Tip:
Highlight text to annotate it
X
Cine e el? Şi ce face?
Supraveghează şi de aceea
îi spunem Observatorul.
Din episoadele anterioare...
E alt tip.
Cine sunt aceşti oameni?
Cred că ei apar în momente importante.
Erai mort, Peter.
Te înecai şi el a venit după tine.
Am fost salvaţi amândoi de un om
pe care nu l-am întâlnit niciodată.
Băiatul e important. Trebuie să trăiască.
Am spus prea multe.
Eu n-ar trebui să mă implic.
Se pare că ai fost ocupat.
Ai schimbat viitorul.
- Trebuie să restabileşti echilibrul.
- ***?
Vei avea o şansă
să repari acest lucru.
Te rog să nu-mi iei fiul.
Walter?
Peter...
Te-ai trezit devreme.
Nu, sunt încă adormit în patul meu
de la etaj.
Vorbeşti cu proiecţia mea astrală.
O spui doar ca să vezi dacă sunt drogat.
Ce faci, Walter?
Mă fac mai inteligent.
Serios?
Când a înlăturat William acele părţi
din creierul meu,
mulţi ani în urmă,
mi-a diminuat intelectul.
Iar acum, nu sunt egalul egalului meu.
Egalul tău?
Walternate. Dacă pot gândi că el,
pot afla ce încearcă să facă
cu acel dispozitiv
şi *** să te protejez.
Walter?
Eşti sigur că ar trebui?
Am făcut sute de experimente pe mine.
Nu, nu asta am vrut să spun.
După *** spunea William Bell,
el a avut un motiv să scoată acele părţi
din creierul tău.
Tu i-ai cerut.
Pentru că ţi-a fost teamă
de ceea ce deveneai.
Nu vreau să văd *** îţi faci rău singur.
Nu-mi fac rău.
Cine să fie la 2:00 dimineaţa?
Pizza mea.
Deci eşti drogat totuşi.
Poate puţin.
Avem unul activ.
E dl Joyce. E somnambul.
Deschide uşa în aripa pacienţilor.
Cine e?
Haide.
Domnule Joyce.
Sunteţi treaz? Domnule Joyce!
Cu cine vorbeaţi?
Băiatul ăla. Unde s-a dus?
Vorbeam cu...
Bobby.
Bobby?
În mod sigur nu vorbea cu Bobby.
Cine e Bobby?
Fiul domnului Joyce.
A murit în 1985.
Ce v-a spus?
I-ai spus?
Acum?
Te duc înapoi acasă.
Subtitrarea BlackAmber-Dorula/SubTeam
www.subtitrari-team.ro
Comentarii pe www.tvblog.ro
FRÂNGE
Sezonul 3 Episodul 10-Licurici.
Olivia Dunham?
Da.
Mulţumesc.
Sunt Dunham.
Salut.
Salut...
Ce se întâmplă?
Broyle ne spunea o poveste cu fantome.
Bobby Joyce.
E fiul unuia dintre rezidenţi.
Mai degrabă, era.
A murit acum 25 ani.
Devine şi mai curios.
Camerele au prins şi asta.
Observatorul?
A trecut ceva de când l-am văzut.
Agent Broyles?
Vii, Walter?
Da, sigur.
După a doua vizionare,
am ştiut imediat cine este.
Dl Joyce are o fotografie a lui Bobby
la capătul patului.
Mă uit la ea de când lucrez aici.
A spus dl Joyce
despre ce a vorbit cu Bobby?
Nu-şi aminteşte. Era adormit.
El e dl Joyce.
Roscoe Joyce!
Îl cunoşti?
Domnule Joyce!
Domnule Joyce.
Sunt Walter Bishop!
Sunt un fan extraordinar!
Mă bucur să te cunosc.
- Ai auzit de Violet Sedan Chair?
- Nu.
Formaţia preferată a lui Walter.
Roscoe Joyce e la clape.
Eroul lui Walter.
