Tip:
Highlight text to annotate it
X
BATISTA GALBENĂ
Traducerea şi adaptarea: Kprice/Larra
- Brett! - Închide numărul şapte.
Nu te lăsa prins, Brett!
Ţine minte ce ţi-am spus.
Să nu te mai întorci.
Nu vreau să te văd iar aici.
Ce fel de pana este aceea? Cea din ureche.
- E o pană. - E pană de cacadu.
Sunt indo-american, deci...
Vă servesc cu ceva?
- Da. O bere, vă rog. - Coors, Heineken?
De orice fel. Fără alcool.
Bine.
Mulţumesc. Încotro merge acel autobuz?
Merge în următoarele două staţii spre Hamilton.
- Spre Sud? - Da.
Trebuie să traversezi râul dacă vrei să fii mai aproape de Sud.
Poţi verifica mersul autobuzelor dacă ai timp.
- Mulţumesc. - Cu plăcere.
Mereu eşti aşa vorbăreţ?
Aveţi cumva aparate foto cu filmele voalate sau expirate
în partea din spate?
- Nu arunc nimic. - Ştiu, de asta întrebam.
La asta te refereai?
- Aş vrea nişte cartofi prăjiţi. - Sigur.
Chips-uri!
- Ştii de unde aş putea lua feribotul? - Cred că de la râu.
- N-ai mers niciodată cu el? - N-am încercat.
N-ai vrut să treci niciodată în partea cealaltă?
Mie mi s-ar părea amuzant, dar cred că din cauză că sunt indo-american.
Mi-ar plăcea să văd tot ce se poate. Pământul...
- Te cunosc? - Nu. De ce?
N-am voie să vorbesc cu lumea? Doar nu-ţi fac niciun rău.
Sigur, aşa spun şi criminalii.
- Mulţumesc pentru informaţie. - Cu plăcere. Drum bun!
Am făcut o greşeală aseară. Cu tine.
Eram beat.
- Bine? - Deci nu ieşim diseară?
Vrei să vii cu mine?
- Bine. - Vino.
- Vrei să te duc înapoi? - Nu, nu.
Să ştii c-ai fost foarte drăguţ.
Mulţumesc.
Dacă ai luat-o pe calea asta, lucrurile se vor înrăutăţi.
Eu chiar...
nu prea cred asta.
Ai răbdare.
Vei fi bine.
Baftă.
- Ce faci? - Mă joc cu aparatul foto.
Ar putea ieşi fain. Nu se ştie niciodată.
- Fă şi tu ceva. - Ceva?
Orice, numai...
E minunat!
Stai, mai fă ceva, mai ciudat.
Vii un pic?
Ţine-mă.
După ce mă echilibrez, poţi să ieşi din cadru.
Gata.
Eşti un animal de circ!
Vrei să traversezi râul?
Da.
Poţi veni cu noi. E mai ieftin aşa.
Dacă mă duci imediat înapoi...
Avem o visătoare, doamnelor şi domnilor!
Vreau să plec, dar nu vreau să merg singură cu el.
N-o să ajungem.
E super, omule! E ca în Tom Sawyer.
Imediat.
Bun.
- Apropo, eu sunt Brett. - Gordon.
Toată lumea îmi spune Gordy.
Martine.
- Eşti din zona asta, Gordy? - Nu, sunt din Nord-Vest.
- Tu eşti din zonă? - Sunt în trecere.
Eu m-am născut şi am trăit toată viaţa aici.
Aş urma cursul râului.
Cred c-ar fi minunat să mergem la New Orleans.
- Dar e un baraj în cale. - Se află acolo cu un motiv.
- Mă aşteptam să văd mai multe daune. - Acela era singurul drum spre New Orleans.
Vă rog să debarcaţi.
Nu ne vom putea întoarce azi. E foarte riscant.
Dă-te de pe mine!
Gordy, n-ai ceva prin portbagaj? Ceva cu care să te poţi acoperi.
- O prelată sau ceva din plastic? - Da. Mi-o împrumuţi?
Bine.
Mulţumesc.
- Ce face? - E claustrofobic.
Crezi c-o să-mi ude pelerina?
Nu pentru asta este?
