Tip:
Highlight text to annotate it
X
În ultimii 20 de ani,
unul dintre cele mai valoroase instrumente
ale unui doctor e algoritmul.
Afecţiunea principală a pacientului
intră într-o cutie...
Cristina trebuia să se întoarcă cu noi,
dar n-a venit.
... şi formula te ajută să decizi
ce e de făcut.
Telefonul ei e tot închis.
Derek, a spus doar: "Asta e".
Aseară, după ceremonie.
Şi idiotul ăla arogant s-a ridicat
în slăvi timp de 20 de minute.
- Doamnă, trebuie să decolăm.
- Încă o clipă.
Cercetarea lui nici n-a fost cercetare.
I-am citit lucrarea
despre noduli limfatici. Părea plagiată.
Vă rog să mă scuzaţi,
trebuie să închideţi telefonul.
V-am auzit!
Te sun când aterizăm.
Dar ce se întâmplă când problema
nu încape într-o cutie?
Mama ne-a închis telefonul în nas.
Zola, încalţă-te, iubito.
Te trezeşti subit că eşti
pe cont propriu,
cu aproximativ o mie de direcţii
în care s-o iei.
Ştiu, trebuia să sun înainte.
Dacă sunam, m-ai fi refuzat.
Şi nu apucam să văd
cât de mare te-ai făcut, Zola!
Ia te uită! Câţi ani ai? 16?
Şi voiam să-mi cunosc nepotul.
Salutare şi ţie!
N-am vorbit de două luni.
Ce cauţi aici, Amy?
S-a întâmplat ceva.
- James m-a cerut de soţie.
- Felicitări!
- Şi m-am speriat.
- Sunt convins.
Nu într-atât încât să fug din ţară...
Deodată...
există posibilitatea
să am un alt fel de viaţă.
Aşa *** aveţi voi.
Mi-am zis să vin în vizită
şi să văd *** e,
poate îmi trece sperietura.
- Sper. Te-ai supărat.
- Nu, sunt fericit să-ţi arăt.
Zola, mătuşica Amy se va juca
cu tine şi cu Bailey.
Iar eu mă duc la serviciu.
- Chiar că nu eşti supărat.
- Sunt încântat.
Bailey trebuie să-şi bea laptele
peste o oră. Programul e pe frigider.
Zolei îi place să-şi bage chestii în nas.
Stai cu ochii pe ea.
- Bine.
- Ne vedem mai târziu.
Voi fi inseminată în mai.
- Copilul se naşte în februarie?
- Da.
Scuze, vreau să împrumut
nişte pastă de dinţi. Continuaţi.
Intru în concediu în primăvară.
Recuperare, alăptare...
Tu îţi iei liber vara.
Îl las pe Karev să se ocupe de pediatrie.
Cred că ne descurcăm.
Eşti sigură? Dacă pleci în vară,
nu eşti acolo când vin noii stagiari.
Chiar vrei să se ocupe Karev
de cei noi?
- Dar dacă faci inseminarea în iulie?
- Kepner!
Nu te băga în vaginul meu.
Da, sigur.
Sigur au trecut doar două nopţi?
Parcă ar fi fost zece.
- N-o să am timp să fac pre-vizita.
- Dă-o-n colo de pre-vizită.
Colegul tău are nevoie de o examinare.
Nu! Şi tu trebuie să lucrezi.
Te fereşti de ceva.
- Mai puţină vorbă, mai multă acţiune.
- Alex, vorbesc serios.
Ce se întâmplă?
Lebackes mi-a făcut o ofertă
să lucrez în cabinetul lui.
E o ofertă bună, chiar foarte bună.
E minunat!
- De ce ai faţa asta?
- Trebuie să-i dau răspunsul până diseară.
Robbins o să ia foc. Ce să-i spun?
Fii agreabil, încrezător şi hotărât.
Zâmbeşti în timp ce vorbeşti
şi-i spui cât de entuziasmat eşti
de această nouă oportunitate.
Dacă se înfurie,
îi distragi atenţia cu un compliment.
- Şi are efect?
- Da.
Doamne, ce sexy eşti!
La mine n-are efect.
Frankie McNeil, două zile de la implantarea
dispozitivului de asistenţă ventriculară.
Are nevoie urgentă de transplant.
În ciuda dispozitivului, n-am reuşit
să reparăm afecţiunea receptorului.
Vestea bună e că avem o inimă.
Aşteptăm confirmarea
de la spitalul din Oakland.
Dv cine sunteţi?
Dr Russell e şeful secţiei
de chirurgie cardiotoracică.
De vreme ce dr Yang nu s-a întors,
dânsul va efectua operaţia de transplant.
Dar dr Yang e chirurgul nostru.
Nu vă supăraţi, dar de unde ştim
că sunteţi la fel de bun?
Eu sunt îndrumător, ea e la specializare.
Credeţi-mă, sunt la fel de bun.
Eu şi dr Robbins vom fi tot timpul
în sala de operaţie.
- Frankie e pe mâini bune.
- Şi Link?
Sunetele respiratorii sunt puternice,
ecografia de dimineaţă a fost bună,
iar pompa cardiacă face tot ce trebuie.
Bravo, Link! Te faci bine.
Când se poate întoarce Ivy?
E încă bolnavă,
trebuie să mai stea puţin acolo.
Din nefericire, Ivy încă respinge inima.
Pe lista de transplant e 1 B,
iar noi o supraveghem cu mare atenţie.
Chemaţi-mă când vine inima.
Poftiţi, dnă doctor.
