Tip:
Highlight text to annotate it
X
Istoria lui Iulius Cezar de către Iacov, Abbott CAPITOLUL II.
Primii ani lui Cezar.
Cezar nu pare să fi fost mult mai descurajat şi deprimat de sa
nenorociri.
El a posedat în viaţa lui mai devreme decât de obicei cota de flotabilitate şi de lumină
inimii de tineret, şi a plecat la Roma pentru a intra, probabil, la ani de exil
şi rătăcitor, cu o determinare pentru a face faţă
cu îndrăzneală şi să înfrunte răul şi pericolele care-l înconjurau, şi să nu cedeze la
le.
Uneori, ei care au devenit în ultimii ani o mare Maturer lor sunt grijuliu, grave, şi
potolit atunci când tineri. Acesta nu a fost aşa, însă, cu Cezar.
El a fost de o dispoziţie foarte gay şi plin de viaţă.
Era înalt şi frumos, în persoana sa, fascinant în manierele sale, şi iubitor de
societate, ca oamenii sunt cei care ştiu întotdeauna sau care presupun că acestea străluci în ea.
El a părea, într-un cuvânt, în timpul şederii sale la Roma, în întregime la intenţia
placeri ale vietii gay şi bucurie, şi pe observaţie personală, care sa
rank, averea lui, maniere agreabile şi poziţia lui în societate asigurate pentru el.
De fapt, ei care a observat şi a studiat caracterul său în primii ani, a crezut
că, deşi situaţia sa a fost foarte favorabil pentru achiziţionarea de energie şi de renume,
el nu ar simţi orice grad puternic de
ambiţia de a se prevala de avantajele sale.
El a fost prea mult interesat, au crezut, în plăcerile personale pentru a deveni mai mare,
fie ca un comandant militar sau de stat.
Sylla, cu toate acestea, a crezut diferit.
El a avut destul de penetrare de a percepe, sub toate bucurie şi iubire de placere
care a caracterizat viata tineresc al lui Cezar, germenii de mai fermă şi mai aspiră
spirit, pe care, el a fost foarte rău să văd,
a fost, probabil pentru a cheltui energiile sale viitoare, în ostilitatea faţă de el.
Prin refuzul de a prezenta la comenzile lui Sylla, Cezar a avut, în vigoare, sa aruncat
în întregime pe cealaltă parte, şi ar fi, desigur, în viitor, identificat cu
le.
Sylla, prin urmare, îl priveau acum ca un duşman confirmat şi de stabilit.
Unii dintre prietenii lui Cezar în rândul familiilor patriciene intervenit în numele său cu
Sylla din nou, după ce a fugit de la Roma.
Ei doreau să-l ierte Sylla, spunând că el era doar un copil şi ar putea să-i facă nici o
rău.
Sylla clătină din cap, spunând că, tineri ca el a fost, a văzut în el indicii de
puterea de viitor pe care el a crezut că a fost mult mai de temut decât că a Mariuses multe.
Un motiv care a dus Sylla, pentru a forma acest aviz a fost Cezar, că tinerii
nobil, cu toată dragostea de bucurie şi de plăcere, nu a neglijat studiile,
dar au luat dureri mari la perfectă
se în aceste activităţi intelectuale ca şi bărbaţii ambiţioase, care aştepta cu nerăbdare să
influenţă politică şi ascensiunea au fost obişnuiţi să urmărească în acele zile, a
a studiat limba greacă, şi citeşte
lucrările de istoricii greci, şi el a participat la cursuri de filosofie şi
retorică, şi a fost în mod evident interesat de profund în achiziţionarea de putere ca un public
difuzor.
Pentru a scrie şi a vorbi de bine a dat un om publică mare influenţă în acele zile.
Multe dintre măsurile de guvern au fost determinate de acţiunea de mare
adunări ale cetăţenilor liberi, care acţiunea a fost ea însăşi, într-o mare măsură,
controlată de discursuri ale oratorilor care
au astfel de puteri de voce şi calităţile astfel de minte ca le-a permis să câştige
atenţia şi balansa avizele organelor de mare de oameni.
Aceasta nu ar trebui să fie mai, însă, că această putere de popular a fost împărtăşită de toate
de locuitori ai oraşului.