N-am mai văzut o ploaie ca asta.
Dumnezeule!
Opreşte la motel.
N-a rămas decât o cameră cu un singur pat.
Se plăteşte înainte, cu bani gheaţă, nu cu cartea de credit.
Plătesc eu.
Oricum trebuie să scap de banii gheaţă pe care îi tot port la mine.
- Cât costă, 50? - 50.
- 20... - Poftim.
Camera numărul 5.
- Şi unde e? - Pe acolo.
Aveţi vreo cutie poştală pe aici, dnă?
E genul de lucru pe care l-ar face un criminal.
- Trimite scrisori pe ploaie. - Mie îmi place ploaia.
De ce există tornade? Deoarece...
Dacă nu vă deranjează şi nici nu folosiţi cada,
aş vrea să dorm acolo.
- Vrei să dormi? - Mă gândeam la asta. Da.
Eu nu mai am treabă acolo. N-aş putea mirosi mai bine nici dacă m-aş strădui.
Ce penibil. "Uitaţi-vă ce candelabru am!"
"Uitaţi-vă ce jacuzzi am". Ne-am săturat, dle Dement.
Domnul fără cromozomi. Urmăreşti emisiunea asta?
- Îmi place. - Ba nu-ţi place.
Crezi că-ţi place, dar nu-ţi place emisiunea asta.
Haide...
Pe bune?
Bună, tată.
Nu prea mult. Ne-am adăpostit de ploaie.
Nu, cu nişte prieteni. Nu-i cunoşti.
E şi un adult cu noi. Totul este în regulă.
Da, exact asta voiam să fac, tată.
Încercam să pierd cât mai mult timp.
De ce a trebuit să pleci la Denver?
Bine.
Da, bine. Ne vedem marţi.
Tată...
- Te simţi bine? - Da.
Dacă ai terminat, eu mă duc să dorm acolo.
Dacă vrea cineva la baie, să bată la uşă.
Ce ciudat!
Dacă se îmbunătăţeşte vremea în următoarele ore, ar trebui să plecăm.
Chiar dacă e miezul nopţii.
Îngheţ de frig pe jos.
Noapte bună.
Să ştii că-i greu de dormit în aceeaşi cameră cu tine.
Eşti foarte drăguţă când faci anumite lucruri.
Mă cam excită.
Devine obsedant.
După ce plecăm, dacă m-ai săruta la plecare,
n-ar mai fi o obsesie.
Ce spui?
Deci e un fel de obsesie?
Mă atingi şi îţi trece?
Da, cam aşa ceva.
De ce?
Se va risipi misterul.
- Dă-te! - Bine, scuză-mă.
- Dă-te de pe mine! - Mi-am cerut scuze. Gata.
Nu te sâsâi să tac, bine?
Ce se întâmplă aici?
Bine. Tu du-te acolo.
Nu.
N-o să primesc ordine de la un tip bătrân...
- Acum. - Plânge degeaba.
De unde ştii tu?
Ţine-l jos.
- Încet... - Nu-l strânge.
- Bună. - Bună.
Voiam să...
Voiam să-ţi spun că-mi pare rău şi că...
- Doamne! - Ridică-l.
Gordy.
Mulţumesc că m-ai adus până aici,
dar cred c-o să-mi strâng lucrurile
şi o să iau autobuzul.
Şi eu ar trebui să fac la fel.
Mulţumesc frumos pentru plimbare.
Nu cred că am destui bani să ajung până acasă.
Îţi dau eu. Numai că au plecat toate dimineaţă. Va mai dura o vreme.
- Mulţumesc. - Cu plăcere.
Unde lucrezi?
Lucram pe o platformă, pe ocean, în partea de Sud.
Vrei o prăjitură?
În Sud... Adică în New Orleans?
La câteva ore distanţă de acolo.
Mereu mi-am dorit să merg la New Orleans.
Ai fost căsătorit vreodată?
Ai fost?
Îmi iei interviu pentru un serviciu? Eşti un pic cam tânără.
- Facem o plimbare? - Da.
- Ea unde e? - Cine?
Soţia ta.
De ce crezi că cineva şi-ar dori să se mărite cu mine?