Dr Yang nu se întoarce azi?
Nu ştiu nimic de ea
şi nu pot amâna operaţia.
Ştie cineva ceva de ea?
Ai grijă ca Frankie să fie pregă***ă.
Tu de ce dai târcoale?
Ce-ai păţit la faţă?
- Îmi place coafura ta.
- Ce-ai făcut?
La radiologie e plin.
Trece-mă la coadă
pentru următorul RMN disponibil.
Shepherd, acum ai un orar
de operaţii mai regulat, da?
Fundaţia mi-a cerut să prezint situaţia
chirurgilor cu proiecte de cercetare.
Vreau să aflu care dintre ei au rezultate.
Ca să oprească proiectele celorlalţi?
Cercetările neurologice durează mult timp.
Verific toate proiectele, nu doar al tău.
Putem să luăm noi deciziile astea
sau să aşteptăm
să le ia fundaţia în locul nostru.
Nu uita că eu şi dr Torres
avem aprobare prezidenţială.
- Te-ai întors!
- Stai departe de mine azi.
Unde e Cristina? Trebuie să fie devastată.
În locul ei, acum m-aş îndopa
cu prăjituri cu ciocolată.
Încetează! Cristina Yang n-are nevoie
de mila ta!
- A fost furată! Şi tu ai furat-o!
- Eu?
Da! Eşti o Avery prin alianţă!
Haita aia de proşti
care nu-şi deosebesc fundul de coate,
darămite un chirurg eminent
de un tăntălău
care se joacă cu trusa de ştiinţe
la mă-sa-n pivniţă!
Ţi-am spus să stai departe de mine, nu?
- Când a fost asta?
- Acum o lună.
Lebackes m-a abordat.
Am lucrat cu el în timpul liber.
Crede că sunt foarte potrivit.
- Deci te-ai hotărât? Pleci?
- Nu. Nu ştiu.
- Specializarea mea e pe terminate...
- Când vor răspunsul?
În seara asta.
N-ai de gând să ţipi la mine?
Inima lui Frankie e pe drum.
Pur şi simplu nu înţelegem.
Acum două zile se simţea bine,
iar acum nici nu poate să respire.
Aseară i-aţi făcut chemoterapie.
De asta îi e mai rău?
Ştiu că e ceva legat
de tratamentul genetic.
Chemoterapia i-a distrus măduva
care conţinea celulele
cu deficit de enzimă.
O doză atât de mică nu l-ar fi îmbolnăvit.
Credem că a făcut o infecţie virală.
***? E izolat complet!
Nu are contact cu nimeni.
- *** se poate aşa ceva?
- Fiul dv nu are sistem imunitar.
Am luat toate măsurile de precauţie,
dar suntem într-un spital.
- Uitaţi-vă la el! Abia mai trăieşte!
- Poate ar trebui să oprim totul.
Să-l lăsăm să-şi revină,
să se odihnească.
Am discutat despre asta.
O să fie mai bolnav
înainte să se facă bine.
Totul merge aşa *** am plănuit
pentru astăzi.
Când injectaţi un virus ***
în băieţelul nostru foarte bolnav.
Un virus dezactivat.
Ascultaţi-mă.
Trebuie să mai rezistăm încă puţin.
Mai avem puţin.
Gândăcelule!
Hai să-i dăm puştoaicei o inimă nouă.
Bisturiu de zece.
- Mă ocup eu, dr Russell.
- Yang!
Ce surpriză! Când te-ai întors?
Vă mulţumesc că mi-aţi ţinut locul,
dar de-aici mă descurc.
Sunt pregă*** şi gata de operaţie.
Odihneşte-te, eşti obosită.
Am urmărit cazul lui Frankie McNeil
încă din prima zi. Mulţumesc.
Aseară ai suferit o pierdere grea, Yang.
Te-a rănit. Îţi doresc mai mult succes
data viitoare.
A fost o onoare să fiu nominalizată.
Bisturiu de 10.
ANATOMIA LUI GREY
Sezonul 10 Episodul 21
Traducerea BlackAmber, ploi78 & JohnnyB
Comentarii pe www.tvblog.ro
Ce Dumnezeu faci aici?!
- Îmi place să te ţin în tensiune.
- Fă bine şi intră
până nu-l fac pe Henry
să se simtă jenat.
- Ar trebui să-ţi fac surprize mai des.
- Nu sunt chiar atât de surprinsă.
- *** aşa?
- M-am gândit eu că vii să-ţi bagi nasul
ca să afli de ce
n-a primit dr Yang premiul.
Te rog! Plănuiam de mult să vin.
Mi-am zis că vei fi obosită de la ceremonie
şi ai nevoie de o mică vacanţă.
Adică nu te-ai gândit să vii aici
şi să sărbătoreşti victoria lui Yang?
Ar fi fost un aspect plăcut.
Dar cred că weekendul va avea
alte aspecte plăcute.
Vorbeşti serios?
Ce-ar fi să termini ce-ai de făcut,
iar eu stau aici şi admir magia.
Apoi te scot la masă.
De acord, dr Webber.
- Salut!
- Bună, ce faci?
Bine. *** ai dormit?
Bine, mersi.
Ai vorbit cu Cristina? Se simte bine?
- Eram convinsă că o să ia...
- Ştiu. Şi eu am fost şocat.
Astă-seară trebuie să vin acasă.
- Vrei să stăm de vorbă?
- Am nevoie de iPod.
- Am fost să alerg azi şi voiam...
- Sigur.
Te simţi bine? Arăţi...
