mi-e martor că eu nu te-am trimis acolo. Te duci din propria ta voinţă. Din propria mea voinţă. Altceva ? Nimic. Du-te. Dumnezeu să-ţi dea noroc. Ascultă ! Dacă observi ceva, sau dacă simţi ceva, întoarce-te imediat. Nu mai arunca cu fiare după mine. Opreşte-te ! Nu te mişca ! - De ce ai făcut asta ? - Ce am făcut ? - De ce l-ai oprit ? - Credeam că tu l-ai oprit. Care-i treaba ? De ce m-ai oprit ? Eu nu te-am oprit. Atunci, cine ? Tu ? Naiba ştie... Eşti deştept, domnule Shakespeare. Înainte e înspăimântător, înapoi e ruşinos. Aşa că ţi-ai dat singur o comandă. Frica te-a făcut să-ţi vii în fire. - Ce ? - Încetează ! - De ce ai golit sticla ? - Am zis să încetezi ! Zona e un sistem complicat de capcane, toate mortale. Nu ştiu ce se întâmplă aici în absenţa oamenilor, dar în clipa în care vine cineva, totul se pune în mişcare. Vechile capcane dispar şi apar altele noi. Locuri sigure devin de netrecut. Acum, cărarea e uşoară, apoi devine foarte dificilă. Asta e Zona. Poate părea chiar capricioasă. Dar noi am făcut-o să fie aşa. Unii au trebuit să se oprească la jumătatea drumului şi să se întoarcă. Alţii au murit chiar pe pragul Camerei. Dar tot ce se întâmplă aici depinde nu de Zonă, ci de noi ! Adică îi lasă să treacă pe cei buni şi îi ucide pe cei răi ? Nu ştiu. Cred că îi lasă să treacă pe aceia care şi-au pierdut speranţa. Nu "buni" sau "răi", ci oameni nefericiţi. Dar chiar şi cei mai nefericiţi vor muri, dacă nu ştiu să se poarte. Tu ai avut noroc. Doar te-a avertizat. Eu vă aştept aici până vă întoarceţi, făcuţi fericiţi... Imposibil ! Am sandvişuri, un termos... N-ai să rezişti nici măcar o oră aici, fără mine. În plus, aici nimeni nu se întoarce pe drumul pe care a venit. Oricum, aş prefera... Atunci, ne întoarcem chiar acum. Vă dau banii înapoi, mai puţin o anumită sumă pentru deranj, ca să zic aşa... Ţi-ai venit în fire, Profesore ? Bine. Haide, aruncă nuca. Unde esti ? Vino aici ! Esti obosit ? Doamne ! Judecând dupa tonul lui, iar ne va tine o predica. Fie ca toate planurile sa devina realitate. Sa creada... Si sa râda de suferintele lor. Caci ceea ce ei numesc "suferinta" nu e, de fapt, o energie emotionala, ci doar rezultatul frictiunii dintre sufletele lor si lumea exterioara. Si, cel mai important, sa creada în ei însisi, sa fie neajutorati ca niste copii, caci slabiciunea e mareata, iar puterea nu înseamna nimic ! Când se naste, omul este slab si maleabil, iar când moare, este dur si insensibil. Un copac tânar e flexibil. Când se usuca si se întareste, moare. Duritatea si puterea sunt tovarasi cu Moartea. Flexibilitatea si slabiciunea sunt expresii ale prospetimii. Caci ceea ce devine dur nu va învinge niciodata. Vino aici ! Progresam foarte bine. Curând vom ajunge la un tunel uscat. Dupa aceea, va fi mai usor. Bate în lemn... - Suntem deja pe drumul nostru ? - Desigur. De ce ? Credeam ca vrei doar sa ne arati ceva. - Si rucsacul meu ? - Ce e cu el ? L-am lasat acolo. Nu stiam unde mergem. - Acum nu mai putem face nimic. - Nu. Trebuie sa ma întorc. - E imposibil ! - Nu pot fara rucsac ! Nu întelegi ca aici nimeni nu se întoarce pe acelasi drum ? Lasa naibii rucsacul ! Ce ai acolo, diamante ? Camera îti va da orice doresti. Serios. Îti va da câte rucsacuri vrei tu. Cât de