Tip:
Highlight text to annotate it
X
Salut, lume! Sunt Markiplier şi vă mulţumesc tuturor atât de mult pentru că aţi fost alături de mine prin toate cele 1000 de video-uri.
Este greu să-mi imaginez *** am ajuns în acest punct şi chiar am vrut să fac ceva special pentru borna de 1,000 de abonaţi.
Sau, nu borna de 1,000 de abonaţi, ci de 1,000 de video-uri. Cred că acest video vă va explica mai bine *** am ajuns aici din punctul A în punctul B.
Şi *** voi mi-aţi schimbat viaţa. Pentru că aceste lucruri sunt foarte importante pentru mine deoarece ele îmi arată *** am devenit persoana care sunt.
Şi chiar vă apreciez cu adevărat pentru că aţi rămas alături de mine.
Deci, SĂ ÎNCEPEM!
M-am născut pe o insulă în mijlocul oceanului Pacific numită O'ahu care este a treia cea mai mare insulă din Hawaii.
Şi casă pentru oraşul Honolulu, unde m-am născut intr-o bază militară.
Tatăl meu a fost un om al armatei, fusese in armată timp de 23 de ani înainte să se pensioneze.
Aparent, în timp ce a fost staţion în Corea, a întâlnit-o pe mama. Am auzit că este o poveste comună.
Dar rezultatul întâlnirii lor am fost eu. Un bebeluş frumos.
Acesta...nu este întocmai frumos, dar aptitudinile mele artistice lipsesc.
ORICUM, indiferent de *** m-am născut, m-am nascut minunat. Şi muscular.
Am fost un bebluş giant, aparent, lucru pe care mama mi-l reaminteşte din când în când.
Cântăream 4 kg şi 600 de grame, prin urmare, m-au numit Mark.
Tot numai muşchi, bineinţeles. NU VĂ ÎNDOIŢI DE MINE!
La puţin după ce m-am născut, tatăl meu s-a retras din armată pentru a se angaja drept artist de aspect pentru o companie de cărţi de un anumit fel.
Dar, oricum am ajuns in Cincinnati Ohio, din toate locurile posibile.
Nu sunt foarte sigur de ce, pentru că nu cred că avem vreo rudă aici.
Ah, oricum, ne-am mutat în această casă minunată cu o grădină gigantică în spate
care ducea în pădurea această uimitoare unde eu şi cu
fratele meu ne petreceam majoritatea timpului. Vreau să spun, dacă nu eram la calculator,
eram în padure jucându-ne în pârâju, strângând mormoloci, taiând viţă de vie, legănându-ne pe ele.
Chiar ne-am apropriat unul de altul în acele păduri şi acela este unul din lucrurile de care îmi este cel mai dor
de la casa aceea, dar cănd nu eram în păduri, ne jucam pe acest dispozitiv
magic numit calculator, cu care tatăl meu ne-a făcut cunoştinţă la o vârstă fragedă.
Vreau să spun, serios, acest lucru mi-a făcut mintea să explodeze atunci pentru că
nu puteam să mă imaginez trăind fără el.
Vreau să spun, îmi spunea poveşti despre *** calculatoarele erau antice şi pline cu camere întregi
dar eu eram pur şi simplu consternat că putea face ce făcea.
Nici măcar nu ştiam că există internetul, pe atunci.
Erau câteva jocuri pe calculator dar experienţa REALĂ
pe care am primit-o de la jucat, a fost de la sistemul Super Nintendo pe care fratele meu îl primise de Crăciun.
Vreau să spun, acest lucru a fost motivul pentru care fratele meu şi cu mine suntem atât de apropriaţi astăzi
pentru că ne-am jucat atât de multe jocuri împreună pe el. Acela este fratele meu în stânga.
Numele lui este Tom, iar acela sunt eu în dreapta şi după *** vedeţi sunt tot mai minunat dar
este un tip destul de şmecher şi nu cred că aş fi cine sunt astăzi fără el.
Din nefericire, nu erau numai timpuri fericite pe atunci. Tatăl meu şi mama se certau mult.
Şi prin certat mă refer că mama se certa iar tata trebuia să răspundă.
Um, nu era fericită unde se afla şi, ei bine, nu înţelegeam de ce dar eu şi cu fratele meu
încercam să ne distragem atenţia prin jocuri video. Ştiţi voi, incercând să ignorăm când puteam.
Dar într-un final, a mai încetat să funcţioneze. A fost destul de inevitabil, dar divorţul a urmat în sfârşit.
Şi eram destul de trişti dar era şi mai trist să-l vedem pe tata
pur şi simplu cedând. Vreau să spun, rămăsesem fără bani.
Jumătate din venituri se duseseră deci a trebuit să pierdem casa şi nu mai puteam cumpăra la fel de multe jocuri
*** cumpăram înainte deci am pierdut multă experientă de jucat dar cel puţin
am putut să ne păstrăm calculatorul şi asta a fost ce mi-a stârnit dragostea
de calculatoare şi tehnologie.
Ar trebui să menţionez că eram un puşti destul de ptrost. Eu şi cu fratele meu aveam un concurs
în care încercam să sărim cât de sus puteam de pe scări
şi să vedem cine putea să aterizeze pe o pernă la capăt.
Era să căştig dar am sfârşit prin a-mi crăpa craniul de
scara de jos. Asta se va înţelege mai bine mai încolo, dar *** am menţionat
înainte, eram un copil PROST. Când ne-am mutat,
n-am mai putut să mă duc la şcoala privată la care mergeam,
ceea ce era complet în regulă cu mine, pentru că nu îmi prea păsa,
dar era tot ceea ce ştiam. Nici măcar nu ştiam care era treaba cu dulapurile când m-am dus la noua şcoală.
Vreau să spun, absolut totul era complet străin pentru mine şi nu
aveam o scăpare, nu mai mergeam în paduri, mi-am pierdut
aproximativ toţi prietenii şi a trebuit să o iau de la capăt.
A fost o perioadă întunecată pentru mine deoarece nu aveam nicio idee ce făceam.
Dar, oricum, mi-am făcut căţiva prieteni dar am făcut din greşeală
altceva stupid şi avusesem un concurs "Cât de departe poţi
sări de pe bare" şi era să caştig...
dar am sfârşit prin a cădea pe pământ... şi a-mi rupe mâna
foarte tare, ambele oase şi chestii iesindi-mi de peste tot.
DAR acesta este de fapt un lucru bun (acela este fratele meu şocat)
dar acesta este de fapt un lucru bun pentru că m-a făcut să găsesc
nişte prieteni, şi s-ar putea să întrebaţo, "Ei bine, *** s-a întâmplat asta?"
Ei bine, s-a întâmplat aşa: aveam ghips pe mână
şi nu puteam face lucruri precum să-mi ascut creionul. Deci acest
super minunat tip numit Drew s-a decis că
mă va ajuta. Şi Drew este un roşcat înalt dar este un tip
şmecher oricum.