Motivul e uşor de văzut.
Nu poţi avea mereu încredere în ceea ce vezi.
- Cu tatăl tău vorbeai aseară? - Da.
Cred că are o iubită, acum.
Nici măcar nu mi-a spus.
Sigur merge cu el în călătorii.
- Am mers şi eu de câteva ori. - Da?
- Am rămas la acel motel odată. - Nu se poate!
- Ce ciudat, nu? - Da.
Ar trebui să plecăm.
Niciun mesaj. N-am primit niciun mesaj până acum.
Probabil crede că eşti acasă.
M-ai auzit plângând aseară?
Mă-ntreb de câte ori pe zi plâng.
Ar trebui să număr într-o zi. Sigur aş fi uimită.
- Tu plângi? - Nu.
- Nu mai plâng. - Poţi plânge cu mine.
Dacă simţi nevoia.
- Măi să fie! E însuşi generalul. - Ia ghiciţi.
Am auzit la radio că s-a suspendat transportul public, aşa că...
Am venit să vă iau de aici.
E foarte drăguţ din partea ta că te-ai întors după noi, Gordon.
Nicio problemă. Nu prea fac economie, nu?
- De unde ai haina? - E cam neobişnuită, nu?
- Mă întrebam dacă o să... - Am observat-o imediat.
Dar n-am ştiut ce să spun.
Am cumpărat-o pentru că găsesc cu greu haine care să mi se potrivească.
Sunt foarte lat în umeri.
Nu ştiu dacă ai observat,
dar umerii mei sunt neobişnuit de laţi
şi sunt mic în talie. Cred că-i ciudat că am cumpărat-o,
pentru că mi-au omorât poporul şi aşa mai departe...
Dar am probleme în a găsi haine care să-mi vină.
Lat... îngust...
Am scos pozele. Mă gândeam să ţi le arăt.
Strada din poză e deschisă.
Mai sunt şi altele, dar le-au închis după furtună.
Doamne!
Sunt incredibile!
Nu credeai că ştiu să fotografiez, nu?
De ce eşti pe drumuri, şefu'?
Eu?
- Da, tu. - Îmi place să văd locuri noi.
Mă pot angaja oricând vreau. Am ceva bani strânşi...
Probabil o să mă întâlnesc cu tata în New Orleans.
Dacă n-a dispărut în furtună. N-am veşti de la el de ceva vreme.
- Cu ce te ocupi? - Repar PC-urile care nu pot fi reparate.
Dar tu de ce eşti pe drumuri?
Toată lumea trebuie să ajungă undeva, nu?
Scuzaţi-mă, am treabă la toaletă.
Dacă stai şi te gândeşti,
el e un necunoscut.
L-am luat cu maşina.
- Nu ştiu, poate c-ar trebui să-l lăsăm... - Îl cunosc eu!
Mai bine decât te cunosc pe tine.
Nu-l putem lăsa aici. Trebuie să-l ducem undeva de unde să poată găsi o maşină.
Scuzaţi-mă, cunoaşteţi vreun meşter?
Care lucrează pe bani.
Nu.
Mulţumesc.
- Lucrez eu. - Poftim?
Ştiu să fac câte ceva.
Am lucrat pentru Whaler. Boston Whaler. Bărci mici, pentru curse.
*** e cea murdară din faţă.
Nu şi dacă vreţi s-o daţi.
Nu. Mulţumesc, oricum.
Când crezi c-ai lucrat suficient, poţi să te opreşti.
- Îmi place aici, pe apă. - Nu-mi place să rămân datoare nimănui.
Poţi să te achiţi oricând.
O să mă întorc pe platformă în curând, deci o să lipsesc o vreme.
- Deci, conserva plutitoare e a ta. - Încă nu.
- Ar trebui să ştii asta. - Da, probabil ar trebui, dar nu ştiu.
Ştiu, e mai bună decât multe de aici.
Nu vrei să testezi barca înainte să pleci?
Ba da. Sigur.
Nu ştii că atunci când te orientezi pe hartă
trebuie s-o ţii în direcţia în care mergi? Întoarce-o
şi citeşte-o de sus în jos. De sus în jos.
Exact aşa am citit-o.