departe e Camera asta ? În linie dreapta, vreo 200 m, dar aici nimeni nu merge drept. Sa mergem. Renunta la empirism, Profesore. Miracolele n-au treaba cu empirismul. Mai tii minte *** era sa se înece Sfântul Petru ? Du-te, Scriitorule. Unde sa ma duc ? Pe scarile astea, în sus. Profesore, unde esti ? Iata si tunelul uscat ! Asta numesti tu "uscat" ? E o gluma locala. În mod normal, pe-aici trebuie sa înoti. Stai ! Unde e Profesorul ? - Poftim ? - Profesorul a disparut ! *** s-a întâmplat asta ? Doar te-a urmat tot drumul ! Probabil a ramas în urma si s-a ratacit. Ba nu s-a ratacit deloc ! S-a întors dupa rucsac ! Acum nu va mai reusi... Sa-l asteptam ? Nu putem. Aici, totul se schimba de la o clipa la alta. Vom pleca. Uite ! Ce e asta ? *** e posibil ? - Ti-am explicat deja. - Ce mi-ai explicat ? E Zona, nu întelegi ? Hai sa mergem ! Repede ! Iata-l ! Va sunt recunoscator, dar... *** ai ajuns aici ? A trebuit sa ma târasc în patru labe. Incredibil ! Si *** ai reusit sa ne-o iei înainte ? *** adica "v-am luat-o înainte" ? Am venit aici dupa rucsac. Si *** a ajuns aici nuca noastra ? Doamne ! Aia e... capcana ! Porcul Spinos a pus aici intentionat nuca asta. *** de Zona ne-a lasat sa trecem ? Doamne ! Eu nu mai fac nici un pas, pâna când... Nu-mi place. Gata. Ne odihnim. Dar stati departe de nuca asta, pentru orice eventualitate. Regret, dar nu credeam ca Profesorul va reusi. Vezi tu... Eu nu stiu niciodata dinainte ce fel de oameni iau cu mine. Totul se lamureste aici, când e deja prea târziu. Important e ca sacul cu chiloti al Profesorului e în siguranta. Nu-ti baga nasul în chilotii altuia, daca nu întelegi. Ce e de înteles ? Teorema binomului ? Abisuri psihologice ? Ai o reputatie proasta la institutul tau. Nu vor sa-ti dea bani pentru o expeditie. Asa ca ai îndesat manometre si alte rahaturi în rucsac si ai intrat ilegal în Zona, ca sa supui aceste miracole la un test algebric. Nimeni în lumea întreaga nu a auzit de Zona. Asa ca vom face senzatie ! Televiziunea, fanii în extaz, coronite de lauri... Si apare Profesorul nostru, îmbracat în alb, si declara: Ala-bala portocala. Toata lumea suspina si striga: Merita Premiul Nobel ! Scriitoras de doi bani, psihanalist amator... Esti bun doar sa varuiesti peretii în toaletele publice, gura-sparta ! Nu e bine. Prea încet... Habar n-ai *** se face. Bine. Voi lua Premiul Nobel. Si tu ce vrei ? Sa binecuvântezi omenirea cu perlele inspiratiei tale de cumparat ? Nu-mi pasa de omenire ! Din toata omenirea asta a ta, îmi pasa de un singur om: de mine însumi ! Vreau sa stiu daca valorez ceva sau daca sunt doar un rahat, ca ceilalti. Si daca vei afla ca esti... Stii ceva, "dle Einstein", nu vreau sa ma contrazic cu tine. Adevarul se naste din contraziceri, fir-ar al dracu' ! Asculta, Chingachgook... Tu ai adus aici multi oameni. Nu atât de multi pe cât as vrea... Asta nu conteaza. De ce au venit ? Ce voiau ? Fericire, cred. Da, dar ce fel de fericire ? Oamenilor nu le place sa vorbeasca de sentimentele lor ascunse. Si nu e treaba ta si nici a mea. Oricum, ai avut noroc. Cât despre mine, eu n-am vazut nici un om fericit toata viata mea. Nici eu. Se întorc din Camera, iar eu îi duc înapoi, si nu ne mai vedem niciodata. Nu e ca dorintele nu sunt îndeplinite