Tensionat. Sunt puţin tensionat.
Trebuie să întocmesc un raport
despre valoarea proiectelor de cercetare.
Nu cred că le vom păstra pe toate.
Ce e?
I-aţi refuzat premiul şi, la nici
24 de ore, vreţi să-i opriţi proiectul?
- Ştii că a fost visul vieţii ei?
- Nu asta facem. Se caută căi pentru...
O mişcare a-ntâia, dragi Avery.
Şi cică e vorba de medicină...
- Despre ce e vorba?
- Sam Roane, de 23 de ani.
În ultimele trei luni
a traversat ţara pe jos.
L-a oprit doar nevoia de somn
şi camioneta care l-a lovit.
Hipotensiv, traumatisme multiple
şi deformarea membrului drept inferior.
Paramedicii i-au pus atele pe loc.
Înseamnă că ai început să mergi de la...
- Wilmington.
- Vrei să strângi bani pentru bolnavi?
Nu. M-am alăturat unor grupuri
pentru bolnavii de cancer, pentru gustări,
dar voiam să mă dedic unui lucru
şi să-l duc până la capăt.
Şi am fost lovit de o camionetă.
Fractura de femur a secţionat
artera femurală.
De aceea e hipotensiv.
Tot sângele se scurge în coapsă.
Piciorul nu are puls şi e rece.
Trebuie să-i facem o angiografie în sală.
Şi-au bătut joc de ea!
Eram gata să fac scandal,
dar ea stătea cuminte în scaunul ei.
L-a aplaudat, Derek!
- Hai, descarcă-ţi sufletul.
- Şi acum nu dau de ea.
S-ar putea să fie încă în Boston
sau în Mexic. Habar n-am unde...
E în sala de operaţii 1.
Slavă Domnului!
Acela e un neurinom extramedular?
- Da.
- Extins în spaţiul retropleural?
- Da.
- E pentru mine?
Trebuia să avem de mult o întâlnire.
Sala de operaţie 3. Tu, în halat nou,
eu, cu o bonetă cu feriboturi.
Te bagi?
Ar putea să dureze câteva ore.
Cine stă cu copiii?
- Stă Amy cu ei.
- Avem o bonă Amy?
- Sora mea.
- Drogata?
- E în recuperare şi adoră copiii.
- Am lipsit doar o zi.
Tumoarea e în jurul
vaselor de sânge principale.
Ştiu ce faci.
Şi are efect.
Femurul e distrus.
Am nevoie de fixare externă.
- Artera femurală e secţionată.
- Trebuie să eliberăm presiunea din picior.
Am vorbit cu Grey.
Cristina e în sala de operaţie.
Karev şi Robbins sunt cu ea.
Wilson, ţi-ai pus protecţie
pentru ghete?
De ce să-mi pun...
Acum înţeleg.
Mi-a ajuns în ciorapi.
Nu se învecheşte niciodată.
Simt că vin toate una după alta
şi nu se mai opresc.
Nu ştiu *** rezişti
cu trei copii bolnavi.
Eu de-abia pot să mă menţin
pe linia de plutire cu unul singur.
Teresa?
Aveţi cumva formularele de consimţământ
pentru după-amiază?
Da, am uitat.
Numai puţin.
Sigur, nu-i grabă.
Eşti mama lor.
Au încredere în tine.
Dar nu ai *** să-i ajuţi.
Asta e treaba doctorilor.
Săptămânile trec
şi toate chestiile astea
care ar trebui să-i facă bine
tot nu funcţionează.
Şi încep să mă întreb:
oare doctorii ăştia chiar ştiu
ce e mai bine pentru copiii mei?
Mă păcălesc singură?
O să plecăm odată acasă?
Scuze, dnă doctor.
Nu vă supăraţi.
Nicio problemă.
Teresa, scuze.
Mai aveţi câteva de semnat.
Scot pensa
ca să restabilim fluxul sanguin.
Nu văd nici măcar o fisură, nicio
picătură de sânge. Ai lucrat perfect.
N-am mai văzut niciodată
o anastomoză atât de rezistentă.
- Uite, Karev.
- Ai făcut o treabă grozavă, Yang.
- Ca la carte.
- Fără greşeală.
Încarcă la 20.
De acum ar trebui să înceapă să pompeze.
Cât durează?
De obicei, porneşte imediat
după restabilirea fluxului sanguin,
aşa că stai cu ochii pe ea.
Nu vrei să ratezi asta
la primul tău transplant.
Şi...
n-ar fi trebuit să pulseze până acum?
Dr Yang?
Încep masajul cardiac.
- Electrozi cardiaci.
- Epinefrină intracardiacă.
Hai odată! Bate!
Ce spun cei ce la banca de organe?
Aşteptăm să ne sune.
Nu înţeleg.
*** să se întâmple asta?
Ne-au trimis o inimă defectă.
Probabil că au lezat-o
atunci când au prelevat-o.
Sună de la banca de organe.
Au găsit încă o inimă compatibilă.
- E în Portland.
- Care erau şansele?
Karev şi cu mine ne ducem să o luăm.
Nu putem să riscăm să o strice şi pe asta.
- Nu e nevoie să mergem amândoi...
- Acum! Hai!
- Cristina, eşti bine?
- Da.
Dr Yang, Frankie e pe bypass
de câteva ore bune.
Şi aşa o să rămână.
Stai lângă ea.
Cheamă-mă dacă intervine vreo schimbare.
Bine.
Gata.
Mergem?