- Nu trebuie să ţipi aşa la mine. - Nu ne-am fi îndepărtat aşa mult
dacă am fi avut tot timpul râul pe partea stângă.
Atunci citeşte tu harta!
Nu sunt sluga ta.
Aveţi o baie?
Vă rog, aveţi baie? Vă rog!
Aveţi baie? E cineva?
Ce ratat!
Vom avea nevoie de ajutor.
Poate erau stricaţi racii.
- E cineva aici? - Nu prea.
Aveo o problemă. Curge uleiul.
- Curge uleiul? - E destul de serios.
Nu e nimic ce n-aş putea rezolva. Practic eu am construit maşina asta.
- Mereu eşti aşa vorbăreţ? - Nu.
- Cât timp stai pe platformă? - O lună întreagă, de obicei.
De ce ai venit în partea asta a lumii?
Din greşeală.
- Crezi? - Da.
A fost cea mai importantă decizie din viaţa mea.
- Asta e. - Da.
Deci...
- Nu mai sunt multe de zis după asta, nu? - Nu.
- Cred că pot găsi o continuare mai bună. - Care?
Eu n-am luat nicio decizie importantă în viaţa mea.
Întotdeauna mai e ceva de spus.
Nu te uita.
Bine.
Nu. Hai, ghiceşte.
Hai că ştii ce e.
Ce-ţi place?
E o plantă.
Nu, dar provine de la o plantă. Eşti aproape. Foarte aproape.
- Mulţumesc. - Te rog...
Ce-ţi doreai?
Îmi place chipul tău.
Opreşte-te! Încetează!
La naiba! Cu cine te crezi?
O repar mâine, când vei fi plecată.
Poţi să pleci, te rog? Te rog.
Mi-am verificat mesajele de acasă.
Nimic.
Mă bucur că toţi îşi fac griji pentru mine.
Ne-am putea continua drumul.
Aş putea locui cu tine.
Ai putea avea grijă de mine.
Hai să facem un concurs de privit.
Ce tot face?
Nu-i băiat rău. Mai slăbeşte-l şi tu puţin.
Eu? El e cel care a încercat să mă violeze.
Treci peste.
Cred că e jalnic.
N-aş folosi acest cuvânt. Eu aş spune... tânăr.
Pentru vârsta lui.
Nu cred că l-ai putea...
Ce?
Mi s-a terminat bateria de la telefon.
- Nu pot să cred că nu are nimeni celular. - E groaznic.
Două fiinţe umane fără nicio legătură cu restul universului.
Nu ştiu *** poţi suporta asta. Probabil ţi-e foarte greu.
E foarte folositor.
Prietene...
Te faci de râs.
- Cred c-o placi, şi e păcat. - Nu chiar.
E o afurisită care crede că le ştie pe toate.
Poate că vrea să cunoască pe cineva.
De ce crezi asta?
Nu trebuie să ne fie frică să ne privim aşa *** suntem.
Când iubeşti, e ceva personal.
Mă duc să caut ceva cu care să şterg uleiul ăla.
Ai face bine să fii în stare să mă duci acasă.
- Altfel o să plec pe jos în curând. - Bine, mergi pe jos.
N-o să se mai întâmple niciodată.
Ai dreptate. Aş fi vrut să nu ştii unde locuiesc.
Te-am acceptat, dar acum mă înspăimânţi. Vreau înapoi!
- Nu te apropia! - May!
May!
Ai reparat-o?
Hei!
- Poţi s-o conduci acum? - Nu, trebuie să dorm un pic.
O să răsară soarele în curând.
- Unde-i Brett? - Nu ştiu.
- *** merge, şefu'? - Mult mai bine.
Ar trebui să plecăm.
- Bună. - Bună.
Poţi să mă duci până în următorul oraş?
- De ce? - Vreau să văd ce locuri de muncă sunt.
Ce naiba! Ai lovit-o.
- A lovit maşina. - Ce-a făcut?
- A lovit-o. Unde te duci? - Nu mă duc nicăieri.
Vino încoace. Pune-l în maşină. Vino încoace.
- Vino încoace. Uite ce-ai făcut. - A lovit-o într-o parte.