imediat. Ti-ai dorit vreodata sa folosesti si tu Camera ? Mi-e bine asa *** sunt. Asculta, Profesore... Apropo de "inspiratie de cumparat". Sa zicem ca intru în Camera, apoi ma întorc fiind un geniu în oraselul nostru uitat de lume. Un om scrie, pentru ca e chinuit, pentru ca are îndoieli. El are nevoie sa demonstreze pentru el si pentru ceilalti ca valoreaza ceva. Iar daca as sti sigur ca sunt un geniu... Atunci, de ce sa mai scriu ? Pentru ce naiba ? Trebuie sa spun ca noi existam pentru... Fii amabil si lasa-ma în pace ! Vreau sa atipesc un pic. N-am dormit toata noaptea. Tine-ti complexele pentru tine. Oricum, toata tehnologia asta a ta, toate furnalele, rotile si celelalte rahaturi sunt create doar ca sa muncim mai putin si sa mâncam mai mult. Sunt doar niste cârje, niste membre artificiale. Omenirea exista, ca sa creeze opere de arta. Spre deosebire de celelalte activitati umane, asta e altruista. Iluzii marete ! Imagini ale adevarului absolut ! Ma asculti, Profesore ? La ce altruism te referi ? Oamenii înca mor de foame. Esti cazut de pe Luna ?! Si mai sunt considerati aristocratie intelectuala... Nici nu esti capabil sa gândesti în notiuni abstracte ! Ma înveti tu pe mine care e întelesul vietii ? Si *** sa gândesc ? E inutil. Oi fi tu profesor, dar esti un ignorant. Si a fost un cutremur mare... Iar soarele s-a facut negru, ca o pâsla tesuta din par. Iar luna s-a facut ca sângele. Iar stelele de pe cer au cazut pe pamânt, asa *** un smochin îsi leapada fructele necoapte, când e scuturat de vânt puternic. Iar cerurile s-au despicat în doua. Toti muntii si toate insulele au fost mutate de pe locurile lor. Iar toti regii si toti vitejii pamântului si toti cei bogati si toti cei puternici si toti oamenii liberi s-au ascuns în pesteri si printre stâncile muntilor si le-au spus muntilor si stâncilor Pravaliti-va pe noi ! Ascundeti-ne de prezenta Lui, a celui ce sade pe tron, ascundeti-ne de mânia Mielului, caci ziua mâniei Sale a sosit si cine mai are puterea sa ramâna în picioare ? Si, în ziua aceea, doi dintre ei mergeau catre un sat aflat la 60 de stadii departare, numit... Si discutau despre tot felul de lucruri. Si, în timp ce discutau asa, El Însusi s-a apropiat si li s-a alaturat în calatorie. Dar ochii lor nu L-au recunoscut. Iar El a spus: Ce sunt aceste cuvinte pe care le schimbati între voi si de ce sunteti tristi ? Si unul din ei, pe nume... Esti treaz ? Vorbeai despre întelesul vietii noastre, despre altruismul artei... Muzica, de exemplu. Ea are cea mai redusa legatura cu realitatea, cel mult o legatura mecanica, nu ideatica, facuta doar prin sunet, golita de orice asocieri. Totusi, muzica, ca prin miracol, ne patrunde la inima. Ce anume rezoneaza în noi la acele zgomote armonice, facând-o sursa unei mari placeri care ne uluieste si ne uneste ? La ce foloseste asta ? Ba mai mult, cine are nevoie de ea ? Ati putea spune: Nimeni. Fara motiv. Altruism... Nu. Eu nu cred asta. La urma urmei, totul are un înteles. Un înteles si un motiv. Chiar trebuie sa mergem acolo ? Din nefericire, da. Nu exista o alta cale. Pare morbid... Nu crezi, Profesore ? Nu vreau sa intru acolo primul. Iar calauzele nu se pot oferi voluntar. Atunci, tragem la sorti. Te deranjeaza ? Pentru asta as