La un moment dat, atunci când populaţia oraşului a fost de aproximativ trei milioane de numărul de
cetăţeni liberi, a fost doar trei sute de mii.
Restul erau muncitori, artizani, şi sclavi, care au avut nici o voce în afacerile publice.
Cetăţenii liberi a avut loc întrunirile foarte frecvente publice.
Au fost diverse pieţe şi spaţii deschise, în oraşul în care astfel de întruniri au fost
a convocat, şi în cazul în care instanţele judecătoreşti au avut loc.
Numele roman pentru o astfel de pătrat a fost de forum.
Nu a fost una care a fost distins mai presus de toate celelalte, şi a fost numit accentuat
Forum.
A fost un pătrat magnific, înconjurat de edificii splendide, şi ornamentate cu
sculpturi şi statui fără număr.
Nu au fost intervale de porticuri de-a lungul părţi, în cazul în care oamenii au fost ferite de
vremea atunci când este necesar, deşi este rareori că există o necesitate pentru
adăpost sub un cer italian.
În acest domeniu şi în aceste porticuri oameni a avut loc adunările lor, şi aici
Instanţele de judecată au fost obişnuiţi să se aşeze.
Forumul a fost ornamentată continuu cu noi monumente, temple, statui, şi
coloane de generalii de succes care se întorc în triumf de la campanii de străini, şi de
dregători şi pretorii întoarce
îmbogăţit din provinciile lor, până când aceasta a fost destul de sufocat cu arhitectura sa
măreţie, şi a avut la ultimul să fie parţial închise din nou, ca s-ar putea subtia
prea dens-o pădure, în scopul de a face
Cameră pentru adunările care era funcţia sa principală să o conţină.
Oamenii de la Roma a avut, desigur, nu cărţi tipărite, şi totuşi au fost mintal
cultivat şi rafinat, şi s-au calificat pentru o apreciere foarte mare de
ocupaţii intelectuale şi plăcerile.
În absenţa, prin urmare, de toate facilitatile de lectură privat, Forumul
a devenit punctul central de mare de atractie.
Acelaşi tip de interes care, în zilele noastre, găseşte satisfacţie în lectură
volume de istorie tipărite linişte la domiciliu, sau în perusing tăcere coloanele de
ziare şi reviste în biblioteci şi
lectură de camere, în cazul în care o şoaptă este rareori auzite, în zilele lui Caesar a adus de fiecare organism
la Forum, pentru a asculta discursuri istorice, sau discuţii politice, sau
argumente criminalistice în mijlocul mulţimii zgomotoase.
Aici toate veste centrat; aici toate întrebările au fost discutate şi toate mare
a avut loc alegeri.
Aici s-au dus acele conflicte nesfârşite de ambiţie şi de lupta de putere pe care
soarta naţiunilor, şi, uneori, aproape jumătate de bunăstarea omenirii depindea.
Desigur, fiecare om ambiţios, care aspirau la o ascendenţă de peste tovarăşii lui de oameni,
a dorit să facă vocea auzită în Forum.
Pentru a calma tumultul furtunos acolo, şi să deţină, ca unele dintre oratori romane ar putea
face, adunările mari, în atenţia tăcut şi liniş***, a fost o putere ca
încântătoare, în exercitarea acesteia ca a fost glorios în faima sa.
Cezar a simţit această ambiţie, şi-au dedicat foarte serios de studiu
de oratorie.
Profesorul său era Apollonius, un filosof şi orator din Rodos.
Rodos este o insula Grecian, în apropierea coastei de sud-vest a Asiei Mici Apollonius
a fost un profesor de mare celebritate, şi Cezar a devenit un scriitor foarte capabil şi
vorbitor în instrucţiunile sale.
Timpul şi atenţia au fost, de fapt, ciudat împărţit între cel mai înalt şi
nobile avocations intelectuale, precum şi cele mai mici placeri senzuale de gay şi
disipată de viaţă.
Vine de Sylla au, însă, întreruptă toate, şi, după primirea
dictatorului de comandă să renunţe la soţia sa şi abandoneze fracţiunea Marian, şi determinarea
să-l asculte, el a fugit brusc de la Roma,
astfel *** a fost declarat la aproape de ultimul capitol, la miezul nopţii, şi în deghizare.