- Ce ai spus, omule? - E o mică zgârietură.
Ce naiba ai spus? O vindem.
- Va trebui să înlocuim portiera. - Abia am atins-o.
Ce ai spus, paraşuto?
Îţi place aşa, băiete?
- Îţi ajunge? - Îmi pare rău!
Nu era necesar.
- Ce-ai zis, bătrâne? - Nu e necesar?
De unde ştii tu ce e necesar?
Noi locuim în maşina aia. Aici locuim.
- Nenorocitule, nu ne judeca. - Nu asta fac.
- Nenorocitule! Cretinule! - Aşa, dragă.
Mi-am cerut scuze!
Lăsaţi-l în pace!
Intră în maşină, Gordy.
Intră în maşină, Gordy!
Asta e de la uşă.
Ucigaş nenorocit!
Ucigaşule!
A fost intens. Obişnuiai să te baţi sau ceva?
Ar trebui să-l sun pe tata. Cred că e îngrijorat.
De mine nu se interesează nimeni.
Au făcut paradă când am plecat.
Erau oameni aliniaţi
care strigau:"Ne mai vedem!" "Sau nu!"
Probabil că l-au trimis pe ăla să mă prindă.
De ce a trebuit să pleci? Ce ai făcut?
Nu le-am făcut niciodată nimic.
Ştiu că i-am făcut să se simtă stânjeniţi, dar atât.
- De ce i-ai făcut să se simtă aşa? - Nu ştiu. O dată m-am îmbătat
şi oamenii au crezut că vreau să mă sinucid,
dar eram beat şi am căzut de pe acoperiş. Am decis să-i las să creadă asta.
- De ce ai face una ca asta? - Nu ştiu!
Eram foarte... foarte... Plictisit!
Poliţia.
Vă rog să trageţi pe dreapta.
Opriţi motorul şi ieşiţi din maşină.
Mâinile la vedere.
Aici. Mâinile pe maşină, dle.
Vreau să văd permisul, vă rog.
- Trebuie să vă văd permisul, dle. - Nu am permis.
Conduceţi fără permis, dle? Puteţi vorbi mai tare?
- Mi-a expirat permisul. - Înseamnă că aţi condus fără permis, nu?
- Nu, dle, e vina mea... - Linişte! De ce, dle?
*** vă numiţi, dle?
Îmi puteţi spune *** vă numiţi?
Nu am permis pentru că am fost încarcerat timp de şase ani.
Copiii nu ştiu nimic. Am mers cu ei cu maşina
şi m-am suit la volan când l-am lovit...
Ei nu ştiu absolut nimic despre asta.
Puneţi încet mâna stângă la spate.
Cealaltă mână.
Asta e maşina ta? Unde îţi este permisul?
Secţia detectivilor a comandat ceva?
- Ce ai acolo, dragă? - Ficat prăjit cu usturoi.
Farnsy!
Sergent Farnsworth! A venit mâncarea.
Pune-o acolo...Mulţumesc.
Brett Hanson? E Brett?
Tu eşti! Arăţi minunat!
- Când ai ieşit? - Acum două zile.
- Au trecut şase ani? - Şase, da.
Felicitări, bravo ţie.
- Ce cauţi aici? - Depăşirea vitezei legale.
Se potrivea descrierii tipului implicat în altercaţia aia...
- Cuplul care locuia în furgoneta. - Bietul copil.
Şi?
A recunoscut că a fost implicat în altercaţie. Investigăm.
Am lucrat la o secţie în sud, de unde e Brett. Îl cunosc.
Îl cunosc bine...
Am petrecut aproape două zile cu un puşcăriaş.
Mişto, nu?
Ştiu că vrei să râzi. Râzi.
- Poate e un ucigaş. - Nu e amuzant.
Merci că aţi aşteptat. Totul e în ordine.
Drum bun.
Du-te şi întreabă-l.
Aşteaptă!
- Vrei să mergi cu noi. - Îmi fac griji pentru voi.
Nu puteţi judeca limpede.
De ce ai fost închis?
Omucidere.
Tot mai vreţi să merg cu voi?
Vreau să ştiu de ce.
Am avut necazuri mai toată viaţa, Martine.