prefera un voluntar. Ai chibrituri ? Multumesc. Cel lung se duce primul. Trage-l ! Este cel lung. Ghinion, de data asta... Macar arunca o nuca ! Sigur. *** doresti. Înca una ? Bine... Ma duc. Mai repede, Profesore ! E o usa aici ! Du-te pe acolo ! Deschide usa si intra ! Tot eu, din nou ? Tot eu trebuie sa intru primul ? Ai tras la sorti. Du-te ! Nimeni nu sta sa astepte aici. Ce ai acolo ? Fara arme aici ! Vei fi ucis ! Si noi, la fel ! Nu-ti amintesti de tancuri ? Arunca-l, te implor ! Chiar nu întelegi ? Daca se întâmpla ceva, te pot salva. Dar nu asa... Te implor ! În cine vrei sa tragi ? Du-te ! Nu mai avem prea mult timp ! E apa aici ! Tine-te de balustrada si coboara ! Dar nu pleca nicaieri ! Asteapta-ne afara ! Sper ca tu nu ai asa ceva. - Ce sa am ? - Un pistol. Nu. Ca o ultima solutie, am o fiola... - Ce fiola ? - Una implantata. Otrava ! Dumnezeule ! Ai venit aici, ca sa mori ? Nu. E pentru orice eventualitate. Scriitorule ! Vino înapoi ! Vino înapoi ! Vrei sa mori ? Ti-am zis sa astepti la iesire ! Opreste-te ! Nu te misca ! Atâta a mai ramas din conducta ta... - De ce ? - Trebuia sa intri primul. Era atât de speriat, încât a apucat-o gresit. Înca un experiment. Experimente, fapte, adevaruri supreme... Nu exista "fapte" ! Mai ales aici ! Toata asta este inventia idioata a cuiva... Nu simti ? Iar tu, desigur, trebuie sa afli cine a inventat-o. Si de ce. La ce-ti foloseste cunoasterea ? Cine va avea constiinta încarcata din cauza asta ? Eu ? Eu nu am constiinta, ci doar nervi. Când un nemernic ma critica, eu sunt ranit. Când altul ma denigreaza, eu sunt ranit din nou. Eu îmi dau inima si sufletul, iar ei mi le înghit întregi. Eu îmi golesc sufletul de mizerii, ei le înghit si pe alea. Sunt toti atât de culti... Au toti deficiente senzoriale. Si toti roiesc pe-acolo, jurnalisti, redactori, critici, grupuri de femei... Si toti cer: Mai mult, mai mult ! Ce fel de scriitor sunt eu, daca urasc sa scriu ? Daca pentru mine e un chin, o ocupatie dureroasa si rusinoasa, precum stoarcerea unui hemoroid... Înainte, credeam ca pot face un bine cuiva prin cartile mele. Nu ! Nimeni nu are nevoie de mine ! La 2 zile dupa ce voi muri, se vor duce pe capul altuia. Am vrut sa-i fac sa se schimbe, dar ei m-au schimbat pe mine. M-au transformat în propria lor imagine. Înainte, viitorul era doar o continuare a prezentului, cu toate schimbarile sale zacând dincolo de orizont... Acum, viitorul si prezentul sunt unul si acelasi. Dar ei sunt pregatiti ? Ei nu vor sa stie nimic ! Vor doar sa înghita tot ! Ce norocos esti ! Dumnezeule ! Vei trai 100 de ani ! Da. De ce nu o vesnicie ? Asa ca Jidovul Ratacitor. Probabil esti un om de treaba. Aproape ca nu m-am îndoit de asta. Îmi imaginez ce tortura a fost pentru tine sa fii acolo, înauntru. Conducta asta e oribila ! Cel mai oribil loc din Zona ! E numit Tocatorul de Carne, dar e mai rau decât orice tocator. Atâtia oameni au pierit aici... Porcul Spinos si-a trimis fratele sa moara acolo. Era un baiat delicat si foarte talentat. Asculta aici. Vara a plecat fara nici un epitaf. Mai este caldura în soare, dar asta nu e de ajuns. Tot adevarul putea veni ca un puf cu 5 degete la mine în palma, dar asta nu e de ajuns. Nici un rau n-a fost zarit în urma binelui. Lumea