Chiar credeai că am venit
să te iau la întrebări de ce n-a primit
Yang premiul Harper Avery?
Eşti un tătic mândru.
E eleva ta model.
Ştiu că e important pentru tine.
E important pentru întregul spital.
Iar tu eşti un investitor
al acestui spital,
deci cred
că ar fi important şi pentru tine.
Este.
Tocmai de aceea
e bine că există un comitet imparţial.
Păi...
Păi ce?
Nu e aşa de imparţial.
Faptul că a pierdut
nu are nici un sens.
I-am citit lucrarea,
am citit toate lucrările nominalizate.
Nu se compară...
Doar dacă a greşit
la nişte calcule statistice,
dacă e vreo eroare pe undeva prin cifre.
Ştii la fel de bine ca şi mine
că nicio altă lucrare nu se compară
cu ceea ce a făcut Yang.
În primul rând,
mă bucur că eşti în viaţă.
În al doilea rând,
pe cine vrei să iau la bătaie?
- Sunt de partea ta.
- Mer.
Dar nu pot să te susţin
dacă dispari aşa.
- Mer, nu acum.
- Dr Yang,
vă cheamă
la terapie intensivă coronariană.
Saturaţia de oxigen
a lui Ivy McNeil a scăzut sub 70.
Dr Yang, v-aţi întors.
Slavă Domnului!
Inima lui Ivy nu mai face faţă.
Are mult lichid în plămâni.
Trebuie s-o intubez imediat.
Pregătiţi o inducţie cu secvenţă rapidă
cu 15 de etomidat şi 10 de vecuroniu.
Link. Link, nu te uita.
Sunt aici, scumpo.
Daţi-i etomidat.
De-abia i-am smuls două vorbe.
E clar că nu e bine, nu?
Ai spus că a trebuit
să se ocupe de o urgenţă.
Sunt sigur că e bine.
De săptămâni bune n-am mai petrecut
atât de mult timp împreună singuri.
E plăcut.
Trebuie sa facem asta mai des.
Grey?
Trebuia să agăţ un prosop de clanţă.
În legătură cu proiectul tău
cu vena portă...
Chiar ai nevoie de laboranţi
cinci zile pe săptămână?
- Da. Zi că da.
- Da. De ce?
- Fundaţia taie banii de cercetare.
- Poftim?!
- Nu, nu. Doar vor să vadă...
- Pe naiba!
Fundaţia Harper Avery nu ia
nicio decizie cu privire la acest spital.
Dacă e ceva la care fundaţia Harper Avery
nu se pricepe
e să decidă
cine ar trebui să primească ceva.
Bine, vreau doar...
Spune-le că dacă îmi taie fondurile,
le tai cauciucurile.
Cristina Yang merita acel premiu,
nu domnul doctor Vai-de-el de la Hopkins.
Şi spune-le asta în propoziţii scurte,
cu cuvinte minuscule,
pentru că sunt nişte capete pătrate!
Şi ne distram aşa de bine.
Jackson şi cu mine
nu am avut o simplă ceartă.
E ceva important, nu e ceva ce poate fi
trecut cu vederea, ignorat sau reparat.
Nu pot să mă prefac
că nu s-a întâmplat nimic.
Da, ştiu. Ştiu.
Ai mai spus toate astea şi aseară,
şi la micul dejun.
Şi acum... ai luat-o de la capăt.
Ia te uită.
Dispozitivul de fixare externă
e gata de pus.
Din păcate,
cred că noi ne-am terminat treaba aici.
***, pleci?
Nu poţi să pleci.
Dar nu trebuie să verificăm măsurătorile
cu radiografiile?
Ba da, doar că...
Nu vrem să-i deranjăm
pe Kepner şi pe Hunt,
aşa că o să facem asta la radiologie,
unde sunt ecrane mai mari şi
lumină mai bună. Nu-i mai bine aşa?
Noi aproape am terminat, aşa că...
Nu, nu vă grăbiţi.
Hai, Wilson.
Ar trebui să-l luăm acasă!
Să-l lăsăm să-şi revină!
Hai să aşteptăm ca tratamentul acesta
să fie mai bine fundamentat!
Nu trebuie să fim noi cobaii!
Dar tratamentul acesta
ne-ar putea vindeca băiatul.
Ar putea duce o viaţă normală.
Sau ar putea să-l omoare!
Au spus că n-o să fie aşa,
dar terapia asta se face cu ***.
Nu te sperie câtuşi de puţin?
E dezactivat!
Măcar ai idee ce înseamnă asta?!
Ai idee ce înseamnă asta?
Mă scuzaţi. Trebuie să-i mai fac
încă o analiză de sânge lui Braden.
Nu! Nu-i mai luaţi sânge!
Nu-i mai faceţi injecţii!
Nimic altceva! Am încheiat!
Tratamentul acesta a mers prea departe!
Îl omoară!
Teresa, ştiu că sunteţi speriată.
Teresa...
Nu, spuneţi-i doamnei doctor Bailey
că ne-am răzgândit.
Azi nu-i mai faceţi nicio injecţie
lui Braden. Aţi înţeles?
Ultima dată când am fost cu avionul...
Putem să nu vorbim despre ultima dată
când ai fost cu avionul?
Nu.
Alex, ultima dată când am fost
împreună cu avionul...
a fost când ne-am cunoscut.
Ştiu că ai vrut
să vin cu tine cu avionul
ca să mă convingi să nu accept oferta.
O să ajungem în curând la Portland.
Treci peste introducere
şi zi ce ai de zis.
N-am unde să mă duc.