El a fost bolnav, de asemenea, la timp, cu o febra intermitenta.
Paroxism întors o dată la trei sau patru zile, lăsându-l în domeniul sănătăţii tolerabil
în timpul intervalului.
El a intrat prima în ţară a sabinelor, nord-est de Roma, unde a
rătăcit în sus şi în jos, expuse în permanenţă de pericole mari de la cei care ştiau că
el a fost un obiect de mare dictator
nemulţumire, şi care erau siguri de favoarea şi de o recompensă în cazul în care acestea ar putea duce capul la
Sylla El a trebuit să schimbe sferturi sale în fiecare zi, şi să recurgă la fiecare modul este posibil
de ascundere.
El a fost, cu toate acestea, la ultimul descoperit, şi confiscate de către un centurion.
Un sutaş a fost un comandant de o sută de oameni; rangul său şi poziţia sa, prin urmare,
corespundea oarecum cu cele ale unui căpitan într-o armată modernă.
Cezar nu a fost deranjat de mult la acest accident.
El a oferit o mită sutasul suficient să-l determine să renunţe la deţinut lui, şi
aşa a scăpat.
Cei doi istorici antici, ale căror înregistrări conţin aproape toate datele de
viaţa timpurie a lui Cezar, care sunt acum cunoscute, da conturile oarecum contradictorii ale
aventurile care-l întâmplat în timpul peregrinărilor sale ulterioare.
Acestea se referă, în general, aceleaşi evenimente, dar diferite, *** ar
conexiuni, că ordinea cronologică exactă a evenimentelor care au avut loc nu poate fi
acum să fie stabilită.
La toate evenimentele, Cezar, constatând că acesta nu mai era în siguranţă, în apropiere de Roma,
sa mutat treptat la est, la care au participat câteva adepţii câteva, până când a ajuns
mare, şi acolo a pornit la bordul unei nave de a părăsi ţara natală cu totul.
După aventuri diverse peregrinări, el sa găsit la o lungime în Asia Mică, şi
el a făcut drumul de la ultimul Regatul Bitinia, pe malul de nord.
Numele de regele Bitiniei a fost Nicomedes.
Cezar sa alăturat în instanţa de judecată a lui Nicomedes, şi a intrat în serviciul său.
În timp, Sylla a încetat să-l continue, şi a acordat în cele din urmă l-
iertare, dar dacă înainte sau după această dată nu este de acum să fie stabilită.
La toate evenimentele, Cezar a devenit interesat de scene şi bucuriile ale lui Nicomedes
instanţa de judecată, şi a permis timpul să treacă fără să formeze planuri de a reveni la
Roma.
Pe partea opusă a Asiei Minor, care este, pe malul sudic, a existat un sălbatic
şi regiunea muntoasă numit Cilicia.
Mare lanţ de munţi numit Taur se apropie de aici, foarte aproape de mare, şi
conformaţiei abrupte ale terenului, care, în interior, produc game înalte şi
reuniuni la nivel înalt, şi vai intunecate si ravene,
formează, de-a lungul liniei de ţărm, cape şi promontorii, mărginită de abrupt
părţi, şi cu golfuri adânci şi porturile între ele.
Oamenii din Cilicia în consecinţă, au fost marinari jumătate, alpinişti jumătate.
Ei au construit bucătării rapide, şi a făcut excursii în vigoare mare peste
Marea Mediterană de cucerire şi jaf.
Acestea ar captura nave unice, şi, uneori, chiar flote întregi de negustorii.
Ei au fost chiar suficient de puternice în multe ocazii de a ateriza şi ia în stăpânire de un
port şi un oraş, şi ţineţi-l, de multe ori, pentru o perioadă considerabilă de timp, împotriva tuturor
eforturile depuse de puteri vecine pentru a le disloce.
În cazul în care, cu toate acestea, duşmanii lor a devenit, la orice moment, prea puternic pentru ei, ei ar fi
retragă în porturile lor, care au fost atât de apărate de cetăţile care pazite
ei, şi de curajul disperat al
garnizoane, care urmăreau, în general, nu au îndrăznit să încerce să intre cu forţa în;
şi dacă, în orice caz, un oraş sau într-un port a fost luată, de sălbatici îndărătnic ar fi
continuă retragerea lor de la o fortăreaţă de
în munţi, în cazul în care aceasta a fost cu totul inutil să încerce să le urmeze.