s-a luminat de sarbatoare, dar asta nu e de ajuns. Viata a fost apoi buna, m-a facut mereu sa râd, eram plin de noroc, dar asta nu e de ajuns. Nici o frunza rupta, nici o ramura frânta, Zile limpezi si senine, dar asta nu e de ajuns. Sunt bune, nu-i asa ? Sunt versurile lui. De ce vaicaresti atâta tot timpul ? - Eu doar... - M-am saturat si sa te privesc ! Sunt atât de fericit ! Nu toti reusesc sa ajunga acolo. V-ati descurcat bine. Sunteti oameni de treaba. Sunt mândru ca am calatorit alaturi de voi. Uita-te la el ! E fericit ca totul s-a terminat cu bine ! Soarta ! Zona ! Sunt un om bun, zice el. Tu crezi ca n-am vazut ca mi-ai întins doua chibrituri lungi ? - Nu... Tu nu întelegi... - Desigur. *** as putea sa înteleg ? Îmi pare rau, Profesore, n-am vrut sa te jignesc, dar dobitocul asta te-a ales sa fii preferatul lui. Zau asa ! Nu e corect ! Iar pe mine, o fiinta de mâna a doua, ma trimite în conducta ! Tocatorul de Carne ! Numai când ma gândesc... Ce drept ai tu sa decizi cine traieste si cine intra în Tocatorul de Carne ? Chiar tu ai ales ! Ce ? Chibritul lung, dintre doua la fel de lungi ? Chibriturile nu înseamna nimic. Zona te-a condus mai devreme pe sub nuca, asa ca e clar ca numai tu vei putea trece prin Tocatorul de Carne. Iar noi te-am urmat. E prea mult... Nici nu-ti poti imagina cât e de periculos sa faci o greseala aici. Dar cineva trebuia sa fie primul ! Da ? Nu, nu e clinica. Cineva trebuia sa fie primul ! Nu-l atinge ! Laboratorul 9, va rog. Imediat. - Alo ? - Sper ca nu te deranjez. - Ce vrei ? - Doar câteva vorbe cu tine. Tu ai ascuns-o. Eu am gasit-o. Cladirea veche, buncarul 4. Ma auzi ? Anunt Paza chiar acum. N-ai decât. Poti sa ma torni, poti sa le spui colegilor, dar oricum e prea târziu. Sunt la o aruncatura de bat de locul acela. Îti dai seama ca asta ti-e sfârsitul ca om de stiinta ? Te poti bucura ! Îti dai seama ce se va întâmpla, daca îndraznesti ? Încerci sa ma sperii din nou ? Toata viata m-am temut de câte ceva. Chiar si de tine. Dar acum nu ma mai tem de nimic, te asigur. Doamne ! Nici macar nu esti un Herostratos. Dar mereu ai vrut sa-mi faci viata un iad, pentru ca, acum 20 de ani, m-am culcat cu sotia ta. Iar acum esti încântat ca te-ai razbunat pe mine. Atunci, du-te si fa rautatea pe care vrei s-o faci. Nu îndrazni sa-mi închizi ! Închisoarea nu e cel mai rau lucru din cele care te asteapta... Cel mai rau va fi ca nu te vei putea ierta niciodata pentru asta. Deja te vad atârnând de bretele, în celula ta de închisoare. Ce pui la cale, Profesore ? Îti dai seama ce se va întâmpla, când toti vor crede în Camera ? Toti vor veni gramada aici ? E doar o chestiune de timp. Daca nu azi, atunci, mâine ! Daca nu zeci, atunci, mii de oameni ! Împarati neîmpliniti, inchizitori, fuhreri, binefacatori ai omenirii ! Si nu vor veni pentru bani sau inspiratie, ci ca sa schimbe lumea ! Eu nu aduc aici asemenea oameni. Crezi ca eu nu înteleg ? Ce poti tu sa întelegi ? Nu esti singura calauza de pe Pamânt ! Nici o calauza nu poate sti ce aduc cu ei oamenii si cu ce pleaca de aici ! Numarul crimelor fara motiv este în crestere ! Nu asta faci tu ? Lovituri de stat militare, mafia patrunde în guverne... Nu sunt toti clientii tai ? Sau lasere si superbacterii, toate