Ar trebui să-ţi povestesc tot ca să ajung acolo.
De ce? Pot coborî, nu trebuie să...
Ai mai fost la închisoare?
De trei ori, dacă numeri şi şcoala de corecţie.
De ce ai fost la şcoala de corecţie?
Aveam 14 ani,
şi am eliberat un cal împreună cu prietenii mei.
Se pare că era un cal de curse de 10 milioane de dolari.
A început ca o glumă, a devenit serios, le-a luat toată noaptea s-o găsească.
Am devenit important printre şmecherii oraşului. M-au numit câştigător.
M-am alăturat lor şi de acolo am pornit.
- A doua oară când am intrat... - De ce ai intrat?
Droguri.
Ceva îmi spunea că dacă voi continua aşa
îmi voi ruina întreaga viaţă.
M-am gândit că oriunde te-ai îndrepta
treci mai departe, laşi totul în urma
renunţi la tot.
N-am fost niciodată până în sud
aşa că am mers până unde am putut.
În larg.
Nu m-am obosit să-mi întorc ceasul două săptămâni cât am stat acasă.
Mă simţeam de parcă eram deja mort şi nu ştiam.
Ţi-am adus barca.
Mersi, dar nu vreau barca...
- Vreau s-o păstrezi tu. - Dar n-o vreau!
Nu vreau să fie nimic între noi.
Deci nu suntem nici măcar prieteni?
- *** facem asta? - Pur şi simplu.
- Nu cred că pot. - De ce nu?
Nu am încredere în mine. Uit prea repede, întotdeauna.
Nu mi-a fost bine nici mie, nici altora.
Rămas bun.
Voiam să te cer în căsătorie.
Ce?
- Nu ştii nimic despre mine. - Doar ce mi-ai zis cine eşti.
Dar ştiam deja.
Ţi se citeşte totul pe faţă.
Şi iubesc faţa aia.
- Dar greşeşti într-o privinţă. - Ce?
Oamenii de care spui că sunt răi pentru tine
Nu sunt răi doar pentru tine, ci probabil sunt chiar răi.
Mă întorc pe platformă în seara asta. Vinde-o!
Dacă mai e aici când mă întorc, o păstrez.
- Nu vreau să mă mărit vreodată. - E în regulă.
Dar mă bucur că mi-ai propus.
Nu voiam să stau departe de ea.
Nu puteam să stau departe de ea.
Nu-i era teamă.
De mine... De nimic.
Tuturor le e teamă de mine şi n-am făcut rău nimănui.
Mie nu-mi e frică de tine.
Mă enervezi.
Nu vreau să rămâi *** eşti.
Nicio problemă.
O să devin altcineva.
Bine.
Bună.
De ce tot faci asta?
Deschizi capacul aşa
şi zboară peste tot.
Durere de cap?
- Nu, de măsea. - Iei din astea?
Sunt bine. Îmi trece.
Îţi place să fac totul pentru tine, nu?
Da, toată viaţa am făcut totul singur.
Vrei să plec mai repede?
Să mă întorc pe platformă şi să te las în pace?
Nu înţeleg de ce te-ai schimbat, de ce ai devenit dependent de mine.
Că vreau să dai un telefon şi să găteşti în fiecare joi?
Doamne! N-aş vrea să fii nefericită.
- Mai vrei să te căsătoreşti? - Cu cine?
Ce? Ce este?
Haide.
De ce trebuie să am ceva?
Sunt însărcinată.
Ce?
Asta înseamnă albastrul. Sunt însărcinată.
Poate.
Serios?
- N-am vorbit despre asta. - Ştiu.
Nu ştiu sigur. Trebuie să ajung la un doctor.
Bine.
Oare să fie adevărat?
Nu mi-a trecut prin cap.
Când ai aflat?
Voiam să merg la doctorul Leonard.
- Sună-mă în pauză. - Bine.
- Aş alerga până aici. - De ce?
Nu vreau să fie nimeni în preajmă.
Ţi-ar lua prea mult să ajungi. Vrei să iei o bicicletă?
Încă lucrăm la poduri. Îţi văd grădină de acolo.
De ce nu ridici pânza aia pe bărcuţa...