Dar, cu toată priceperea şi abilităţile ca combatanţi navale, şi îndrăzneală lor ca
alpinisti, de Cilicians lipsea un singur lucru care este foarte esenţial în fiecare
naţiune cu o faima militar onorabil.
Ei au avut nici poeţii sau istorici de propria lor, astfel că povestea de faptele lor au avut
pentru a fi spus pentru posteritate de către duşmanii lor.
Dacă ei ar fi putut să povestească faptele lor, s-ar fi gândit, probabil,
pe pagina de istorie ca o putere maritimă mic, dar curajos şi eficient,
urmăreşte de mulţi ani o carieră glorioasă
de cucerire, şi achiziţionarea renume nepieritoare de întreprindere şi de succes.
Aşa *** a fost, romanii, duşmanii lor, descris faptele lor şi le-a dat lor
denumire.
Ei le-a numit hoţi şi piraţi şi jefuitori şi piraţi care totdeauna trebuie să
rămân.
Şi este, de fapt, foarte probabil adevărat că comandanţii cilicieni nu a urmărit
lor de cuceriri şi comit jafurile lor cu privire la drepturile de proprietate şi
de alţii, în destul de atât de sistematic şi
metodică-un mod ca alte state cuceritoare au făcut.
Ei au confiscat proprietatea privată, probabil, un pic mai familiar decât este
uzuală, deşi toate naţiunile beligerante, chiar şi în aceste vârste creştine ale lumii,
se simt la libertatea de a sechestrarea şi confiscarea
proprietate privată, atunci când se afla pe linia de plutire pe mare, în timp ce, printr-o inconsecvenţă ciudat,
Ei respectă, pe teren.
Piratii cilicieni se consideră în război cu toată omenirea, şi, indiferent de
marfa au găsit trece din port în port de-a lungul ţărmuri ale Mediteranei,
au considerat legală strica.
Ei au interceptat de porumb, care a fost merge din Sicilia la Roma, şi a umplut lor
cereale cu ea.
Au marfa bogat de nave din Alexandria, care au adus, uneori, de aur,
şi pietre preţioase, ţesături şi costisitoare din Est, şi au obţinut, de multe ori, sume mari de
bani prin confiscarea oameni de distincţie şi de
avere, care au fost continuu trece la încoace şi încolo între Italia şi Grecia, şi deţine
le pentru o răscumpărare.
Ei au fost deosebit de încântaţi de a obţine posesia în acest mod de generali Roman
şi ofiţeri de stat, care au fost merge pentru a lua comanda armatelor, sau care au fost
întoarcerea din provinciile lor, cu averea pe care au acumulat acolo.
Multe expeditii au fost echipate şi comandanţi de multe navale au fost puse la sup
apăsaţi şi supune acestor duşmani comune ale omenirii, ca romanii le-a numit.
La un moment dat, în timp ce un general distins, numit Antonius, a fost în urmărirea lor la
capul de o flotă, un partid de pirati a făcut o coborâre pe coasta italiană,
la sud de Roma, la Nicenum, în cazul în care
conac vechi patrimonială a acestei Antonius a fost situat foarte, şi-au luat
mai mulţi membri ai familiei sale ar fi captivi, şi astfel el obligat să răscumpere acestora de către
plateste o suma foarte mare de bani.
Piraţii au crescut mai îndrăzneaţă şi mai îndrăzneaţă în funcţie de succesul lor.
Ei au oprit în cele din urmă, aproape toate relaţii între Italia şi Grecia, nici
comercianţi îndrăzneala de a expune marfa lor, nici pasagerii lor
de persoane la astfel de pericole.
Ei au abordat apoi mai aproape şi mai aproape de Roma, şi la înscris ultima dată de fapt
Tibru, şi a surprins şi a efectuat de pe un flotei romane, care a fost ancorat acolo.
Cezar însuşi a căzut în mâinile acestor piraţi la un moment dat în timpul perioadei de
peregrinărilor sale.
Piraţii au capturat nava în care a fost naviga în apropierea Pharmacusa, o mica insula
în partea de nord-est a Mării Egee.