mizeriile alea tinute deocamdata în seifuri... Înceteaza cu diareea asta sociologica ! Tu chiar crezi toate povestile alea ? Pe cele frumoase, nu. Dar pe cele urâte, cu siguranta ! Fii serios ! Un om nu e capabil de atâta ura sau de atâta iubire, încât sa cuprinda întreaga omenire. Banii, o femeie sau dorinta de razbunare... Fa ca seful meu sa fie calcat de o masina... Asta pot întelege. Dar stapânirea lumii, o societate dreapta... Împaratia lui Dumnezeu pe pamânt ! Astea nu sunt simple dorinte, ci ideologie, actiune si concepte ! Compasiunea inconstienta înca nu se poate manifesta ca un impuls instinctiv obisnuit. Nu poate exista fericire pe socoteala altuia. Acum înteleg limpede ca vrei sa coplesesti omenirea cu fapte bune. Eu nu-mi fac deloc griji pentru tine sau pentru mine, si cu atât mai putin pentru omenire. Pentru ca nu vei obtine nimic. Cel mult, un Premiu Nobel. Sau, mai degraba, vei afla ceva imposibil de înteles, ceva la care nu te-ai gândit. Asa ca acest telefon... Visezi la un lucru, dar obtii altceva. De ce ai facut asta ? Telefon... Curent electric... Uite niste somnifere bune. Nu se mai fabrica asa ceva. De ce sunt atât de multe ? Ar fi mai bine sa plecam. Curând, se va întuneca si va fi dificil sa ne întoarcem. Apropo, mi-e foarte clar ca recitarea poemului si ocolurile astea sunt doar o forma de a-ti cere scuze. Te înteleg. Copilarie grea, un mediu nepotrivit... Dar sa nu-ti faci iluzii ! Eu nu te voi ierta. Te rog, înceteaza ! Fa-mi o favoare. Profesore, vino înapoi, te rog. Stai un pic. Nu te grabi asa. Nu ma grabesc deloc. Stiu, te vei înfuria. Oricum, trebuie sa-ti spun... Acum suntem pe prag... E cel mai important moment din viata voastra. Trebuie sa stiti ca... Cele mai ascunse dorinte va vor fi împlinite. Cea mai sincera dorinta, aceea nascuta din suferinta ! Nu e nevoie sa spuneti nimic. Trebuie numai sa încercati sa va reamintiti întreaga voastra viata. Când un om se gândeste la trecut, devine mai bun. Si, cel mai important... Cel mai important... Trebuie sa credeti ! Puteti intra. Cine vrea sa intre primul ? Poate tu ? Eu ? Nu, nu vreau. Înteleg, nu e simplu, dar va trece... Ma îndoiesc ca va trece. Daca încep sa-mi reamintesc viata, e foarte putin probabil ca voi deveni mai bun. În plus, nu simti cât de rusinoasa e toata treaba asta ? Te umilesti, te înjosesti, te rogi... Ce e atât de rau sa te rogi ? Acum vorbeste doar mândria din tine. Calmeaza-te. Înca nu esti pregatit. Se întâmpla destul de des. Atunci, tu, primul ? Da, eu. Vedem în fata noastra noua inventie a Profesorului ! Un aparat ce exploreaza sufletul omului ! Suflet-metrul ! E doar o bomba. Poftim ? Glumesti. Nu. E doar o bomba. De 20 de kilotone. Pentru ce ? Am asamblat-o cu prietenii mei. Cu fostii mei colegi. Acest loc nu va mai aduce fericire nimanui. Dar, daca va cadea în mâinile cui nu trebuie... Totusi, nu mai sunt chiar atât de sigur. Am ajuns atunci la concluzia ca, la urma urmei, nu trebuie sa distrugem Zona. Chiar daca e un miracol, face parte din natura, si, de aceea, exista speranta. Ei au ascuns bomba, dar eu am gasit-o. Cladirea veche, buncarul 4. Cred ca trebuie sa existe un principiu... Sa nu faci niciodata ceva ireversibil. Înteleg foarte bine. Nu sunt un nebun. Dar, atâta vreme