Împreună cu Einstein şi Tesla.
Domnule Joyce,
sunt agenta Olivia Dunham.
Bună.
Înţeleg că aţi avut un vizitator
noaptea trecută.
Fiul meu.
Nu-mi amintesc să fi vorbit cu el.
Dar îmi amintesc că a fost aici.
E un blestem să nu-ţi...
... aminteşti un miracol.
A fost un miracol să-l văd din nou.
Vă închipuiţi *** este?
Da, eu pot.
Dle Joyce?
Îmi pare rău.
E timpul pentru terapie
şi tratament.
Gata, dle Joyce?
Unu, doi...
trei.
Am ajuns să cred în nişte lucruri ciudate,
dar fantome...
Bobby n-a fost fantomă.
Observatorul nu simte timpul
la fel ca noi.
Dacă putem accepta că poate călători
din trecut
în prezent şi înapoi în trecut,
atunci nu e de neconceput
că poate aduce şi pe alţii cu el.
Va trebui să-l ajutăm pe dl Joyce
să-şi amintească ce i-a spus fiul său.
Trebuie să-l duc în laborator.
De ce ar purta Observatorul un mort
25 ani prin timp doar să vorbească
cu tatăl său?
Nu ştiu.
Dar de câte ori apare Observatorul,
are legătură cu tine.
Şi de fiecare dată e ceva rău.
Walter, fii serios...
Am să aştept în maşină.
Aranjez să-l externeze pe dl Joyce.
Trei pilule la ora 8:00 astă seară.
Şi devine cam irascibil dacă nu mănâncă.
E în regulă.
Am experienţă cu cei irascibili.
- Mulţumesc.
- La revedere.
Drăguţ.
Da, aşa e.
Nu cred că era pentru mine.
A sosit azi dimineaţă.
M-am uitat la data de pe comandă
şi era de când eram acolo.
Cred că era pentru ea.
Olivia...
E în regulă.
Am înţeles că mă veţi ajuta
să-mi amintesc ce mi-a spus fiul meu.
Vom încerca.
Aproape am terminat.
Voi aţi terminat acolo?
Sunt pe Skeleton Avenue 719.
A avut loc un jaf.
Ajută-mă.
Mulţumesc.
Walter? Unde pun asta?
Chiar... acolo!
Foarte bine. Mulţumesc, băieţi.
- Ce ascultă?
- Valurile oceanului.
Trebuie că el să aibă
o stare de spirit calmă
pentru că hipnoterapia să aibă
efect deplin.
Odată ce este maleabil,
îşi va putea accesa amintirile.
Arăţi bine, Walter.
Au fost creaţi de un vechi prieten,
dr Jacoby din Washington.
Îmi vor permite să văd aura lui Roscoe
pentru a putea măsura profunzimea
stării hipnotice.
Şi pianul?
Mintea lui Roscoe nu funcţionează
la fel ca a noastră.
Creativitatea lui e exprimată prin muzică.
Redarea îl poate ajuta
să-şi amintească discuţia
avută cu fiul său.
Şi dacă se întâmplă să ai un concert privat
al idolului tău muzician...
Nu de asta fac acest lucru.
Dar nu pot nega că am să mă delectez.
Dle Joyce?
Suntem gata să începem.
Ce vreţi să fac eu?
Dă-mi voie să te conduc.
Ascultă-mi vocea.
Am să vorbesc în microfon.
Acum imaginează-te... într-un loc liniş***,
calm, sigur.
Coboară scara...
Deci nu există înregistrare?
Mulţumesc pentru că aţi verificat.
Am crezut că poate camerele din trafic
l-au reperat pe Observator,
dar n-avem norocul ăsta.
*** merge treaba acolo?
Walter îl joacă pe "Amazing Kreskin".
Am vrut să-ţi explic chestia cu cartea.
Nu e nevoie.
M-a întrebat care e cartea mea favorită.