Ne duceam să luăm un ficat şi un intestin
subţire pentru un copil de 10 ani.
Şi acum crezi că mă duc după bani,
că aleg bogăţia în locul ştiinţei
şi că asta înseamnă
că-mi irosesc talentul...
Că viaţa e mai mult decât
un program lejer şi un salariu barosan.
M-am gândit mult la asta.
Ai fost grozavă,
dar deja am rămas o dată pentru tine.
Trebuie să încep să mă gândesc la mine,
la ceea ce-mi doresc.
Am muncit din greu şi merit asta.
Merit să mă gândesc şi eu
o dată la mine, da?
Yang e robot.
Dacă aş fi pierdut eu premiul
Harper Avery, aş fi fost de negăsit,
lată în pat cu o sticlă de whisky.
Deşi a aruncat cu instrumentarul
într-o sală de operaţii aglomerată.
Yang e chirurg.
Îi pasă mai mult de pacienţi
decât de o prostie de premiu.
Cât mai e gazul din sânge?
PH-ul e 7,15,
presiunea dioxidului de carbon e 52.
La naiba! Are acidoză.
Dă-i bicarbonat şi creşte-i doza.
- Bine.
- Aşa.
Shane, sângerează.
Sângele iese printr-o sutură.
Cheam-o imediat pe dr Yang!
Plămânii lui Ivy
sunt mai bine după intubare,
dar trebuie să introduc
un cateter mai deosebit
ca să-mi fac o imagine mai clară
despre starea inimii ei.
Poate ar fi bine să ieşiţi
cât fac asta.
Nu, rămân. Vreau să rămân.
Aţi venit aici imediat
după operaţia lui Frankie. E...
A apărut o... complicaţie
cu inima pentru transplantul lui Frankie,
dar am găsit alta care e pe drum.
Am vrut să o ţin pe Frankie
în sala de operaţii până ajunge inima.
Poftim?
E în siguranţă? O să fie bine?
E ţinută sub observaţie.
Dr Yang, dr Ross şi dr Murphy
vă sună din sala de operaţii 1.
Pune-i pe difuzor.
Ross, pune-mă la curent.
Sunt aici cu tatăl lui Frankie.
Frankie are o hemoragie printr-o sutură.
Şi are acidoză.
- John, ar trebui să ieşi.
- Rămân.
- Ross, i-ai dat bicarbonat?
- Da.
- *** sunt factorii de coagulare?
- Stabili, dar hemoragia nu se opreşte.
Trebuie să opriţi hemoragia.
Dacă sângerează în continuare...
Tripleta morţii... ştim.
Îmi pare rău, domnule.
Fă o sutură în saltea orizontală,
dar ai grijă la ţesuturi.
Sunt extrem de fragile,
deci lucrează uşor.
Tu eşti pe partea care trebuie.
Ai o singură şansă,
altfel poţi să sfâşii aorta,
care e esenţială la conectarea noii inimi
pe care o aşteptăm.
Nu.
Respiră adânc şi fă sutura.
Poţi să faci asta.
N-am mai făcut niciodată
o sutură în saltea orizontală pe aortă,
numai pe intestin.
Din partea asta, o să-i sfâşii aorta.
- Şi dacă o sfâşii eu?
- N-o s-o faci!
Poţi să faci asta.
Ross! Murphy!
Gata. Am oprit hemoragia.
E bine.
Amândouă sunt bine.
Are rezultate.
Are mereu,
iar aceasta nu este o excepţie.
Fă-mă să înţeleg,
pentru că eu sunt de părere
că Yang trebuia să câştige.
Ce-mi scapă?
Din punctul meu de vedere,
trebuia să câştige detaşat.
Richard,
spune-mi că nu eşti atât de naiv.
Ce vrei să spui?
Fundaţia Harper Avery
e coproprietarul spitalului
la care lucrează Cristina Yang.
N-avea *** să câştige premiul.
Nu ştiu cât o să ţină sutura asta.
- PH-ul şi bicarbonatul?
- 7 şi 14.
Dr Yang, acum sângerează
prin vena cavă inferioară.
- Văd, Shane.
- Nu facem o sutură?
Dacă o tot cârpim,
o să se sfâşie cu totul.
Trebuie să o luăm de aici.
***? Trebuie să facă un transplant.
În starea asta
nu are *** să supravieţuiască.
Întâi primeşte o inimă defectă,
iar acum nu ştim
dacă o s-o accepte pe cea nouă?
E Robbins?
*** stăm?
Am scos inima şi plecăm acum.
Îi spui tu coordonatorului?
Sună-l pe pilot.
Spune-i că venim.
Deci aşa o să fie de acum încolo?
Tăcere totală
până o să termin specializarea?
Aşa o să laşi lucrurile?
Alex, te-am luat cu mine azi
pentru că aveam încredere în
capacitatea ta de a preleva inima asta.
Şi apoi ne-am urcat în avion
şi am început să fiu tristă
pentru că pleci în curând
şi o să-mi fie dor de tine.
Nu te-am luat azi cu mine
ca să te cert.
Sunt mândră de tine
şi mă bucur pentru tine
şi nu voiam decât
să împart cu tine o amintire.
Eram sentimentală!
Dacă accept oferta,
o să am în continuare
dreptul să operez în spital.
O să mă mai vezi.
Taci, Karev.
Ai stricat momentul.
Doar câteva suturi şi gata.
Ştiţi unde era când a fost lovit?
Traversa autostrada 519.
Vedea apa.