El nu a fost în acest moment în stare nevoiaşi, în care el sa găsit pe
plecarea din Roma, dar a fost călătoresc cu însoţitoare adecvate la rangul său, şi în
un astfel de stil şi de manieră ca la o dată a făcut
evident pentru piraţii că el era un om de distincţie.
În consecinţă, l-au ţinut pentru răscumpărare, şi, în timp, până când el ar putea lua
măsuri pentru ridicarea banilor, l-au ţinut prizonier la bordul navei, care
l-au capturat.
În această situaţie, Cezar, deşi în întregime în putere şi la mila lui
răpitorii fără de lege, *** ar presupune un aer de superioritate şi de comandă în toată
actul *** cu ei ca la început trezit
uimirea lor, incantati atunci admiraţia lor, şi sa încheiat în aproape supune
le voinţa sa. El le-a întrebat ce sa cerut pentru
răscumpărare.
Ei au spus douăzeci de talanţi, care a fost destul de o sumă mare, un talent în sine fiind o
sumă considerabilă de bani.
Cezar a râs la această cerere, şi le-a spus că era clar că ei nu ştiu
care a fost, El le va da cincizeci de talente.
Apoi a trimis slujitorii săi la mal, cu ordine să procedeze la anumite
oraşe în care a fost cunoscut, în scopul de a procura bani, păstrând doar o
medic şi doi servitori pentru sine.
În timp ce mesagerii săi s-au plecat, el a rămas la bordul navei de răpitorii săi, presupunând
în orice privinţă de aer şi modul de stăpânul lor.
Când el a dorit să dormi, dacă au făcut un zgomot care-l deranjat, el le-a trimis
ordine să fie în continuare.
El le-a alăturat în sport şi diversiuni pe punte, depăşind-le în
lor fapte, şi luând în direcţia de fiecare lucru ca şi *** el ar fi fost de
lider recunoscut.
El a scris discursuri şi versuri care a citit la ei, şi în cazul în care auditorii săi sălbatice nu
par a aprecia excelenţa literară din compozitiile sale, a spus el
-le că au fost proşti stupide, fără
orice gust, adăugând, prin scuze, că nimic nu mai bine ar putea fi de aşteptat de astfel de
barbari.
Piratii l-au întrebat-o zi ce ar trebui să facă pentru a le în cazul în care el ar trebui să vreodată, în orice
timp în viitor, să le ia prizonieri. Cezar a spus că va răstigni fiecare
de ele.
Banii de răscumpărare de la lungime de ajuns. Cezar a plă*** la pirati, şi ei,
credincios legământului lor, l-au trimis într-o barcă pentru a terenului.
El a fost pus pe uscat pe coasta de Asia Mică.
El a procedat imediat la Milet, cel mai apropiat port, echipat o flota mic acolo,
şi pune la mare.
El a navigat de la o dată pentru a rada în cazul în care piraţii au fost minciuna, şi le-a gasit
încă de la ancora acolo, în perfectă siguranţă [1] El le-a atacat., sechestrate lor
navelor, recuperat banii de răscumpărare, şi-a luat oamenii tuturor prizonierilor.
El a transmis captivi sale de teren, şi nu sa îndeplinit ameninţarea că el ar fi
Răstigneşte-le prin reducerea gâtul lor şi cuie trupurile lor moarte la crucile care
oamenii lui au ridicat, în scopul de-a lungul ţărmului.
În timpul absenţei sale de la Roma, Cezar a mers la Rodos, în cazul în care învăţătorul fostul său reşedinţa,
şi el a continuat să urmărească acolo de ceva timp, studiile de foştii săi.
El a aşteptat cu nerăbdare încă apare o zi în Forumul Roman.
De fapt, el a început să primească mesaje de la prietenii lui de la domiciliu pe care l-au crezut
ar fi sigur pentru el să se întoarcă.
Sylla-au retras treptat de la putere, şi în cele din urmă a murit.
Partidul aristocratical au fost într-adevăr, încă în ascensiunea, dar partidul lui Marius
a început să recupereze un pic de la răsturnarea totală cu care revenirea lui Sylla,
şi a lui răzbunare teribilă militar, le-au copleşit.
Cezar însuşi, prin urmare, au crezut, s-ar putea, cu managementul prudent, să fie în siguranţă în
revenirea la Roma.