Ştiu că încerca doar
să strângă informaţii despre mine, dar...
Mai ştiu şi că cineva nu ajunge
să mă cunoască foarte uşor.
Mereu a fost mai uşor pentru mine să...
ţin oamenii la distanţă...
Lucru pe care cred că noi doi
îl avem în comun.
Cartea nu i-a fost destinată.
Cartea a fost pentru acea Olivia Dunham
cu care mi-am petrecut ultimii doi ani.
Pentru că voiam s-o citeşti.
Tu eşti cea cu care am vrut s-o împart.
Mă simt că Rip van Winkle.
Totul e diferit.
Chiar şi deschiderea ta faţă de mine
e diferită.
Iar această carte e doar un memento
a tuturor lucrurilor pe care le-am pierdut,
a conversaţiilor pe care nu le-am avut...
Ar trebui să mergeţi să vedeţi.
Walter îl hipnotizează.
Stai.
Când ajung la trei,
vei deschide ochii dar nu vei fi treaz.
Vei fi la fel de deschis şi receptiv
ca şi acum.
Eşti gata?
Unu...
doi, trei.
A trecut mult timp de când
n-am mai atins un pian.
Roscoe, vreau să te gândeşti în urmă.
La noaptea în care l-ai văzut pe Bobby.
Marţi...
Marţi este...
cină cu pui.
Da. Şi...
După ce te-ai pus în pat şi ai adormit,
ce s-a întâmplat?
Bobby...
Băiatul meu.
N-am crezut că a fost el.
A trecut atât de mult de când...
l-am văzut.
L-am întrebat dacă e adevărat.
M-a luat de mână.
Era adevărat.
Ce a spus?
Mi-a şoptit ceva.
Era atât de aproape...
I-am simţit...
Doamne...
Dunham. Pot să aştepţi puţin?
Îmi pare foarte rău, Walter.
- Sunt Dunham.
- Să continuăm.
Ce a spus Bobby?
Nu-mi amintesc.
Am înţeles. Am plecat.
Observatorul a fost reperat în Brookline.
Walter, te simţi bine?
Dacă bine înseamnă dezamăgit, da.
Du-te, Peter.
Am eu grijă de el.
Walter, îmi pare foarte rău!
Avea o...
cămaşă maro.
Cine?
Bobby.
Mama lui i-a dăruit-o.
Ce ţi-a spus Bobby?
Mi-a spus...
că te voi întâlni.
Walter... Bishop.
Ţi-a spus pe nume.
Bobby a spus că ar trebui să te ajut.
Să mă ajuţi...
***?
Nu ştiu.
Tu nu ştii?
A început.
Am pus totul în mişcare.
L-am urmărit pe dr Bishop
la fel de mult ca tine,
poate nu la fel de îndeaproape,
dar cred că te înşeli.
N-o va face.
Nu sunt de acord.
Cred că s-a schimbat.
Tu crezi că s-a schimbat.
Eu nu cred că a făcut-o.
În orice caz,
cred că vom afla destul de curând.
Eşti sigur că nu ştii ce ar trebui
să fac pentru tine?
N-am idee.
Bobby mi-a spus să te ajut.
Ai făcut-o deja.
Numai când te aud cântând...
mă simt din nou adolescent.
Pot să te întreb ceva, Roscoe?
De ce s-a despărţit trupa
Violet Sedan Chair?
Nu ştiu. S-a întâmplat pur şi simplu.
Aveam dezacorduri în privinţa
creativităţii.
Ne-am gândit că cel mai bine ar fi
să luăm o pauză,
să dăm timp formaţiei să se regrupeze.
Într-o zi, am ridicat privirea...
şi trecuseră deja vreo doi ani.
Abia atingeam claviatură.
Apoi au mai trecut vreo doi.
În cele din urmă...
era mai uşor să n-o fac.
Presupun că e greu de înţeles.
Nu.
Am stat mai mulţi ani departe
de lucrurile pe care le iubeam.
