Fr. Sophrony - Theology vs imagination

Fr. Rafail remembers the words of Fr. Sophrony [Sakharov], "the mind inclined towards imagination is not able to theologise, because theology is concrete life." Subtitles: English (YTranslations Ltd), Romanian Fr. Rafail: "The word of Father Sophrony: the mind inclined towards imagination is not able to theologise, because theology is concrete life. ... The Church is not a theory, it is not an abstract philosophy, it is the most concrete reality. Yes, but for us it is not concrete because we no longer live in that natural state of man, the Adamic state from the beginning, that we lost through the fall of our ancestor, that we lose through our falls and through our wanderings, but which still lives in us, and to speak politically, still asks for its rights. The true nature asks for its rights and this demand of our nature, which, after all, is reconciled only with the holiness of God, bursts in different ways, through our passions and so on, all sorts of aspirations, all sorts of thoughts, ideas, imaginations and other things..." Video source: D-Studio Production (****** This video is part of the speech of Fr. Rafail Noica given at the International Colloquium "Meeting with the spiritual father", November 13-15, 2016, Iasi, Romania.

M-am bucurat că a pomenit ÎPS Ierotheos cuvântul părintelui Sofronie că mintea înclinată spre închipuire, spre imaginaţie, nu este în stare de a teologhisi, fiindcă teologia este viaţă concretă. Nu a fost dogmă care să nu înceapă printr-un eveniment trăit istoric de către cineva. Biserica nu este o teoretică, nu este o filosofie abstractă, este realitatea cea mai concretă. Da, dar pentru noi nu este concretă fiindcă noi nu mai trăim în starea aia care este firescul omului, firea adamică cea dintru început, pe care am pierdut-o prin căderea strămoşului nostru, pe care o pierdem prin căderile noastre şi prin rătăcirile noastre, dar care încă trăieşte în noi şi încă, ca să vorbim politic, îşi cere drepturile. Firea adevărată îşi cere drepturile şi această cerinţă a firii, care, până la urmă, nu se împacă decât cu sfinţenia lui Dumnezeu, răbufneşte în diferite feluri, prin patimile noastre ş.a.m.d, tot felul de năzuinţe, tot felul de gânduri, de idei, închipuiri şi alte lucruri, ca să cităm pe poetul nostru, „vane idealuri”.