El a revenit, dar nu pentru a fi prudent sau precaut, nu a existat nici un element de prudenţă
sau precauţie în caracterul său. De îndată ce a ajuns, el a deschis îmbrăţişat
Partidul Popular.
Primul sau act public a fost de a deferi guvernator al provinciei mare de
Macedonia, prin care a trecut în drum spre Bitinia.
A fost un consul care a pus sub acuzare, astfel, şi un partizan puternic al lui Sylla.
Numele lui a fost Dolabella.
Oamenii au fost uimiţi de indrazneala lui în ridicând astfel standardul de rezistenta la
Puterea lui Sylla, în mod indirect, este adevărat, dar nici unul nu este mai puţin adevărat pe acel cont.
Când a venit la proces, şi Cezar a apărut la Forum, a câştigat o mare de aplauze
vigoarea şi forţa de oratorie sale.
Nu a fost, desigur, un interes foarte puternic şi general simţit în caz;
toti oamenii par să înţeleagă faptul că, în acest atac asupra Dolabella, Cezar a fost
apare ca campion lor, şi lor
Speranţele au fost reînviate în care la ultimul găsit un lider capabil de reuşita Marius, şi
construirea cauza lor din nou.
Dolabella a fost abil apărată de oratori pe de altă parte, şi a fost, desigur,
achitat, pentru puterea partidului Sylla a fost încă suprem.
Toate Roma, cu toate acestea, a fost trezit şi incantati de îndrăzneala de atacul lui Cezar, şi de
capacitatea extraordinară pe care a scos în evidenţă, în modul său de a conduce aceasta.
El a devenit, în fapt, la o dată unul dintre cei mai remarcabili şi vizibil în oraş.
Încurajat de succesul său, şi aplauzele pe care le-a primit, şi sentimentul
în fiecare zi o constiinta mai mare şi mai mare de putere, el a început să-şi asume
mai deschis şi mai mult caracterul de lider al Partidului Popular.
El sa dedicat la vorbitul în public în Forum, atât înainte, cât ansambluri populare
şi în instanţele de justiţie, unde a fost angajat o afacere de mare ca un avocat pentru a
apăra pe cei care au fost acuzaţi de crime politice.
Oamenii, considerându-l drept campion lor de creştere, au fost predispuşi să considere fiecare
lucru care a făcut cu favoare, şi nu a fost într-adevăr o mare putere intelectuală afişate
în discursuri sale şi discursuri.
El a dobândit, într-un cuvânt, o mare celebritate prin îndrăzneala şi energia, şi a lui îndrăzneală
şi energie au fost ei înşişi au crescut la rândul lor, aşa *** a simţit puterea lui
Creşterea poziţia cu celebritatea în creştere.
La lungime soţia lui Marius, care a fost mătuşa lui Cezar, a murit.
Ea a trăit în obscuritate, deoarece interdicţia soţul ei şi moartea, a partidului său
au fost puse în jos, astfel de eficient ca a fost periculos să apară pentru a fi prietenul ei.
Cezar, însă, a făcut pregătirile pentru o înmormântare magnific pentru ea.
Nu a fost un loc în Forum, un fel de amvon, în cazul în care au fost oratori publice
obişnuit să stea în abordarea de asamblare la ocazii mari.
Acest amvon a fost împodobit cu ciocuri de aramă ale navelor care au fost luate de către
Romani în războaiele anterioare numele unei astfel de cioc a fost tribună, la plural, rostra.
Amvonul a fost ea însăşi, prin urmare, numit Rostra, care este, ciocurile şi
de oameni au fost abordate de aceasta pe marile ocazii publice [2] Cezar. a pronunţat o
panegiricului splendid pe soţia lui Marius,
la acest înmormântarea ei, de la Rostra, în prezenţa unui mare aglomeraţie de
de spectatori, şi a avut îndrăzneala de a scoate şi a afişa la anumite persoane
imagini de uz casnic de Marius, care au fost ascunse de vedere încă de la moartea sa.
Care le produce din nou pe o astfel de ocazie a fost de anulare, astfel încât măsura în care un orator publică
ar putea face, sentinţa de condamnare, care Sylla şi a avut parte patrician
pronunţată împotriva lui, şi aducându-l
din nou înainte ca dreptul de a admiraţie publică şi aplauze.