De atunci, încerc să-mi recapăt ritmul.
Am avut o criză de astm.
El parcă a văzut ce-mi trebuia.
Mi-a dat inhalatorul din poşeta.
Ţi-a spus ceva?
Nu. Nimic.
Părea că nu l-a afectat nimic.
Avea o stare de calmitate.
Nici n-am crezut că e real, doar că...
mi-a salvat viaţa.
Ce sunt toate lucrurile astea
pe care le ai aici?
De curând, am inventat o bază lichidă
care ajuta în procesul
de cartografiere a creierului.
Zău?
Cartografiere a creierului...
Un nume frumos pentru un album.
E vreo şansă să explici
şi unui naiv ca mine?
Nu vreau să te plictisesc cu detalii,
dar îmi lipsesc părţi din creier.
Şi trebuie să le reîntineresc
pentru a se ridica
la nivelul provocărilor intelectuale
din faţa mea.
Şi se ridică?
Să aflu de ce a lăsat mesajul
fiul tău Bobby...
Şi *** să-l feresc pe fiul meu Peter
de pericolul care-l înconjoară.
E... lapte?
Laptele acţionează ca un liant
pentru alţi compuşi.
Şi ascunde gustul.
Nu văd *** aş putea
să te ajut în vreun fel.
Informaţiile mele despre ştiinţă
încep şi se termină
cu invenţia unei reţete pentru...
milk shake de căpşuni.
Îţi place milk shake-ul de căpşuni?
E băutura mea preferată
de când m-am lăsat de băut.
Şi a mea!
Astrid!
Vino aici, te rog.
Walter, despre ce e vorba?
- Vreau să te duci la băcănie.
- Walter...
Ne trebuie un galon de îngheţată de căpşuni
nişte zer dulce şi nişte drojdie
şi zahăr.
Bine.
Oricum, ne trebuie cafea.
Mulţumesc, drăguţo.
Am petrecut şase ani
perfecţionându-mi reţeta.
Trebuie s-o încerci!
Păi...
Ca să-ţi răspund.
Ai uitat ceva?
Sper să nu fi rămas fără zer dulce.
Bună, Walter.
Trebuie să stăm de vorbă.
Îi spuneţi... toamna.
Aşa e?
Minunat cuvânt.
Am avut o înţelegere.
Te rog...
Nu mi-l lua.
Tragerea.
Peter în dispozitiv.
Tu ştii viitorul.
Spune-mi *** îmi pot salva fiul
de la moarte.
Sunt lucruri pe cre le ştiu.
Dar sunt lucruri pe care nu le ştiu.
Diferite viitoruri posibile
se întâmplă simultan.
Ţi le pot spune pe toate,
dar nu-ţi pot spune
care dintre ele se va întâmpla.
Pentru că fiecare acţiune
cauzează bucle,
consecinţe evidente şi... neprevăzute.
De exemplu...
După ce v-am scos pe tine şi pe Peter
din lacul îngheţat,
mai târziu în vara aceea,
Peter a prins un licurici.
N-aş fi putut şti că va face asta
sau pentru că a făcut-o,
o fetiţă la 5 km depărtare,
n-ar fi făcut-o.
Aşa că târziu în noapte,
ea continua să caute,
încercând să mai găsească unul.
N-aş fi putut şti că nevenind acasă,
tatăl ei s-ar fi dus s-o caute,
conducând prin ploaie,
aşa încât atunci când semaforul
s-a făcut roşu,
camioneta sa a alunecat
prin intersecţia de la Harvard,
omorând un pieton.
S-a întâmplat asta?
Tu şi cu mine am intervenit
în cursul natural al evenimentelor.
Am stricat echilibrul
în moduri pe care nu le-am putut prevedea.
De aceea am nevoie acum de ajutorul tău.
***?
Când vine vremea,
dă-i cheile şi salvează fata.
Să-i dau cheile?
Ce vrei să spui?
Ce fată?