Nu voia decât să meargă
de la un ocean la celălalt.
Era atât de aproape!
Hai să-i verificăm pulsul.
Nu e drept.
Faci o promisiune
care ar trebui să însemne ceva,
şi apoi o camionetă te scoate din joc.
Te simţi bine?
Scuze.
Simt că cearta asta cu Jackson
e cearta cea mare şi eu...
Nu ştiu *** o să ne revenim după asta.
Sunt unele certuri
peste care nu poţi să treci.
La mine şi la Cristina
a fost vorba de copii.
Tu şi Avery?
Asta e prima voastră ceartă.
O să treceţi peste asta,
apoi o să apară altceva
şi o să vă certaţi şi pentru aia.
Şi o să vă reveniţi de fiecare dată.
Asta nu e camioneta voastră.
Acum că s-a dizolvat
şi am adăugat la cultură virusul,
nu mai trebuie decât să le scot
şi să-i fac injecţia
în următoarele patru până la şase ore,
iar apoi, teoretic,
se va întâmpla minunea.
Vezi tu, Bailey, asta e problema.
Până acum totul e numai teoretic,
iar fundaţia vrea să vadă rezultate.
Trebuie să mă ajuţi.
Dă-mi ceva concret care să arate
că proiectul tău dă rezultate.
O să dea.
Imediat ce-o să-i administrez
băiatului meu din balon
acest tratament genetic ţintit,
o să ştiu.
Simt eu asta.
Nu pot să susţin
că avem nevoie de proiectul tău
pentru că simţi tu asta, nu-i aşa?
Ai spus că o să faci asta azi?
Da.
Şi o să meargă.
Dr Bailey, aveţi un minut?
Tu ai urmărit-o.
Tu ai încurajat-o.
Doar că nu i-ai spus că e favorita,
când de fapt ştiai
că nu e decât de faţadă.
Nu a fost de faţadă!
A fost nominalizată
pentru un premiu prestigios
care a făcut-o cunoscută pe ea
şi acest spital.
Ai folosit-o!
Nu avea nicio şansă să câştige premiul.
Nimeni de la spitalul Grey Sloan Memorial
nu o să câştige vreodată
un premiu Harper Avery, nu-i aşa?
Trebuie să-ţi reamintesc
de ce există
un spital Grey-Sloan Memorial?
Sau mai bine să-mi retrag cei 24 de
milioane de dolari şi să mă duc acasă?
Ce mă atrage la tine, Richard,
este idealismul tău.
Găsesc asta extrem de atractiv.
Dar aici e vorba de afaceri.
Şi nu-mi place
că ai bătut atâta drum până aici
ca să-mi ceri socoteală
că poneiul tău drăgălaş
nu a primit o medalie!
Şi dacă asta te face
să te simţi mai bine...
află că primise voturile.
Tu eşti atât de naivă?
Catherine, chiar crezi
că de-asta am venit până aici,
că de-asta pregă*** un întreg weekend
cu lucrurile pe care le adori?
- Richard...
- Am făcut rezervare la Cipriani
pentru că ştiam că îţi place acolo.
Şi voiam să aştept desertul,
când chelnerul
urma să-ţi aducă un pahar de şampanie,
iar eu urma să-ţi spun
cât de mult te iubesc
şi cât de bine ne potrivim,
câtă dorinţă de viaţă îmi dai,
*** îmi dai un motiv
să mă trezesc în fiecare dimineaţă
şi să mulţumesc Domnului
în fiecare seară.
Urma să-ţi cer să fii alături de mine
pentru tot restul vieţii.
De aceea sunt aici.
De aceea am venit.
Iar acum plec.
Îmi pare rău. ***?
Va trebui să repetaţi...
Va trebui să mai spuneţi o dată.
Dr Robbins va ajunge aici
cu o inimă nouă pentru Frankie,
dar înrăutăţirea situaţiei lui Ivy
a adus-o şi pe ea
în fruntea listei de transplant.
Ivy este şi ea compatibilă
cu inima care va ajunge aici.
Dar e inima lui Frankie.
Oficial, da, dar...
dată fiind situaţia,
inima ar putea fi realocată.
Lui Ivy?
Vreţi să-i daţi lui Ivy
inima lui Frankie?
Nu, nu vreau...
Din punct de vedere medical,
situaţia lui Frankie se agravează rapid.
Tehnic, Ivy este mai stabilă,
ceea ce i-ar da inimii
o şansă mai bună de supravieţuire.
O secundă...
Dar dacă la Frankie e mai rău,
nu ar trebui să daţi inima
celei care e mai rău?
Cu condiţia să nu o irosească.
Credeţi că inima
vă fi irosită pe Frankie?
Vreau doar să vă explic
ce opţiuni aveţi.
Opţiuni? E decizia noastră?
Ne cereţi nouă să alegem?
Vreţi să alegem
care dintre copiii noştri
să primească o inimă şi care nu?
Frankie poate să primească
o inimă artificială pentru moment.
Nu putem alege.
Alegeţi dumneavoastră.
Avem trei copii, dr Yang...
Trei copii minunaţi şi cuminţi...
Şi nu putem...
Nu putem să alegem între ei.
Nu se poate.
Dumneavoastră va trebui să alegeţi.
Vă rog.
Vă rog.
Aici erai.
Inima lui Frankie
este rigidă ca un bolovan,
iar Ivy are disfuncţie sistolică globală.
E ceva imposibil.
De ce nu m-ai sunat?
Mer a ţipat deja la mine pe tema asta.
Îmi pare rău, bine?