Partizanii patriciene care au fost prezenţi au încercat să mustre aceasta manevra indrazneata cu
expresii de dezaprobare, dar aceste expresii s-au înecat în tare şi
lung-a continuat rafale de aplauze, cu
care marea masă a mulţimii adunate, a salutat şi el sancţionat.
Experimentul a fost foarte indraznet si foarte periculoase, dar a fost triumfător
de succes.
Un scurt timp după acest Cezar a avut o altă oportunitate pentru livrarea la o înmormântare
discurs, a fost în cazul de soţia lui, fiica lui Cinna, care a fost
coleg şi coadjutor de Marius în zilele de puterea lui.
Nu a fost de obicei se pronunţă asupra unor astfel de panegyrics doamnelor romane excepţia cazului în care
au ajuns la o vârstă avansată.
Cezar, cu toate acestea, a fost dispus să facă în cazul soţiei lui o excepţie de la
obişnuită regulă.
El a văzut într-o oportunitate de ocazia de a da un nou impuls pentru a cauza populară,
şi să facă progrese în obţinerea favoarea populară.
Experimentul a avut succes în acest caz prea.
Oamenii au fost încântaţi la afecţiunea pe care aparent acţiunii sale evidenţiat şi ca
Cornelia a fost fiica lui Cinna, el a avut ocazia, sub pretextul de lauda
naşterea şi paternitatea decedat, pentru a
laudă oamenii pe care partidul lui Sylla au scos in afara legii şi distruse.
Într-un cuvânt, parte patrician văzut cu anxietate si teama că Cezar a fost rapid
consolidarea şi organizarea, şi aduce înapoi la puterea sa curat şi vigoare, un
partea a cărei restaurare la putere ar fi de
Cursul implică lor ruina propria politică, şi, probabil, personale.
Cezar a început în curând să primească întâlniri la birou publică, şi, astfel, rapid
sporit influenţa şi puterea Lui.
Funcţionarii publici şi candidaţii pentru birou s-au obişnuit în acele zile, pentru a cheltui
sume mari de bani din emisiuni şi spectacole de a distra oamenii.
Cezar a mers dincolo de toate limitele din aceste cheltuieli.
El a adus gladiatori din provinciile îndepărtate, şi pregătiţi-le la mare
cheltuiala, pentru a lupta în amfiteatre enorme ale oraşului, în mijlocul de
ansambluri mari de oameni.
Animalele sălbatice au fost achiziţionate, de asemenea, de la pădurile din Africa, şi a adus peste, în
număr mare, sub conducerea sa, că oamenii ar putea fi admisă de către lor
combate cu prizonieri luate în război, care au fost rezervate pentru această soartă îngrozitoare.
Cezar a dat, de asemenea, spectacole splendide, de caracter cele mai luxoase şi costisitoare,
şi el amestecat cu invitaţii săi la aceste spectacole, şi cu cei de la
mare în alte ocazii, în aşa complezent
şi-un mod politicos şi să câştige favoarea universale.
El a mai repede, prin aceste mijloace, nu numai epuizat toate resursele sale proprii pecuniare, dar
sa aruncat enorm în datorii.
Nu a fost dificil pentru un astfel de om, în acele zile să aducă un aproape nelimitat
de credit pentru scopuri *** ar fi acestea, pentru fiecare ştia că, dacă el în cele din urmă
a reuşit în introducerea sa, prin intermediul
popularitate astfel dobândite, în staţiile de putere, el ar putea despăgubi în curând se
şi toţi ceilalţi care l-au ajutat.
Negustorii paşnice, şi artizani, şi ogoarele din provinciile de la distanţă de peste
care a aşteptat să se pronunţe, vor aduce veniturile necesare pentru a umple vistieria
astfel epuizat.
Totuşi, cheltuielile lui Cezar au fost atât de generos, şi datoriile suportate de el au fost atât de
enorm, că cei care nu au avut încredere mai nelimitat, în calitatea sa şi de
puterile l-au crezut în mod iremediabil distrus.
Datele, cu toate acestea, aceste dificultăţi, şi modul în care
Contrived să iasă din ei Cezar, vor fi mai detaliate pe deplin în
capitolul următor.