Ar trebui să răspunzi la telefon.
Alo?
Se pare că prietenul tău
se lupta cu infracţiunile acum.
- Prieten?
- Observatorul.
A întrerupt un jaf
la un magazin de bijuterii.
Au intrat 3 tipi,
l-au omorât pe proprietar,
au legat-o pe fata care lucra aici.
- Fata?
- Da, conform celor spuse de ea,
Observatorul i-a salvat viaţa.
- Cine e fata?
- Se numeşte Victoria Dimiro.
De ce?
Trebuie să vorbesc cu ea.
Adu-o aici.
- Walter...
- Te rog, nu mă contrazice, Peter.
Este important.
Trebuie să vorbesc cu ea.
Bine.
Dar va trebui să aştepţi.
Poliţiştii sunt pe cale
să o ducă în centru
ca să poată da o declaraţie.
Imediat ce termină,
adu-o la mine.
Iată-te.
Am mai multe lucruri să-ţi spun.
Mai întâi...
dra Farnsworth s-a întors.
Şi...
mi-am amintit altceva.
Bobby... m-a sunat la telefon.
Acum?
Nu, nu.
Nu.
Cu ani în urmă.
Eram în turneu
şi m-a sunat să-mi spună
un vis ciudat pe care tocmai
îl avusese.
A visat că un om chel
într-un costum negru
l-a luat să mă vadă.
Eram bătrân locuind
într-un azil.
Visa la ceva ce s-a întâmplat...
25 de ani mai târziu.
Nu cred că a fost un vis.
Cred... că omul în costum ţi-a dus fiul
prin timp.
Şi tocmai seara trecută
ai ajuns la celalalt capăt al vizitei.
Ciudat.
Ştii, am ajuns să mă gândesc că asta,
a fost ultima conversaţie
pe care am avut-o.
El... spunându-mi despre visul său.
Aveam...
spectacol în seara aceea,
la un club din Harvard.
Bobby...
venea spre spectacol.
Îmi amintesc că m-am uitat afară
şi am văzut cât de rău plouă.
Îmi amintesc că am primit
un telefon de la poliţie.
Mi-au spus...
că a păşit pe trecere...
când o camion...
a alunecat la semafor.
Au spus că nu a fost vina nimănui.
Când mi-am pierdut fiul,
părea că nu mai conta nimic.
Asta e motivul pentru care
am părăsit trupă.
Dar iată-mă.
Cânt din nou.
Mă simt bine.
Este bine.
Poate că de asta s-a întors Bobby.
Poate că da.
Vrei să mă scuzi un moment?
A sunat Peter.
A vrut să-ţi spun
că sunt pe drum
şi aduc vânzătoarea cu ei.
Walter, ce este?
Ştiu ce face Observatorul.
Bine.
În ziua în care am trecut dincolo
şi l-am salvat pe Peter,
am declanşat o reacţie în lanţ.
Am dezechilibrat universul.
Amândouă.
Am văzut pagubele cu ochii mei, dar...
nu e destul.
Nu... nu e destul să înţeleg
suferinţa pe care am cauzat-o.
Walter, am trecut peste asta.
Nu puteai şti.
Exact asta e ideea...
consecinţe neprevăzute.
Dar vina mea, e aceeaşi.
Şi omul ăsta...
şi-a pierdut fiul
pentru că n-am fost dispus
să-l pierd pe al meu.
Ştiu că Observatorul încearcă
să restabilească echilibrul
şi vrea să-l ajut
să... să evite toate pagubele
pe care le-am cauzat,
dar nu pot s-o fac.
Nu înţelegi?
Făcând asta,
îl voi pierde din nou.
- Pe cine să pierzi?
- Pe Peter!
Walter...
Îmi trebuie un telefon.
Alo.
Întreab-o ceva pe vânzătoare.
Unde era în 1985?
Nu pot face asta, Walter.
Ea e în maşină din faţă.
