Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducător: Doina Zamfirescu Corector: Ariana Bleau Lugo
Sarge Salman: Din Los Altos Hills, California,
Domnul Henry Evans.
(Aplauze)
Henry Evans: Bună.
Numele meu este Henry Evans,
Până în 29 August 2002,
îmi trăiam visul american.
Am crescut într-un oraş aproape de St.Louis.
Tatăl meu era avocat.
Mama era casnică.
Eu şi cei 6 fraţi eram copii buni,
dar am creat şi noi ceva probleme.
După liceu, am plecat să studiez
şi să învăţ despre lume.
Am fost la Universitatea Notre Dame
și am absolvit în Contabilitate şi Germană,
inclusiv un an de studiu în Austria.
Mai târziu, am absolvit un MBA la Stanford.
M-am căsătorit cu iubita mea din liceu, Jane.
Sunt norocos să fiu cu ea.
Am crescut patru copii minunaţi împreună.
Am lucrat şi am învăţat mult pentru a avansa,
pentru a deveni director financiar
în Silicon Valley, o slujbă care mi-a plăcut.
Ne-am cumpărat prima casă
în 13 Decembrie 2001,
o casă într-un loc minunat
din Los Altos Hils, California,
de unde vorbesc acum cu voi.
Ne gândeam să o reconstruim,
dar la opt luni după ce ne-am mutat,
am suferit un atac cerebral datorat unui defect din naştere.
Brusc, am devenit un paralizat mut
la vârsta de doar 40 de ani.
Mi-a luat mulţi ani,
dar cu ajutorul incredibil al familiei,
am decis în final că viaţa merită trăită.
Am devenit fascinat de utilizarea tehnologiei
pentru a ajuta oamenii cu dizabilităţi.
Dispozitivele de monitorizare a capului vândute
de compania Madentec
convertesc mișcările minuscule ale ochilor
şi astfel am putut folosi calculatorul.
Pot naviga pe Internet, comunica prin e-mailuri,
şi pot să îmi bat prietenul Steve Cousin
la jocurile online.
Tehnologia mă ajută să mă mobilizez,
să fiu activ mental
şi să simt că fac parte din lume.
Într-o zi, mă uitam la CNN,
şi am fost surprins de Profesorul Charlie Kemp
de la Laboratorul de Robotică din Georgia
care demonstra un robot PR2.
I-am trimis un mail lui şi lui Steve Cousin
şi am format proiectul Roboţi pentru Umanitate.
Timp de doi ani, Robots for Humanity
a creat modalităţi să folosesc robotul PR2
ca surogat al corpului meu.
M-am bărbierit singur prima dată în 10 ani.
De la mine de acasă, din California,
l-am bărbierit pe Charlie în Atlanta. (Râsete)
Am dat bomboane de Halloween.
Mi-am deschis frigiderul.
Am început să fac lucruri prin casă.
Am întrevăzut posibilităţi nelimitate
de a trăi şi participa,
atât la viaţa mea dar şi a altora.
Toţi avem dizabilităţi într-o formă sau alta.
De ex., dacă vrem să mergem cu 100 km/oră,
avem nevoie de un dispozitiv ajutător numit maşină.
Dizabilitatea voastră nu vă face să fiţi mai puţin o persoană
şi nici pe mine.
Priviţi *** mă plimb. (Râsete)
Încă din naștere suferim de inabilitatea
de a zbura.
Anul trecut, Kaijen Hsiao din Willow Garage
m-a pus în legătură cu Chad Jenkins.
El mi-a arătat cât de simplu este
să obții și să manipulezi o dronă aeriană.
Am realizat atunci că aş putea folosi
asemenea dronă pentru a extinde lumea
celor imobilizaţi la pat prin zbor,
dându-le un simţ de control şi mişcare
şi asta e incredibil.
Controlez cursorul unui mouse cu mișcările capului.
Aceste interfeţe web îmi permit
să văd imagini de la robot
şi să trimit comenzi de control
apăsând butoane într-un browser web.
Cu puţină practică am învățat
să-i controlez zborul prin casă..
Mă pot uita în grădină
şi pot vedea *** cresc strugurii.
Pot controla panourile solare de pe acoperiş. (Râsete)
O provocare este să aterizez drona
în coșul de basket.
Am mers mai departe să văd dacă pot folosi
un display pemtru cap, Oculus Rift,
modificat de Fighting Walrus,
pentru a avea o experienţă captivantă
controlând drona.
Cu grupul lui Chad de la Brown,
manipulez dronele prin laboratorul lui
de câteva ori pe săptamână din casa mea de la 5.000 km depărtare.
Munca fără distracție devine plictisitoare
aşa că găsim timp şi pentru meciuri prietenești
de fotbal robotizat. (Râsete)
Nu am crezut că voi putea
să mă deplasez prin campus ca Brown.
Mi-aș dori să-mi pot permite taxa universitară. (Râsete)
Chad Jenkins: Henry, lăsăm gluma de-o parte,
pariez că oamenii de aici
ar dori să te vadă controlând drona
din patul tău de la 5.000 km depărtare.
(Aplauze)
OK, Henry, ai fost în ultima vreme în Washington?
(Râsete)
Ești încântat să fii la TEDxMidAtlantic?
(Râsete) (Aplauze)
Poţi să ne arăţi cât de încântat eşti?
(Râsete)
OK, încheiem.
Ne poţi arăta ce bun pilot eşti?
(Aplauze)
Ok, mai avem puţin de lucru,
dar cred că este promiţător.
Povestea lui Henry este uimitoare
pentru că e vorba de a înţelege
ce au nevoie oamenii aflaţi în situaţia lui
de la tehnologie
şi de a înțelege
ce poate oferi tehnologia avansată
şi împreunând aceste două lucruri
*** pot fi folosite înțelept și responsabil.
Încercăm să democratizăm roboţii,
astfel încât oricine să aibă acces.
Oferim platforme robotice accesibile
ca drona A.R. de 300 de dolari,
acest ecran mobil pentru prezență de la distanță de 17.000 de dolari
împreună cu soft open source robotizat
pentru participare directă la ce vrei să faci.
Sperăm că prin aceste instrumente
veţi putea gândi noi modalităţi
de a oferi mobilitate celor cu dizabilităţi,
îngrijire pentru persoanele în vârstă,
educaţie mai bună pentru copii,
conceperea de ocupaţii noi
pentru clasa de mijloc din viitor,
pentru a monitoriza şi proteja mediul
şi a explora universul.
Înapoi la tine Henry.
HE: Mulţumesc Chad.
Cu această dronă am arătat posibilitatea
ca persoanele imobilizate să poată din nou
să exploreze lumea exterioară,
şi robotica va oferi
un loc
în care să fim limitaţi doar de acuitatea mentală
şi de imaginaţie
în care cei cu dizabilităţi să poată avea
aceleaşi activităţi ca oricine altcineva
poate şi mai bine.
Tehnologia ne va permite să furnizăm
o soluţie pentru cei care în prezent
sunt consideraţi legume.
Acum o sută de ani,
aş fi fost tratat ca o legumă.
De fapt, nu e adevărat.
Aş fi putut să mor.
De noi depinde să decidem ***
va fi folosită robotica, în bine sau nu,
pentru a înlocui oamenii
sau pentru a face oamenii mai buni,
să putem să ne bucurăm mai mult.
Scopul roboticii este de a descătuşa puterea mentală
făcând lumea mai accesibilă fizic
oamenilor ca mine
din lume.
Cu ajutorul oamenilor ca voi,
putem face din acest vis o realitate.
Mulţumesc.
(Aplauze)