- Dacă ne confirmă doctorul. - Glumeşti.
Nu.
- Bine! - Bine.
Sunt cel mai tare!
Aşa e!
Ai grijă!
Mă ajuţi să-l mut?
Nu mai pot conduce.
Cred că văd o casă.
Alo?
Cineva?
Ce făceai cu cerbul?
Ţi-am zis că am crescut cu indienii.
Îmi ceream scuze.
E ceva de genul:
"Viaţa ta e egală cu a mea..." Nu pot explica.
Vă puteţi aduce cortul. Petrecem noaptea aici.
Şi ce s-a întâmplat în final?
Ajungeai la partea bună, nu?
Li se întâmplă des celor din jurul meu. Familiile.
Dar când mi s-a întâmplat mie, am simţit în sfârşit că aparţin de ceva.
Ni s-a oferit şansa târziu în viaţă şi e uimitor.
Apoi?
Dle Hanson? Soţia doreşte să vă vadă.
Puteţi încerca din nou peste câteva luni.
Data viitoare, cu antecedentele, ar trebui să veniţi în fiecare săptămână.
Am mai făcut un avort. La asta s-a referit cu "antecedentele".
Vreau să vorbim despre asta.
Putem vorbi, te rog, despre asta?
Ce faci?
Ce faci?
Ce-i asta?
Mai vrei căsnicia asta?
Nu te aşteptai la un copil
şi acum te porţi de parcă ţi l-am luat.
Asta mi s-a întâmplat şi mie!
Da, şi *** ai zis, nu te-ai gândit la decizii în viaţă.
Acum ştiu la ce te refereai.
N-avem despre ce vorbi.
Bea, prietene!
Credeam că vrei să o luăm de la capăt.
Parcă îmi vedeai viaţa pe faţă şi o iubeai.
Parcă voiai să ţinem de ce avem.
Ipocritul naibii!
Mincinosule! Vezi pe faţa mea! Ce-a fost asta?
Nu ştiai absolut nimic despre mine şi ce voiai?
Cineva care n-a experimentat nimic şi acum mă tratezi pe mine ca naiba?
Eşti un mincinos!
Credeam că eşti altfel, schimbat.
Te loveşti de prima chestie şi ieşi pe uşă!
Prima dacă când chiar aveam nevoie de tine!
Mă auzi? Mă iubeşti?
Lasă-mă! Lasă-mă!
Lasă-mă!
Ce naiba faci? Las-o!
Brett, termină! Nu!
Doamne!
- A murit? - A murit pe loc.
Sărmanul om avea copii.
Mici. Şi acum nu au tată.
- A fost un accident. - Nu există accidente.
Ce-a făcut May după asta?
Ai mai văzut-o o dată? De ce?
Eu aş fi aşteptat.
Dacă m-ar fi iubit cineva aşa aş fi aşteptat la nesfârşit.
Aşa spui tu, dar habar nu ai.
V-aţi bătut. A fost un accident.
Aş fi aşteptat ani la rând!
E...rece.
Rece?
Eu am făcut asta, nu ea.
De unde ştii tu? Ai 15 ani.
Îmi pare rău.
Îmi pare rău, vorbesc prostii...
Nu ştiu ce ai face.
De ce nu?
Eu am părăsit-o pe ea, Martine.
Eu am fost cel ce a lăsat-o.
- Ce faci? - Bine.
- Tu ce faci? - Nu prea bine.
Soţul meu e la închisoare din cauza unui accident.
Omul acela e mort.
Tu vrei asta şi nu-mi pot da seama de ce, în afară de ce e evident.
*** se vând bărcile?
La fel. N-am venit aici să vorbesc despre nimicuri, da?
Bine.
- Ce-i asta? - Documente.
Hârtii de divorţ.
Ştiai de la început?
Că vei da greş şi în căsnicie?
Le aveai pe toate plănuite şi acum eşti fericit
că a ieşit *** credeai şi te poţi pedepsi?
*** voiai de la început?
Nu-ţi dai seama că mai mult îi pedepseşti pe cei ce te iubesc?
Înţelegi?
Ştiai că m-ai făcut să te iubesc?
Ţi-ai dat seama?