cât beleaua asta zace asa, la îndemâna oricui, nu pot avea nici liniste, nici somn. Sau poate ca eu însumi nu-mi dau voie sa fac asta ? Bietul de el ! Ce problema si-a creat ! Da-mi-o ! Da-mi-o ! Esti un om civilizat. Nu ? - De ce ? Ce e cu tine ? - Ipocrit nenorocit... De ce ? Ce ti-am facut tie ? Vrea sa ne distruga speranta ! Asta e tot ce mai au oamenii pe acest pamânt ! E singurul loc în care mai pot veni, atunci când nu mai au nici o speranta ! Chiar si tu ai venit aici ! De ce sa distrugi speranta ? Tine-ti gura ! Te citesc ca pe o carte deschisa ! Tie nu-ti pasa de oameni ! Tu doar faci bani pe seama chinurilor noastre ! Nici macar de bani nu e vorba. Tu te simti bine aici. Aici esti ca Dumnezeu Atotputernicul. Esti un paduche ipocrit care decide cine traieste si cine moare ! El se gândeste ! Acum înteleg de ce voi, calauzele, nu intrati niciodata în Camera. Va scaldati în aceasta putere, în mister si în autoritate ! Ce altceva sa-ti mai doresti ? Nu e adevarat ! Te înseli. O calauza nu trebuie sa intre în Camera. O calauza nu trebuie sa intre în Zona cu un scop ascuns. Îti amintesti de Porcul Spinos ? Da, ai dreptate. Sunt un paduche. N-am facut nici un bine pe lumea asta si nici nu pot face. N-am putut sa-i ofer nimic nici macar sotiei mele ! Nu pot avea nici un prieten. Dar nu-mi lua ce e al meu ! Mi-au luat deja tot ce aveam acolo, în spatele sârmei ghimpate ! Deci tot ce am este aici ! Întelegi ? Aici, în Zona ! Fericirea mea, libertatea mea, respectul de sine. Toate sunt aici ! Aduc aici oameni ca mine, disperati si chinuiti, oameni care nu mai au nici o alta speranta. Si îi pot ajuta ! Nimeni altcineva nu-i poate ajuta, decât eu, paduchele ! Sunt atât de fericit ca-i pot ajuta, încât îmi vine sa plâng. Si asta e tot. Nu-mi doresc nimic altceva. Nu stiu. Poate... Scuza-ma, dar... Esti doar un nebun. Habar n-ai ce se întâmpla aici. De ce crezi ca Porcul Spinos s-a spânzurat ? A venit în Zona cu un interes propriu. Si-a trimis fratele la moarte în Tocatorul de Carne pentru bani. Stiu. Dar de ce s-a spânzurat ? De ce nu s-a întors aici, nu pentru bani, ci pentru fratele lui ? Ca un act de cainta... A vrut sa... Nu stiu. S-a spânzurat dupa o saptamâna. Pentru ca a înteles ca aici nu ti-e îndeplinita orice dorinta, ci doar cea mai profunda dorinta. Nu ceea ce spui doar din vârful buzelor... Aici se îndeplineste ceea ce îti sta în natura, ceea ce este în esenta ta si despre care tu nu stii nimic. Dar e acolo, în tine, si îti conduce întreaga viata. N-ai înteles nimic, Ciorap de Piele. Nu lacomia l-a ucis pe Porcul Spinos. Se târa în baltoaca asta, implorând sa-i dea fratele înapoi. Dar el a primit numai bani si nimic altceva... Dati Porcului Spinos ce este al Porcului Spinos ! Constiinta, suferinta... Astea sunt doar inventii. El a înteles asta si s-a spânzurat. Eu nu intru în Camera ta. Nu vreau sa-mi revars mizeria din suflet pe capul nimanui, nici macar pe al tau, pentru ca apoi sa-mi bag capul în streang, asa ca Porcul Spinos. Prefer sa beau pâna mor în casa mea, în pace si liniste. Tu nu întelegi nimic despre oameni, Chingachgook, daca aduci în Zona oameni ca mine. Si înca ceva... De ce crezi tu ca exista acest miracol ? Cine ti-a spus tie ca, într-adevar, aici sunt împlinite