Voiam să fiu singură,
aşa că am plecat.
Nu vorbesc despre...
Am aflat de familia McNeil.
Ar fi trebuit să mă suni,
să te ajut să iei o decizie.
Niciun chirurg nu ar trebui să ia
o asemenea decizie de unul singur.
De aceea sunt aici.
De aceea există un chirurg şef.
Sunt pacientele mele.
Eu le cunosc situaţia.
Pot să iau decizia asta.
Dar nu e nevoie.
Ba da, trebuie.
Începeţi pregătirile
pentru secţionarea vaselor de sânge.
Aceea este
o inimă artificială Gustafson?
O dăm jos pe Frankie
de pe masa de operaţie.
Iar inima care e pe drum?
O vom realoca. Se duce la Ivy.
Russell o pregăteşte acum.
Hai, să ne mişcăm.
O să ajungeţi acasă la cină?
Da, desigur.
Grozav! De-abia aştept!
Şi noi.
Asta înseamnă
ceea ce cred eu că înseamnă?
Ca o să ne aştepte o cină
pe masa din sufragerie
când ajungem acasă?
Am folosit vreodată masa din sufragerie?
Aminteşte-mi să-i mulţumesc surorii mele
că mi-a dat ocazia
să petrec o zi întreagă cu soţia mea.
Păcat că nu e o soluţie definitivă.
Încă nu,
dar avem un dormitor de rezervă.
Am putea să-i dăm dreptul de a opera.
Asta i-ar lăsa
mai puţin timp pentru îngrijit copiii.
Ştiu că nu e o situaţie definitivă,
dar astăzi nu am făcut nimic greşit
în nicio privinţă.
Poate o să ducă şi culce copiii.
Poate o să putem să bem şi nişte vin.
Amy pregăteşte masa copiilor.
Poate că avem timp şi pentru nişte...
Ar fi păcat să încheiem o zi aşa de bună
fără un desert.
De ce nu încerci
să mă convingi să rămân?
Dumnezeule!
Iar subiectul ăsta?
Nu putem să ne concentrăm un minut
la transplantul inimii
pe care am extras-o?
Da. Nicio problemă.
Nu mai zic nimic.
Normal că vreau să rămâi.
Însă pare o ocazie grozavă să avansezi
şi ai dreptate,
ai mai rămas o dată aici pentru mine,
şi nu vreau să-ţi stau din nou în cale,
aşa că dacă vrei să pleci,
ar trebui să pleci...
Dar nu din cauză că am spus
sau n-am spus eu ceva.
Ar trebui să pleci
pentru că ăsta este lucrul
cel mai potrivit pentru tine
pentru că eşti încântat
de ceea ce urmează să faci
şi eşti pregă***
să realizezi lucruri minunate acolo.
Şi să primeşti un salariu baban.
Foarte baban.
Aşa că ai de luat o decizie.
Nu o da în bară.
Bun, s-o mutăm.
Tensiunea arterială e stabilă.
Mă duc să văd ce face Russel cu Ivy.
Aduceţi patul.
Ce s-a întâmplat?
Tensiunea ventriculară a crescut la 200.
Se fisurează.
Acum s-a scăzut la 15.
Ce naiba?
La naiba! S-a rupt.
Va trebui s-o deschidem la loc.
Cleştele de scos copci!
Ceea ce nu înţeleg
este dacă nu cumva Braden o să moară
dacă nu face tratamentul acesta.
E posibil.
Aşadar...
Se întâmplă des chestia asta
cu tratamentele experimentale?
Ca părinţii sau tutorii
să-şi retragă acordul?
Nu mai vorbi, te rog.
Şi atunci ce să fac
cu formularele astea de consimţământ
pe care tocmai le semnase?
Le rup? Le arunc?
Te-am rugat să taci!
O să am eu grijă de alea.
Trebuie să fac măcar o sutură
care să reziste.
*** stă cu tensiunea ventriculară?
Zero.
Pupilele?
Nu mişcă şi nu reacţionează.
Cristina.
Ce-i?!
Cristina, ne chinuim de aproape o oră.
Transplantul lui Ivy a decurs perfect.
Ecografia postoperatorie este normală.
O să se trezească în curând.
Şi Frankie?
Nu.
Nu!
Nu se poate.
*** naiba aţi reuşit...
Am avut încredere în voi!
Ce naiba aţi făcut cu copilul nostru?!
Cele mai sincere condoleanţe.
Doamne!
Trebuie să fim alături de copiii noştri.
Sutura ta a rezistat.
Şi?
Nu am mai văzut vase aşa de fragile,
şi am văzut o mulţime de inimi bolnave.
Ai făcut ceva incredibil.
Shane, fetiţa a murit.
Nu din cauza ta.
Vor să fim un centru de inovaţie,
- ... dar nu vor să plătească pentru asta.
- Dar le place când inventăm ceva.
Au nominalizat-o pe Yang
pentru un premiu.
Trebuia să câştige.
Sunt nişte capete pătrate.
Nu e posibil să dăm cu o mână
şi să luăm cu cealaltă.
Ar trebui să nu mai facem asta.
Nu avem ***.
Oameni buni, ei deţin spitalul ăsta.
Noi suntem doar consiliul director.
Conversaţia asta
este relaţia pe care o avem cu ei.
Tot ce putem face
este să îi ghidăm spre decizia corectă.
Şi asta înseamnă să ne hotărâm înainte,
oricât de dificil ar fi.
Acesta este raportul meu.
Toate proiectele sunt aici...