De ce nu îţi dai o şansă?
Asta e şansa ta.
Îmi voi aminti pielea ei.
Pielea ei.
Acum ce vei face?
Mă voi culca... Voi dormi sub cerul înstelat...
Ne vedem de dimineaţă.
De ce n-ai zis nimic?
La ce te gândeşti?
Ce este?
Ce ai?
Spune-mi, vreau să ştiu.
De ce ai avut încredere în el de la început?
Pentru că...
am încredere în oamenii trişti.
Eu sunt trist.
N-am ştiut asta.
- Crezi că n-ar trebui să am încredere? - Nu, cred că ar trebui să îl iubeşti.
E un om bun.
A dat greş.
Nici eu nu am simţit vreodată că aparţin de ceva...
Mă simt departe de orice.
De ce ai urcat în maşină?
Încercam să fac pe cineva să-i pese de mine.
Ai obţinut asta.
Cine e în poză?
- Eu. - Şi cel de lângă tine?
E tata.
Nu-mi mai amintesc pentru că m-a lăsat cu prietena lui
care m-a crescut în rezervaţie. Pe ea o ştiu drept mamă.
- Sunt semi-nativ. - Bun, deci nu eşti...
- Eşti adoptat. - Nu, sunt nativ.
Adică...
Ia-o de la început.
Ce fel de proiect e asta?
E un proiect de ştiinţă.
Am avut o idee...
Poate va folosi vreunui om de ştiinţă.
Am o listă de universităţi unde vreau să-l predau...
când va fi complet.
Poate e cineva interesat
să studieze anormalul.
E genial.
Cred.
Poate ajuta pe cineva.
Sau pe mine, poate mă ajută pe mine.
Nu, eu fac pozele.
Tu eşti mult mai fascinantă decât mine.
Cred că poţi ajuta toate rasele...
...Planetele...
N-aş limita descoperirea anomaliilor doar la oameni.
- Ţi-e foame? - Da.
Cafea şi pâine prăjită.
Scrisoarea de ieri...
- I-am trimis-o lui May. - A fost pentru ea?
Am trimis-o în spaţiu.
Unde locuiam înainte. Nu ştiu...
dacă mai locuieşte acolo sau dacă locuieşte cu cineva.
Ce i-ai scris?
I-am zis că dacă vrea să mă vadă
să ridice pânza galbenă.
Şi i-am zis că voi trece pe la ea
să văd..
dacă e acolo şi dacă nu, voi pleca.
Voi pleca şi nu o voi deranja.
Mă scuzaţi!
Ne puteţi pune la pachet mâncarea?
- Mergem. - Mai bine o las în pace.
Păi...
te lăsăm la staţia de autobuz că mergem noi s-o căutăm.
Ai scris scrisoarea şi acum vrei să fugi. La ce te ajută?
Asta e destinul tău.
Trebuie să mergi până la capăt sau vei fi ca o fantomă restul vieţii.
Şi nu poţi merge la ea arătând aşa.
- Ne putem opri? - De ce?
Am fost egoist că i-am scris. Ar trebui să o las în pace.
Da, păcat de benzină.
- Crezi că ştie? - Ce să ştie?
Că e singurul lucru pe care l-ai iubit toată viaţa?
Da, ştie.
E deşteaptă.
Atunci probabil nu trebuie să te duci.
Dai dovadă de slăbiciune.
E slăbiciune, nu egoism.
Vom fi acolo cu tine când vei ajunge.
Unde e, în care parte a podului?
La dreapta, lângă farul roşu.
- Aia e? - Alea sunt remorchere.
- Aia nu e casa. - Nu e nimic acolo.
Se întâmplă multe în şase ani.
Trebuie să accepţi, Martine.
Am putea merge la vechea casă?
E în apropiere, nu?
- Dacă tot suntem aici nu strică... - Strică.
E casa albastră din dreapta.
Nu e ea... S-a terminat.
E în regulă. Mulţumesc că m-aţi dus până la capăt.
Vă rog, hai să găsim un loc să ne luăm la revedere.
Stai! Stai!
- Înapoi. - Ce?
Ea e May.
Bine.
Traducerea şi adaptarea: Kprice/Larra