Dar tocmai trecem prin piaţa Porter.
Ar trebui să fim acolo
cam în 5 minute.
Poţi să-i pui toate întrebările
pe care le vrei, atunci...
Peter?
Peter?
Peter, ce este?
Tu verifică maşina. Eu mă duc după el.
Peter, ce se întâmplă?
Observatorul a intrat în maşina poliţiei.
Peter, eşti bine?
Cheamă dispeceratul.
Vom avea nevoie de ambulanţă.
- Peter!
- Trebuie să închid! Trebuie să închid!
Unde ţi-e inhalatorul?
Nu. Nu e acolo.
Omul chel din magazin...
el l-a luat.
Pune-ţi braţele în jurul gâtului meu.
Scuzaţi-mă!
FBI! Mişcaţi-vă!
Încearcă să te calmezi.
O să fii bine.
Peter, eşti bine?
Da, sunt bine, dar ea nu e bine.
Ce e cu ea?
E astmatică.
Adrenalina din timpul accidentului
i-a accelerat pulsul
şi a declanşat un atac.
Exact.
Ambulanţa e pe drum.
Unde te duci?
Olivia a plecat pe jos după Observator.
Vreau să-i prind din urmă.
- Dă-mi cheile şi salvează fata.
- Ce ai spus?
Am spus să-mi dai cheile
şi să salvezi fata.
- Mi-a spus că vei zice asta?
- Cine?
Observatorul.
Asta e!
Asta îi e planul.
Asta a vrut.
Ai vorbit cu Observatorul?
Da!
Corectează cursul evenimentelor.
Nu ştiu ***, dar a făcut un fel de...
reacţie în lanţ, care a început
din momentul
în care am intrat în azilul ăla
pentru a-l întâlni pe Roscoe.
De atunci, totul a fost o succesiune
culminând în acest moment
şi dacă salvez această femeie
şi te las să pleci,
atunci mi-e teamă de consecinţe...
Vei muri, Peţer.
Mi te vor lua.
Walter, nu poţi prezice viitorul
şi nici eu nu pot.
Dar dacă nu o ajuţi pe fată imediat,
va muri pe stradă... mă auzi?
Mi te vor lua.
Walter, dă-mi cheile.
Dă-mi cheile, Walter.
Scuzaţi-mă!
La o parte! Mişcaţi-vă!
FBI!
Faceţi loc!
Scuzaţi-mă!
- Da.
- Sunt pe strada State.
L-am pierdut.
L-am văzut.
A intrat într-un han de la nr 119
de pe strada principală.
Bine. Am plecat.
Walter, îi e mai rău!
Poftim, vreau să te întinzi, te rog,
ca să te putem ajuta...
aşează-te.
Astrid, vrei să-ţi pui mâinile
de amândouă părţile ale coastelor sale,
te rog?
E în regulă.
Când îţi spun,
vreau să apeşi, aplicând presiune constantă.
Bine.
Voi folosi această sticlă de plastic
să-ţi bag aer în plămâni.
Vrei să te ţii de nas, te rog?
Bine, în regulă.
Eşti gata? Apasă.
Despre ce e vorba?
Ştii, nu-i aşa?
Poză cu mine şi dispozitivul...
ce înseamnă?
Ce se va întâmpla cu mine?
Trebuie să fie foarte dificil.
Ce?
Să fii tată.
Trebuie să o ţineţi calmă
pentru a preveni un nou atac.
Mulţumesc.
Alo?
Walter, l-am pierdut.
Pe Peter?
Nu, Walter, pe Observator.
Peter e în regulă.
E doar puţin ameţit, asta-i tot.
De ce te-ai gândit
că l-am pierdut pe Peter?
Peter e bine?
Da.
Nu are sens.
De ce ar face Observatorul
toate astea?
Acasă.
A fost o plăcere să te cunosc, Kelly.
Şi pentru mine, Roscoe.
Nu ştiu ce să spun.