Bugetele operaţionale
faţă de situaţia la zi.
De la cel mai bun la cel mai prost.
Uitaţi-vă şi voi,
că mie mi-e clar ce trebuie decis.
Ai o secundă?
- Nu-i nimic. O să revin.
- Nu, nu. Alex, intră.
Totul e bine?
Da.
Voiam să vă anunţ
că specializarea mea este aproape gata
şi am primit o ofertă de la clinica
de chirurgie pediatrică Lebackes,
clinica lui Oliver Lebackes,
şi...
m-am gândit serios la asta
şi am decis să o accept.
Drept urmare,
acesta este preavizul meu.
Cristina, te rog să nu dispari din nou.
Unde eşti?
Te rog... sună-mă.
Hunt.
Trebuie să vorbim.
Dacă se poate amâna...
Nu, nu se poate.
Ei bine?
Era cât pe-aci să renunţ.
Dar... le-am spus.
Şi cred că o să fie bine, nu?
Glumeşti?
O să fie grozav!
Dragule!
Sindrom de compartiment?
Da. A ţâşnit sânge peste tot.
Lui Torres îi place chestia asta.
Ar trebui să îi arunci pe ăia.
Ştiu. Ai dreptate.
De ce să curăţ chestiile alea naşpa,
acum când îţi permiţi
să-mi cumperi unii noi?
Ce s-a întâmplat?
Stai aşa. Unde sunt copiii?
Au adormit... sunt bine.
Ce s-a întâmplat?
Nu sunt în stare de asta.
Copiii ţi-au stricat sora.
Nu, nu e vina lor.
Nu am venit aici
să văd ce viaţă perfectă ai.
Am venit să văd
dacă eu aş putea să fac asta,
copii, căsnicie
şi o carieră cu normă întreagă...
pentru că asta îmi doresc... cu James.
Şi după o singură zi sunt terminată.
Încă ceva de adăugat la lista lucrurilor
la care nu mă pricep...
Nu pot.
Ştiam eu că e prea frumos
să fie adevărat.
Ce-ar fi să mergi
să-ţi dregi surioara?
Eu o să comand ceva de mâncare.
Aşadar, te-ai...
Corect.
Bine, ne vedem mâine.
April.
Aseară am spus mai multe lucruri
pe care le regret.
Şi îmi pare rău
că ţi-am rănit sentimentele.
Şi mie îmi pare rău.
Bine. Atunci vino acasă. Rămâi.
E o conversaţie
pe care oricum ar fi trebui să o avem.
E ceva ce ne defineşte.
O să avem de discutat ceva timp.
Însă ne-am căsătorit.
Ne iubim.
Am făcut jurăminte
să trecem peste astfel de lucruri.
Ştiu.
Şi eu te iubesc
şi ne-am asumat ceva.
Şi dacă crezi în Dumnezeu,
dacă crezi că el m-a făcut...
soţul tău...
care îţi împărtăşeşte credinţele,
şi asta fac.
Cred că nu ar trebui
să omorâm sau să furăm.
Cred că trebuie să spui adevărul.
Cred că ar trebui
să ne purtăm cu ceilalţi
aşa *** am vrea
să se poarte şi ei cu noi.
Sunt de acord.
Atunci putem să trecem de problema asta.
De fapt şi de drept,
credem în aceleaşi lucruri.
Dar apoi mă gândesc
*** o să le spun copiilor noştri
cât de incredibil de mult sunt iubiţi
de creatorul universului,
cel care i-a creat şi pe ei,
şi parcă te şi văd acolo,
dezaprobator şi neîncrezător,
şi nu pot să nu mă gândesc la asta.
Putem să îi lăsăm o clipă
pe copiii noştri ipotetici...
Nu, nu putem,
pentru că nu mai sunt ipotetici.
Jackson, sunt însărcinată.
Şi atunci, ce e de făcut?
*** iei decizia?
Când nu mai ai nici o idee?
*** să te asiguri
că nu iei decizia cea mai proastă
din viaţa cuiva?
Şi acum ce facem?
Ţinem pumnii
şi sperăm că se face bine?
Aşa se pare.
Noapte bună, Edwards.
Închizi ochii...
ignori pe oricine
şi orice din jurul tău...
Cristina?
Cristina?
Cristina?
Te simţi bine?
Cristina,
erau nişte copii foarte bolnavi.
Pe oricare dintre ei
îi aştepta o condamnare la moarte
dacă nu ai fi fost tu.
Simplul fapt
că una dintre ele mai trăieşte...
Ştiu asta, Owen.
Frankie era cu un picior în groapă
de când a ajuns aici.
Ai luat decizia corectă.
Ai făcut ce trebuia.
Ştiu că am făcut ce trebuia.
Nu trebuie să-mi spui mie.
A fost o decizie imposibilă
şi o susţin.
Am făcut tot ce se putea...
aşa *** trebuia.
Am făcut-o perfect.
Şi atunci care e problema?
Care e rostul, Owen?
La ce bun să mai faci orice?
Ai câştigat.
Premiul Harper Avery...
primiseşi cele mai multe voturi.
Richard mi-a spus adineauri.
Ai pierdut din cauze politice.
Relaţia fundaţiei cu noi...
s-au folosit de tine.
Nu aveai nicio şansă.
Şi te rogi ca vocea interioară...
să aibă dreptate.
Pentru că odată luată decizia...
nu te mai poţi întoarce.
Traducerea şi adaptarea:
BlackAmber, ploi78 & JohnnyB
Comentarii pe www.tvblog.ro