dorintele ? Ai vazut macar un singur om care a fost facut fericit aici ? Porcul Spinos ? De fapt, cine ti-a spus tie despre Zona, despre Porcul Spinos si despre Camera aceea ? Chiar el. Atunci, nu mai înteleg nimic. Ce rost are sa vii aici ? E atât de liniste... Simti ? Ce naiba... Fa-o pâna la capat ! Ia-ti nevasta, ia-o pe Maimutica si mutati-va aici ! De tot. Aici nu e nimeni. Nimeni nu le poate face rau. Te-ai întors. Ala de unde e ? S-a luat dupa mine. Nu l-am putut lasa acolo. Mergem ? Maimutica te asteapta. Vii ? Aveti nevoie de un câine ? Eu am 5 câini acasa. Deci iubesti câinii... Poftim ? Asta e foarte bine. Hai sa mergem. Nici nu va imaginati cât sunt de obosit ! Numai Dumnezeu stie ! Toti scriitorii si savantii se autonumesc "intelectuali"... Nu te ambala. Ei nu cred în nimic ! Au creierul atrofiat, pentru ca nu l-au folosit... Înceteaza ! Haide... Du-te în pat. Nu sta aici. E prea mare umezeala... N-ar trebui sa zaci acolo. Scoate-o. Doamne, ce oameni ! Linisteste-te. Nu e vina lor. Ar trebui sa-i compatimesti, nu sa te înfurii pe ei. Nu i-ai vazut ? Au privirea pustie... Singurul lucru la care se pot gândi e ca nu cumva sa se vânda prea ieftin ! *** sa obtina cât mai mult pentru fiecare sentiment al lor... Ei stiu ca s-au nascut cu "un scop" si cu "o chemare". La urma urmei, o viata are omul ! Oare asemenea oameni pot crede în ceva ? Înceteaza. Linisteste-te. Încearca sa dormi. Culca-te. Si nimeni nu crede, nu numai astia doi. Nimeni ! Pe cine voi mai duce acolo ? Dumnezeule... Si ce e cel mai cumplit e ca nimeni nu are nevoie... Nimeni n-are nevoie de Camera. Stradaniile mele sunt în zadar. De ce spui asta ? Înceteaza. Nu mai duc pe nimeni acolo. Vrei sa merg eu cu tine ? Unde ? Crezi ca eu nu am nimic de cerut ? Nu... Nu poti merge acolo. De ce nu ? Nu si gata ! Si daca nici la tine nu va merge ? Stii ca mama a fost împotriva. Probabil ai vazut deja ca nu e de pe lumea asta. Tot cartierul râde de el. E un amarât. Arata ca vai de el. Mama obisnuia sa spuna: Este calauza. E blestemat. Va fi un vesnic prizonier. Nu stii ce fel de copii au calauzele ? Iar eu... Nici n-am contrazis-o. Stiam si eu ca e blestemat, ca e un vesnic prizonier, stiam si despre copii... Dar ce puteam sa fac ? Eram sigura ca voi fi fericita cu el. Desigur, stiam ca voi avea parte si de multa nefericire. dar e mai bine sa ai parte de o fericire amara, decât de o viata cenusie. Poate ca m-am gândit mai târziu la toate astea. Dar, când a venit la mine si mi-a zis "Vino cu mine"... M-am dus. Si n-am regretat niciodata. Niciodata. Am avut parte de multa nefericire, de multa teama si de multa rusine, dar n-am regretat niciodata si nici n-am invidiat pe nimeni. Astea ne sunt soarta si viata, asa *** sunt ele... Daca n-ar fi fost si nenorociri, nu ne-ar fi fost mai bine. Ne-ar fi fost mai rau. Pentru ca, asa, n-ar fi existat nici fericire. Si n-ar fi existat speranta. Îmi plac ochii tai, draga mea prietena, alunecarea lor, pasionala si stralucitoare, când o privire brusca îmi arunci... Si, asemenea fulgerului din ceruri, m-ar strapunge dintr-un capat în celalalt. Dar sunt mai multe pe care le admir... Ochii tai, când se aprind în focuri de iubire... Iar printre gene se strecoara o molateca chemare de dorinta...