Vino să mă vizitezi cândva.
Adu-mi un milk shake de căpşuni.
O să-ţi cânt la pian.
Va fi o onoare.
Am uitat *** era fiul meu,
*** mirosea.
*** era să fii în jurul lui.
Dar acum îmi amintesc.
Nimeni n-ar trebui să aibe
o a doua şansă ca asta.
Mai întâi salvează fata,
apoi încearcă s-o omoare.
Apoi urcă pe 5 rânduri de scări
numai ca să mă împuşte
cu pistolul lui fermecat cu aer şi dispare.
Nimic din astea n-are sens.
*** e asta diferită de altă zi?
Peter, eşti sigur că nu vrei
să mergi la un doctor?
Nu, sunt bine.
Mulţumesc.
Ai simţit vreodată
că de fiecare dată când ne apropiem
de obţinerea unui răspuns,
cineva schimba întrebarea?
Olivia.
De ce e asta cartea ta favorită?
Pntru că vorbeşte
despre *** să nu depinzi de alţii
pentru răspunsuri.
Că poţi găsi răspunsurile
numai în interiorul tău.
Ceea ce...
dată fiind situaţia noastră,
e amuzant, dacă stai să te gândeşti.
Peter?
Peter!
Alo. Walter Bishop.
Walter, Peter a leşinat.
Are un fel de atac de apoplexie.
A luat nişte aspirine cu lapte...
- Cu lapte?
- Da, din frigider.
- Doamne!
- Doamne, ce?
Organo metalele din ser
trebuie să fi reacţionat
cu fosfatul din lapte.
Walter, ce fac?
Are nevoie de un anticoagulant
ca să oprească atacul.
E în trusa mea medicală de pe raft,
lângă centrifugă.
- Bine, am luat-o...
- Mai ai nevoie
de bidonul cu ser salin,
care e pe raftul de jos.
Deschide trusa, vei găsi o sticlă
de sulfat de magneziu.
Foloseşte seringa.
1 cc de sulfat de magneziu,
9 cc de ser salin.
Walter, sulfatul de magneziu nu e aici.
Nu-l găsesc.
Nu, nu, nu, l-am mutat ca să...
să ştiu unde l-am pus.
Era un loc aşa de evident...
Te rog, Walter!
Da!
Sunt în ordine alfabetică.
E în frigider
lângă maioneză.
Bine. L-am găsit.
Repede...
Bine, Walter.
Unde i-l bag?
În picior.
În piciorul drept.
Olivia?
Te rog spune-mi ce se întâmplă.
Olivia?
Bine.
Bine, cred că se stabilizează.
Totul e în regulă.
Ţi-am făcut nişte supă de pui cu rozmarin.
*** te simţi, fiule?
Mă simt mai bine.
Mulţumesc.
De ce îmi mulţumeşti?
Pentru ce ai făcut.
Serul meu n-a fost bun.
M-ar fi ucis dacă l-aş fi luat.
Ai trăit numai pentru că eşti tânăr
şi sănătos.
Şi bănuiesc... că despre asta a fost vorba.
M-ai pierdut, Walter.
Cred...
că Observatorul mi-a salvat viaţa.
Când te-ai lovit la cap
ca să iei o aspirină cu lapte
aşa că tu ai ingerat serul în locul meu.
Cred că dacă asta voia,
trebuie să fi fost o cale mai uşoară.
Păi, nu este om.
Nu te poţi aştepta să gândească
asemeni nouă.
Mulţumesc.
Trebuie să recunosc,
mi-a fost teamă că experimentul meu
va eşua.
Dar ai avut dreptate.
El s-a schimbat.
Era dispus să-şi lase fiul să moară.
Da.
Şi acum ştim.
Când va veni vremea...
va fi dispus s-o facă din nou.
Traducerea: BlackAmber-Dorula/SubTeam
www.subtitrari-team.ro
Comentarii pe www.tvblog.ro
Transcript: www.addic7ed.com